Un om mai bun

Acum ceva timp i-am dat cuiva melodia asta pentru ca in acel moment am simtit ca acea persoana ma face sa ma simt ca fiind un om mai bun, cea mai mare greseala a mea din ultimul timp, dar piesa inca imi place

Ah, ce bine e

Stiu ca am zis in articolul de rezumat de an ca anul asta imi propun sa ma schimb, dar stiti ce am realizat? Ca am facut deja asta, bine, nu in acelasi sens, dar m-am schimbat. Adica sa fim seriosi, cand am scris ultimul articol in care ma luam de ceva? Unde e heitareala din mine? Culmea e ca a fost involuntar si chiar nu am idee cand am scris ultimul articol in care ma iau de ceva. Am remediat ieri, cu un articol semi, dar, nu e panica, remediem in continuare. Si cum remediem? Simplu. Cu clasicul subiect care ma nemultumeste pe mine cel mai tare: cainii din parcarea de acasa!

Da, am stat si eu 2 saptamani acasa in vacanta si am mai iesit si eu din casa, ca tot omul, si ziua si noaptea, de ce sa mint acum? Am iesit si noaptea, am venit acasa noaptea, am venit acasa dimineata. Si iar a trebuit sa merg pe varfuri, sa nu cumva sa scartaie zapada sub picioarele mele prea tare sa se trezeasca animalele salbatice care se numesc cainii din parcul 4, sa am grija sa nici nu alunec ca daca alunecam si cadeam nu mai era speranta, acum mancati coliva, nu mai citeati articole scrise de mine, eram in permanenta cu telefonul in mana ca sa pot sa il apelez pe tata in caz de ceva, stiu ca pana ar fi coborat el cainii deja ar fi fost pe mine, dar voiam sa am un pic de incredere ca daca se intampla ceva exista o sansa mica acolo ca la un moment dat sa dispara acei caini de pe mine.

Asta ma face sa imi amintesc ca prin vara era un status pe facebook cu ceva de genul ca animalele sunt ok si oamenii sunt tampiti si ca ar trebui sa se ia masuri asupra oamnilor. Am dat si eu un comentariu, m-a mancat si pe mine, stiu. Am intrebat cand o sa se ia masuri si asupra cainilor, nu doar a oamnilor. Am cautat postarea si se pare ca au fost sterse comentariile, dar ale mele au ramas in “Activity log” . Mi s-a raspuns ca “nu s-au luat suficiente masuri cand au fost trimise animalele nevinovate in adaposturi?” Normal ca m-a mancat iar, i-am zis ca in slobozia nu s-a intamplat asa ceva, ca eu sunam zilnic la hingheri si cainii din parcarea de la mine nu au disparut in prezent. Asta a fost, de aici s-a trans concluzia ca sunt o persoana ingrozitoare, mi s-a spus ca isi da seama ce inima pot sa am daca am sunat hingherii sa ia niste biete animale din mediul lor, ca animalele ataca doar cand sunt atacate si ca simt cand o persoana este rea. Ce om ingrozitor sunt, asa ca o concluzie. Ocolesc cate 3-4 scari, merg prin parcare cu frica, pref sa nu ies din casa decat sa ma bat cu ei, am atacuri de panica in momentul in care aud un caine ca latra si vine spre mine. Normal, ce persoana fara suflet, ce om ingrozitor poate fi zdwub, suna la hingheri sa ia niste biete animale care nu vor decat sa se joace cu tine molfoindu-ti carnea de pe picioare. Sincer? Nu stiu cum de ma mai suport nici eu, d-apoi altii.

De ce am zis de treaba asta abia acum? Pentru ca am fost acasa si pentru ca am avut din nou, inevitabil, intalniri cu ei. Si mi-am amintit ca tot eu sunt persoana aia teribila din ecuatia asta. Eu ii bat, eu ii alerg, eu ii agresezi, ei simt ca sunt o persoana fara suflet. Incep sa ma gandesc sa ii las sa se hraneasca cu carnea mea, si asa saracii nu au ce manca, dar sa nu ii ducem in adaposturi unde sunt hraniti, sa ii lasam pe strada sa manance din gunoaie si din oameni.

Multumesc ca unde stau acum nu sunt caini, sunt defapt 1-2 in campusul politehnicii, dar sunt atat de comozi incat in momentul in care treci pe langa ei nici macar nu ridica privirea sa se uite la tine, in concluzie sunt pasnici, si in plus acolo este mereu un flux foarte mare de persoane, este un dute-vino permanent aglomerat, deci... multumesc ca nu am si aici parte de astfel de animale simpatice si dornice de joaca cu tibia mea dupa ce imi mananca muschii gambei. 

Te'ai gandit?

Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul.

Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil.

Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie.

Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca.

Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul.

Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident.

Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag.

Si de la chestia asta am ajuns eu sa ma intreb niste lucruri…adica cum ar fi viata daca anumite lucruri nu s’ar fi intamplat, daca n’am fi cunoscut anumite persoane si asa mai departe…

De exemplu…

Te’ai gandit vreodata cum ar fi fost viata ta daca te’ai fi nascut in alt oras sau in alta tara?

Te’ai gandit vreodata ce s’ar fi intamplat daca nu ai fi intarziat la o anume inltanire?

Te’ai gandit cum ar fi fost daca nu ai fi spus anumite cuvinte?

Te’ai gandit cum ar fi fost daca in viata ta inca ar fi o anume persoana?

Te’ai gandit cum ar fi fost daca nu ai fi intalnit niciodata o anume persoana?

Te’ai gandit cum ar fi fost daca actionai mai devreme/tarziu?

Te’ai gandit vreodata ce s’ar fi intamplat daca o anume persoana nu te suna sa’ti povesteasca ceva?

Te’ai gandit vreodata ce s’ar fi intamplat daca nu ai fi povestit ceva unei anume persoane?

Te’ai gandit vreodata cum ar fi fost daca acea persoana ti’ar fi spus numai ce voiai sa auzi?

Te’ai gandit vreodata cum ar fi fost daca nu ti’ar fi raspuns la telefon?

Te’ai gandit cum ar fi fost daca nu ii raspundeai la mesaj?

Te’ai gandit vreodata ce s’ar fi intamplat daca o anume persoana ar disparea din viata ta fara niciun preaviz?

Te’ai gandit vreodata cat de importanta a fost acea zi din viata ta? Daca nu s’ar fi intamplat?

Te’ai gandit vreodata la toate astea? Si la multe altele…

Articol fara sens, care te pune putin pe ganduri…

Un om, o viata si multe sentimente...(leapsa)

Leapsa a pornit de la Aniela , iar eu am primit’o de la ea si de la Aura

1.Ce crezi că determină pe un om să fie domn?

Caracterul…degeaba fizic este cel mai “bine domn” daca la caracter esti un nimeni

2.Dacă ar trebui să alegi între familie şi persoana iubită ..pentru a fi fericită”Ce ai alege”?

Nu stiu sincer…probabil as cauta totusi o posibilitate sa nu renunt la niciuna…as despica firul in 14 nu doar in 4 si poate reusesc sa gasesc “scaparea”

3.Ce fel de personalitate ai?

“Cum ma tratezi asa te tratez”…nu imi place sa ma autocaracterizez(asa cum am mai zis) …dar totusi asta este deviza pe care merg

4.De ce unele persoane,atunci când pierd persoanele iubite..au impresia că nu mai are nici un rost să înceapă altă relaţie?

Probabil pentru ca inca au sentimente destul de puternice pentru persoana pieduta si le este greu sa renunte la ele chiar daca persoana respectiva a plecat . Nu este usor sa iti dai inima oricum mai ales dupa o relatie in care te’ai implicat.

5.Cum te simţi atunci  când ura te cuprinde?

Aici e discutabil…ideea e ca trebuie sa ma descarc si sa scap de ea..ori vorbesc cu anumite persoane [asta a cam picat…din motive mai mult sau mai putin personale si/sau subiective]  …ori dau drumu’ la muzica si ma enervez la culme pana cand simt ca am ajuns la maxim ca nu pot sa ma enervez mai tare de atat.

Leapşa poate fi preluată de oricine, cu rugămintea de a fi menţionate persoana care a pornit-o şi cea de la care a fost preluată.