Interesul meu pentru aceste bile este
inca prezent, ba chiar creste. Astazi cand veneam de la scoala, pe acea ploaie
am observat ca o creanga s’a lasat foarte mult si pe acea creanga era si o
minge din asta asa ca am rupt’o si am dus’o sus, pe balcon sa’i fac analiza. Mai de aproape bilele astea au “par”
si arata cam asa
In timp ce o sectionam pe mijloc a
curs un “suc” galben-verzui foarte lipicios. Dupa ce am sectionata are aspect
de fruct in toata regula…si miroase a pepene verde crud
Se pare ca orice ar fi aceste bile
inca sunt verzi, crude, mai trebuiesc lasate…poate cand ajung la “maturitate” o
sa aflu si eu ce sunt
Ahh si sa va mai intreb ceva, la asta
am aflat imediat raspunsul, dar pentru ca pe mine de dimineata m’au pacalit
lejer va intreb si pe voi…ce credeti ca sunt astia?
In sfarsit am avut si eu parte de un
weekend in care m’am odihnit si am lenevit cum imi place mie. Bine, Miky cred
ca are ceva pe creier ca zbiara mai tare ca niciodata si nimic nu’l face sa
taca, dar cu niste dopuri in urechi, vorbesc serios, chiar mi’am bagat dopuri
in urechi sa nu’l mai adu…da, tot il auzeam, dar macar nu la fel de tare, am
reusit sa dorm pana pe la 12 ieri si azi pana pe la 10 si putin.
Ieri am stat toata ziua in pat si m’am
uitat la filme, relaxandu’ma. Astazi…astazi am inceput cu tema la engleza, da
atat de devreme pentru ca am nevoie de ajutor si cum frate’miu e la munca i’am
trimis de acum ceva ca sa aiba timp pana diseara sa’mi corecteze engleza de
balta si sa o transforme in engleza stiuta si de restu lumii. In continuare am
de gand sa imi continui leneveala pana pe seara cand ma voi apuca de
matematica, pff se observa ca vreau sa’mi dau silinta in privinta invatatului
anul asta, nu? Incerc sa’mi fac tema la engleza, imi fac tema la mate in loc sa
caut poze sa o copiez…este totusi un inceput zic eu…mai ales ca este inceput de
an.
Trecem peste…am citit chiar putin mai
devreme un articol foarte tare. Este de pe site’ul de stiri al celor de la
protv, poate voi ati vazut deja la tv si eu sunt in urma, dar eu nu urmaresc
prea des tv’ul deci…. Ideea articolului este ca o batranica se tine inca bine
la 111 ani si toata viata ei a fumat aproximativ 20 de tigari pe zi sau mai
mult, adica 1 pachet sau mai mult pe zi, a baut zilnic alcool si nu a facut
copii. Exact cum spune ea “Beau cu regularitate, pe tot parcursul zilei.
Dimineata iau un paharel de lichior de cirese, la pranz, un gin tonic, iar
seara, un pic de whisky” a declarat Dorothy pentru dailystar.co.uk. De asemenea tot ea declara ca abia la 103 ani
s’a lasat de fumat “M-am
lasat de fumat la 103 ani. Facusem o bronsita, iar doctorul mi-a spus ca viata
mea era in pericol” si considera ca motivul pentru care se mentine
atat de bine este si faptul ca nu a avut copii “cred ca cel mai mult a contat
ca nu am facut copii – cred ca de aceea arat si ma simt atat de bine”.
Si sincer pentru 111
ani eu zic ca batranica arata chiar bine...sau cel putin in poza asta arata
chiar bine pentru varsta ei, nu?
Sa trecem si de
subiectul asta si sa ajungem la altul si mai interesant: Astazi este ziua lu’
Elly !!!! Careia vreau sa’i urez la multi ani din toata inima, sa fie fericita,
iubita si sa aiba parte de tot ce isi doreste in viata pentru ca este o
persoana deosebita pe care eu o admir foarte mult si chiar daca nici macar acum
nu arat asta vorbindu’i formal cu „dvs” o respect foarte mult. Elly mult succes
in viata in continuare, multa sanatate, toata fericirea din lume si nu renunta
niciodata la ceea ce iti face placere! La multi, multi ani fericiti, te
imbratisez si te pup cu drag >:d< :*
De cand eram si eu copilas micut, da,
stiu, nici acum nu’s asa mare…si? Revenind…de cand inca ieseam in fata blocului
si ma jucam diverse jocuri ale copilariei in fata blocului s’au plantat niste
pomi. Nu le’am dat niciodata absolut nicio importanta…poate doar cand i’au
plantat si erau doar niste bete…ne gandeam ca vor creste instant si ne vok
putea ascunde dupa ei, dar evident nu s’a intamplat asta…nici in ziua de astazi
nu au trunchiul prea gros.
Ce mi se pare interesant este ca ori
pana acum nu am observat eu ori abia anul asta au inceput sa faca astfel de
mingii…si nu am nici cea mai mica idee ce sunt mingiile astea…
La inceput erau micute, cam la fel ca
si corcodusele si au tot crescut si au tot crescut pana au ajuns cum le puteti
vedea. Nu am rupt niciuna sa vad daca se desfac sau ceva de genul…insa nu’mi
pot da seama ce fel de pom sau mai bine zis pomi, ca mai sunt cativa la fel ca
asta, sunt astia si nici ce sunt mingiile astea pe care le fac.
Oboseala e inca mare, chiar foarte
mare. Da, o sa’mi spuneti ca a fost weekend de ce nu am dormit…v’am spus din
postarea anterioara, cea pentru Happy Weekend, apropo multumesc frumos Ellypentru ca m’ai inscirs in tabel. Pentru cei care nu au citit acolo…nu m’am
odihnit nici in weekend pentru ca am fost din nou la tara, la cules via. Si in
loc de odihna m’am ales cu o durere incredibila de spate si febra musculara,
dar nu la fel de mare ca cea de la porumb…acum am la aproape toti muschii, dar
nu atat de mare, cel mai tare ma doare umarul stang, cel pe care am carat, dar
parca e mai bine decat de la porumb cand nu am putut sa’mi folosesc picioarele
cu adevarat decat dupa o saptamana cand au inceput si ele sa se mai relaxeze…nu
e placut sa stai aproape o saptamana cu febra musculara de absolut toti muschii
de la ambele picioare.
Asa…subiect dupa cum v’ati dat seama
nu am, asa ca am aberat si eu putin si o sa mai aberez putin.
De exemplu sa va arat ce am gasit eu
in vie cand culegeam, statea acolo aproape camuflata perfect :
Nu va arat si poze de la cules sau de
cand faceam vinul propriu-zis pentru ca am doar cateva si alea nu foarte
reusite…si la oboseala din momentul respectiv…
Dar v’o arat pe flocosenia asta mica,
poate va era dor de ea, mie sigur mi’a fost…mereu imi e dor de ea. A mai
crescut si ea…si va garantez ca nu a stat asa mai mult de 5 minute…nu in
pozitia asta, dar sa stea jos, linistita, nu…ea a participat la tot procesul …ba
plangand pe la usi si porti pentru a fi si ea primita in spate, unde era toata
lumea treaza la munca, ba alergand printre picioarele noastre si sarind pe noi
sa o bagam si pe ea in seama…ar fi trebuit sa o mangai putin cu mainile asa
lipicioase, nu?
Chiar daca pentru mine nu e chiar
Happy Weekend, pentru voi ar trebui sa fie. Nu cred ca o sa ajung sa insciu
articolul in tabel, o sa incerc sambata dimineata, dar nu garantez ca o sa reusesc.
De ce nu? Pentru ca momentan am un telefon nedestept cu care nu o sa reusesc sa
fac asta, dar poate reusesc sa’l ciordesc imprumut pe a lu’ fratemiu si
pentru ca nu sunt acasa. Sunt la tara, da, din nou sunt la tara, stau cam mult
pe acolo, nu? Sunt la tara la cules via…Stiu…ieeei, dar hai sa mai radem si de
altceva nu numai de nefericerea mea si de viitoarea mea febra musculara.
Mai stiti articolul meu de saptamana
trecuta? Cel in care am numit babele camera de supraveghere audio-video? Din
vorba in vorba, din aparat de supraveghere in aparat de supraveghere au aflat
mare parte.
Si cica au consiliu domle…si au votat
in consiliu ca le’am incalcat integritatea dezvaluindu’le identitatea. Na ca si
rimeaza
Ori am imbatranit eu prea rau si nu ma
pot acomoda repede la reducerea orelor de somn ori relatia dintre mine si somn
a ajuns la un nivel foarte inaintat si nu se poate obisnui cu ideea ca reduc
din orele petrecute impreuna. Altfel nu’mi pot explica cum doar 3 zile de
trezit dimineata si de scoala m’au obosit in asemenea hal. Adica totusi…ieri la
ora 3 si jumatate n’am mai rezistat…la 3 si ceva imi cadeau ochii in gura, la 3
si 25 m’am pus in pat si am adormit instant…m’am trezit abia pe la 7 jumatate
si atunci pentru ca’mi era foame. Si m’am culcat inapoi la 10 jumatate…Si
dimineata ghici ce? Normal ca tot aveam un nivel foarte ridicat de oboseala…
Adica imi imaginam ca o sa fie macar
ceva de genul :
Adica macar in prima saptamana sa ma
trezesc si eu mai fresh, mai ok, dar din pacate se pare ca nu…
Altceva nu stiu ce sa va mai spun…va mai
spun…va mai las cu o imagine care e foarte adevarata…
Poate daca ma acomodez si scap de oboseala asta imi vine si inspiratia
Momentul ala ciudat cand realizezi ca
este ultima ta prima zi de liceu
Un articol cam matinal, da…chiar prea
matinal pentru mine, parca. Dar bine, recunosc, am scris articolul aseara, nu l’am
programat, chiar m’am trezit la ora asta si am intrat si l’am postat. Pentru
cei mai multi dintre voi stiu ca ziua de astazi este una din lunga rutina
obisnuita, dar pentru mine ziua de luni redevine ziua aia enervanta care da
startul unui nou maraton de 5 zile de trezit foarte matinal, ca si acum, sau
chiar mai devreme…asta dupa ce 2 luni a fost o zi ca oricare alta.
Desi am mai pus melodia asta de vreo 2
ori pe aici…astazi este cam ultima data cand pot sa o pun si sa ma suprapun cu
mesajul ei…pentru ca astazi este ultima mea prima zi de liceu, iar anul asta
este ultimul meu an de liceu. Da, stiu ca pot sa repet clasa, dar chiar nu as
vrea sa fac asta.
Si acum majoritatea, daca nu toti, o
sa’mi spuneti cat de dor imi va fi de momentele petrecute in scoala, in liceu.
Nu va contrazic, aveti dreptate, chiar o sa’mi fie dor la un moment dat si la
sfarsitul anului, in vara anului 2014 defapt, probabil o sa’mi para chiar rau
ca s’a terminat cu adevarat, dar in acelasi timp o sa ma gandesc la bacul ce o sa
bata la usa, la admiterea ce se va lasa asteptata si la urmatorii 4 ani de
facultate. Si da, normal, o sa ma gandesc si mai mult la faptul ca o sa plec de
acasa si o sa trebuiasca sa iau lucrurile mai in serios pentru ca nu o sa mai
fie mama care sa ma astepte cu masa pusa cand vin de la cursuri.
Da, am pomenit si de bac si de
admitere. Le constientizez foarte bine importanta si chiar o sa incerc sa’mi
dau silinta, dar asta nu o inseamna ca trebuie sa renunt la ceea ce’mi place,
nu inseamna ca un an o sa’mi tin blogul pe pauza pentru ca am eu 2 examene.
Daca stau sa ma gandesc bine examenele astea 2 nici nu se compara cu cele ce ma
vor astepta din toamna viitoare in facultate. Trebuiesc tratate serios,
constiincios si o sa treaca, cu bine, sper. Dar revin la ideea de mai sus: daca
sunt a 12’a nu inseamna ca o sa renunt la activitatea mea zilnica de pe
bloguri, nici de pe al meu si nici de pe ale voastre. Poate doar in perioada
aia de o saptamana cu bacul si 3 zile cu admiterea o sa mai raresc putin
activitatea, dar nici atunci nu o sa fie 0. Sa fim seriosi, nu trebuie sa comentez
si eu undeva cat de rau m’au enervate subiectele sau cat de usoare…da,
nu o sa se intample asta…sau cat de accesibile au fost?
Am precizat asta pentru ca cineva m’a
compatimit saptamanile trecute ca incep liceul si trebuie sa renunt la blog
pentru cel putin un an.
In fine…eu acum dorm pe mine(e scrisa
azi treaba asta, inainte de a posta) si trebuie sa ma duc sa fac un dus, sa
beau cafeaua si in acelasi timp sa ajung si la festivitatea de deschidere, care
incepe la…8. Bun, ma uit la ceas si e cam tarziu pentru tot ce vreau sa fac,
nu? Mai bine fug…
Cu
ocazia editiei de astazi de Happy Weekend, ultima editie din vacanta de vara,
da, stiu, asta e valabil pentru mine nu pentru toata lumea, vreau sa va anunt
ca incepand de astazi ma gandesc sa’mi pun camere video pe blog pentru a
supraveghea mai bine anonimii veniti cu ganduri rele. Daaar singura problema
este ca nu am buget pentru asa ceva, cica e costisitor sa bagi camere video in
codurile de html/css si dupa instalatorii trebuie sa se deplaseze cu echipament
la adresa blogului meu si imi iau taxe suplimentare daca nu gasesc din prima
adresa. Si cum ei ma tot intrebau de strada blogului meu, de care eu nu am
habar, am zis mai bine sa renunt, dar fix cand mi’a venit in minte gandul asta
am vazut urmatorul anunt:
Doar asa de chestie, fara vreo ocazie speciala, sau poate pentru ca in momentul asta imi fac bagajul sa plec 2 zile la tara la porumb, dar oricum, doar asa de chestie pentru ca e septembrie si e luni....si...ai vrea doar sa alungi conversatiile lungi..
A
venit si primul weekend, pardon, primul Happy Weekend din toamna anului 2013,
si as spune ca o melancolie profunda ma apasa pe suflet si imi rascoleste
sentimente de mult apuse ce stau sub presune gata sa izbugneasa in orice moment
al existentei mele pragmatice. Hai ca asta a fost cel tare banc din toata
postarea asta...eu imbracand o postare in cuvinte pompoase inca din primele
randuri. Hai sa fim seriosi acum si sa radem putin, nu? Nu, nu e toata postarea
poetica, filozofica, ambigua, interpretabila, pompoasa ca la inceput.
Sa va spun o mica poveste pe care am auzit’o. Cica un grup de turisti maghiari au
venit intr-o excursie in Romania, prin Muntii Carpati.
La
un moment dat au auzit un urlet infricosator: UUUUU-UUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!
Speriati
si curiosi si’au intreaba ghidul despre ce este vorba. Ghidul le’a explicat,
desigur:
-
La noi in Romania exista un trib de femei foarte frumoase si salbatice care
atunci cand le vine timpul de imperechere se aduna intr-o "pestera"
si isi inalta strigatul hormonal in asteptarea masculilor.
Peste
2 zile cel mai titrat ziar din Ungaria scria cu litere de-o schioapa: "15
barbati unguri au murit calcati de tren intr-un tunel din Romania. Toti erau
dezbracati."
Si cu asta am terminat cu articolele despre tabara...si asa m'am intins cam mult, nu? Duminica sau marti cred ca o sa pun si filmuletul acela facut in ultima zi de vara. V'am zis asta pentru ca in articolul precedent spuneam ca o sa'l pun astazi
Continuarea am zis ca o reprezinta
timpul liber din saptamana petrecuta la mare, da?
Hai sa vedem cum sa incep. Incep si eu
cu ziua de marti, nu? Sau hai sa nu le iau chiar pe zile ca nu’mi mai amintesc
exact ordinea, dar incerc. Ideea e asa, in prima seara am plecat la o teresa sa
manacam pentru ca nu aveam mancare de la cantina in seara respectiva, am
mancat, ne’am dat in TIRIBOMBE, cum se spune in teleorman, la mine li se spune
comedii, ne’am uitat putin la meci, si apoi in jurul orei 11 cred, a inceput sa
ploua, ca ne’a picurat putin pana in tabara. Ploaia s’a oprit undeva in jurul
orei 2. Cum de unde stiu? Pentru ca nu, nu dormeam la ora aia…toata tabara am
dormit in jur de 4-5h/noapte, iar in ultima seara mi se pare ca am dormit
undeva in jur de 3h juma si alea in 2 schimburi, dar mai e pana la ultima
seara. Asaaa…revenim la prima, dupa ce s’a oprit ploaia am mai stat, ne’am
facut prieteni noi din mai multe zone si undeva in jur de 3 juma ne’am dus la
somn. Pana atunci, am fost pana pe plaja cu D. pe la 2 si ceva, batea vantu’ al
naibii de tare acolo, ne’am jucat la aparatele de fitness de acolo, noi la 2 si
ceva dimineata dadeam jos caloriile si dupa ne’am intors la restu’ si am stat
pana in jur de 3 juma cum am mai spus. A 2’a zi a fost cum a fost cu trezirea,
ideea e ca ne’am trezit. Dupa amiaza am plecat impreuna cu A. sa ne plimbam
prin Eforie Sud, in timp ce le’am lasat pe D. si I. impreuna cu profa la plaja.
In plimbarea noastra ne’am oprit la vreo 2 terase pentru cate o bere, ne’am
uitat de suveniruri, am mancat gogosi, am gasit o teresa cu o priveliste de
milioane, am facut si cateva poze, am plecat pe la 2 si ne’am intors undeva pe
la 5 juma. Mai departe, noaptea asta a fost una interesanta. De ce? Pentru ca
normal nu ne’am bagat la somn devreme, iesisem pe afara, ne’am dus la noii
nostri prieteni si am pierdut vremea pe acolo. Pe la 2 si ceva ne luase un frig
teribil si ne’am dus si am ciordit cateva cearsafuri din camera baietilor si
ne’am invelit cu ele afara, pe bancute.
Si chiar daca m’am intors de duminica
dupa’amiaza nu am avut timp sa intru pe aici din pacate. Pe langa faptul ca am
avut si inca mai am mult somn de recuperate am mai avut si alte treburi de
facut pea casa. Sa va povestesc despre tabara asta, nu? Incep prin a spune ca a
fost mai frumos ca anul trecut, aproape din toate punctele de vedere. Nu stiu
sa spun exact din care puncte de vedere nu a fost ok, dar cu siguranta nu a
fost din toate, defapt stiu unul, dar o sa’l sesizati pe parcursul postarii sau
poate o sa fac un articol separat numai cu treaba asta.
Incep asa: am ajuns marti si am plecat
duminica, miercuri, joi si vineri am avut ateliere dimineata, ca si anul
trecut, foile mele cu prezenta arata cam asa:
Pentru editia asta de Happy Weekend va arat
cum sta treaba cu parlamentarii si cu votatul:
In timp ce mergea pe jos, pe strada,
intr-o zi, un "membru al Parlamentului", este tragic lovit de un
camion si moare. Sufletul sau ajunge in ceruri si este intampinat de catre Sf.
Petru de la intrare. "Bine ati venit in cer", spune Sf. Petru.
"Inainte de a va stabili aici, se pare ca exista o problema. Noi vedem rar
un inalt functionar prin aceste parti, vezi tu, deci nu suntem siguri ce sa
facem cu tine. " "Nici o problema, lasati-ma inauntru", spune
omul. "Ei bine, as dori, dar am ordine de sus. Ce vom face este ca o sa
iti petreci o zi in Iad si una in cer. Apoi, puteti alege unde sa va petreceti
eternitatea. " "Serios? pai eu deja sunt hotarat . Vreau sa fie in
cer ", spune deputatul. "Imi pare rau, dar noi avem regulile noastre."
Si cu asta, Sf. Petru il insoteste la lift si se duce in jos, in jos, pana la
iad. Usile se deschid si el se gaseste in mijlocul unui teren de golf verde. La
distanta este un club si in fata sunt toti prietenii lui si ai altor
politicieni, care au lucrat cu el. Toata lumea este foarte fericita si in
tinute de seara. Ei alerga sa-l salute, dau mana cu el, isi amintesc despre
vremurile bune pe care le-au avut in timp ce se imbogateau din banii poporului.
Joaca un joc amical de golf si apoi servesc masa cu homar, caviar si sampanie.
De asemenea, este prezent si diavolul, care este cu adevarat un tip foarte
prietenos si frumos care stie sa se distreze, danseaza si spune glume. Ei se
simteau atat de bine incat a si uitat cum a trecut timpul si isi da seama ca
este timpul sa plece. Toata lumea isi ia ramas-bun si el le face cu mana in
timp ce liftul urca inapoi.
Nu stiu cati va mai amintit sau cati
ati sesizat la momentul respectiv, dar prin primavara era tare cool si la moda
sa ai poze in lanuri de rapita, facebook’ul era plin de poze in lanuri de
rapita, daca nu aveai poza in rapita nu era’i prea ok.
Din pacate, sau din fericire?, sezonul
a trecut si nu au mai putut face poze in rapita, au trecut la porumb si floarea
soarelui. Ce mi s’a parut extrem de funny a fost ca vara asta prin unele zone
pe unde am trecut erau puse semnale din alea cu interzis sa faci poze, stiti
voi, semne din astea:
Mi s’a parut maxima faza, din pacate
nu am putut sa fac poze pentru ca de 4 ori am trecut pe langa astfel de lanuri
de floarea soarelui, de 3 ori eram la volan si o data am vazut prea tarziu si pana
am scos telefonul am trecut de el.
Dar oricum, cat de tare e asta? Nu
stiu exact care era scopul acelor semne acolo, stiu ca unul era probabil din cauza ca
la cativa km era un aeroport, dar…. In fine, mi s’a parut super tare faza…ma
intreb ce ar iesi daca ar fi astfel de semne si prin lanurile de porumb si
floarea-soarelui mai din aporpierea oraselor, sau ma rog, in lanurile astea in
care isi fac poze toate persoanele cool. Si culmea ar fi sa’si mai ia si amenda
daca ii prind comunitarii facand poze.
Cred ca ar trebui puse astfel de semne
in mai multe locuri…si in restaurante, localuri si altele ar trebui facute
niste toalete speciale gen :
Desi stiu sigur ca totul este regizat,
desi stiu ca persoanele respective iau bani frumosi ca sunt acolo, tot ma uit
din cand in cand la emisiunea schimb de mame. Ma amuza si din cand in cand ma
mai uit. Si m’am uitat si duminica trecuta si mama zice ceva de genul “pai daca
ar veni la noi cineva ce s’ar face cu tine?” . Iar acolo era o secventa cu
trezitul dimineata. Si eu i’am spus ca lasa in regulament treaba asta, deci
regulamentul in ce ma priveste pe mine ar suna cam asa:
Am 2 copii, unul dintre ei a terminat
facultatea, este angajat, nu o sa ai treaba cu el pentru ca nu vine pe acasa,
des, insa copilul ramas acasa pentru inca doar un an o sa te tina ocupata,
astfel nu o sa te poti plictisi. Doarme pana in jurul orei 12, uneori chiar pana
mai tarziu de ora 12, trezitul mai devreme ar fi foarte complicat, nu incerca
pentru ca o sa incerci in zadar, in dormitor nu o sa poti intra decat dupa ce se
trezeste, usa fiind blocata pana atunci, daca totusi este o urgenta poti
incerca la telefon, dar nu iti garantez nici asa ca se va trezi.
De mancat o sa’ti spuna cand ii este
foame, iar atunci o sa trebuiasca sa’i pui sa manance si cand masa este asezata
strigi si o sa vina. Inainte sa faci mancare te poti duce sa intrebi ce ar vrea
sa manance, in mare parte o sa’ti spuna ca nu stie, dar tu sa’i spui ce mancare
ai de gand sa faci si o sa’ti spuna intr’un fel sau altul, mai pe ocolite, rar
direct, daca ii place sau nu.
Uneori o sa te strige sau o sa vina la
tine sa’ti spuna ca ar vrea ceva de rontait sau ceva dulce, dar nu stie ce. Tu
o sa mergi sa’i duci in dormitor ce vrea de rontait sau dulce.
Uneori seara mai iese in oras, nu o sa’ti
ceara bani, o sa’ti spuna ca pleaca si cand pleaca, o sa’ti spuna daca vrea sa
manance inainte, iar daca vrea o sa’ti spuna si ora exacta la care o sa vrea sa
fie mancarea pe masa, incearca sa fie gata pana la ora respectiva, 5-10 minute
in plus/minus nu sunt mare paguba, insa de cele mai multe ori nu o sa stie sa’ti
spuna cand se intoarce sau unde se duce exact.
Si nu’mi mai vine in minte ce sa spun,
dar cam asta ar fi in esenta. Si acum ma intreb: cine ar rezista? Sunt o fire
cam alintata in privinta asta, m’am obisnuit asa in ultimul timp…de cativa ani…si
imi place, dar acum nu va ganditi ca daca nu e mama acasa eu mor de foame sau
ceva de genul. Nu, pentru ca stiu sa’mi fac si eu acolo ceva de mancare cat sa
nu mor de foame, imi spal vasele si asa mai departe, dar daca inca e mama care sa faca toate astea…de ce sa le fac
eu? De la anu’ o sa tot am timp sa’mi incalzesc eu mancare, sa’mi spal eu
vasele, sa’mi asez hainele si toate cele, de ce sa nu mai profit inca un an de
treaba asta?
Ieri va spuneam ca nu vreau sa va spun
ce fac eu in ultima saptamana de vara, dar dupa m’am corectat si am spus ca va
povestesc astazi. Ei bine, ca si anul trecut, plec la mare, in aceiasi tabara.
Pentru asta trebuie sa va multumesc si unora dintre voi pentru ca intr’o
oarecare masura, cu acel articol scris pentru proiectul nostru ne’ati ajutat sa
ajugem aici.
Sa va spun prea multe nu am ce acum
asa ca va las cu o melodie pentru ca eu la ora asta sunt in drum spre maaare. O
sa ne “vedem” pe facebook, o sa pun acolo poze si statusuri poate si un
filmulet-2 nu stiu sigur, poate o sa fac un video pe malul marii si o sa’l pun
aici cand ma intorc, dar nu pot sa zic sigur ca fac asta pentru ca inca nu stiu
daca o sa reusesc sa’l fac si nu vreau sa fac promisiuni aiurea. Plus ca n’am
in minte niciun subiect anume despre care as putea vorbi pe malul marii, dar
daca ma decid sa’l fac si conving pe cineva sa ma filmeze o sa’mi vina mie si
subiect, nu? Daca nu, fac ce fac mereu, ce fac si acum si ce fac in toate
articolele…aberez pana va fac sa uitati de unde ati plecat.
Articole o sa mai apara pe blog, am
programat cateva, asa ca…ne citim aici, pentru ca o sa intru sa vad, dar nu
stiu daca o sa reusesc sa raspund la comm’uri si va citesc si eu, dar recuperez
cand ma intorc, si ne citim si vedem si pe facebook, atat pe pagina mea
persoanala, cine ma are la prieteni, cat si pe pagina blogului, cei ce au dat
like, desigur, daca nu ati facut’o inca si considerati ca merita, in partea dreapta
gasiti pagina.
.jpg)
