Multumesc

Ai avut dreptate, da, doar tu ai avut dreptate, acel 0,1% nu exista, exista un 0,01% si in momentul de fata nici pentru ala nu pot baga mana in foc ca exista. Dar iti multumesc, iti multumesc ca m-ai lasat sa mai gresesc o data, iti multumesc ca esti inca aici, chiar daca am extins termenul pentru acea ultima greseala, dar da, a fost ultima greseala, nu o sa fie nevoie sa imi mai ti prelegeri, nu o sa fie nevoie sa imi mai spui sa am grija, nu o sa mai fie nevoie de nimic de genul pentru ca acum mi-am dat si eu seama ca doar tu ai avut dreptate si ca doar tie iti pot da dreptate in situatia asta, nu si mie. 

Dar asa cum am spus, mai aveam nevoie de o ultima greseala ca sa pot sa fiu bine. Nu, nu sunt complet bine acum, dar tu stiai asta, dar stiu si eu si stii si tu ca o sunt mai bine si ca o sa fiu bine la un moment dat, un moment dat destul de apropiat. Dar e ok, stai chill, nu o sa se repete experienta aia din iarna, nu, de data asta totul o sa fie bine, o sa vezi. Multumesc ca ai fost alaturi de mine in perioada asta lasandu-ma sa mai gresesc o data, multumesc ca ti-ai muscat de atatea ori buza si nu ai spus nimic desi ardeai de dorinta de a o fac, si iti multumesc in avans pentru ca stiu ca o sa stai cu mine si in perioada urmatoare si mereu de altfel. Multumesc pentru tot, si nu o sa spun niciodata asta cu voce tare, dar am nevoie de tine acum mai mult ca niciodata. 

Lasa-ma

Ai avut dreptate si imi pare rau ca nu te-am ascultat atunci. Ai avut dreptate si iti multumesc ca ai incercat sa imi arati calea. Ai avut dreptate si iti multumesc ca ai ramas langa mine chiar daca te-am indepartat. Ai avut dreptate si iti multumesc.

Nu credeam ca o sa vina ziua in care sa te aud spunand “imi pare rau ca am avut dreptate de data asta”. Dar desi e greu, eu iti multumesc ca ai avut dreptate si ca ai avut rabdare sa ma lasi sa imi dau si eu seama ca ai dreptate.

Dar chiar daca ai dreptate, chiar daca ai avut dreptate de la inceput, chiar daca stiu ca ai dreptate, lasa-ma, lasa-ma sa mai gresesc o data, pentru ultima data. Lasa-ma sa mai incerc o data. Lasa-ma sa imi dovedesc mie ca e final de drum. Lasa-ma sa imi dovedesc asta in felul meu, chiar daca asta inseamna sa gresesc din nou. Lasa-ma sa mai gresc doar o data, asta e tot ce iti cer. Te rog, nu pleca nici de data asta de langa mine, dar lasa-ma, lasa-ma sa mai gresesc doar inca o data. Asta este modul meu de a pune punctul final, inca o greseala a mea, atat, e ultima, promit.

Lasa-ma sa fac asta, nu incerca sa ma opresti, nu incerca sa ma incurajezi, doar lasa-ma pe mine, lasa-ma sa mai gresc o data, pentru ultima data, te rog.

Stiu, o sa arzi pe interior de dorinta de a ma opri, de a imi spune ca gresesc, dar stiu deja asta. O sa ma intrebi si atunci de ce o mai fac, daca stiu ca gresesc. Pentru ca am nevoie sa mai gresesc o data ca sa pot sa termin totul. Lasa-ma sa fac asta, nu intervenii in niciun fel, nici macar nu deschide subiectul, doar, doar lasa-ma sa mai gresesc o data si promit ca e ultima data. Indiferent de rezultatul pe care o sa il obtin la finalul acestei ultime greseli, stiu ca totul o sa fie bine, pentru ca eu o sa fiu bine, cu adevarat de data asta, si pentru ca tu o sa fi acolo pentru mine, dar acum, acum lasa-ma sa mai gresesc o data. Daca o sa fie in van ce o sa fac, o sa iti dau din nou dreptate si atunci, dar cand o sa fac asta, eu, o sa fiu din nou eu. Daca se intampla acea sansa de 0,1% si nu o sa fie in van, o sa iti dau si atunci dreptate, dar o sa imi dau dreptate si mie.

Ai avut dreptate inca din prima zi, ai avut dreptate dupa prima luna, ai avut dreptate ieri, ai avut mereu dreptate, ai dreptate azi si o sa ai dreptate si maine si la finalul saptamanii viitoare, si iti multumesc ca ai dreptate si ca totusi ai ramas. Ramai si de data asta, dar intai, intai lasa-ma, lasa-ma sa mai gresesc o data.

Tabara vietii 2.1

Continuarea am zis ca o reprezinta timpul liber din saptamana petrecuta la mare, da?

Hai sa vedem cum sa incep. Incep si eu cu ziua de marti, nu? Sau hai sa nu le iau chiar pe zile ca nu’mi mai amintesc exact ordinea, dar incerc. Ideea e asa, in prima seara am plecat la o teresa sa manacam pentru ca nu aveam mancare de la cantina in seara respectiva, am mancat, ne’am dat in TIRIBOMBE, cum se spune in teleorman, la mine li se spune comedii, ne’am uitat putin la meci, si apoi in jurul orei 11 cred, a inceput sa ploua, ca ne’a picurat putin pana in tabara. Ploaia s’a oprit undeva in jurul orei 2. Cum de unde stiu? Pentru ca nu, nu dormeam la ora aia…toata tabara am dormit in jur de 4-5h/noapte, iar in ultima seara mi se pare ca am dormit undeva in jur de 3h juma si alea in 2 schimburi, dar mai e pana la ultima seara. Asaaa…revenim la prima, dupa ce s’a oprit ploaia am mai stat, ne’am facut prieteni noi din mai multe zone si undeva in jur de 3 juma ne’am dus la somn. Pana atunci, am fost pana pe plaja cu D. pe la 2 si ceva, batea vantu’ al naibii de tare acolo, ne’am jucat la aparatele de fitness de acolo, noi la 2 si ceva dimineata dadeam jos caloriile si dupa ne’am intors la restu’ si am stat pana in jur de 3 juma cum am mai spus. A 2’a zi a fost cum a fost cu trezirea, ideea e ca ne’am trezit. Dupa amiaza am plecat impreuna cu A. sa ne plimbam prin Eforie Sud, in timp ce le’am lasat pe D. si I. impreuna cu profa la plaja. In plimbarea noastra ne’am oprit la vreo 2 terase pentru cate o bere, ne’am uitat de suveniruri, am mancat gogosi, am gasit o teresa cu o priveliste de milioane, am facut si cateva poze, am plecat pe la 2 si ne’am intors undeva pe la 5 juma. Mai departe, noaptea asta a fost una interesanta. De ce? Pentru ca normal nu ne’am bagat la somn devreme, iesisem pe afara, ne’am dus la noii nostri prieteni si am pierdut vremea pe acolo. Pe la 2 si ceva ne luase un frig teribil si ne’am dus si am ciordit cateva cearsafuri din camera baietilor si ne’am invelit cu ele afara, pe bancute.

Ultima saptamana de vara, zici?

Ieri va spuneam ca nu vreau sa va spun ce fac eu in ultima saptamana de vara, dar dupa m’am corectat si am spus ca va povestesc astazi. Ei bine, ca si anul trecut, plec la mare, in aceiasi tabara. Pentru asta trebuie sa va multumesc si unora dintre voi pentru ca intr’o oarecare masura, cu acel articol scris pentru proiectul nostru ne’ati ajutat sa ajugem aici.

Sa va spun prea multe nu am ce acum asa ca va las cu o melodie pentru ca eu la ora asta sunt in drum spre maaare. O sa ne “vedem” pe facebook, o sa pun acolo poze si statusuri poate si un filmulet-2 nu stiu sigur, poate o sa fac un video pe malul marii si o sa’l pun aici cand ma intorc, dar nu pot sa zic sigur ca fac asta pentru ca inca nu stiu daca o sa reusesc sa’l fac si nu vreau sa fac promisiuni aiurea. Plus ca n’am in minte niciun subiect anume despre care as putea vorbi pe malul marii, dar daca ma decid sa’l fac si conving pe cineva sa ma filmeze o sa’mi vina mie si subiect, nu? Daca nu, fac ce fac mereu, ce fac si acum si ce fac in toate articolele…aberez pana va fac sa uitati de unde ati plecat. 

Articole o sa mai apara pe blog, am programat cateva, asa ca…ne citim aici, pentru ca o sa intru sa vad, dar nu stiu daca o sa reusesc sa raspund la comm’uri si va citesc si eu, dar recuperez cand ma intorc, si ne citim si vedem si pe facebook, atat pe pagina mea persoanala, cine ma are la prieteni, cat si pe pagina blogului, cei ce au dat like, desigur, daca nu ati facut’o inca si considerati ca merita, in partea dreapta gasiti pagina. 

Planuri, planuri, planuri

Uite ca a venit si ultima saptamana de vara, cel putin calendaristic. Si fiind ultima saptamana unii aleg sa nu stea acasa, unii se duc la mare, altii incearca sa plece la munte, altii prefera sa ramana linistiti in confortul propriei locuinte.

Ce aleg eu sa fac in ultima saptamana de vara? Hmmm buna intrebare, dar de ce vreti voi sa stiti tot? Uite ca nu vreau sa va spun ce fac, glumesc, evident, o sa va povestesc maine ce si cum, astazi vreau sa va poveste despre fratele meu si niste prieteni.

Vor si ei sa plece din aglomeratia Bucurestiului, desi unii dintre ei doar ce s’au intors, si se tot gandesc: sa mearga la mare, sa mearga la munte, sa mearga in Vama, sa mearga pe Transalpina. Si s’au decis baietii sa plece la munte, nu au destinatie exacta, pleaca in munti si gata, s’au hotarat. Si nu doar atat…sunt hotarati sa faca drumetii, sa escaladeze poteci deja indicate ca fiind trasee, dar nu numai, vor sa exploreze ei.

Dupa ce s’au decis asupra “planului de atac”, facut duminica, au decis ca pleaca in 2 masini, unii au plecat de azi, iar ceilalti pleaca maine, dupa cum e serviciul fiecaruia, ca unii trebuie sa tina cont si de asta. Si uite asa cei care au plecat deja s’au cazat, au vorbit sa aiba si ceilalti camera cand ajung si au plecat sa faca ce si’au propus de acasa, nu au mai asteptat o zi, nici macar vremea nu i’a intimidate, au plecat sa exploreze muntele, au sperat ca poate-poate gasesc si ei ursul.

N’au gasit ursul, dar au gasit un traseu extrem de abrupt si alunecos. Nu s’au lasat, au incercat si au tot incercat, au urcat si au tot urcat pana n’au mai putut de oboseala, apoi s’au uitat inapoi…drum lung pana jos, energie nu mai aveau…ce era de facut? Au stat si s’au odihnit putin apoi au inceput sa coboare, doar ca daca la urcare era greu, abrupt fiind, la coborare s’au gandit ca ar fi floare la ureche, doar ca nu era chiar asa si majoritatea au ajuns jos ca pe topogan. Au reusit intr’un final, au ajuns toti inapoi la cabana doar ca echipamentul lor sportiv nu arata foarte bine si ce erau sa faca? Sa stai la munte fara trening si adidasi nu prea ai cum, mai ales daca ti’ai pus in cap sa fac drumetii. Au pus mana pe telefon si i’au sunat pe cei care vor pleca maine si i’au pus sa le mai aduca niste perechi de adidasi, adidasi barbati si rezistenti pentru ca ei nu renunta. Desigur, au aparut deja si glumele cu “v’a alergat ursul sau a incercat sa’i probeze si erau prea mici si i’au iesit ghearele afara?”

Acum nu stiu ce o sa mai faca, astept sa aflu mai multe detalii cand se vor intoarce, ma intreb dupa cate tentative de explorare a padurii si a muntelui vor renunta. 

Miercurea fara cuvinte(15)

Mai multe gasiti la Carmen

Happy Weekend- editia 9

Daca tot e weekend sa fie :

Va invit sa:

Si sa ne delectam cu o poezie de Mihai Creanga...ca si mie imi place tare mult poezile de Mihai Creanga

Postarea participa la HAPPY WEEKEND- Editia a 9'a