Inca incearca

Anul asta universitar aparent este un an dur pentru mine. NU, nu din cauza facultatii, nuu, ar fi fost ok daca era asa, dar nu, este din cauza ca am numai olteni pe langa mine, nu am nimic cu oltenii in general, dar am olteni in jurul meu peste tot, acasa, la munca, peste tot. Si la munca nu doar ca am 2 oltence, mai sunt si economiste, si cu una dintre ele ma contrazic mereu, pentru ca “inginerul se cunoaste” si pentru ca inginerul face si ASE la facultate, face resurse financiare si analiza economica, acum in anul 2 pe primul semestru, si ma corecteaza mereu si imi spune ca e contabilitate generala, si eu nu, e RFAE si o tinem asa mult si bine aparent, ca na, economistul si inginerul in acelasi birou 4 ore pe zi aparent nu prea se impaca bine.

Si mereu incearca sa ma convinga cu tot felul de chestii, ca “si ce faci tu la RFAE asta? Faci contabilitate” si ii explic eu ce fac defapt acolo, cu audit financiar, cu bilant, cu patrimoniu, impozite si alte chestii, si ea imi da instant replica “da, faci contabilitate adica” si eu nu si nu, ii arat ca scrie mare in orar RFAE si dupa ii dau sa citeasca si cum se traduce, ca daca ne luam dupa A. aparent pot sa injur lumea spunand numele materiilor pe care le fac la facultate. Dar imi place ca se ataca, si eu uneori, dar si ea, cand incepe sa imi dea exemple de  nu stiu ce firma de contabilitate din Bucuresti, ca asta fac si ei acolo, ca asta este principiul de baza, ca este “conta”, da, uneori mai schimba contabilitate cu conta ca sa para ca nici la ei la facultate in orar nu scria chiar numele materiei, ca si la ei mai erau prescurtari si chestii, dar acum sa fim seriosi, conta seamana cu RFAE? Sau cu orice alta prescurtare inginereasca? Nici o sansa, dar fata tot incearca si se tot ataca mai ales ca daca ma prinde in momentele mele bune si ii raspund ca sa o tachinez mai tare, dar da, recunosc, ma mai prinde si ea in momente in care ma atac, dar, baza ramane in continuare ca “inginerul se cunoaste” orice i-ai face, inginerul se cunoaste. 

Incercari

Inainte sa ma angajez unde lucrez in prezent, am incercat sa ma angajez intr-un domeniu cu care nu am nici cea mai mica legatura, la o firma contabilitate. In momentul in care nu am primit niciun semn de la ei, m-am cam intristat, dar pana seara mi-a trecut, adica, stiam ca nu am nici o treaba cu acest domeniu si ca oricum nu prea ma vedeam lucrand in contabilitate, dar voiam sa lucrez, asa ca am trimis CV-uri la toate job-urile disponibile pe care le-am gasit. Da, voiam sa lucrez, dupa 2 luni de lucrat zilnic, nu stiu daca sentimentele mele sunt chiar aceleasi. Uneori cand imi amintesc de tentativa de a lucra in contabiltiate ma amuz si ma intreb cum as fi fost acum sau, in fine, dupa doua luni de munca in acel domeniu daca starea mea de spirit si entuziasmul meu de a avea un job la care sa mergi zilnic, sa stai 8 ore zilnic, a cam disparut deja si facand ceea ce fac.

Dar e funny cand imi amintesc ca am stat cam o saptamana citind sitiri din financiar si incercand sa inteleg toate notiunile de acolo si sa invat chestii pentru “a da bine” in eventualitatea in care m-ar contacta si ar fi fost nevoie sa merg la un interviu, sa am si eu idee, asa in mare despre domeniu. Si ca tot v-am povestit recent de C., sa continui cu el, nu aveti idee cat a putut sa rada de mine in saptamana aia. Eu incercam sa retin ceva din tot ce citeam acolo, iar el, ei bine, tot ce facea el era sa ma tachineze si sa rada de mine si de incercarile mele, fara succes ce e drept, si nu rata absolut nici o ocazie sa aduca subiectul in discutie. Nu conta despre ce vorbeam, gasea un mod de a ajunge la “si cum merge cu contabilitatea?”. De la incercarea mea incep sa cred ca vorba aceea cu “inginerul nu se impaca niciodata cu economistul”  este adevarata. Dar toatea astea raman doar in mintea mea, si desigur, a lui C., care inca ma mai tachineaza ocazional cu subiectul asta. Nu am de unde sa stiu cum ar fi fost pentru ca nu am ajuns acolo, si chiar daca dupa 2 luni de munca zilnic am ajuns sa afirm cu tarie chiar ca eu nu sunt pentru munca zilnica, ca sunt o lepra si cam de miercuri incep sa numar zilele pana vineri si vineri numar orele pana seara pentru ca stiu ca in seara aia dorm si a doua zi nu imi suna alarma, imi si place sa am o activitate, sa am, practic, o responsabilitate.