As avea atat de multe de spus, dar in acelasi timp
ratiunea ma impiedica sa scriu in acest moment tot ce imi trece prin minte, nu
inteleg de ce, si incerc sa ma opun, sa imi fortez mainile sa scrie cum scriau
candva, aporape singure, dar ratiunea imi blocheaza gandirea si toate ideile pe
care le aveam in momentul in care am deschis pagina asta alba au disparut
instant, si acum stau din nou, ca aproape in fiecare zi, de altfel, si ma uit
la o pagina alba si nu stiu ce sa scriu, tastez cateva cuvinte, apoi le sterg
pentru ca nu au nici o logica, dar astazi NU! Astazi, de astazi, o sa ma fortez
sa scriu, poate nu o sa si postez tot ce o sa ma straduiesc sa scriu, dar o sa
ma straduiesc sa fac asta, ca sa imi revin, ca sa recagasesc lucrul care m-a
facut intotdeauna sa ma simt mai bine, sa regasesc pasiunea care ma facea sa ma
simt intr-o alta lume, intr-o lume a mea, mult mai buna, scrisul. Stiu,
niciodata nu am scris poetic sau pompos sau ceva concret, dar mereu ma relaxam
facand asta, mereu era o placere sa fac asta, acum ma fortez, nu este bine,
pauzele lungi si dese nu sunt cheia marilor succese, clar nu, sau cel putin nu
pentru mine in domeniul asta. Dar intr-o zi o sa vrea, o sa imi revin, am
nevoie de ceva care sa imi declanseze din nou mainile, si cel mai probabil acel
ceva este o heitereala clasica, cum faceam la inceput, si dat fiind ca stau
inca 3-4 zile acasa, am o presimtire ca o sa vina pana la sfarsitul anului acel
declansator.
Si dat fiind ca inspiratia iar m-a parasit cand am
vazut pagina alba in fata ochilor, o sa ma rezum la a spune La multi ani,
Stefan! Si La multi ani, Stefania! De pretutindeni.
