Miercurea fara cuvinte(17)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Constientizare

Cel mai urat sentiment posibil? Sa stii ca ai avut exact ce iti trebuia, exact ce era perfect pentru tine din toate puntele de vedere si sa il pierzi, si sa stii ca ti-ai pierdut sansa. Dar cel mai frumos sentiment e atunci cand te uiti in urma si iti e dor, iti place cine erai atunci, iti place cum erai atunci cand stiai ca totul o sa fie ok daca o sa ti se spune doar “o sa fie ok, sunt aici”, dar apoi te intorci in prezent si iti dai seama ca nu mai vrei asta, iti dai seama ca prezentul nu mai seamana deloc cu trecutul, iti dai seama ca iti este dor de amintiri, nu de persoana efectiv. Si da, asta este un sentiment al naibii de placut. Da, inca iti e dor, dar stii ca nu poti sa faci nimic, pentru ca nu ai cum sa te intorci in timp sa retraiesti toate acele momente, dar in acelasi timp esti fericit ca ai acele amintiri si stii ca au fost unice si stii ca oricum nu le poti avea din nou pentru ca persoana care era in trecut nu mai “exista” si in prezent, sunt doua persoane complet diferite. 

Persoana din trecut? Ai vrea sa o reintalnesti asta e clar, dar persoana din prezent? Esti complet neutru cand vorbesti cu ea, nu ti se mai opreste respiratia asteptand un raspuns la mesaj, nu iti mai bate inima cu 5438834 km/h cand vezi ca ti-a raspuns la mesaj, nu mai simti nimic cand trec zile fara iti dea macar un mesaj, esti pur si simplu ok. Si nu, nu inseamna ca ai trecut penste, inseamna ca pur si simplu ai realizat ca iti e dor de trecut, iti e dor de momente, iti e dor de vorbe, dar nu iti e dor de persoana efectiv, nu, chiar deloc.

Cu sau fara?

A trecut cam jumatate de an de cand am plecat de acasa, dar inca nu m-am obisnuit cu anumite aspecte. Adica m-am obisnuit, dar nu inseamna ca imi si place sau ca nu imi este dor, spre exemplu cu mancarea, imi placea sa gasesc mancarea calda pe masa cand ajung acasa, acum nu, trebuie sa mi-o incalzesc eu, si nu mai pot sa ma trezesc peste noapte ca vreau sa mananc x sau y, nu, pachetul vine o data pe saptamana, si ori imi comand, ori ies, ori astept pana saptaman urmatoare ca sa imi trimita mama. Alta problema sunt hainele, spalatul sau calcatul. Tot asa, la saptamana sau chiar la 2, si nu este deloc placut. Initial m-am gandit sa ma duc la service-uri din astea de reparatii masini de spalat sa imi cumpar una de acolo, dar apoi am realizat ca nu am unde sa o tin, camera de camin este si asa destul de incarcata cu restul obiectelor de dormitor/birou, iar baia nu este chiar atat de mare incat sa nu incomodeze o masina de spalat acolo. Dar m-am gandit ca poate totusi ii pot face loc unei masini mai micute, ma rog, medie, nu chiar mica, si m-am mai gandit sa iau masina veche de acasa pe care tata voia sa o duca la fier vechi sau la tara si sa o duc la un centru de reparatatii masini de spalat Bucuresti si chiar voiam sa fac asta, adica deja gasisem service-ul, vorbisem cu tata sa mai tina masina de spalat la subsol pana mi-o aduce la Bucuresti, dar apoi am inceput sa gandesc mai in ansamblu: unde imi usuc hainele? Da, pun un uscator care ocupa o treime din baie sau un sfert din spatiul liber din camera, ceea ce ar putea fi acceptabil o data pe saptamana, dar apoi mai apare si calcatul, cine imi calca mie hainele? Nu, eu nu sunt raspunsul corect clar, si asta nu pentru ca nu stiu, dar pur si simplu mi-ar ocupa mult timp, timp pe care oricum nu prea il am.

Concluzie? Service am gasit, masina de reparat aproape functionala am, spatiu si timp nu prea am, asa ca fara masina de spalat in camin. 

Miercurea fara cuvinte(16)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Paste Fericit!

In perioada sarbatorilor, atat iarna, cat si primavara, mai mult involuntar foarte multe persoane folosesc expresia "de sarbatori sa fim mai buni". Consider ca trebuie sa fim asa cum pretindem ca suntem de sarbatori in orice zi, dar tot involuntar o folosesc si eu, destul de des chiar daca sa ma gandesc bine. Mesaje pe net sunt foarte multe, si mai sentimentale, si mai religioase, si mai amuzante. Mi-am exprimat parerea despre religie cand am spus ca ar trebui sa ramana in scoala, cine nu a citit articolul sau nu a vazut mesaje in saptamana mare si de paste din anii precedenti, eu sunt o persoana care crede si care considera ca trebuie sa fim buni in fiecare zi din an, ca trebuie sa ne bucuram si sa ne simtim bine in fiecare zi din an, dar toate astea sa fie cu putin mai mult cu ocazia sarbatorilor. Asa ca o sa fac o urare scurta si simpla: Paste fericit alaturi de cei dragi si voie buna, sa nu uitam ca adevarata fericire vin din lucrurile mici, dar mai ales ca vine din lumina, iar lumina vine din interiorul fiecaruia. Paste fericit!

Cea mai mare insulta

Nu stiu cum se face, dar si semestrul trecut am avut si niste profi foarte interesanti, dar astia de semestrul asta de la o materie(spun in privat detalii, nu fac publice nume) zau ca uimesc. Si ca sa rezum introducerea spun doar un citat “noi nu suntem aici sa va invatam”.

Normal, adica cine isi poate imagina ca un profesor este la catedra sa invete niste nimeni de studenti? Auzi tu, asta cred ca este cea mai mare insulta pe care i-ar putea sa i-o aduca cineva, sa spuna, defapt sa se gandeasca, ca el este acolo sa invete. NU, el este acolo doar sa evalueze, si colegii lui de la laboratoare la fel, sunt acolo doar sa evalueze, nu sa invete ceva pe cineva.

Nu mai continui, nu de alta, dar e saptamana mare si nu as vrea sa revin cu heitereala chiar in perioada asta. 

Miercurea fara cuvine(14)

Mai multe detalii la Carmen

Comoditate

Nu sunt o persoana foarte priceputa la cadouri, de aceea prefer sa mai iau pe cineva cu mine la cumparaturi sau pur si simplu intreb direct persoana ce isi doreste. Si da, chiar merge, in general oamenii imi spun ce isi doresc de ziua lor si in functie de buget, sau nu, le iau cadoul respectiv sau ceva foarte apropiat.

Partea grea? Cand trebuie sa iau cadou unui copil. Nu il pot intreba pe el ce isi doreste, sigur ar spune lego, dar cred ca are deja aproape toate modelele de lego posibile din domeniul care il intereseaza. M-am gandit sa ii iau altceva, tot o jucarie, dar o jucarie educativa, sa fie ceva diferit. Mie de exemplu mereu mi-a placut sa ma joc cu yo-yo, dar in acelasi timp mereu mi-am dorit un microscop, poate acum eram in alta parte, nu mai ajungeam inginer, nu regret chiar deloc, dar ma gandesc ca poate lui o sa ii placa un astfel de cadou. 

Arata bine, are toate accesoriile care ii sunt utile la varsta de 9 ani, nu ii trebuiesc cine stie ce lupe de diferite dimensiuni si diverse solutii pentru dizolvari si alte cele. Plus ca l-am gasit online la cei de la educlass la un pret bun, sunt o persoana lenesa, dar de data asta intervine si facultatea, 4 zile din 5, dar alea 4 sunt foarte aglomerate, de la 8-10 dimineata pana la 6-8 seara stau in facultate, deci nu prea am timp de umblat prin magazine. A fost destul de dificil sa aleg cadoul, nu de alta, dar educlass are peste 1000 produse pe stoc, mare parte sunt disponibile si in showroom pentru cine are timp si drum se afla pe strada Matei Voievod 15 in sectorul 2. Eu cum am spus, sunt o persoana lenesa cu program incarcat asa ca prefer sa dau comanda online si sa imi vina acasa cadoul si eu doar sa il impachetez frumos si apoi sa il “livrez” personal sarbatoritului. 

Curiozitatea te macina

Dupa ce bei suficient incepi sa vezi lucrurile cu totul altfel. Cam asa a fost si C. weekendul asta, dar interesant este faptul ca desi seara abia putea sa isi aminteasca ce fraza a inceput sa o termine, in general incepea cu ceva si termina cu totul altceva, dar a doua zi isi amintea ce a facut si ce a spus. Si una dintre marile lui dileme din seara respectiva erau etichetele de pe sticle. Era fascinat de etichete, mai ales de etichetele care erau aproximativ transparante, dar nu stia ce e cu ele, cum sunt ele acolo, de ce sunt asa, de ce nu invers, de ce modelul ala, dar mai ales, cum pot sa fie asa? La etichetele de acest tip se refera el:

Si cum omul nu e normal in general, a doua zi, treaz, nici macar mahmureala nu sta la el, primul lucru pe care l-a facut a fost sa ia laptopul si sa caute despre etichete, si a gasit ca se numesc defapt etichete autoadezive clare si ultra-clare pentru efectul “no label look”. Daca incerca sa caute asta aseara nu vreau sa imi imaginez ce i-ar fi iesit defapt, asa ca mai bine ca nu a incercat. Apoi a inceput si s-a documentat si a vazut ca etichetele astea sunt foarte raspandite, ca sunt folosite la o gama foarte larga de produse.

Amuzant este ca dupa ce s-a documentat despre etichetele astea autoadezive, a citit, a comparat informatii, a cautat mai multe surse si tot asa, a adormit instant, si a dormit jumatate de zi. Se pare ca nu putea sa doarma daca nu isi satisfacea curiozitatea din noaptea precenta. Ma intreb ce ar fi facut daca avea mai multe “fixatii” in seara respectiva, cauta despre fiecare si abia dupa se baga la somn? Cel mai probabil da, doar e vorba de C., nu stiu de ce am mai intrebat. 

De retinut

De retinut, de luat aminte, de apreciat, de privit si partea buna, de crezut ca se poate sa fie bine si la noi si sa nu mai promovam doar partile negative ;)

Post by Julian Snp.

Planuri, planuri, planuric

De Craciun am decis sa nu plec nicaieri, sa stau acasa de sarbatori ca asa e frumos, sau cel putin asa e in mintea mea. Acum de paste nici sa vreau nu am cum sa plec, desi sunt de aceiasi parere, Pastele se sarbatoreste cu familia, dar cum am spus, nici sa vreau nu aveam cum sa plec, nu am vacanta asa ca... Dar in schimb am inceput sa ma gandesc ce vreau sa fac la vara. Am inceput deja sa strang bani si vreau o plec o saptamana undeva in afara, sa ma distrez, sa ma relaxez si sa vizitez. Nu am fost nicaieri pana acum si vreau sa schimb treaba asta. Ca destinatie m-am gandit la Roma. De ce? Pentru ca este un oras cu foarte multe obiective turistice, istorie bogata si tot asa, pur si simplu, am o fixatie de moment cu treaba asta chiar. Si ce fac eu cand am un pitic pe creieras? Ma apuc sa fac lucruri impulsive, cum ar fi sa caut pe google “bilete avion Roma” . Normal ca am gasit n’spe mii de site-uri, dar trebuie sa tin cont si de faptul ca bugetul nu este chiar asa mare si prefer sa dau bani putini pe avion ca sa am mai multi pentru vizitat si altele pe acolo, si am gasit, cei de la aerolines mi se pare ca au cea mai ok oferta de preturi. Primul instinct a fost sa rezerv biletele deja, dar am revenit la rationament si nu am facut asta, dar am salvat site-ul ca sa fac treaba asta dupa ce definitivez planurile. Nu de alta, dar trebuie sa mai conving persoane sa vina cu mine, pana acum am doar un amic care vrea, ar fi ok si in 2, dar ar fi si mai fain cu mai multi. Urmatorul lucru? Am inceput sa caut obictivele pe care as vrea sa le vizitez si mi-am facut un clasament, sa va arat si voua? Hai sa va arat un top 3 al obiectivelor pe care vreau sa le vizitez in Roma:

Desigur, pe primul loc se afla Colosseum-ul, si cred ca stie toata lumea cate ceva despre el, nu mai are rost sa spun de ce este primul pe lista 

Este urmat de Fanta Trevi. Piata Trevi si fantana sa uriasa - Fontana di Trevi are un mit care spune ca orice dorinta ti-ai pune cand arunci o moneda in fantana se indeplineste, si in plus mi se pare ca arata extraordinar, si am o presimtire ca o sa stam mult timp numai sa ma benoclez eu pe acolo 

Si pe locul 3 este Castelul Sant’Angleo, acest loc are o istorie foarte impresionanta si bogata, iar in prezent este un muzeu si in turul sau iti este povestita toata istoria amanuntit

Desigur, lista este mult mai mare, vreau sa mergem in fiecare zi in alta parte, si cum am zis ca vreau sa stam o saptamana, inseamna cel putin 5-6 obiective, sa zicem ca 1-2 zile o sa fie cu “prima/ultima zi” si nu o sa avem chiar asa mult timp la dispozitie sa ne si plimbam. Mai e nevoie sa spun ca abia astept sa vina vara? Nu de alta, dar chiar abia astept sa vina.

Inca e funny

Faza este mai veche, dar inca are acelasi farmec si acum. Colega mea de camera, E., inainte de fiecare examen in sesiunea era cam asa:

“Anm? Cine poate sa inteleaga analiza? Nu se poate asa ceva, o sa incep sesiunea cu o restanta clar”

“Algrebra? Nu pot sa invat atat, cum sa inveti atat la algebra, nu ai cand, iau restanta clar”

“Anm? Anm-ul a fost mic copil pe langa thm, cum poate cineva sa invete atat la thm in asa putin timp? Nu se poate asa ceva, cu siguranta o sa pic”

“thm? Simplu, uita-te pe cursurile de chimie, deci trebuie sa inveti absolut tot ce a predat, plus probleme, cand sa invat atat sa mai invat si probleme? Nu am cum, clar o sa am restanta”

“fizica? E prea mult sa inveti atat la fizica, nu se poate, pur si simplu nu se poate, acum sigur iau restanta”

Era ceva de genul asta: 

Desigur aceste replici au fost repetate foarte des si au avut si o mimica aparte si o intonatie la fel de specifica si era foarte, dar chiar foarte funny cum se agita pe aici mereu inainte de fiecare examen. Partea si mai funny a fost cand dupa sesiune, defapt dupa vacanta de dupa sesiune, vorbea intr-o seara la telefon si era ceva de genul “semestrul asta toate materiile sunt urate, mult mai urat decat pe primul semestru. ..... A nu, prima sesiune mi s-a parut simpla”

Da, asta este cam amintiri din prima noastra sesiune, dar inca este funny cand ne amintim. 

Poate ca se poate

Recent am stat si am citit niste lucruri, niste lucruri scrise de mine, niste conversatii, si mi-am dat seama ca m-am schimbat intr-o oarecare masura, ca mi-am schimbat modul in care ma exprim, mi-am modificat gradul de subiectivitate pe care il folosesc, ca imi dozez altfel temperamentul in discutii sau diferite situatii, ca aleg sa cedez in loc sa ma enervez mai tare in anumite situatii. Mi se pare foarte dubioasa treaba asta. De ce? Pentru ca la un moment dat, de mai multe ori chiar, mi-am propus sa ma schimb, dar niciodata nu am reusit, sau cel putin nu am sesizat, si nici altii, iar acum "schimbarea" asta s-a produs foarte lent pentru ca se vedea diferenta de la zi la zi, de la saptamana la saptamana, aparea cate ceva nou, ceva subtil, dar era acolo, nu suficient cat sa il sesizez pe moment, dar acum, privind obiectiv si in acelasi timp subiectiv le-am observat. Doar ca acum nu stiu daca e de bine sau de rau. Acum am ajuns la un punct in care imi pot bloca sentimentele, defapt nu, nu ma exprim corect, le pot suprima, le pot ascunde, pot sa le tin doar pentru mine, doar in mine. Si treaba asta este foarte nasoala pe de-o parte, dar bine, intr-o forma sau alta le redau, fie prin blog, fie prin vorbitul cu anumite persoane pe care le consider speciale, fie prin dialoguri nebune pe care le aud doar eu pentru ca au loc in mintea mea.

Uneori imi este dor, dar de cele mai multe ori imi dau seama ca nu e asa, ca e mai bine acum, pentru ca pot sa evaluez altfel lucrurile, pot sa “incasez lovituri” fara sa mai arat ca ma afecteaza, fara sa mai cedez. Chiar recent au fost doua faze, la interval de cateva zile si cu persoane diferite ca protagonisti, carora inainte le cedam relativ usor, acum m-am controlat, mi-am facut metaforic un dus rece si am lasat telefonul si facebookul de-o parte si nu am sunat, nu am dat mesaj, nu am dat niciun semn, chiar daca in interior simteam cum ma arde ceva, simteam caldura in mana dreapta, simteam cum vrea sa ia telefonul si sa scrie un mesaj sau mai grav, sa sune, dar am stins “focul” ala cumva si imi ziceam “nu, e ok, acum, asa cum e, e ok” si incercam sa ma gandesc la altceva, nu imi venea nimic in minte, ramaneam tot pe subiectul ala, dar cum le-am invins. Si asta ma face sa cred ca se poate, cred ca ... nu imi vine sa cred ca spun asta...cred ca....e greu, dar o sa o spun, cred ca am inceput sa ma maturizez in anumite privinte.

Bine, dar poate ca totusi nu s-au facut modificari chiar atat de mari la mine, pentru ca in anumite situatii totusi am cedat, poate ca e bine sau nu, nu pot sa cataloghez inca treaba asta dat fiind ca s-a intamplat foarte recent, totusi am realizat prin asta ca sunt o persoana inca relativ slaba, dar poate in timp o sa se modifice si treaba asta.

Aberant

O sa pierd cititori cu articolul asta? Cel mai probail. O sa isi schimbe lumea parerea despre mine? Garantat. O sa ma impiedice asta sa scriu articolul asta? Niciodata.

Am citit ca vor sa scoata religia din scoala, sa nu se mai studieze. Asta dupa mine este o mare prostie. De ce? Pentru ca religia are rolul ei in formarea personalitatii tinerilor. In ziua de astazi vad copiii de 10-11 ani mai mult in baruri decat in curtea scolii sau in fata blocului la joaca. Da, toata lumea face mare propaganda ca sunt multe biserici, ca patriarhul are masina si baston de aur. Ok, sa aiba, el nu reprezinta religia, si mersul la biserica nu te face credincios cum nici statul in garaj nu te face masina, dupa cum era o vorba foarte raspandita pe net acum multi ani. Religia nu inseamna numarul de biserici din tara, nu inseamna salariul preotilor, nu, religia inseamna credinta, inseamna un set de valorile care ti se imprima inca de mic. Nu, nu te spala pe creier, te educa, nu te obliga sa faci nimic, nu te obliga sa urmezi nimic, pur si simplu te invata ca nu e bine sa furi, sa ucizi, sa inseli, sa fi invidios, gelos si lucruri din astea, cum am mai spus, iti imprima un set de valori. Si acest set de valori dispare treptat treptat de la o generatie la alta. Mi se pare incredibil cand ma uit pe strada si vad ce vad la copiii mai mici de 10 ani. Sa nu mai spun ca acum fetele de 12 ani par de 25 si se recomanda astfel in anumite situatii. Inteleg ca s-au schimbat multe, inteleg ca lucrurile evolueaza, dar un lucru ar trebui sa ramana la fel, copilaria e copilarie si nu o mai primesti inapoi, dupa o varsta daca te comporti copilareste o sa dai de banuit ca ai scapat de la un spital de nebuni. Singura posibilitate sa mai redevii copil ar fi cand o sa ai copii, ca na, te joci cu ei, te prostesti si tu putin, dar nu e la fel. Si e trist cand vad lucrurile astea, e chiar foarte trist. Lasati religia in programa, macar sa auda o data de acel set de valori, cu siguranta nu o sa ramana cu el, dar macar il aud o data si le ramane macar 5% din el in subconstient. Si in plus toata lumea are media 10 la religie, asa ca toti “smecherasii” care se bucura ca se scoate religia ar trebui sa fie tristi defapt pentru ca acum o sa aiba media si mai mica decat o aveau inainte.

Aaa si inca o chestie care mi se pare deranjanta. In grupul fostului meu liceu de pe facebook se pare ca nu este moral sa postez “vand/fac atestate pentru clasa a 12-a. detalii in privat”, dar este foarte moral si ok sa postezi linkuri catre petitii online ca sa se scoata religia din programa. Da, multumesc frumos inca o data, perfect logic. Aaa, scuze, am uitat un aspect, se pare ca postul meu ca fac atestate este si ilegal nu doar imoral....

De viitor

Cum zilele trecute a tot fost cald si furmos afara am fost la un prieten la curte pe langa Bucuresti sa facem un gratar, sa fortam asa, putin cate putin, primavara. Dupa facultate ne-am urcat in masina, am fugit la cel mai apropiat market, am luat ce ne trebuia si am plecat la drum. Cand am ajuns acolo am ramas foarte wow la priveliste. Iarba incepea sa se faca vazuta, avea si cateva tufe de ghiocei, cine stie, poate chiar vine primavara. Dupa ce ne-am facut mai comozi am inceput sa pregatim pentru gratar. Cand am vazut gratarul am ramas chiar fara cuvinte, cand o sa am curte o sa vreau sa imi fac ceva de genul ala, neaparat. Avea pavele pe jos si avea iesit in relief cu un alt model tot de pavele o poteca si intr-un colt avea gratarul facut frumos din caramida. Se vedea genial. Pavelele care erau peste tot erau ceva de genul

Iar cele care alcatuiau “poteca” ceva de genul asta

            Dar desigur, ca niste viitori ingineri ce suntem am inceput sa gandim mai practic si cineva l-a intrebat de ce nu a folosit ciment/beton sau altceva mai ieftin, sa toarne dintr-o bucata tot si apoi sa faca poteca din pavele sau doar sa faca poteca, sa nu mai toarne si bucata mare. Raspunsul a fost unul mai pompos, dar tot ce am retinut eu a fost ca pavelele sunt mult mai practice decat betonul sau asfaltul si ca sunt mai ok si ca aspect, si aici ii dau dreptate, se forma o iluzie optica senzationala, imi pare rau doar de faptul ca nu am facut nicio poza, dar data viitoare cand ajung acolo cu siguranta o sa fac muuulte poze ca sa compensez si pentru acum si ca sa le pastrez sa stiu cum o sa arata si curtea mea daca o sa ajung vreodata sa am asa ceva.

Obsedant

De aproximat 2-3 luni melodia asta ma obsedeaza, dar grav rau de tot, si inca nu reusesc sa mi-o scot din minte chiar daca are cele mai idioate versuri posibile, ritmul si bassul nu imi ies din minte orice as incerca...dar pana una alta fuck that little mouse 'cause' i'm an Albatraoz

A meritat

Intotdeauna am avut o atractie pentru nunti, nu stiu de ce, poate pentru ca am fost la foarte putine sau poate pentru ca in copilarie parintii nu ma luau niciodata cu ei si eu stateam acasa si doar imi imaginam “bai oare cum e acolo?” si imi faceam tot felul de filme in cap, poate asta este motivul, dar nu garantez. Interesant, sau poate ca nu, este faptul ca acum am ajuns la varsta in care nu mai merg la nuntile rudelor sau ale prietenilor de familie, acum a venit vremea aia cand merg la nuntile prietenilor mei si asta nu este un gand cu care sa ma pot acomoda asa usor, inca procesez greu vestile de acest gen. Si le procesez si mai greu cand vine vorba de persoane pe care le cunosc dintotdeauna practic. Luna trecuta am primit vestea ca unul dintre prietenii mei foarte buni din copilarie se insoara, am ramas destul de “serios?”. Acum ceva timp, nu mult, mi-a cerut o favoare, bineinteles ca nu l-am putut refuza, cand am aflat insa care era rugamintea ma cam batea gandul sa ma razgandesc, a vrut sa ii ajut viitoarea sotie sa isi aleaga o rochie de mireasa, pentru ca vor sa fie si ceva traditional, mirele nu trebuie sa vada rochia pana in ziua nuntii. Dar a fost ok intr-un final, pot spune ca m-am distrat chiar, si asa i-am cunoscut putin mai bine “aleasa inimii”. Nu sunt fan shopping, sau cel putin nu sunt fan shopping de rochii in general, cand vine vorba de rochii pentru nunti nu stiu ce sa spun ca nu prea am experienta, a fost cam prima data cand am fost intr-un astfel de magazin deci nu ma pot afirma. Insa timpul a trecut destul de usor, chiar fara sa ne dam seama pot spune, si am vorbit despre tot felul de lucruri, fericite, triste, amintiri, planuri de viitor si normal, despre nunta. Era destul de trista ca nu am facut asta mai devreme, se pare ca magazin avea reduceri de 50% pentru rochiile de pe stoc si de 15% pentru cele la comanda, dar au fost doar pe 12, 13 si 14, dar nu a stiut de ele. Dar totul s-a sfarsit cu bine sa spun asa, intr-un final a ramas doar la doua variante. Sa vi le arat sau nu? Hai sa vi le arat, dar nu o sa spun pe care a ales-o ca poate intra N. pe aici. Una este rochia Amalia 

Si cealalta este rochia Nadia

Ambele veneau genial pe ea, si asta o spun eu care nu am pic de habar in domeniu sau in domenii similare, dar zau ca m-a lasat fara cuvinte. Sincer? Acum abia astept sa vina ziua cea mare pentru ca mor de nerabdare sa vad ce fata o sa faca N. cand o sa o vada imbraca cu ea. 

Nu pot intelege

Recent am fost intr-un pub si la masa de langa s-au asezat niste persoane banale initial, defapt nu chiar banale, dar nu aveau nimic special sa zic asa, nu ieseau in evidenta, asta pana cand a venit sa le ia comanda. In momentul ala cel mai “solid” de la masa a comandat ceva in spaniola, chelnerul i-a spus in engleza ca ia comenzi doar in romana sau in engleza, in momentul ala o individa de la masa, erau 2 cu 2, ii spune in engleza ca ei sunt romani, dar au stau un an in spania si nu mai stiu sa vorbeasca fluent in limba romana nici cat sa ceara 2 cafele si 2 sucuri. In momentul ala eu am ramas complet... fara cuvinte.... cum sa spui asa ceva? Mi se pare un lucru complet deplasat si idiot. Esti roman? O sa fi mereu roman, indiferent ca stai 1 an sau 10 in alta tara, chiar daca iti convine sau nu, nu poti sa schimbi ceea ce esti, oricat ai incerca. Sa nu mai spun ca spaniola si engleza lor era fix de balta...nu stiu nici eu mult, nici din una nici din cealalta, dar accentul nu il capeti asa usor, ei nu il aveau deloc, si daca in engleza am putut sa le depistez si eu greselile...se intelege cat de “bine” vorbeau, nu? 

Da, stiu, acum o sa imi spuna multi ca asta e tara de ***** si ca nu se merita nimic si asa mai departe, dar am o intrebare: daca noi, romanii, nu stim sa ne respectam si sa ne iubim tara, nu stim cum sa o punem in valoare si ne “mandrim” doar cu betivii care nu mai stiu nici sa mearga, cu muntii de gunoaie sau cu diverse drame(accident, morti, crime), cum putem avea pretentia ca altii sa o faca? Cum cand noi nu stim sa o face, cand noi nu ne putem promova frumosul din tara asta 

Import sau autohton?

Va dau doua situatii aici, prima in care C. alege sa mearga de fiecare data cu masina la reprezentanta firmei si niciodata la alt service, si B. care prefera sa isi ia piese de afara, tot de la reprezentanta, dar cica iese mai ieftin. Dat fiind ca C. vrea sa isi cam schimbe masina incepe sa puna bani “la saltea” si cand a intrat unul in el a ales sa mearga pe motoda lui B. I-a luat asigurarea tipului bineinteles, dar fix cu o luna inainte ii expirase casco si nu si-a facut din nou, a trebuit sa se descurce doar cu asigurarea celuilalt si a ales ca pentru prima data sa nu mearga la reprezentanta. Dar dupa ce si-a dat comanda de piese si le-a inlocuit la un service “de duzina”, cum spune el, a mers la reprezentanta sa ii indrepte tabla si sa o vopseasca. Baietii de la reprezentanta au vazut ca e vorba de accident si i-au cerut tot felul de hartii de la politie, ca asa e protocolul, si apoi l-au intrebat si de reparatii ca nu le avea trecute in cartea masinii. Le-a explicat el acolo si l-au intrebat daca a primit si documente pentru piesele de afara, le-a zis ca da si baietii au vrut sa i le treaca in cartea masinii pentru ca piesele erau tot de la firma lor, dar din afara, au fost ok aici. Problema? C. nu avea nici cea mai mica idee ce scrie pe hartiile alea, era scris in germana. S-a gandit sa incerce google translate, dar mai rau l-a bagat in ceata, i-a tradus niste termeni specifici ca pe niste alimente, filtrul de ulei era ulei de masline dupa google translate, deci... . Dar voi stiti doar ca el e descurcaret, a facut ca in emisiunea aia cu vrei sa fii milionar, a ales una cele 3 variante ajutatoare “suna un prieten”. Il suna pe B. si ii povesteste, acesta ii da numarul unui traducator independent cu care lucreaza el tot pentru asa ceva. A luat numarul, s-a intalnit cu respectivul, dar fiind singur era destul de aglomerat, dura 3 zile sa ii traduca toate hartiile si trebuia sa astepte 2 saptamani sa termine ce avea deja inceput. Problema? El avea nevoie de traduceri in maxim 3 zile ca se le poata duce la reprezentanta. Cam dezamagit incepea sa renunte, dar fix cand se consolase cu ideea gaseste pe facebook o reclama sponsorizata cu un video de youtube, da click pe el si il urmareste:

 Ca un rezumat, cei de la Academia de traduceri lucreaza cu peste 300 de traducatori si acopera peste 100 de limbi straine. Normal ca nu a mai stat pe ganduri, deja trecuse o zi, suna, stabileste o intalnire, lasa actele si intr-o zi si jumatate le-a si primit inapoi traduse, si-a rezolvat treburile la reprezentanta si primul lucru pe care l-a facut dupa ce a iesit de acolo a fost sa se duca sa isi faca din nou casco, apoi l-a sunat pe B. sa ii spuna ca nu se mai complica atat data viitoare.

Dupa ce se trage linie

Anul acesta, pan acum, de-a lungul timpului am tot “adunat” subiecte pe care sa le dezbat aici, dar dupa lunga absenta nu prea mai aveam aceiasi dorinta sa ma grabesc sa ajung acasa si incep direct sa scriu. Dar este bine ca totusi le-am salvat unedva prin diverse poze, da, vedeam ceva care ma intriga sau enerva si ii faceam poza sa imi amintesc. Deci...o sa am ceva idei de articole in viitorul apropiat, dar astazi incep cu altceva. Asta va spun, sau va arat, cum s-a terminat prima mea sesiune. Uite fix asa:

Cum a fost? Nu pot spune ca foarte stresant, dar suficient de stresant, desigur acum ar putea sa apara anumite persoane care sa spuna ca nu m-am stresat deloc si ca am lenevit mai mult, daaar asta este partea a 2-a si intotdeauna exista un exterior si un interior, o privire directa si una de substrat, dar au si ei dreptatea lor, nu m-am agitat foarte tare si pe de-o parte am anumite regrete, dar cu toate astea s-a terminat si regretele sunt inutile acum, si nu a fost chiar atat de rau pe cat ar vrea altii sa creada ca a fost. Si cand ii aud pe altii cu nopti nedormite, cu stres la maxim, cu 3-4 cafele pe zii + 2-3 energizante, nu stiu ce sa zic, involuntar ma cam amuza cand ma gandesc ca eu am ramas la zi cu vreo 4 seriale, am vazut si cateva filme, m-am distrat, am dormit ( si din nou aici ar putea interveni anumite persoane care sa spuna ca am dormit chiar muult, defapt ca de obicei) si totusi s-a terminat relativ ok sesiunea pentru mine, poate chiar mai bine decat pentru cei care s-au stresat foarte tare.

Pertotal media 8,1 pe semestru cu tot cu anm’ul eu zic ca este suficient de ok pentru efortul pe care l-am( sau nu) depus. Acum ca e vacanta, somnic de voie, leneveala cat cuprinde si rasfat de la mami ca doar sunt acasa, nu?