Combinatie sau nu?

Sunt pe cale sa imi schimb pentru a treia oara imprimanta. De ce? Pentru ca s-au golit din nou cartusele, defapt s-au uscat, nu mai merg nici reincarcate pentru ca nu a mai fost folosita de ceva timp imprimanta, eu ne mai fiind acasa, dar cum omul se mai si plictiseste la facultate, ce face? Sta pe net, si peste ce da? “Cartuse compatibile de la Cartuse-shop.ro”, cand am citit normal ca eram ceva de genul “hai nu mai spun, zici tu ca sunt compatibile?” Si intru din curiozitate pe site sa vad ce si cum e acolo. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca sunt cartuse compatibile cu imprimanta mea si mai sunt si la un pret acceptabil, am ramas masca, pe fundal se auzea acolo ce vorbea proful despre rezistente si torsiuni, iar eu eram “mi-am gasit cartuse, mi-am gasit cartuse, mi-am gasit cartuse”.

Da, bine, ce e drept nici nu prea ma cautat, prima data cand am cautat cartuse de imprimanta am gasit unele foarte scumpe si am zis ca mai bine imi cumpar alta imprimanta decat sa imi cumpar alte cartuse. Nu m-am dus in nici un magazin de cartuse, m-am dus la un singur magazin din asta si am iesit cu o viteza direct proportionala cu pretul pe care l-am vazut acolo afisat.

Recunosc, nu folosesc des imprimanta, defapt, nu foloseam des imprimanta cand eram acasa, pentru ca nu prea aveam nevoie de ea atat de mult, dar aveam nevoie, ca altfel nu o mai cumparam de la inceput, si nefolosind-o suficient, se uscau cartusurile, normal. La imprimanta pe care o am acum, mi-am cumparat-o cand inca eram in liceu, imi mai scoteam variante de bac, mai xeroxam chestii, o foloseam relativ constant cand eram acasa, sau cel putin suficient cat sa nu se repete “incidentul”, dupa am plecat la facultate, o mai foloseam din an in paste cand ma duceam acasa si imi trebuia sa ceva imprimat pentru saptamana imediat urmatoare, ca na, daca nu te duce capu’ sa scoti si pentru saptamanile viitore te duci la xerox si platesti. Si dupa, stiu ca in iarna am folosit-o mai mult, cand mi-am imprimat fotografiile pe care le am lipite pe perete in camin. Si cam de atunci s-au golit aproape ambele cartuse, dar inca mai mergeau, deci nu m-am stresat prea tare, mai ales ca nu mai eram acasa sa o folosesc asa des. Stiu ca am avut o data o tentativa de a cauta pe google “cartuse de imprimanta” dar nu am gasit nimic pentru imprimanta mea, sau cel putin nu la un pret acceptabil, adica preturile alea ma determinau sa pun si imprimanta actuala in dulap si sa mai cumpar una pentru ca am zis ca pana gasesc eu cartuse compatibile la un pret acceptabil, gasesc imprimanta nou la un pret acceptabil. 

Aveam nevoie de asta

La un moment dat, anul asta, in luna iulie mai exact, am spus ca sper ca 14 iulie 2014 si 10 iulie 2015 se bucura pentru ca pe 12 iulie 2015 a aparut o noua varianta zdwub. La acel moment nu stiam daca este intr-un sens bun, pentru ca atunci mi-am construit un zid si mai mare in jurul meu. De ce am redeschis acest subiect? Pentru ca nu mi-a reusit, sau cel putin nu cum mi-am propus eu, nu cum simteam eu in acel moment ca am nevoie, dar poate ca cele 14 ore de somn odihnitor de care am avut partea aseara sunt de vina sau poate evenimentele recente din viata mea, dar mi-am dat seama ca am nevoie de asa ceva, mi-am dat seama ca undeva, cumva, am renuntat la acel zid, si il vreau inapoi. Stiu ca intr-un punct, cam prin august, pe la sfarsit, si apoi mult mai intens la inceputul lunii octombrie mi-am propus sa las acel zid in jos putin si sa permit altor persoane sa se ataseze de mine, sa fiu o persoana sociabila si agreabila cu adevarat, dar am constatat ca la un moment dat, nu stiu exact cand si cum, dar am lasat zidul jos complet si m-am atasat si eu de acele persoane. Da, acum nu e ceva rau, dar urmeaza sa fie, si nu vreau sa ajung iar in acel punct, dar in acest moment nu stiu sigur cum sa pot ridica din nou acel zid de protectie si in acelasi timp sa nu indepartez aceste persoane, pentru ca sincer, imi cam place, m-am obisnuit asa, dar cunoscandu-ma, stiu si ce inseamna asta pe termen lung, sau ma rog, nu neaprat atat de lung. Si nici cu afectiunea fata de animale nu am reusit ce mi-am propus atunci, da, m-am distantat, dar inca o fac fortat, inca trebuie sa ma fortez sa nu simt afectiune pentru animale, nu este inca natural si firesc.

Ma princep sa indepartez persoanele din jurul meu, involuntar chiar, de cele mai multe ori, aproape mereu chiar, fac asta fara sa vreau, o face acel zid de care am pomenit pana acum, dar acum zidul ala simt ca este lasat complet jos, ca nu mai exista, si in anumite momente ii simt lipsa, il vreau inapoi, dar nu stiu sigur cum sa il inalt din nou fara sa ranesc persoanele din jurul meu, persoane carora eu le-am permis sa intre in viata mea, ba chiar le-am incurajat permitandu-mi si mie sa ma atasez la randul meu de ele. Da, stiu, nu prea are sens ce spun acum, nici pentru mine nu are asa mult sens, sincer, tocmai d-asta am ales sa incerc sa imi expun gandurile in scris, poate asa capata ceva mai multa logica, poate asa reusesc sa gasesc o solutie. Poate pana cand imi opresc degetele din a scrie aberatii aici gasesc si acea solutie, dar pana atunci le mai las sa distreze cu tastatura pentru ca nu au simtit-o de mult in acest sens, nu le-am permis de prea mult timp sa imi exprime gandurile fara controlul ratiunii si al limitarii, dar astazi, acum, le las sa tasteze tot ce vor, cum vor, le las sa imi descarce toate gandurile acumulate in ultimul timp.

Imi e oarecum teama in acelasi timp sa las din nou acel zid sa se ridice, pentru ca stiu ca o sa ma afecteze procesul de ridicare, proces in care o sa indepartez persoane pe care nu cred ca vreau sa le indepartez, dar care stiu ca nu sunt obisnuite cu acea versiune a mea si care la un moment dat o sa aleaga singure sa plece, pentru ca asta face acel zid, triaza orice risc de atasament periculos, orice risc de afectare a mea, ma imunizeaza. Dar in acelasi timp stiu ca si fara acest zid, intr-o zi, la un moment dat, acest lucru o sa se intample, si atunci o sa ma prinda la pamant, fara nici o protectie, fara nimic, si o sa fie mult mai rau, si deci, ca o concluzie pana acum problema mea este daca sa aleg eu momentul si sa controlez cand imi ridic zidul si indepartez anumite persoane care reprezinta un risc pentru mine sau sa las lucrurile sa vina de la sine si sa las zidul sa se ridice singur, atunci cand o sa fie nevoie. Pentru mine sunt urate ambele situatii, dar in acelasi timp stiu ca a doua situatie m-ar afecta mai tare, dar in acelasi timp mai stiu si ca a doua situatie ar putea sa mai dureze o perioada, perioada in care sa ma simt bine, dar tot in acelasi timp mai stiu si ca fiecare secunda care trece in aceasta situatie o sa ma afecteze si mai tare atunci cand o sa se produca ruptura naturala si fireasca.

Daca va intrebati de ce am permis totusi o usoara coborare a zidului atunci daca stiam ca o sa se ajunga aici, raspunsul este simplu, nu stiam si chiar nu ma gandeam ca o sa se ajunga aici, atunci am vrut doar sa vad daca pot sa cobor usor zidul, sa permit altor persoane sa intre usor in viata mea, nu stiam ca o sa ajung sa dobor complet zidul, nu mi-am propus niciodata sta si nici nu mi-am imaginat ca s-ar putea intampla asta vreodata, adica zidul meu era destul de solid, ridicat in ani si ani de zile, pus la multe incercari si supus multor lovituri care l-au fisurat, dar niciodata doborat, care din contra, il faceau si mai puternic cu fiecare fisura reparata.

Si gata, hai sa ma opresc aici, articolul asta a devinit deja mult prea lung, de mult nu am mai scris un articol asa de lung si atat de profund, punem pauza, o sa revin probabil la acest subict, totusi, dar o sa fac asta in momentul in care o sa am o solutie, sper ca o sa fie curand....

Program de heiterit

Nu am mai heiterit de mult, sau cel putin nu aici, live am mai tot facut asta si chiar si pe pagina de facebook. Subiectul asta l-am abordat deja pe facebook inca din seara in care s-a intamplat pentru ca mi s-a parut mult prea deplasat, mult prea dubios. Pentru cei care nu au facebook sau nu au dat like paginii, dezvolt aici. Cand veneam de la munca intr-o seara, o seara ploioasa, fara umbrela, normal fara umbrela, aproape alergand spre camin trec pe langa un grup de copii, nu foarte mare si cu media de varsta undeva intre 8-10 ani si la inceput, cand ma apropiat mi se pareau sweet, aveam impresia ca  au inceput sa simta deja spiritul iernii si cantau colinde, cand am trecut pe langa ei nu mi s-au mai parut asa deloc pentru ca am auzit “si aduce droguri multe la...” si dupa “semanlul” s-a bruiat, pentru ca din nou, aproape alergam.  Mi s-a parut foarte aiurea si dubios, adica sa fim seriosi, la 8-10 ani sa schimbi un colind atat de dragut, un colind al copilariei pentru foarte multe generatii in asa ceva? Si mai dubios este ca acel copil care canta era tot un zambet, iar ceilalti il priveau oarecum admirativ, deci pentru el, pentru ei, era ceva foarte cool, foarte smecher, foarte interesant, foarte intens. Pentru mine a fost o chestie marcanta pentru toata seara aia....

Something for me...

Stiti momentul ala in care va simtiti cu adevarat bine? In care sunteti impacati cu locul in care sunteti, cu persoane din jurul vostru, cu modul in care decurg zilele, mai mult sau mai putin spontan, cu schimbarile interioare sau din jur? Cred ca intelege toata lumea la ce ma refer, si acum partea mea preferata pe care nu am mai spus-o de mult: sititi cat de tare urasc cand se intampla ceva si da toate astea peste cap? Enorm de tare!

Totul era ok, totul era frumos, nu imi mai pasa, inca nu imi pasa, dar cosmarul s-a intor aseara, si probabil o sa fie din nou si din nou si din nou si din nou, ca si pana acum cateva luni cand disparuse. Dar sititi ce e cel mai nasol? Ca aseara a fost foarte intens, poate din cauza ca nu am mai auzit de foarte mult timp acele cuvinte in somn, poate pentru ca nu m-am mai trezit de mult cu tricoul aproape complet ud pe mine, poate pentru ca nu m-am mai trezit de mult respirand ca si cand as fi alergat la un maraton, poate pentru ca in sfarsit ma simteam si eu bine. Si cand sa vina viata si sa imi spuna ca nu, nu am voie sa ma simt bine, daca nu fix atunci cand imi e mai bine? De ce sa loveasca atunci cand sunt deja jos? Nuuu, atunci cand sunt sus sau ma rog, mai sus, ca sa se simta mai bine lovitura. Adica nu era destul de urat ca oricum imi e greu sa apropii cu adevarat de cineva din cauza anumitor chestii din trecut, acum apare si asta din nou.

Dar zau ca nu inteleg logica, nu inteleg de ce tocmai acum s-a gandit sa se intoarca visul asta idiot. Adica pe langa faptul ca ma simt foarte bine in situatia in care ma aflu, din aproape toate punctele de vedere, nu am mai avut nici o treaba de mult cu nimic legat de acele cuvinte din vis sau cu persoana care le rosteste. Hmm, si inca ceva interesant, sau poate doar am uitat ordinea cuvintelor de ultima data, dar aseara mi s-au parut ca erau altele, aceleasi in esenta, dar altele in putere, mai dure, mai puternice, mai acuzatoare. Dar din nou, poate doar am uitat eu de ultima data cum e...

Cer prea multe daca vreau sa nu revina acel cosmar infernal? Imi place sa dorm, si cum nu mai am oricum atat de mult timp pentru aceasta activitate atat de draga mie, macar alea 5-6-8 ore pe care le dorm, vreau sa le dorm, fara sa ma trezesc din juma in juma de ora cu senzatia de "bai mai bine nu mai dorm in noaptea asta" pentru aseara aproximativ juma de ora chiar am preferat sa ma uit pe tavan decat sa incerc sa adorm la loc, dar stiind ca totusi trebuia sa ma trezesc devreme sa plec la munca am adormit din nou, si din nou m-am trezit la fel.... Stie cineva cum scap de cosmarul asta din nou? Ca aparent daca "tai raul de la radacina" si incerc sa ma simt bine nu merge pentru mult timp...

Gest dragut

Nu am murit inca, desi m-a luat raceala, inca traiesc, sunt aici, cam rarut ce e drept, dar sunt inca aici. Bine, nici “live” nu prea ma prinde multa lumea, adica pana cand si colega de camera mi-a spus ca nu ii mai place de mine asa tare, ca plec dimineata la munca sau facultate si ma intorc seara, ca ea ce face? Ma vede tot anul doar seara? Si ce e drept, nu pot sa ma cert cu ea, ca are dreptate, ajung acasa numa dupa ora 6[in cazurile placute, si rare] sau dupa ora 8[cel mai des] si in weekend, atunci sunt acasa, in mare parte.

Dar haideti sa va povestesc cat de draguta este aceiasi colega de camera care este suparata ca nu prea ma vede anul asta acasa. Dupa ce am rezistat vitejeste cu atatia bolnaviori in jurul meu, oriunde as fi, m-a luat si pe mine raceala. Si miercuri dimineata cand m-am trezit, m-am trezit cu asta pe birou, langa mine: 

Si ieri dimineata era din nou o cana cu ceai pe birou, langa patul meu cu un al post it cu “sa iti bei ceaiul nou”. Este adorabila colega mea, nu? Este!

Oh, si am racit atat de dragut si am tusit atat de mult ieri si aseara incat astazi m-am trezit cu febra musculara la abdomen, nu pot nici sa rad sau sa imi suflu nasul fara sa ma doara. Am zis ca daca nu termin raceala asta cu patratele abdominale, nu am facut nici o treaba, si sincer, cred ca o sa ajung sa am patratelele alea, ca si astazi tusesc, nu la fel de mult, dar suficient.

I'm here, or maybe not...

Vicii

La orice varsta sistemul circulator poate produce afectiuni neasteptate. Dar pastilele pot trata aceste afectiuni si in acelasi timp sa produca alte afectiuni, precum imbolnavirea ficatului sau a stomacului. Da, ceva de genul asta mi-a spus un amic care este medic rezident, si desi oficial sustine medicina cu tot ce tine de ea, in particular, pentru tratamentele de lunga durata sau pentru prevenirea anumitor afectiuni, recomanda metode alternative, precum produsele naturiste sau mai usoare. Pentru afectiunile de care am pomenit la inceput mi-a recomandat pentru un alt amic Endolex, ajuta la functionarea naturala a venelor capilare si a vaselor limfatice si contribuie la mentinerea tonusului normal al peretilor vasculari.

Cum el este un impatimit al cafelei de dimineata si a tigarii de langa pentru ca altfel nu se poate, nu poate renunta de aceste vicii, sau nu vrea, pentru ca daca ai vointa orice se poate, eu pe principiul asta merg. Cu nicotina nu am probleme, dar cu cafeaua da, sau oarecum, adica beau zilnic sau aproape zilnic cafea, pentru ca mi se pare un mod foarte bun de a socializa dimineata cu colegele de camera acum ca m-am intors la camin si pentru ca la birou am momente in care simt cum imi obosesc foarte tare ochii, stand 8 ore in fata a doua monitoare, se simte, si pentur ca, desigur, aceiasi idee cu socializarea, imi place sa stau la o cafea cu seful dimineata la o vorba, vorba de munca sau vorba de “consum general”, ideea este ca este un mod de a socializa, si imi place, dar in acelasi timp desi beau zilnic sau aproape zilnic, am avut si momente, poate chiar saptamani intregi in care nu am baut cafea deloc, din lene in mod normal, pentru ca nu o mai am pe mami care sa imi faca dimineata cafeaua, la birou il mai “conving” pe sefu’ sa o faca el, iar la camin, o sa incer sa le “invat

 anul asta pe fetele din camera sa faca in weekend dimineata.

Mi-a mai recomandat pentru acel prieten si chiar si pentru mine, revisan cardio, aparent face bine daca ai mod haotic de a manca, sistemul imunitar scazut, pentru ca iti stimuleaza imunitatea si fortifica sistemul cardiovascular, care se “altereaza” repede din cauza cafelei si a tigarilor. 

Amintiri

Acum, cand regia incepe sa fie din nou plina de studenti si de parintii lor, mi-am amintit ca anul trecut, nu chiar pe vremea asta, mai cam prin iarna, mergeam si scriam un mesaj in timp ce mergeam ca trebuia sa ne intalnim si cu alte persoane sa mergem pe aici prin regie sa bem un suc, ceva, si am vazut la un moment dat, destul de tarziu, ca vin 2 persoane din fata mea, si dupa am vazut ca am loc sa merg printre ele, era si seara, si am vazut ca s-au dat mai intr-o parte amandoua, si aveam loc sa trec printre ele lejer. Problema a fost cand am incercat sa fac asta si nu am reusit. De ce? Pentru ca fetele duceau amandoua o geanta din aia imensa, neagra, care, pe cuvant daca am vazut-o pana cand am realizat ca "bai, eu nu pot sa mai merg".
Da, abia astept sa se linisteasca iar lucrurile pe aici, mi se pare mult prea multa agitatie.

M-am corectat!

C., sau scuze, defapt CRISTI, ca e suparat in ultimul timp pe mine pentru ca vorbesc depsre el ca o simpla litera a alfabetului, si nici macar nu e prima, sa ii spun numele intreg, ca asa, o litera din alfabet este mult prea neinsemnata. Deci, revenind la ideea initiala, Cristi, vrea sa isi deschida o afacere secundara, pe langa viitoarea cariera in avocatura, vrea sa se specializeze in controlul calitatii.

Bine, nu are nici o idee despre treaba asta, dar a inceput sa cauta sfantul google, si sa se informeze. Ceea ce este foarte de bine, pentru el, pentru mine care sunt complet pe langa nu prea e asa bine, adica, eu il ascult cand imi povesteste chestii si il las sa termine de spus tot ce are de spus pentru ca este foarte entuziasmat despre ideea asta, dar nu inteleg o iota din ce spune el acolo, si ii spun doar ca “da, asa e, ai dreptate”. Pentru ca nu am nici cea mai mica idee daca are dreptate sau nu pentru ca  acest domeniu este complet paralel cu mine si cu interesele mele, asta asa, ca sa fiu sincera.

Tot ce am putu eu sa fac a fost sa ii recomand sa inspire de la altii sau sa lucreze in parteneriat cu ei, si i-am recomandat sa incerce cu cei de la Matricia, pentru ca na, par o firma serioasa si sunt destul de seriosi din recenziile pe care le-am citit despre ei, pentru ca na, vreau sa il ajut, dar cum eu sunt complet pe langa subiect, macar sa ii gasesc pe cineva de la care sa se inspire sau cu care sa incerce sa colaboreze, in caz ca poate face asta.

Sau, desigur, mereu ramane varianta de a isi termina studiile si de a profesa in domeniul lui, avocatura, pentru ca in fond si la urma urmei asta este ceea ce ii place lui cu adevarat. Stiu ca este foarte activ si foarte interesat de cat mai multe lucruri si vrea sa faca mai multe lucruri in acelasi timp decat am eu degete la ambele maini, dar eu sunt de parere ca mai bine exceleaza in unul decat sa fie mediu sau slab in mai multe, nu?

Din nou...

Din cand in cand ma apuca nostalgia cu privire la primele mele momente cand mi-am deschis blogul. O adevarata aventura, un adevarat chin, dar ce e drept acum mi se par amintiri frumoase, chiar daca atunci era o adevarata bataie de cap. Nu aveam idee ce face o firma de crowdsourcing, nu intelegeam care era treaba cu SEO, nu stiam prea mult, stiam doar ca este o pagina web pe care sa scrii ce iti trece prin minte.

De crowdsourcing ebook nici pana recent nu stiam prea multe, pentru ca ce este drept nu prea am batut fierul pe modalitatile astea, recent am aflat si eu cum este sa constrolezi rezultatele negative din google, si treaba asta am descoperit si eu, din nou, destul de recent, ca este foarte utila pentru ca iti selecteaza vizitatorii, sau daca ai afacere online, iti selecteaza clientii, te favorizeaza pentru ca intotdeauna o sa se trezeasca un “dorel” care sa comenteze ceva aiurea si care sa iti afecteze imaginea sau daca ai un magazin online sau o afacere online, o sa afacteze si mai tare totul.

Da, de la un timp incep sa caut chestii de genul asta, da, nu, nu am timp liber, dar incepe sa ma pasioneze si domeniul asta tot mai tare, din nou, si as vrea sa imi fac din nou mai mult timp pentru el, pentru blog, si sa fac totul la un nivel mai profi, mai ok, sau macar mai consecvent decat acum.

Nu, nu ma pricep deloc, dar sunt foarte multe firme care se ocupa de optimizare pentru motoarele de cautare, au si e-bookuri gratuite, si stiu cu “se mananca” SEO si tot ce tine el, comparativ cu mine care sunt complet pe langa subiectul asta, dar planific sa ma dezvolt si pe latura asta.

Stiu, am mai spus de multe ori ca fac asta, ca ma revin din nou blog cu tot ce tine de treaba asta, ca incerc sa revin la “normal”, la cum era, chiar incerc asta, dar job-ul si oboseala venita la pachet cu el m-a cam retinut, dar din nou, mi-am propus sa revin aici, prea imi e dor. Si daca imi e dor trebuie sa imi fac timp pentru asta. 

Just do it

Nu e asa simplu pe cat pare

Am auzit atat de multe persoane care prefera sa aleaga “bisturiul” in locul unui stil de viata sanatos si activ. Vreau sa le spun acestor persoane ca poti sa iti faci operatii unde vrei, poti sa faci chiar si operatie de liposuctie la Clinica Zetta din Bucuresti sau unde ai tu in plan, dar, un mare si subliniat DAR, loposuctia nu este un tratament impotriva obezitatii si garantat nu tine locul alimentatiei sanatoase si exercitiilor fizice recomandate zilnic.

Da, normal, toata lumea vrea sa slabeasca rapid si fara sa miste un deget, dar nu e chiar asa usor. Exista diete, exista exercitii fizice si tot asa mai departe sau pe scurt, exista un stil de viata sanatos. Chiar daca faci azi o operatie si scapi de grasime, daca o sa continui in acelasi ritm ca pana in moment operatiei, ghici ce, grasimea aia se intoarce si o sa trebuiasca sa intri din nou pe usa in lateral, ca frontal nu ai loc. Si la fel de degeaba este sa urmezi o dieta daca atunci cand o termini rupi primul fast-food care iti iese in drum.

Da, stiu, exista persoane care sunt mai plinute din cauza anumitor afectiuni medicale, dar mai mult de jumatate din persoanele supraponderale sunt in aceasta “conditie” din cauza stilului de viata foarte haotic. Si prin asta ma refer la mese neregulate, mancare proasta( ca sa o spun asa direct, si stiu ca intelegeti la ce ma refer), lipsa activitatilor sportive, si aici nu ma refer ca trebuie sa faci sport de performanta, nu, daca alergi 15-30 minute zilnic, sau doar daca mergi, da, daca mergi 30-60 minute zilnic, se simte, pentru organism chiar se simte.

Da, stiu, eu sunt o persoana lenesa si le spun altora teoriile astea, dar nu e chiar asa, adica recunosc, mananc numai prostii si foarte neregulat, dar merg aproape zilnic 3-4 km la pas si de luna viitoare, dupa ce o sa ma intorc in camin si acesti 3-4 km zilnici se vor rezuma la 1-2 km, o sa merg la sala zilnic sau aproape zilnic. Si nu, nu ma duc sa imi dezvolt muschii, ma duc pentru cardio, miscare, tonifiere, intretinere si da, vreau sa dau jos si din grasime. Nu se vede foarte rau la mine, dar eu stiu ca este acolo, o vad si o simt, si garantat o vad si altii daca eu o vad, chiar daca, foarte dubios, eu zic ca m-am ingrasat in ultimele 2 luni, insa persoanele nu m-au vazut in acest interval de timp, mi-au spus ca am slabit. Dar asta este deja alt subiect.

Funny story

Cand merg cu metroul si nu este exagerat de aglomerat, in special cand ma intorc acasa de la munca, ma joc pe telefon, in ultimul timp ma joc 2048 hexagon, ma chinui de cateva saptamani la el, mai am putin si ating 1 000 000 de puncte. Partea care mi s-a parut foarte funny? Acum cateva zile cand ma intorceam de la munca, stateam in picioare, undeva intre vagoane. Vin un tip la mine si “hei, vad ca te joci candy crush, imi dai facebookul tau ca sa ne trimitem reciproc vieti?” si la replica mea “defapt ma joc 2048” tipul nu a mai spus nimic, si intre timp a ajuns si metroul in statie si a coborat. Well, nu stiu care era faza si de unde a luat replica aia, dar a fost funny, chiar foarte funny. Data viitoare poate chiar o sa ma joc candy crush in metrou.

Incercari

Inainte sa ma angajez unde lucrez in prezent, am incercat sa ma angajez intr-un domeniu cu care nu am nici cea mai mica legatura, la o firma contabilitate. In momentul in care nu am primit niciun semn de la ei, m-am cam intristat, dar pana seara mi-a trecut, adica, stiam ca nu am nici o treaba cu acest domeniu si ca oricum nu prea ma vedeam lucrand in contabilitate, dar voiam sa lucrez, asa ca am trimis CV-uri la toate job-urile disponibile pe care le-am gasit. Da, voiam sa lucrez, dupa 2 luni de lucrat zilnic, nu stiu daca sentimentele mele sunt chiar aceleasi. Uneori cand imi amintesc de tentativa de a lucra in contabiltiate ma amuz si ma intreb cum as fi fost acum sau, in fine, dupa doua luni de munca in acel domeniu daca starea mea de spirit si entuziasmul meu de a avea un job la care sa mergi zilnic, sa stai 8 ore zilnic, a cam disparut deja si facand ceea ce fac.

Dar e funny cand imi amintesc ca am stat cam o saptamana citind sitiri din financiar si incercand sa inteleg toate notiunile de acolo si sa invat chestii pentru “a da bine” in eventualitatea in care m-ar contacta si ar fi fost nevoie sa merg la un interviu, sa am si eu idee, asa in mare despre domeniu. Si ca tot v-am povestit recent de C., sa continui cu el, nu aveti idee cat a putut sa rada de mine in saptamana aia. Eu incercam sa retin ceva din tot ce citeam acolo, iar el, ei bine, tot ce facea el era sa ma tachineze si sa rada de mine si de incercarile mele, fara succes ce e drept, si nu rata absolut nici o ocazie sa aduca subiectul in discutie. Nu conta despre ce vorbeam, gasea un mod de a ajunge la “si cum merge cu contabilitatea?”. De la incercarea mea incep sa cred ca vorba aceea cu “inginerul nu se impaca niciodata cu economistul”  este adevarata. Dar toatea astea raman doar in mintea mea, si desigur, a lui C., care inca ma mai tachineaza ocazional cu subiectul asta. Nu am de unde sa stiu cum ar fi fost pentru ca nu am ajuns acolo, si chiar daca dupa 2 luni de munca zilnic am ajuns sa afirm cu tarie chiar ca eu nu sunt pentru munca zilnica, ca sunt o lepra si cam de miercuri incep sa numar zilele pana vineri si vineri numar orele pana seara pentru ca stiu ca in seara aia dorm si a doua zi nu imi suna alarma, imi si place sa am o activitate, sa am, practic, o responsabilitate.

Sunt jos. Si eu

Va mai amintit de C.? Nu am mai spus nimic de mult despre el, hai sa remediem asta. In zona unde stau acum, in fata blocului este un loc pe care scrie “Loc pentru cazane”, ce citeste al meu C.? “Loc pentru cazare” si era chiar foarte intrigat, cum, in parcare, loc de cazare, unde, cum? Ba chiar la un moment dat a intrebat si cat costa si daca e chirie pe ora, zi, saptamana sau luna.

Oh, si cand a venit prima data sa ma ia de la birou sa ma aduca acasa se incurcase pe stradute, a scris adresa gresit pe gps si a fost foarte “fun” cand am inceput sa ne contrazicem “sunt jos, unde esti?”

“am parcat chiar in fata”

“pai eu sunt jos, nu te vad”

“nici eu nu te vad, unde esti mai exact?”

“langa usa garajului”

“ce garaj? Nu e niciun garaj aici, e o terasa”

Si acum ca ati prins ideea, discutia asta a durat aproximativ 20 de minute si apoi am ajuns la “du-te la gura de metrou si vin sa te iau de acolo”, aparent nu numai ca nu era pe strada care trebuia, era aproape de iesire din bucuresti, spre chitila, in partea aia.

Si cam atat va spun momentan de C., nu, o sa va las si pe voi sa radeti de perlele lui in general, dar ma opresc aici ca sa am “material” si pentru alte articole. 

Pasiuni secrete

Unele pasiuni secrete, au fost pastrate atat de bine ca fiind secrete, incat atunci cand ies la suprafata sunt o adevarata surpriza pentru toti cei din jur, de la simple cunostinte pana la cei mai buni prieteni. Eu spre exemplu, mi-am socat recent prietenii cand mi-am achizitionat un kit oja semipermanenta si m-am oferit sa le fac manechiura prietenelor mele care stiam ca sunt pasionate. Da, aproape au facut stop cardiac in acel moment, dar acum sunt ok, nimeni nu a fost ranit in acest proces si nu a fost necesara nici o interventie medicala, nici fizica si nici psihica.

Normal ca nu ma pricep, dar aveam nevoie de persoane pe care sa ma antrenez, nu? Si cu oja semipermanenta si cu oja “clasica” tot dificil este sa exersezi pe tine, ai nevoie de o alta perspectiva si garantat daca mana dreapta nu face minuni, stanga garantat face dezastre, si decat sa ai unghiile de la o mana acceptabile si la cealalta mana sa ii faci pe cei din jurul tau sa te intrebe daca a trecut o tornada peste unghiile tale, mai bine inveti sa te descurci bine cu dreapta, exersand pe altii, si dupa incerci pe tine, dupa ce ai “testat” suficient de mult pe altii.

Si daca se intampla sa nu mai fi desenat de cativa ani buni, si chiar si atunci cand desenai nu desenai la o scala atat de mica, lucrurile nu devin deloc mai usoare. Bine, desenul pe care l-am facut in facultate nu se pune, nu cred ca vrea cineva sa aiba pe unghii piulita franceza sau diferite piese incastrate si alte chestii tehnice, nu?

Da, am incercat pe aproximativ 5 persoane, nu am poze cu rezultatele, dar sa spunem ca de la a 5-a incercare a inceput sa imi iasa decent. Si ca sa ma asigur ca o sa fie macar bine, daca nu perfect, dar totusi sa treaca de stadiul “decent”, am inceput sa desenez pe foaie, cu creionul, frumos si batraneste, diverse modele pe care as putea sa le fac si pe unghie, si fiind la scala foarte mica mi-au cam dat batai de cap, dar am inceput sa ma perfectionez. Mai trebuie doar sa gasesc persoane care sa fie dispuse sa ma lase sa mai “exersez” pe ele, ultimele 5 aparent au treaba in perioada urmatoare. 

O seara reusita

Sambata am fost la un spectacol de improvizatie oferit de cei de la trupa Freeze prin intermediul celor de la “do the right mix” in cadrul campaniei saptamana europeana a miscarii, despre care am scris recent, si le multumesc foarte tare pentru aceasta ocazie, a fost o seara geniala. Trupa Freeze a facut un spectacol pe cinste, a fost open bar cu o servire foarte buna, iar eu m-am simtit extraordinar, de mult nu am mai ras cat am ras intr-o ora si jumatate la acest spectacol. Si, sincer, pe mine cei din trupa m-au convins sa merg si alte spectacole oferite de ei.Sambata am fost la un spectacol de improvizatie oferit de cei de la trupa Freeze prin intermediul celor de la “do the right mix” in cadrul campaniei saptamana europeana a miscarii, despre care am scris recent, si le multumesc foarte tare pentru aceasta ocazie, a fost o seara geniala. Trupa Freeze a facut un spectacol pe cinste, a fost open bar cu o servire foarte buna, iar eu m-am simtit extraordinar, de mult nu am mai ras cat am ras intr-o ora si jumatate la acest spectacol. Si, sincer, pe mine cei din trupa m-au convins sa merg si alte spectacole oferite de ei. Nu am gasit foarte multe video-uri de la ei pe youtube ca sa va pot oferi o monstra din ceea ce pot face, dar va recomand sa mergeti la spectacolele lor, nu o sa regretati. 

Oportunitati

Am observat ca in prezent daca sti limba engleza nu mai este un avantaj cand vrei sa te angajezi, sa cunosti limba engleza este deja ceva standard pentru angajatori, nu mai este ceva wow, nu mai este ceva cautat, este o cerinta aproape, sau chiar, standard. In schimb chineza si germana sunt foarte cautate, motiv pentru care eu, am decis sa fac un curs delimba germana pentru incepatori. Da, am ales germana, pare ceva mai ok decat chineza in mintea mea, in prezent.

Ce e cu mine? Nu stiu nici eu, sincer, adica am deja un job, dar m-am gandit ca nu se stie niciodata ce o sa se intample pe viitor, de ce sa nu profit de ocazie daca tot am dat peste ea, nu? O sa fac totusi niste cursuri autorizate ca am mai vrut eu sa invat niste chestii pe net si peste ce am dat pe site-urile respective, zau ca nu avea nici o treaba cu titlul si implicit nici cu materia, defapt era un program de programare, care era “prezentata”. Adica, realizati in stil erau daca eu care nu prea aveam deloc tangente cu acele notiuni am putut sa imi dau seama ca sunt doar abureli acolo, nu? Dar din fericire au fost free, deci nu a trebuit sa ma oftic extrem de tare ca am dat bani degeaba. Cu germana am ceva mai multa incredere cand stiu ca e ceva oficial, este un curs de 4 saptamani, cu profesori, cu clase si tot asa. Adica, pare mult mai credibil decat “trimite un mail aici pentru cursuri”.

Da, am timp si de munca si de facultate, care da, stiu, o sa inceapa curand, si o sa am timp si de cursurile astea de germana si o sa am timp si sa ma distrez. Adica ma pot duce la cursuri in doar in weekend sau in 2 dupa-amiezi din timpul saptamanii, orele sunt decente in ambele cazuri, si asa, cand o sa aud pe cineva vorbind in germana in jurul meu sau cu mine, nu o sa mai intreb daca ma injura sau de ce ma injura. 

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Mult prea simplu

Ce mi se pare mie foarte nedrept este faptul ca un baiat/ barbat isi gaseste mult mai usor haine decat o fata. Adica sa fim seriosi, un barbat poate purta acelasi costum la orice eveniment, doar schimba camasa, si e simplu sa gasesti camasi barbatesti la preturi acceptabile. Ca fata este o adevarata povara sa faci cumparaturi.

Si la fel de complicat este ca o fata sa se decida cu ce sa se imbrace cand merge la un eveniment sau iese in oras. La baieti, din nou foarte simplu, un tricou sau o camasa si pot merge oriunde, atat in locuri casual, cat si in localuri mai pretentioase. Cu o camasa de genul acesta pot merge oriunde: 

 Ca fata, stai cateva ore bune, poate chiar zile sa iti gasesti o rochie, mai ales pentru un eveniment mai important. Daca este un eveniment precum o nunta sau ceva din aceiasi categorie, o sa stai mai multe de zile si o sa vezi zeci de rochii de seara si o sa gasesti la fiecare cate o “problema” si o sa iti gasesti foarte greu rochia care sa iti inspire “asta este pentru mine”.

Recent am fost cu 2 prieteni la cumparaturi, un el si o ea, el si-a gasit si camasa si costum si pantofi in mai putin de 2 ore, ea in 2 ore nu a gasit nici macar una care sa i se pare acceptabila. Si am sfarsit prin a lua magazinele la rand de cel putin 2 ori fara succes. Intr-un final si-a gasit rochia dorita, aceasta:

Dar nu aveti idee cat am umblat si dupa asta, am umblat virtual ce e drept ca altfel acum nu as putea nici macar sa stau in pat de ce febra musculara as avea. Asta ma face sa spun din nou, cu tarie, “multumesc internet ca existi si ne faci viata mai usoara”.

Dar asa, de curiozitate, doar mie mi se pare ca este foarte nedreapta toata treaba asta? Adica oricat de nepretentios ai fi, tot e mai complicat la fete decat la baieti, si chiar daca la baieti intra mai mult material hainele lor sunt mai ieftine. 

Mana de la mana, roata de la roata

Recent am descoperit o campanie, “Do the right mix”, care mi se pare foarte interesanta si in care vreu sa ma implic activ. Aceasta campanie urmareste sa promoeze avantajele combinarii diverselor forme de deplasare in mediul urban, avantaje precum: economie, deplasarea fara aglomeratie, comoditate. Pana acum din 4 orase(Bucuresti, Constanta, Timisoara si Cluj) au participat in total 1117 persoane, dintre care cele mai multe au fost din Bucuresti 606. Acestor persoane li s-a aplicat si un chestionar format din 6 intrebari, rezultatul, statistic, acumuland raspunsurile din cele 4 orase este urmatorul:

Persoanele din Timisoara considera traficul din orasul lor mult mai dificil decat traficul din celelate 3 orase implicat. Acest rezultat poate fi datorat si faptului ca aproximativ 55% din timisoreni prefera sa isi foloseasca masina persoanala sau cea de serviciu, pe cand persoanele din Bucuresti, Constanta si Cluj prefera sa foloseasca mijloacele de transport in comun, in Bucuresti peste 57% dintre persoane prefera aceasta cale de trasport.

Desi considera traficul aglomerat, peste 85% dintre cetatenii din Timisoara folosesc foarte putin sau chiar deloc bicicleta ca mijloc de transport sau relaxare.

Desi numarul persoanelor care afirma ca foloseste bicicleta ca mijloc de transport este ralativ mic, 19,40% dintre persoanele intervievate din toate cele 4 orase considera ca traficul ar fi mult mai fluidizad daca ar exista drumuri speciale pentru biciclisti.

Pe langa acest chestionar, campania a desfasurat evenimente de strada in Bucuresti, Timisoara si Constanta, iar in Cluj s-a organizat un festival de carte.

Pe pagina de facebook, aici, va recomanda sa treceti cu un like si sa fiti activi pentru ca acolo o sa gasiti si cateva concursuri organizate cu diferite premii garantate. Spre exemplu pe data de 19 septembrie va avea loc un spectacol de teatru in care Trupa Freeze va onora spectacolul „Alege. Schimbă. Combină" si va intretine atmosfera timp de doua ore. Cu un comntariu lasat pe pagina Do The Right Mix Romania poti castiga una dintre cele 15 invitatii duble puse in joc. Ce comentariu? Buna intrebare, dar va spun si raspunsul. In fiecare zi pe pagina apare o noua postare dedicata saptamanii europene a mobilitatii si aceste postari au nevoie de un titlu, ei bine, lasand un comentariu cu sugestia pentru titlu intrati automat in concurs si puteti castiga una dintre cele 15 invitatii de care spuneam mai sus. Daca nu ti-a iesit din prima, nu e problema, poti sa participi zilnic, in intervalul 10-18 septembrie va exista zilnic o astfel de postare, deci mai multe sanse de castig.

Si daca va ganditi ca nu e prea tentant, va mai spun o chestie interesanta. Pe baza invitatiei duble pe care o sa o castigati bautura o sa fie din partea casei.

Eu zic ca este destul de tentant si garantat o sa particip, si sper sa ajung acolo si sa ma intalnesc cu cat mai multi dintre voi. Si garantat nu o sa vin cu masina, o sa vin cu mijloc de transport in comun pana in centrul vechi al Bucurestiului. Desi sunt din categoria persoanelor care prefera bicicleta ca mijloc de transport, in Bucuresti, eu cel putin, o prefer doar pentru relaxare, si dat fiind ca este cam departe locul in care stau in prezent o sa aleg metroul, la fel ca in fiecare zi, de altfel.

Ce spuneti? Ma bazez pe voi sa mai “diversificam” modul in care ne deplasam prin oras? Si ma bazez pe voi ca o sa incercati sa castigati una din acele 15 invitatii duble si sa ne vedem sambata pe 19 septembrie la teatru? Eu sper ca da, ca o sa incercati sa schimbati, sa diversificati putin, modul in care va deplasati in general prin oras, dar mai ales pentru ca sunt o persoana foarte increzatoare o sa spun ca abia astept sa ne vedem sambata la spectacolul de teatru. 

Miercurea fara cuvinte(36)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Seara de film

Vremea calda s-a intors, sfarsitul de saptamana a venit si el, intr-un final. Pentru aceasta seara propun un film ce combina foarte bine comedia cu actiunea, filmul se numeste Spy, aparut vara aceasta, si este cotat cu 7.3 pe IMDB.

Susan Cooper(Melissa McCarthy) lucreaza pentru CIA ca analist, sta la biroul ei comod si isi ajuta partenerul in misiuni, este vocea din urechea lui, la propriu. Totul devine interesant cand Susan, "soarecele de laborator" (dupa cum imi place mie sa ii scriu situatia) porneste intr-o misiune pe teren in incercarea de a depista una dintre cele mai mare crize globale. Si cam atat in scris, haideti sa vedem si trailerul:

Vizionare placuta! Dupa cum stiti deja, astept parerile voastre in comentarii aici sau pe facebook, in mesaje private pe facebook (persoanl sau oficial) sau pe mail, referitoare la film daca l-ati vazut, daca aveti intentia, cum vi s-a parut, etc etc etc

Miercurea fara cuvinte(35)

Mai multe detalii la Carmen

Iar ies din decor

Recent cineva mi-a spus ca ar trebui sa incep sa scriu despre chestii mondene daca vreau sa am mai multi cititori, reactia mea de-a lungul conversatiei a socat acea persoana si nu stiu daca am reactionat eu prea dubios sau nu, asa ca am ales sa povestesc aici situatia si poate ma lamureste pe mine cineva, ca na, stiu si eu ca in general am o gandire foarte dubioasa, dar de data asta sunt in dubii, adica as oferii acelasi raspuns oricand, desi nu neg, nu tin minte foarte bine, poate am mai scris, dar daca am facut asta sigur am facut ironzand, dar din nou, chiar nu imi amintesc si nu o sa iau la rand acum toate postarile sa vad. Revenind la ideea de la care am plecat. Raspunsul meu a fost ceva de genul asta: Da, daca as scrie despre scandalurile din lumea mondena, despre cine a mai inselat pe cine si cu cine, cine ce masina/casa/bunuri si-a mai luat pe banii altuia etc etc etc, probabil, defapt mai mult ca sigur as avea mai multi cititori, dar, DAR, nu ar fi genul de cititori pe care ii urmaresc eu. In primul rand sunt foarte multe emisiuni si pagini care discuta despre toate treburile astea, in al doilea rand acei cititori nu vor revenii prea curand pe blogul meu, iar pe mine nu ma intereseaza asta, numarul este cu mult mai putin important decat este calitatea. Nu neg, as vrea mai multi cititori, dar, sincer acum, cine nu ar vrea? Dar nu asa, nu sunt genul de persoana care sa faca orice pentru vizitatori, sunt genul de persoana, de blogger, care scrie subiectiv si cauta sa isi faca prieteni, sa empatizeze si relationeze cu cat mai multi dintre cititori.

Ceva de genul am raspuns, desigur, nu a fost un monolog si nu am folosit exact exact aceleasi cuvinte, dar in marea ideea asta a fost. Iar la finalul discutiei, dupa cum am spus si la inceput, persoana a ramas putin cam socata si mi-a spus ca ma contrazic putin deoarece am afirmat ca vreua vizitatori, dar nu vreau sa abordez subiecte care i-ar atrage. Si mi-a mai spus ca ma contrazic si prin fapte: scriu si advertoriale. Da, fac asta, aici chiar nu pot nega, dar din nou raspunsul oferit de mine nu a fost cel asteptat de acea persoana, sincer nici nu stiu ce raspuns astepta defapt. Am raspuns ca da, scriu advertoriale pentru ca am nevoie de bani ca orice alta persoana, ca m-am angajat doar de o luna, pana acum singurii mei bani de buzunar proveneau din ce reuseam sa scot cu blogul si acele sume nu erau deloc foarte incurajatoare, dar de fiecare data cand am scris un advertorial nu am scris o poveste frumoasa doar pentru bani, am scris un articol ca oricare altul, am povestit ceva, am facut un articol subiectiv, personal, exact ca toate celelalte doar ca am inserat si 1-2 linkuri si de aceea articolele platite de pe blogul meu se diferentiaza de cele simple doar prin prezenta linkurilor, nu si a continutului. 

Si cam asta e in mare dilema mea. Iar am inceput sa filozofez prea mult si sa am o gandire mult prea dubioasa si diferita de a celorlalti? Daca da, sa stiu sa ma adaptez si eu, macar prin a-mi tine gandurile astea dubioase doar pentru mine. 

Seara de film

Chiar daca vremea de afara nu este chiar prietenoasa pentru multi este perfecta, asteptand sa scape de caldura infernala, dupa mine este totusi putin cam prea brusca schimbarea de temperatura. Pentru sfarsitul asta de saptamana am ales un film relaxant si placut, dupa mine, este o drama romantica cotata cu 7.3 pe IMDB. Filmul se numeste "The age of Adaline" si ii are ca actori in rolurile principale pe Blake Lively si Michiel Huisman. O sa fac un mic trailer scris si apoi va las cu trailerul oficial.

In urma unui eveniment neprevazut Adaline Bowman ramane la varsta de 29 de ani pentru aproximativ opt decenii. In tot acest timp a dus o viata retrasa, fiind mereu pe fuga in incercarea de a nu i se afla secretul, dar o intalnire cu Ellis Jones o pune pe ganduri si redeschide un capitol de mult inchis in viata ei: dragostea, dar totul devine interesant cand petrece un weekend impreuna cu parintii lui, moment cand alege sa ia o decizie care mai apoi o sa ii schimbe complet viata. Si cam atat ca deja am spus oricum prea multe.

Zi de zi

De cand cu munca timpul meu liber s-a micsorat radical, dar nu pot spune ca este ceva rau, exceptie facand somnul, in rest pot spune ca este chiar ok si in timp o sa ma obisnuiesc si cu somnul sau cu lipsa lui mai bine spus. Cand stateam toata ziua acasa doar ma uitam la seriale si efectiv nu faceam mai nimic in afara de asta. Inca ma mai uit, seara, dar nu mai vad un sezon in doua zile. In schimb, pe langa “serialul de seara” am inceput sa ma joc, da, au inceput sa ma captiveze din nou jocurile. Nu m-am apucat din nou de cele de strategie si de durata, dar ma gandesc si la asta. Momentan raman la a-mi pierde timpul cu jocuri simple, scurte si nu foarte complicate, online, lejer. Stau cam o ora doua pe xjocuri si pierd timpul aproape in fiecare seara si ma relaxez. Dupa o zi in care ma trezesc dimineta si stau 8 ore la munca, inca juma de ora pe drum, tot ce vreau e sa stau in pat si sa ma relaxez putin. Un episod de 40 min dintr-un serial este perfect pentru, cum imi place mie sa spun, zacut in pat, apoi ceva de mancare sau o gustarica mica, o ora doua de jocuri si dupa eventual inca un episod sau direct somnic.

Si cam asta este o zi normala din timpul saptamanii pentru mine. Banal? Da. Plictisitor? Poate. Obositor? In cele 8 ore de munca. Relaxant? Cand ajung acasa. Am inceput chiar sa ma uit din nou si la televizor, lucru pe care nu l-am mai facut de destul de mult timp.

Dar pot spune, asa in final, ca imi place mai mult acum, chiar daca in momentul asta simt ca as putea sa dorm 3 zile si 3 nopti fara probleme. Imi place sa am din nou o rutina, sau nu neaparat rutina, dar sa stiu ca am ceva de facut in ziua respectiva, cand ma trezesc si sa stiu ca am ceva de facut, ca am un loc unde trebuie sa ajung zilnic, si nu aveti idee ce sentiment placut am cand sunt pe drum spre casa, nici cand ieseam de la liceu nu am sentimentul asta asa placut pe drumul spre casa. 

Miercurea fara cuvinte(34)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Seara de film

Pentru astazi, pentru ca saptamana de munca sa se termine, iar weekendul sa inceapa in acelasi ton, in seara asta recomand o comedie, The Wedding Ringer.

O comedie buna care are momente foarte funny. Nu povestesc, nu fac spoiler, doar un mic trailer scris, iar la final, o sa fie si adevaratul trailer. Un tip foarte de treaba si de succes urmeaza sa se casatoreasca cu femeia visurilor sale, dar nu are nici un prieten apropiat care sa ii fie cavaler de onoare. Din intamplare afla de Jimmy Callahan, care conduce o companie numita BestMan Inc. Si de aici totul devine o adevarata nebunie care o sa iti inveseleasca sfarsitul de saptamana si o sa te binedispuna pentru weekend. Cam atat de la mine, las si trailerul si daca ati vazut deja filmul sau il vedeti dupa ce cititi articolul asta puteti sa imi lasati impresiile in comentarii aici, pe facebook, sau, desigur, in privat.

Ne organizam

Mi-am propus sa fac o schimbare pe aici, si anume vreau sa existe o rutina a blogului, a articolelor. O sa incep de maine, nu garantez ca saptamana viitoare o sa fie completa, dar eu o sa incerc sa fac asta. De ce? Pentru ca m-am gandit ca daca o sa existe o rutina o sa am un impuls mai mare sa scriu, sa ma tin de acea rutina. Dar desigur, schimbarea este flexibila, “programa” nu o sa fie fixa, o sa poata fi modificata si probabil o sa fie, dar asta este in principal scheletul si sper sa fie ok si pentru voi, pentru ca degeaba o sa incep eu iar sa scriu daca o sa scriu degeaba. Articolele nu vor avea o ora fixa de publicare, daca o sa le fac in ziua respectiva vor fi publicate pe seara pentru ca o sa le scriu dupa job, daca o sa am timp sa le scriu cu o zi sau doua inainte o sa le programez. “Programa” suna cam asa:

Luni – zi de ras, o sa scriu o parodie, o chestie SF

Marti – zi de comentat studii, o sa comentez cate o cercetare mai mult sau mai putin ridicola

Miercuri – o sa ramana dedicata jocului interactiv initiat de Carmen, “Miercurea fara cuvinte”

Joi – articole personale, probabil zi de heitereala, sau pauza

Vineri – zi[seara] de film, o sa recomand cate un film/serial care mie mi-a lasat o impresie puternica

In weekend pentru moment o sa fie pauza, nu m-am gandit ce sa bag si in weekend, dar pe viitor, daca o sa reusesc sa ma tin de rutina asta si o sa fie ok si cu voi, cititorii, promit ca o sa “umplu” si weekendul. Si cam asta e...sper sa fie ok. 

Miercurea fara cuvinte (33)

Mai multe detalii gasiti la  Carmen

Un nou capitol

Exista anumite evenimente in viata care sunt importante pentru fiecare persoana in momentul in care le traieste personal, degeaba aude in stanga si in dreapta, nu o sa aiba nici o valoare pana cand nu o sa traiesc acel moment, pana cand nu o sa ajunga in acea etapa.

Acum am ajuns si eu in alta etapa, una importanta, dupa mine cel putin. De o saptamana si jumatate m-am angajat, am primul meu job real cu program de 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, salariu la sfarsit de luna si tot tacamul.

Este ceva foarte entuziasmant pentru mine, ceva foarte wow, a trecut o saptamna si jumatate, dar inca mi se pare ceva interesant sa am din nou un program fix, sa am o alarma care sa sune in fiecare dimineata la aceiasi ora, sa am o rutina zilnica, sa am un birou al meu, sa am un scaun foarte smecher al meu. Da, cel mai tare la munca imi place scaunul meu. Oh, hai sa va arat o poza cu biroul daca tot am ajuns la el: 

Si cam atat pentru astazi. Am innebunit foarte multa lume cu noul meu job cu chestii gen “hei, uite asta e biroul meu/scaunul meu/cheile mele/balconul/etc/etc/etc” , si probabil o sa o mai fac o perioada, dar pe langa ce o sa ii innebunesc pe ei in privat, o sa povesc si aici, cel putin pana cand nu o sa mi se mai para asa wow, dar probabil nu o sa fie curand, inca ma incanta toate chestiile astea mici.

Nu inseamna NU si punct.

La anumite fapte, gesturi...la anumite anomalitati nu poti sa ramai indiferent, nu ai cum, sau cel putin, eu nu am cum. Nu pot sa ma controlez in momentul asta asa ca articolul asta o sa fie unul “pe fata” fara sa incerc sa imi controlez mainile si sufletul cand arunca cu pietre catre cei vinovati cu adevarat. In ce lume traim daca am ajuns sa spunem ca victima unui viol este vinovata si ca merita ce i s-a intamplat? In ce lume traim daca 7 creaturi, ca nu sunt oameni si nici macar animale, ar fi o jignire prea mare la adresa animalelor, violeaza o fata timp de 3 ore, iar cand fata lesina, pentru ca a lesinat de 2 ori, o stropesc cu alcool ca sa isi revina si sa poata continua ce au inceput? In ce lume traim daca acestia 7 sunt considerati nevinovati si, conform unui citat, “mai cuminti decat o fata, merg la biserica, sunt fotbalisti” , si, nu, nu ne oprim aici, fata e vinovata ca a fost batjocorita in asemea hal? Nu pot sa ma controlez, eu nu le-as da intre 5 si 12 ani de inchisoare, le-as da injectia letala. De ce? Pentru ca este inuman ce au facut anul trecut pe 10 noiembrie, si este extrem de ilogic ca in prezent li se ia apararea si saraca fata este batjocorita in continuare in mediul online si in cel real.

Victima unui viol nu are cum sa fie vinovata, am spus clar ca este VICTIMA. Violul prin definita lui este savarsirea unui act sexual de orice natura intre persoane de sex opus sau de acelasi sex fara acordul unuia dintre partile implicate. Fata nu si-a dat acordul, si-a exprimat in nenumarate randuri in cele 3 ore refuzul si a cerut sa fie dusa acasa, dar nu s-a tinut cont de parerea ei. Cum poate sa fie ea cea vinovata? Nici macar animalele nu au asemenea porniri. Nu imi pot da seama ce este in mintea persoanelor care fac asa ceva, cum ii face sa se simta barbati sau mai barbati daca obliga o fata sa aiba relatii sexuale cu ei? Si mai ales in asemenea conditii.

Adevarul.ro a luat cateva declaratii ale celor din sat, o sa dau si eu copy-paste la cateva citate: “Aşa-i trebuie, dacă s-a urcat în maşină cu şapte. Dacă era fată cuminte, nu păţea nimic. Fata e de vină. A distrus şapte familii, oameni credincioşi care nu au avut niciodată probleme cu legea”, este de părere un sătean din comuna Văleni.“

In primul rand, fata nu s-a urcat in masina cu 7, doi dintre ei, unul fiind “prieten” cu ea, s-au oferit sa o conduca acasa, iar fata stiind ca este cu un prieten a fost de acord, dar tocmai “prietenul” a complotat totul si in loc sa mearga acasa a dus-o pe un camp unde a mai chemat 3 prieteni care au batjocorit-o, si nu s-au oprit, au mers mai departe, pe alt camp unde au mai chemat 2 persoane si acolo toti cei 7 si-au “facut de cap” cu fata. Si nu ea a distrus 7 familii, 7 familii i-au distrus ei viata!!! Da, 7 familii, pentru ca nu au stiut sa isi educe copiii!! Si dupa ce reporterii de la adevarul i-au spus sateanului in cauza, acesta continua “„Fata e de vină!”, încearcă el să convingă, fără niciun alt argument.”

Adevarat, fata e de vina, normal ca ea e de vina, garantat acesta era planul ei de viitor, de cand isi poate amintii mereu a visat sa i se intample treaba asta, umbla cu un afis pe spate si pe frunte “vreau sa fiu violata 3 ore pana lesin de 2-3 ori de 7 idioti”.

 “„Nu ai cum să fii de acord cu un viol. Avem şi noi fete acasă şi nu admit aşa ceva. Anturajul este de vină la băieţii ăştia. Au greşit şi ei, probabil acum le e ruşine şi lor de ce au făcut. Nu mai spun de familii. Sunt toţi oameni la locul lor, cu gospodării mari, cu maşini. Nu le-a lipsit nimic copiilor ăstora, iar acum, săracii părinţi dau o groază de bani la avocaţi ca să îi scoată din necaz”, spune Vasile Luca, completând, însă, că, dacă ar păţi fata lui aşa ceva, „ar face moarte de om” ”

Daca le era rusine nu mai continuau sa denigreze saraca fata careia i-au distrus viata! Au gospodarii mari, masini, bani, oameni buni, saracii de ei ca dau banii acum pe avocati. Da, niste rasfatati, niste fiare de bani gata care considera ca totul li se cuvine lor, care nu au auzit in viata lor NU, care nu stiu sa acepte un refuz, care nu inteleg ca #NUinseamanuNU si punct.

“Majoritatea localnicilor din satul celor şapte violatori se tem să vorbească public despre acest caz. „Dumneavoastră plecaţi la ziar, iar noi rămânem cu ei aici în sat. Sunt oameni cu bani şi nu vrem să avem probleme”, ne spune un localnic care dezaprobă comportamentul consătenilor care au violat în grup fata din satul vecin”

Da, sunt familii bune, oameni gospodari, cu frica de Dumnezeu, merg la biserica, copiii sunt buni, mai cuminiti ca fetele, joaca fotbal, mandria satului. Cum sa spuna cineva altceva, doar sunt oameni cu banii, iar saracii sateni, sunt oameni simpli, de la tara, care nu au puterea lor economica, si ce sa faca? Decat sa aiba probleme, mai bine sustin crima idiotilor astora. Da, e o crima!

Si asa, ca o concluzie simpla si scurta pana acum, era vina fetei, toti 7 idiotii erau de familii bune, cu gospodarii, cu bani, cu “renume”, fata a fost de vina, i-a starnit. Daca imi extind concluzia, aproximativ 90% din fetele din ziua de astazi merita sa fie batjocorite, violate de cate 5-7-n creaturi in orice circumstante pentru ca poarta pantaloni mulati sau fusta sau decolteu sau bluze mulate, pentru ca se macheaza, pentru ca danseaza, pentru ca sunt fete si au [nu o sa cenzurez de data asta] sani si vagin. Da, este suficient, daca esti fata automat esti posesoarea acestor 2 parti si implicit meriti sa te batjocoreasca orice “barbat” pentru ca tu l-ai starnit prin “posesia” acelor 2 parti anatomice.

#NUinseamnaNU si punct. Daca tu nu esti in stare sa ai relatii sexuale care sa iti stapaneasca pornirile, daca nu esti capabil sa cuceresti o fata, daca nu esti in stare sa convingi o fata, du-te si rezolvati singur “problema” in baie sau unde vrei tu, o sa fii mai barbat asa, daca obligi, agresezi, distrugi o viata, pentru ca da, #violuldistruge, nu te face barbat, ba chiar iti scade deminitatea si nu mai poti fi considerat om si nici macar animal, pentru ca si animalele se controleaza mai bine de atat. Barbatii gandesc cu capul care trebuie si stiu sa accepte un refuz, exact asta ii face barbati cu adevarat.

Nu este normal ce se intampla, nu este normal sa fie batjocorita in continuare saraca fata si cele 7 creaturi sa fie considerate niste biete victime. O persoana care trece prin asa ceva trebuie compatimita, dar cel mai important trebuie ajutata! Nu pot sa stiu ce simte, nu pot sa stiu cum este, dar stiu sigur ca are nevoie de ajutor, are nevoie de persoane care sa fie acolo pentru ea in toate modurile posibile. Mai mult ca sigur nu o sa vrea sa vorbeasca pentru ca este crunt sa povestesti si implicit sa retraiesti acea experienta, dar asta nu inseamna ca nu are nevoie de persoane langa ea. Dupa astfel de experiente, nu degeaba am spus mai sus ca violul distruge vieti, sa iti pui capat vietii poate parea cea mai simpla solutie, dar nu este niciodata o solutie, nici macar in astfel de situatii.

Baieti, daca vreti sa fiti considerati Barbati invatati sa va controlati, invatati ca NU inseamna NU si atat.

Victima unui atac, de orice natura, nu poate fi considerata vinovata indiferent de circumstante si punct.

Si ca o nota persoanala de incheiere, sper ca in cele cateva luni de inchisoare pe care le-au facut, pentru ca “„M-am întâlnit cu mama unuia dintre ei şi îmi spunea că a cheltuit mulţi bani să îşi scoată baiatul de la arest. Păi, e normal aşa?”, se întreabă retoric o bătrână, Aneta (71 de ani)” , chiar daca o sa par foarte naspa si rea la faza asta imi sustin in continuare afirmatia, sper ca in lunile in care au fost inchisi sa fi patit exact ce au facut! 

Ba da, NU inseamna NU! Poza este luata de pe acest site, unde victime din toata lumea au scris cuvintele auzite in acele momente. 

Nu, mama

Recent am facut o mica “curatenie” pe facebook, dar nu organizata, vedeam ceva aiurea in news feed unfriend si gata, cu ocazia asta, ca m-am uitat mai atent la cine ce posteaza mi-am dat seama ca erau pe acolo persoane care nu am idee cum au ajuns defapt in lista mea de prieteni. De ce? Garantat stiti melodia aia de la Delia cu “Da, mama”. O melodie faina, videoclipul nu ma incanta, mi se pare ca Delia a trecut prea brusc la genul asta, dar melodia in sine imi place, mi se pare faina, dar cand vedem pe facebook copii de 12 hai 13-14 ani “da, mama! Sunt beata” si la unii mai era si continuare “ca altfel nu il pot uita”. In mintea mea inapoiata si incuiata imi aparea intrebarea “au inceput astia sa faca suc alterat?” Cum sa zici la 12-13 ani ca te-ai imbatat si nu asa, oricum, ca altfel nu il poti uita, pe cine? Ca pe langa versuri erau si poze din alea planse, triste etc etc etc. Nu zic nu, toata lumea se mai si imbata, unii mai usor, altii mai greu, depinde de obisnuinta organismului cu alcoolul si de cat duce mintea pe fiecare sa le amestece sau nu. Dar nu pune asta pe facebook ca si cand ar fi cel mai important lucru din viata ta, nu te lauda ca te-ai imbatat. Si mai ales, NU TE IMBATA la 12-13 ani ca ai tot timpul din lume sa iti distrugi ficatul, nu te grabeste nimeni.

Da, stiu, melodia iti descrie perfect starea, este scrisa pentru tine, dar tine treaba asta pentru tine, nu o face publica, sau cel putin, nu ca si cand ar fi cea mai mare realizare a ta.

Da, hai sariti acum cu din alea “nu te obliga nimeni sa citesti, exista unfriend si block”. Da, stiu ca exista, am abuzat de acel buton, dar asta nu inseamna ca nu am vazut, am vazut. Nu, nu m-a deranjat direct, din partea mea fiecare e liber sa isi faca ficatul prastie cand si cum vrea, dar asa ca idee, m-a indignat sa spun asa, ce am vazut, mi se nefiresc. Si am vazut o data o poza interesanta cu un citat de la Will Smith in care spunea ceva de genul(nu gasesc acum imaginea) ca si el a facut o gramada de prostii cand era tanar, dar atunci nu era nici facebook, nici twitter, nici instagram, nici alte retele de socializare similare care sa faca publice prostiile facute de el. Si pe buna dreptate, nu?