Tabra vietii 2.2

Si cu asta am terminat cu articolele despre tabara...si asa m'am intins cam mult, nu? Duminica sau marti cred ca o sa pun si filmuletul acela facut in ultima zi de vara. V'am zis asta pentru ca in articolul precedent spuneam ca o sa'l pun astazi 

10 si 20 Mai zici?

Nu stiu daca sa va spun cate emotii am avut eu tot weekendul sau cate emotii am avut toata dimineata sau sa va spun direct ce am facut la traseu. Dupa atatea emotii si pentru ca nici acum nu mi’am revenit nu va mai tin in niciun suspans si va zic direct: SUNT SOFEEEEEEEEEEEEEEEER!!!!

Nu stiu ce melodie sa pun,  o sa pun o poza cu permisul probabil cand o sa’mi vina acasa, pana atunci inchei pentru ca sunt intr’o stare ciudata de fericire si eliberare ca am scapat cu bine incat nu stiu ce sa va povestesc. Vreti sa stiti traseul? Nu cred, greseli prea multe si mari n’am facut, chiar nu stiu ce sa va spun…doar ca sunt foarte happy si normal, ca altfel nu se putea, hai sa bem un pahar de vodka cu suc de mere, acum cat mai pot ca dupa trebuie sa mai taiem din alcool, nu? Bineinteles ca da, doar suntem soferi 

Happy Weekend- editia 19

Din diverse si diverse motive am sarit peste cateva editii de Happy Weekend, dar pe asta nu o mai sar si pun cateva bancuri cu soferi, poate asa ma mai relaxez si eu putin si scap din emotiile astea pentru luni

Un tip cu maşina, o scapă de sub control, dărâmă 13 garduri, omoară 5 persoane, proiectează un camion într-un zid şi se opreşte într-un copac…

După 3 zile, se trezeşte la spital.

- Ei, doctore, cum e?

- Am rezultatele analizelor: în alcoolul dumneavoastră am găsit 3 picături de sânge…

Vine limuzina sa-l ia pe Papă de la aeroport. Şoferul ia bagajele, le bagă in portbagaj (şi nu erau chiar puţine)…

Papa aştepta si nu se urcă….

– Sfinţia Ta, vă rog sa poftiţi.

– Ştii fiule, pe mine nu mă lasă niciodată nimeni să conduc maşina… Lasă-mă de data asta tu, te rog.

– Sfinţia ta, e imposibil. Mi-aş pierde slujba.

– Te rog, şi să ştii ca sunt extrem de generos….

Şoferul până la urmă cedează. Papa la volan. Calca acceleratia… şi 120 Km /h.

Şoferul:

– Sfinţia Ta, vă rog, puţin mai uşor, ne prinde poliţia.

Papa, nimic. Bagă tare si… 160 Km/h.

In spate, masina poliţiei, ding dong, ding dong. Papa opreste şi lasă geamul in jos. Vine poliţaiul, salută, şi rămâne cu gura căscată….

Se intoarce la maşina de poliţie. Ia staţia şi comunică:

– Sunt 1435. Dă-mi-l pe şefu…

– Care-i treaba, bă?

– Şefu, nu ştiu ce să fac. Am prins pe cineva cu 160 km/h.

– Arde-l.

– Nu cred că pot, e tare.

Vineri, 10 mai, altceva?

Voi stiti ce zi este astazi? Da, este vineri, altceva? Da, e si 10 mai…da, e si inceput de weekend…altceva? Cum atat? Nu e doar atat, e ziua de dupa ziua fratelui meu siii este ziua in care am dat sala. Si daca va amintiti cand am plecat la tara v’am spus ca am emotii…si nu vreti sa stiti cat am batait din picior pana mi’a venit randul, cred ca au inceput aia sa intre la banuieli daca piciorul meu e real sau e pe vibratii. Si emotiile cresteau si mai si cand vedeam ca din 20 cati erau in fata mea abia daca au trecut 6 sau maxim 7…si ca mai mult de jumatate sunt a 2’a oara. Imi venea sa plec, sicer, imi venea sa plec si sa ma duc sa dau saptamana viitoare, dar a ajuns si la mine…ma cheama sa’i dau buletinu’ si dosaru’ si sa astept sa iasa cineva si sa intru eu. Fierbeam, da’ fierbeam la propriu si piciorul inca era pe vibratii, ba chiar incepuse si celalalt sa ia sintomele, aveam furnicaturi in varful degetelor atat de tare ca atunci cand am intrat in sala si a trebuit sa apas star am apasat langa sau nu stiu cum ca nu voia sa porneasca…si atunci mi’am zis “am inceput bine”…am vazut prima intrebare si am zis din nou “clar am inceput bine” si am amanat prima intrebare. Clar un start promitator daca aman pana si prima intrebare, nu? Asa ziceam si eu…si dupa am inceput sa’mi iau o pozitie draguta pentru ca stiam ca’mi fac poze si sa nu incep ca acasa sa imi fac semne cu mainile sa inteleg…pentru ca da, acasa cand primeam o intrebare “daca politistul este cu fata spre tine cu mana dreapta/stanga intinsa ce faci?” si eu incepeam si imi intideam mana sa vad…si imi dadeam seama, dar nu, acolo am avut aceiasi pozitie de la inceput pana la final…bine, defapt cand am vazut ca am facut 22 deja(adica am trecut) am inceput sa am un zambet tembel pe fata. Da, normal ca am trecut…cum adica “deci ai luat 22, ai trecut”…normal ca am trecut, si nu, nu am trecut cu 22, am trecut cu 25.

Da, stiu ma cam laud putin, dar la cate emotii am avut nu’mi vine sa cred ca am facut 25 si ca puteam sa fac 26. De ce zic ca puteam? Pentru ca am raspuns pe jumatate, adica exact cum ma enerveaza pe mine mai tare…sa raspund pe jumamtate, daca tot gresesc sa gresesc si aia e, nu sa raspund pe jumatate. Si sincer m’am gandit ca ar fi si a 2’a varianta corecta, dar am zis “si daca nu e? mai bine o pun doar pe asta, ca asta e sigur”. Mare mea mirare a fost ca asta s’a intamplat in prima jumatate a chestionarului, abia trecusem de intrebarea 10 sau chiar intrebarea 10…si in general daca am una gresita incep sa ma deconcentrez si sa ma gandesc “pic”…cand am 2 gresite sunt deja “gata, clar pic”…ce e drept nu prea le’am picat nici cand aveam 3 sau 4 gresite, dar asa imi urla subconstientul in cap…mare mirarea cum am inceput sa zic a fost ca de data asta nu m’am panicat, am tras aer in piept si mi’am zis ca e ok, e doar 1 gresita si a fost ok.

Asa ca…sunt pe jumatate sofer…ramane sa vedem ce fac luni, pe 20 mai, la traseu…sper sa fie bine si acolo pentru ca si acolo am emotii si acolo nu mai e bine sa am picioarele pe vibratii.

Auuu si era sa uit...normal ca am pentru voi vodka cu suc de mere, pentur mine doar suc de mere pentru ca sunt pe antibiotice si in plus trebuie sa ma obisnuiesc cu reducerea alcoolului la 0, nu?