Se afișează postările cu eticheta raspuns. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta raspuns. Afișați toate postările

18 noiembrie 2015

Am descoperit o chestie foarte interesanta: Nu e vina mea pentru foarte multe din actiunile mele. De vina sunt mama si tata pentru ca m-am nascut in zodia varsator. Nu cred in tampeniilea astea cu citit in carti, prevazut viitor, horscop zilnic si chestii de genul. Adica mi se pare penibil sa crezi ca li se vor intampla aceleasi chestii catorva mii de persoane aflate in aceiasi zodie in ziua respectiva, mi se pare aberant, dar in “caracteristicile” generale da, acolo consider ca exista ceva ceva adevar. Si de cand am gasit o pagina de facebook interesanta si i-am dat si like, tot urmares postarile pentru zodia mea si sincer acum, mi se potrivesc toate, dar absolut toate in cel mai mic detaliu. Unele nu imi plac, normal ca nu imi plac, imi arata si latura vulnerabila, dar sunt adevarate, adica pe mine cel putin, varsatorul din mine, il caracterizeaza foarte bine, va las doar cateva exemple, sunt sute de poze acolo doar pentru zodia mea si toate sunt adevarate:


Hmmm, s-au adunat cam multe, dar sa stiti ca astea sunt doar o parte din cele descarcate de mine, am selectat din ele

24 august 2015

Recent cineva mi-a spus ca ar trebui sa incep sa scriu despre chestii mondene daca vreau sa am mai multi cititori, reactia mea de-a lungul conversatiei a socat acea persoana si nu stiu daca am reactionat eu prea dubios sau nu, asa ca am ales sa povestesc aici situatia si poate ma lamureste pe mine cineva, ca na, stiu si eu ca in general am o gandire foarte dubioasa, dar de data asta sunt in dubii, adica as oferii acelasi raspuns oricand, desi nu neg, nu tin minte foarte bine, poate am mai scris, dar daca am facut asta sigur am facut ironzand, dar din nou, chiar nu imi amintesc si nu o sa iau la rand acum toate postarile sa vad. Revenind la ideea de la care am plecat. Raspunsul meu a fost ceva de genul asta: Da, daca as scrie despre scandalurile din lumea mondena, despre cine a mai inselat pe cine si cu cine, cine ce masina/casa/bunuri si-a mai luat pe banii altuia etc etc etc, probabil, defapt mai mult ca sigur as avea mai multi cititori, dar, DAR, nu ar fi genul de cititori pe care ii urmaresc eu. In primul rand sunt foarte multe emisiuni si pagini care discuta despre toate treburile astea, in al doilea rand acei cititori nu vor revenii prea curand pe blogul meu, iar pe mine nu ma intereseaza asta, numarul este cu mult mai putin important decat este calitatea. Nu neg, as vrea mai multi cititori, dar, sincer acum, cine nu ar vrea? Dar nu asa, nu sunt genul de persoana care sa faca orice pentru vizitatori, sunt genul de persoana, de blogger, care scrie subiectiv si cauta sa isi faca prieteni, sa empatizeze si relationeze cu cat mai multi dintre cititori.
Ceva de genul am raspuns, desigur, nu a fost un monolog si nu am folosit exact exact aceleasi cuvinte, dar in marea ideea asta a fost. Iar la finalul discutiei, dupa cum am spus si la inceput, persoana a ramas putin cam socata si mi-a spus ca ma contrazic putin deoarece am afirmat ca vreua vizitatori, dar nu vreau sa abordez subiecte care i-ar atrage. Si mi-a mai spus ca ma contrazic si prin fapte: scriu si advertoriale. Da, fac asta, aici chiar nu pot nega, dar din nou raspunsul oferit de mine nu a fost cel asteptat de acea persoana, sincer nici nu stiu ce raspuns astepta defapt. Am raspuns ca da, scriu advertoriale pentru ca am nevoie de bani ca orice alta persoana, ca m-am angajat doar de o luna, pana acum singurii mei bani de buzunar proveneau din ce reuseam sa scot cu blogul si acele sume nu erau deloc foarte incurajatoare, dar de fiecare data cand am scris un advertorial nu am scris o poveste frumoasa doar pentru bani, am scris un articol ca oricare altul, am povestit ceva, am facut un articol subiectiv, personal, exact ca toate celelalte doar ca am inserat si 1-2 linkuri si de aceea articolele platite de pe blogul meu se diferentiaza de cele simple doar prin prezenta linkurilor, nu si a continutului. 
Si cam asta e in mare dilema mea. Iar am inceput sa filozofez prea mult si sa am o gandire mult prea dubioasa si diferita de a celorlalti? Daca da, sa stiu sa ma adaptez si eu, macar prin a-mi tine gandurile astea dubioase doar pentru mine. 

20 aprilie 2015

Cel mai urat sentiment posibil? Sa stii ca ai avut exact ce iti trebuia, exact ce era perfect pentru tine din toate puntele de vedere si sa il pierzi, si sa stii ca ti-ai pierdut sansa. Dar cel mai frumos sentiment e atunci cand te uiti in urma si iti e dor, iti place cine erai atunci, iti place cum erai atunci cand stiai ca totul o sa fie ok daca o sa ti se spune doar “o sa fie ok, sunt aici”, dar apoi te intorci in prezent si iti dai seama ca nu mai vrei asta, iti dai seama ca prezentul nu mai seamana deloc cu trecutul, iti dai seama ca iti este dor de amintiri, nu de persoana efectiv. Si da, asta este un sentiment al naibii de placut. Da, inca iti e dor, dar stii ca nu poti sa faci nimic, pentru ca nu ai cum sa te intorci in timp sa retraiesti toate acele momente, dar in acelasi timp esti fericit ca ai acele amintiri si stii ca au fost unice si stii ca oricum nu le poti avea din nou pentru ca persoana care era in trecut nu mai “exista” si in prezent, sunt doua persoane complet diferite. 


Persoana din trecut? Ai vrea sa o reintalnesti asta e clar, dar persoana din prezent? Esti complet neutru cand vorbesti cu ea, nu ti se mai opreste respiratia asteptand un raspuns la mesaj, nu iti mai bate inima cu 5438834 km/h cand vezi ca ti-a raspuns la mesaj, nu mai simti nimic cand trec zile fara iti dea macar un mesaj, esti pur si simplu ok. Si nu, nu inseamna ca ai trecut penste, inseamna ca pur si simplu ai realizat ca iti e dor de trecut, iti e dor de momente, iti e dor de vorbe, dar nu iti e dor de persoana efectiv, nu, chiar deloc.

14 iulie 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Se pare ca articolul meu legat de pantalonii purtati aiurea cu lenjeria la vedere aduce tot mai multi lasi anonimi care se cred mari destepti sa comenteze anapoda. Inca de la primul comentariu m’am gandit daca sa’l sterg sau nu…nu l’am sters[sa nu cumva sa se simta discriminat sau sa aibe falsa impresie ca m’a intimidat]…i’am lasat raspuns…daca l’a citit sau nu nu stiu…poate ca da…ca ieri s’a gasit alt Anonim sa comenteze la fel, dar ce e drept am dubii…nu cred ca e acelasi…asta al 2’lea a scris in asa fel incat sa pot si eu sa inteleg fara sa depun efort.  
Commentariile le gasiti aici si raspunsurile mele la fel.
Dar vreau sa lamuresc un lucru pentru toata lumea! E blogul meu personal si vreau sa accentuez PERSONAL si asta inseamna ca scriu ce vreau pe el…inseamna ca imi scriu parerile…parerile mele ca d’aia e personal. E locul unde eu imi descarc supararile, unde rad si unde scriu tot ce debideteaza neuronul meu. Pentru ca nu ma opreste nimeni si pentru ca este unul dintre motivele pentru care mi’am facut blogul.
Nu iti convine tie ceva? Cine te oblinga sa citesti? Nu cred ca am obligat pe cineva pana acum si nici nu o sa o fac sa intre si sa’mi citeasca blogulul…nu am pus pistolul la tampla nimanui si i’am spus “daca nu stai si’mi citesti (tot) blogul te impusc” …nu am pus pe nimeni sa iasa din monitor in momentul in care se deschide pagina blogului meu si sa te ameninte sa ramai si sa citesti tot cuvintel cu cuvintel ca daca apesi pe “x” , back, alt+ F4 sau orice altceva care sa te scoata de pe blog mori. Nici macar prietenilor mai apropiati nu le cer sa’mi citeasca blogul…poate uneori mai fac glume de genul “daca imi citeai blogul stiai” , dar stiu ca e o gluma pentru ca rad si rad si ei. Sunt unii dintre prietenii mei care nu au intrat pe blog niciodata si asta nu ma deranjeaza deloc pentru ca intra cine vrea si ramane sa citeasca la fel …doar cine vrea.

13 mai 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , ,

Mie imi place sa stau pe invisible pe mess…sau mai bine spus imi placea…da, imi placea…si stateam aproape numai pe invisible…si lumea se invatase…daca aveau treaba cu mine intrau frumos pe mine si intrebau ceva de genul “esti?” si asta era tot…daca eram vorbeam daca nu asta e…cand intram ii cautam eu. Buuun…unde e problema, nu? Pay…in ultimul timp am inceput sa stau mai mult online…bine, numai online. A inceput cam prin toamna trecuta cand stateam si on si invisible…si dupa am inceput sa stau numai on. Initial stateam numai cand scriam ceva pe blog…faceam si eu putin reclama in lista de mess, dupa am inceput sa ma obisnuiesc sa stau on. Asa…tot n’am ajuns la problema…acum vine partea mai nasoala. Inca nu m’am obisnuit ca sunt online mereu…adica atunci cand eram pe invisible plecam cand voiam de la calculator fara sa zic nimanui nimic, nu trebuia sa schimb nimic, etc…acum daca plec si intre timp ma cauta cineva zice ca nu vreau sa vorbesc cu el/ea, nu? Si cum mie nu’mi place chestia aia cu idle (am dezactivat’o) m’am gandit sa’mi pun busy atunci cand plec, dar nu pun mereu. De ce? Pentru ca din obisnuinta de a fi pe invisible uit si plec pur si simplu.
Acum unii s’au obisnuit cu busy si stiu ca inseamna ca nu sunt acolo, dar cand uit sa’l pun iar se gandesc “frate, nu vrea sa vorbeasca cu mine”. Ceea ce este complet fals…doar ca …din obisnuinta de atata timp cat am stat aproape numai invisible uit si plec pur si simplu.
Bine, daca vorbesc cu cineva in momentul in care trebuie sa plec normal ca ii zic, dar asa stie doar persoana respectiva.
Incerc sa ma obisnuiesc sa pun busy de fiecare data cand plec  de la calculator , dar pana o sa reusesc mai am si scapari…asa ca cine are id’ul meu…daca ma cauta si nu raspund…n’am nimic cu nimeni doar nu sunt in fata tastaturii.

30 ianuarie 2012

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , ,
Am ramas cateva minute fara sa reactionez..dupa care am plecat usor spre casa. Am ajuns sus mult mai confuza decat atunci cand am plecat. Am mers la mine in camera si am intrat pe mess cu speranta ca ceva sau cineva o sa’mi distraga atentia….pentru ca nu puteam sa ma gandesc la nimic altceva inafara de ce se intamplase...o multime de intrebari in invadau mintea…de unde stia Alex de Marius?...oare ne’a vazut cand ne’am sarutat?...chiar e gelos?...daca ar sti ca m’am sarutat cu Marius ar mai vrea sa ne impacam?....ar trebui sa ma impac cu el?...oare Marius ce ar zice daca ar auzi ca m’am impacat cu Alex?...sa’i acord o sansa lui Marius?...oh!! ce de intrebari idioate la care nu am raspuns…
Pe mess Cata ma baga in seama…si dupa clasicele “buna ce faci”…ma intreaba de Marius.
-Subiect mai bun in momentul asta nu cred ca gaseai..
-Ironie?
-E atat de evident?...am fost afara cu Alex mai devreme
-L’ai sunat pe Alex dupa ce te’ai combinat cu Marius?
-Nu m’am combinat cu Marius…si nu l’am sunat eu…el m’a cautat si chemat…vrea sa ne impacam
-Deci esti cu 2?