O dilema omniprezenta

Probabil o sa sune ciudat venind de la mine, dar acum sa fim seriosi…ce fata nu a avut probleme de genul “cum imi fac unghiile/manichiura?” fie ca se refera la model, fie ca se refera la culoare e tot una, ideea este ca problema a existat, exista si va exista mereu. Este o dilema practic omniprezenta in viata unei fete. Pentru ca unghiile reprezinta unul dintre atuurile unei fete. Cum am spus, stiu ca suna ciudat venind de la mine, dar chiar si eu am mai avut probleme din astea. Si care a fost principala problema? Pe langa faptul ca nu stiam niciodata ce culoare sa folosesc sau ce model sa fac nu stiam nici ce lacuri sa folosesc pentru ca mi se parea ca toate sar/se exfoliaza foarte repede si eu nu sunt persoana aia rabdatoare care sa isi faca manichiura zilnic sau la doua zile, nu, eu mi-o fac o data la 2-3 saptamani si atunci vreau sa tina, nu 2 saptamani, dar nici doar o zi. Si mereu am avut problema asta si la un moment dat am zis ca ma las de asa ceva pentru ca mi se parea inutil sa stau zilnic sa imi fac unghiile.

Ce s-a intamplat? Am descoperit un magazin online foarte tare cu produse de calitate, sincer nu de putine ori lumea ma intreba daca am inceput sa ma duc la salon sa-mi fac manichiura pentru ca dura mult si avea un aspect foarte frumos indiferent de ce model faceam, chiar si daca lasam culoarea simpla sau imi dadeam cu lac transparent, avea aspect de proaspat si dupa cateva zile. Nu stiu daca voi folositi altceva, dar eu acum ca am descoperit lacuri OPI cu siguranta o perioada luunga de timp nu o sa incerc altceva pentru ca deja am tot ce am nevoie: durata, aspect profi, da, aspectul iese profi chiar si pe un model simplu pentru ca nu va ganditi ca eu sunt un mini pictor nedescoperit, mai ales la desenele in miniatura, nu, o singura culoare sau french, si recent am inceput sa incerc si french cu alte nuante, am incercat si cu negru si imi place foarte tare ce iese, dar de baza este french’ul clasic asa ca eu cel mai des le folosesc pe astea doua si nu ma doare capul absolut deloc: 

Aventuri in bucuresti

Dupa cum bine stiti eu sunt din provincie, nu foarte departe de Bucuresti, dar suficient. O perioada a fost necesar sa stau acolo, cu treaba, dar si placere, iar una dintre locatiile la care trebuia sa ajung era un hotel, aveam o intalnire mai profi si avea loc intr-o sala de conferinta. Trebuie sa recunosc, camera aia era imensa si clar dadea un aer foarte profi si pompos pentru ceea ce urma sa se intampe. Aventura nu o reprezinta intalnirea in sine, ci cum am gasit eu zona.

O iau cu inceputul. Ajung in Bucuresti, ajung in locul in care urma sa stau si dupa maxim jumatate de ora suna telefonul si mi se comunica locatia intalnirii: Hotel Intercontinental Bucuresti. Am confirmat ora si am inchis. Imeidiat dupa ce am inchis telefonul intreb cu voce tare, desi nu mai era nimeni in camera, “Unde naiba e hotelul asta si cel mai important cum ajung eu acolo?”  

Dau cateva telefoane sa aflu informatii, am dat trei telefoane…nici un raspuns nu seamana: prima persoana imi spune ca e pe langa Cismigiu,  a doua persoana ca e pe langa Centrul Vechi, a treia persoana ca e pe langa Teatrul National…nu am mai sunat pe nimeni, era deja mai in pom decat in momentul in care am sunat, dar ma pregatesc de intalnire, plec la metrou, nimeresc metroul corect si ma duc pana la Universitate si de acolo cu mult tupeu incep sa explorez zona in cautarea hotelului. Cand asteptam la un semafor observ o gasca foarte numeroasa de motociclisti trecand si imi amintesc instant de un articol citit pe earticole.com si imi imaginez ca daca as avea un motor exporarea bucurestiului in gasirea hotelului ar putea semana pentru mine cu o aventura pe Transalpina. Dar las motociclistii sa isi vade de de drumul lor, iar eu de al meu ca in timp ce eu visam cu ochii deschisi s-a facut verde semaforul.

Pot spune ca m-am invartit mult si bine in zona respectiva si ca cei trei prieteni ai mei au avut dreptate, am trecut si pe langa Centrul Vechi, si pe langa parcul Cismigiu si pe langa Teatrul National…si chiar si pe langa hotel. Scria mare numele, se vedea de la distanta, dar eu nu…eu nu il vedea si l-am ocolit de cel putin 5 ori pana cand mi-am dat seama ca in 15 minute trebuie sa ajung in sala de conferinta asa ca am intrebat pe cineva. Ghiciti unde eram cand am intrebat? Va zic eu…eram fix la intrarea in hotel. Persoana pe care am intrebat-o era tanara si a facut putin haz de nepriceperea mea, nu intr-un mod deranjant, si eu am inceput sa rad…nu mi-a spus unde era hotelul sau cum ajung acolo…mi-a spus sa ma uit in sus…scria mare numele, iar in dreapta mea era usa. Se vede ca nu ma orientez deloc bine in spatiu, nu? 

Bacul prin ochii mei(4,5,6,7)

*O sa incep articolul asta cu o precizare: tastatura mea are o mica problmea si 3 taste merg cam nasol sau deloc. Adica daca vreau sa scriu litera “l” trebuie sa apas foarte tare pe tasta respectiva…daca vreau sa scriu “d” trebuie sa apas si pe “l” si pe “d”, iar tasta “f” a cedat complet si ma plimb cu “ctrl+v(paste)” dupa mine cand am nevoie de ea. O sa corectez articolul inainte de publicare, dar pentru orice eventualitate am vrut sa precizez treaba asta in caz ca o sa vedti ld sau dl in loc de “d” sau lipsa…

Stiu ca vorba ne-a fost, sau mi-a fost ca o sa fac cate un articol dupa fiecare proba de bac, dar in diverse si diverse motive nu am putut sa fac asta, asa ca articolul asta cuprinde: toate cele 3 probe + rezultatele. Da, o sa sintetizez.

Incepem cu romana. Trecem la partea cand au venit deja subiectele. Primul lucru pe care il fac dupa ce primesc foaie cu subiecte? O intorc si ma uit la subiectul al treilea…ala cu comentariul, vad Eminescu…m-am dat cu capul de banca la propriu. Cred ca am spus tot cu asta, nu? Nota? Cea mai mica dintre toate, si sincer nu ma asteptam sa fie atat de mica, chiar m-a surprins cand am vazut, dar nici contestatie nu am facut…7,2.

Sa continuam cu mate, le luam in ordine. La matematica dupa ce am primit subiectul primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit la al 2-lea exercitiu de la subiectul 2. Voiam sa vad daca e polinom sau lege de compozie, am vazut polinom si m-am dus direct la subpunctul c) sa vad daca imi cer fix ce nu stiam, din fericire nu au facut asta. Stiu ca am vorbit in chineza pentru cei care nu au nici o treaba cu matematica, dar nu stiu cum sa explic treaba cu exercitiile astea. Stiu doar ca mi s-au parut exagerat de usoare si am gresit la o chestie fix de prosti, dar nu e problema…daca luam 10 batea la ochi, nu? Asa mai bine ma multumesc cu 9,80.

Terminam cu fizica…aici am avut niste emotii de… Cand am iesit din sala nu credeam ca trec bacul…nu credeam ca iau 5…mi s-a parut fix aiurea. Dar m-am linistit cand s-a afisat baremul si am vazut ca iau in jur de 7,9. Si fix atat am luat…nici mai mult, dar nici mai putin…fix 7,9.

cam asa am fost eu cu fizica

Si cam asta a fost cu bacul…acum sa vina admiterea…oh da, ca medie generala sa nu va chinuiti sa calculati este 8,3…se putea mult mai bine, dar asta e... e suficient de bine…plus ca sunt pe locul 286 din 1955 pe judet…si asta pentru ca e si alfabetic. Deci se putea mai rau, nu? 

Miercurea fara cuvinte(26)

Mai multe la Carmen

Bacul prin ochii mei(3)

O sa incep foarte sincer si o sa spun ca nu aveam de gand sa scriu un articol si pentru proba asta de bac. Proba care mi-a dat mereu fiori: engleza! Aveam de gand sa dau foaia goala si sa iau A1(cel mai slab nivel) la toate cele 4 probe. Da, engleza este impartita in 4 probe si pentru fiecare primesti cate un calificativ separat, nu se face medie.

De ce am facut totusi articol? Pentru ca surprinzator, da, mie inca nu-mi vine sa cred, nu am luat nici macar un A1…ba chiar nici macar A2. Calificativele sunt asa, ca sa va faceti o idee:

A1- cel mai slab, se poate echivala cu un incepator

A2- ceva mai bine, echivalentul la mediu

B1- si mai bine, echivalentul la avansat

B2- cel mai bine, echivalentul la experimentat

            Acum revenind. Nu am luat nici macar un A1, desi credeam ca le iau pe toate, ba chiar nici macar A2 nu am luat. Am luat 3 de B2 si un B1. Probele au fost:

Listening- am avut doua texte audio si 10 intrebari in total, 4 pentru primul text si 6 pentru al doilea. Aici a fost ok, B2

Reading- la fel, doua texte, dar de data asta scrise si cu mai multe intrebari,15, 5 pentru primul text si 10 pentru al doilea. Al doilea text m-a plictisit ingrozitor de tare si cand am vazut cat este de mare nu aveam de gand sa-l citesc, sincer. Dar am facut-o. B2 si aici

Writing- aici la fel, doua text, doar ca de data asta trebuia sa le scriu eu. O scrisore catre un amic in care sa-i dau informatiile pentru o excursie pe care urma sa o facem impreuna la Sinaia. Am scris 10 randuri, peste 100 de cuvinte, nu mi-a venit sa cred. Al doilea text era unulde timp argumentativ, cu structura exacta, cu cuvinte de legatura, cu argumente si exemple, la fel ca la romana, surprinzator si aici am scris, nu am scris chiar 180 de cuvinte cate voiau ei, dar spre surprinderea mea am scris. B1 aici, dar tot e bine, adica e mult mai bine decat ma asteptam eu.

Si cel de astazi, da, au fost doua zile, cele 3 de mai sus au fost luni, iar cel de astazi speaking- aici a fost relativ usor, ca si grad de dificultate, dar pentru engleza mea nimic nu e usor, insa surprinzator si aici am scris. Aici au fost 3 cerinte, iar eu am avut asa: la prima a trebuit sa spun daca folosesc internetul pentru amuzament sau pentru educatie, a doua cerinta era sa povestesc un vis, vis-vis nu vis-dorinta/ideal, aici ma blocasem putin…nu aveam idee despre ce sa scriu, eu am niste vise tare ciudate, dar intr-un final am povestit acolo despre cum am visat ca am superputeri si salvez lumea de la incendii, incepusem sa zambesc si mai aveam putin pana la ras cand citeam, profele au inceput si ele sa zambeasca si erau cam la fel ca mine, iar cea de a treia proba a fost din nou un text argumentativ despre un citat, citatul era ceva de genul “inteligenta este abilitatea de a te adapta la schimbari”. Am facut si aici, am scris aproximativ o pagina. B2 si aici.

            Si per total…mult, dar mult mai bine decat ma asteptam asa ca :

Visul devine realitate

De cand ma stiu am avut o imaginatie extrem de dezolvata si de ciudata pentru ca ce forme si ce modele imi imaginam eu nu mai vazusem nicaieri. De ce va spun asta acum? Pentru ca recent un amic mi-a spus ca si el are tot felul de viziuni din astea si ca isi doreste sa puna bazele unei afaceri, dar nu stie exact ce si cum. Pentru modelele din vasta lui lume imaginara are nevoie de un material flexibil, dar in acelasi timp dur si rezistent. Si dintr-o data ii vine de nicaieri ideea: plastic! Poate fi modelat usor daca este procesat cum trebuie, iar cand se finalizeaza produsul ramane dur, rezistent si este si durabil. Are fonduri, a gasit chiar si un nume, pe care nu mi l-a spus ca e superstitios si cica aduce ghinion, a gasit si paterialul de baza, modele are mai multe decat poate produce, insa nu stie cum sa le produca. Si a intrebat si el in stanga si in dreapta pana a ajuns sa ma intrebe si pe mine. Eu evident i-am spus ca nu am nici cea mai vaga idee, dar ca ma interesez. Si am inceput si eu sa intreb in dreapta si in stanga si am ajuns sa dau peste o persoana care era pusa la curent cu tot ce tine de industria maselor plastice. Ii povestesc si el incepe la randul lui sa-mi povesteasca despre mari firme, despre aparatura si tot ce tinea de domeniu. Ii povestesc prietenului meu tot ce am aflat si mi-a spus ca si el a auzit cam aceleasi lucruri si ca s-a hotarat, o sa foloseasca o masina de turnare prin injectie mase plastice pentru ca este cea mai eficienta si raspunde exact nevoilor lui.

Are planuri marete si la scurt timp dupa inceperea productiei, daca o sa aiba rezultate pozitive, o sa isi exista sectorul si o sa isi incerce norocul in producerea pieselor de masini, utilizand aceiasi tehnologie, va produce manete de cotrol atasate la volan, manete de semnalizare, stergatoare si multe altele din aceiasi gama. Sincer, abia astept sa vad produsele lui pe piata. 

Bacul prin ochii mei(2)

Miercuri am dat a doua proba, competentele digitale, dar abia astazi s-au aflat oficial rezultatele asa ca abia astazi va povestesc dspre treaba asta.

O sa incep prin a spune cea mai penibila chestie care s-a intamplat acolo: cand am intrat in laborator ne-a asezat la statii si dupa “aduceti telefoanele aici” si o vad pe profa care ne supraveghea cum desface un sac de gunoi din ala fooooarte mare. Ghiciti ce a facut cu el? A bagat toate telefoanele, cheile, gentile, portofele tot tot tot in ele. Noroc ca era cineva cu geanta mare si mi-am bagat si eu telefonul si cheile acolo ca altfel aveam telefonul facut varza cu tot cu folia lui de sticla, probabil trebuia sa o arunc dupa si sa ii schimb si spatele. Asta mi s-a parut maxim de penibil si aiurea, cum sa-mi bagi telefonul intr-un sac cu toate cheile si toate tampeniile pe care le avea unul si altul in buzunar si dupa sa lasi sacii pe jos intr-o camera. Da, poate e fita, ar fi o premiera, dar da, poti sa-i spui ca e o fita a mea, nu mi se pare normal sa-mi arunc telefonul intr-un sac in care mai sunt alte cel ptuin 15 telefoane si alte cel putin 15 perechi de chei si portofele cu chestii metalice pe ele  si genti la fel si mai stiu eu ce.

Continuam cu proba in sine. Am gresit niste chestii fix tampite, subiectele mi s-au parut chiar ok, usoare se poate spune. Ce nu mi-a iesit mie? Am gresit o grila din neatentie, a existat o confuzie de termeni…am spus ca intranetul este o retea privata si dupa am adaugat ca poate fi accesata din exterior doar prin intermediul unui ip exact…si se pare ca nu exista termenul de ip exact ci doar de ip fix si s-au dus si de aici cateva puncte, si ultima chestie care nu mi-a iesit…un tabel in word era tampit la mine si nu voia sa isi egaleze coloanele. In jurul meu la toti le merge comanda la mine nu voia sa le egaleze. Si cam asta  a fost toata proba…a fost destul de ok dupa cum am zis, mai putin chestia cu sacu si telefoanele.

Oh si da, am gresit alea trei chestii, grila avea 2 puncte, chestia cu intranetul 3 puncte si wordul cu coloanele tabelului tot 3 puncte…deci am luat 92 din 100, ceea ce inseamna experimentat. Si dat fiind ca nu intereseaza pe nimeni punctajul ci calificativul…si nici ala nu prea intereseaza pe nimeni, e destul de ok, mai ales cand stiu ca gresilile au fost ca de obicei fix de prosti. 

Miercurea fara cuvinte(25)

Mai multe la Carmen

Se spune ca

Se spune ca dragostea trece prin stomac. Asta e adevarat, mai ales daca barbatul e mai plinut, dar recent eu am descoperit ca se aplica mai mult “dragostea trece prin masina lui”. Serios, incep sa cred ca masina e mai importanta, cand ii mai dau si eu cate un mesaj sa-l intreb ce face imi raspunde ba ca se plimba cu masina, ba ca e la masina, ba ca e cu masina in service ca-i mai pune nu stiu ce prostioare pe ea. Devine stresant, zau. Nu merge nicaieri fara masina lui si are grija de ea mai ceva ca de o persoana, cainelui uita sa-i dea mancare, dar masina nu uita sa o spele, mie uita sa-mi raspunda la telefon, dar masina nu uita sa o lustruiasca. La un moment dat i-am spus ca nu mai vreau sa vina cu masina pentru ca eu deja sunt in plus, masina e suficienta pentru el, m-a calmat, intai mi-a spus ca am innebunit, dar dupa m-a linistit si acum e ok, masina e inca foarte importanta pentru el, dar acum nu conteaza unde si ce face, cu sau fara masina, imi raspunde la telefon si la mesaje, inca putin si o sa-si aminteasca sa hraneasca si cainele zilnic.

Partea mai problematica este ca vine ziua lui peste cateva saptamani si eu inca sunt in dubii cu cadoul. Zilele trecute ma tot gandeam ce sa-i iau, ce sa-i iau, si apoi am zis ca daca ii cumpar ceva pentru masina o sa fie in extaz, dar apoi ma gandeam ca o sa fie prea in extaz, daca revine la vechile obiceiuri, dar mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa caut pe net chestii pentru masini, dar ce? Daca scriu pe google “chestii interesante pentru masini” nu gasesc mare lucru, da, am incercat deja. Si incep sa-l intreb pe X si pe Y, chiar si pe Z si toti imi spun altceva. Si incep eu sa caut frumos pe net si ajung de la una la alta. Ce am facut intr-un final? Simplu, am achizitionat ceasuri plasma de aici. Cred, dar mai ales sper, ca o sa-i placa. Eu am scapat de mersul in magazine auto, si dupa cum am vazut la locco.ro se pare ca acest aspect nu este pe placul nici celor pasionati, iar comanda ajunge inainte de ziua lui, ceea ce este mai mult decat perfect. Toata lumea e fericita, eu am spus de ce + o sa-i ofer cel mai frumos cadou anul asta, iar el pentru ca, ei bine, primeste cel mai frumos cadou si mai ales il primeste de la mine. 

Bacul prin ochii mei(1)

Una s-a dus au mai ramas 5. Trecem peste ele cu stoicism. Marti a fost prima proba de bac si anume oralul la romana…am asteptat destul de mult sa intru in sala dat fiind ca numele meu de familie incepe cu T… dar asta sa zicem ca a fost cea mai mica problema. Am intrat intr-un final in sala, extrag un bilet…nr 71…eu aveam in minte sa nimeresc unul de la 50 si ceva pana la 60…m-am dus prea departe aparent, dar a fost ok si asta…in mare. Adica trebuia sa citesc textul ala si sa-mi dau seama de care este…informativ, argumentativ, epistolar etc etc etc. Si am citit eu acolo de vreo 3 ori textul si tot nu stiam sigur daca e argumentativ sau informativ. Textul era un fragment din “La taifas” scris de Aurora Liiceanu. Si dupa ce il citisem deja de 3 ori am zis ca asta e, sa vedem ce iese, si m-am pus pe scris, am zis ca e si informativ si argumentativ, sa fie acolo de toate. Am zis cui ii este adresat, am extras si ideea centrala. Buun, trecem la 2…aici e aici…toti care au iesit din sala inaintea mea au avut subiecte aiurea rau de tot, despre politica, despre UE, despre importanta lcturarii textelor epistolare (a scrisorilor indosariate in romane), despre publicatiile culturale…mie mi-a picat ceva relativ usor, dar care m-a blocat tocmai pentru ca parea mult mai banal decat ce auzisem inainte si anume…”importanta evenimentelor in viata unui om”. Prima data cand am citit subiectul mi s-a parut usor si ok, dupa am stat si mi-am stors toata imaginatia la celalalt exercitiu si cand am ajuns sa fac textul argumentativ…pauza, liniste totala, stiti cum e in filmele alea cand in mijlocul pustiului trece doar o rota de paie sau de praf? Asa era in mintea mea. Am inceput de 2 ori textul ala si tot nu era ok…pana cand am zis din nou ca asta, vedem ce iese. Si m-am apucat si am scris o gramada de tampenii, dar fix tampenii, nu mi-a placut deloc ce a iesit, dar a respectat structura.

Oricum…cam asta a fost prima proba de bac…sa le vedem pe restu. Oh, si da, am luat experimentat. 

Miercurea fara cuvinte(24)

Mai multe la Carmen

Bau-Bau

Ei bine se pare ca incepe si nebunia cu care m-au amenintat profii inca din clasa a 9-a. Da, inca din primul semestru din clasa a 9-a am auzit “nu avem timp de bazgaiala, trebuie sa luam bacul cu note bune”, in a 10-a nu mai spun…”absolut tot ce invatati anul asta o sa intre la bac” si tot asa. In mintea mea bacul este folosit de profesori la fel cum il folosesc parintii pe bau-bau. Ati inteles ce vreau sa spun, nu? Si ei bine, aparent, acest “bau-bau” care nu se ascunde sub pat, dar cu care m-au terorizat profii inca din clasa a 9-a chiar a venit…sau vine, e pe vine.

Stiu ca probabil nu va intereseaza treaba asta, dar, cum prima proba de oral e maine, proba de atestat o lasam in pace, aia a trecut deja, incepem maine oficial cu bacul, cu oralul la romana mai exact, activitatea mea iar o sa o ia razna si m-am gandit sa imbin putin treburile si sa fac o chestie pe care am vazut-o prima data la Pishky in perioada simularilor. Ea a facut o categorie pe blog numita “Jurnal de Bac” si m-am gandit sa preiau si eu treaba asta pentru ca mi s-a parut chiar interesanta, stiu ca titlul pe care l-a ales este extrem de sugestiv si ok, dar nu o sa il preiau de la ea, preiau deja ideea, sa nu iau chiar si titlul, o sa-i spun “bacul vietii” sau “bacul prin ochii mei” ma mai gandesc pana maine cand ma intorc de la proba. Pentru ca da, o sa fac cate o postare dupa fiecare proba si una la final, cand se termina oficial, adica dupa aflarea rezultatelor.

Asa ca…teoretic ma duc sa invat cate ceva despre stilurile functionale si alte chestii din astea pompoase…practic ma duc sa fac intai un dus, dupa ma uit la un film si apoi ma apuc si de invatat, dar mai bine voi considerati ca ma duc de acum la invatat, sa par si eu putin mai altfel.  

Involuntar

Cazi, te ridici, cazi din nou, iar te ridici…si tot asa, o sa repeti pasii astia continuu fara sa inveti nimic. Da, o sa te amagesti ca „nu o sa se mai repete” dar asta e exact ca dupa fiecare betie, in fiecare dimineata cand te trezesti mahmur iti spui „ai sa-mi bag picioarele, nu mai beau niciodata”. O greseala nu  o faci niciodata o singura data, in cazul meu o fac de n’spe mii de ori. Dar stiti care este diferenta in cazul meu? Nu spun ca este doar in cazul meu, dar acum vorbesc strict despre mine. Fac aceiasi greseala de n’spee mii de ori, imi invat lectia teoretica dupa fiecare, dar niciodata nu pun in practica lectia aia teoretica. Nu, chiar daca as vrea nu pot, si repet greselile din nou si din nou si din nou si tot asa. Interesant este faptul ca involuntar subconstientul meu lucreaza si ma face sa ma schimb usor, chiar nesesizabil imediat, dupa fiecare greseala chiar daca urmeaza sa o repet de n’spe miliarde de ori. Si la un moment dat ajung la a n’spe mia unu greseala repetata si imi dau seama ca nu e ca inainte, ca nu-mi mai pasa, ca pot sa-i spun du-te dracu, nu mai cad, raman in picioare. Dezavantaj? Nu se aplica doar pe o greseala, ramane deprinderea pe care subconstientul mi-a imprimat-o treptat. Si asa ajung sa creez un zid, o bariera si involuntar sa nu-mi arat trairile in totalitate, pentru ca subconstientul meu considera asta o slabiciune si aparent nu mai tolereaza slabiciunile  si incearca sa le inlature pe toate, si interesant este ca o face la fel ca si pana acum, fara sa-mi dau seama decat dupa ce termina cate o etapa. 

Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar aparent nu ma pot lupta cu subconstientul meu, mai ales ca deja a lucrat destul de mult la treaba asta.  

1 iunie

Astazi vreu sa urez la multi ani tuturor celor care trec pe aici, da, nu conteaza varsta, fiecare este copil in interior, fiecare este copilul cuiva si va ramane copil indiferent de faptul ca poate la randul lui are copii sau chiar nepoti. In suflet toti suntem copii, chiar si cei care nu vor sa recunoasca si nu lasa copilul din ei sa mai iasa la suprafata. Da, eu nu ma includ printre ei ... eu sunt un copil mare care va ramane mareu un copil mare si las copilul din mine la suprafata mai mult decat persoana in curs de maturizare care se presupune ca ar trebui sa fiu. Iar cei care nu lasa copilul din ei sa se exteriorizeze...ar trebui sa o faca, lasa-ti copilul din voi la suprafata din cand in cand, nu o sa regretati.

Asa ca revenind, urez tuturor un calduros LA MULTI ANI, COPII!

Oh si sa nu uitam ca acolo undeva inca exista

O lume minunata in care veti gasi

Numai copii

O lume cu mult soare si mii de jucarii

Pentru copii

In lumea cu povesti si flori veti intalni

Numai copii

Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi

Pentru copii

Ar trebui sa fie

De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…

O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am crezut si eu cu maturizarea.

O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da, stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…

A trecut si liceul, se presupune ca am crescut, ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie

Ani de liceu,

Cu prietenii pe viata,

Scumpii ani de liceu

Ti-i vei aminti mereu.

Fara motiv concret

Incredere zici?

            Stiti cum e treaba asta cu increderea? Uite cam fix asa:

            Da, si mai stiti cum e defapt? O castigi greu, dar o pierzi repede si extrem de greu o recapeti. Dar stiti ce e cel mai interesant dupa mine? Ca nu merita sa lupti pentru increderea cuiva care nu e dispus sa ti-o ofere. Lupti ca sa ce? Tu ii oferi increderea ta deplina, iar el/ei o ignora sau doar profita de ea si nu se gandesc sa ti-o ofere si ei pe a lor, sau iti ofera cu portia, asta asa, doar ca sa-ti alimenteze iluzia, sa te faca sa le oferi mai mult din tine, mai mult din increderea ta, mai mult din tot ceea ce ai tu de oferit. Ei bine, in situatii ca asta eu consider ca nu merita sa lupti pentru increderea persoanei/personalelor respective. Lasa-i in lumea lor, stai in banca ta si nu incerca sa patrunzi pentru ca vei fi vazut mereu doar ca un intrus, vei exista fix doar cand are/au nevoie de tine si apoi vei intra subit in umbra, vei fi lasat de-o parte pentru ca la urma urmei esti doar un intrus in lumea lor. 

Anii ce vin

Pentru ca mai e o saptamana si termin liceul, pentru ca pur si simplu exact asa e in mintea mea:

Anii ce vin or sa fie divini
Anii ce-au fost nu au fost fara rost

Miercurea fara cuvinte(21)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Mici, dar mari

Secretul unei surprize reusite se ascunde exact ca esentele in sticlute mici. Nu trebuie sa fie neaparat ceva material ca sa reusesti sa surprinzi placut. Nu! Din contra, gesturile mici sunt cele care fac difereneta. Nu e nevoie sa trimiti mesaje lungi si pompoase, poti sa trimiti unul simplu cu banala intrebare “ce faci?” , dar daca il trimiti cand trebuie o sa fie tot ce conteaza. Poti sa ii trimiti un simplu mesaj de “buna dimineata” sau unul de “noapte buna” si o sa stie ca a fost prima/ultima persoana la care te-ai gandit. Si nu, nu e valabil numai in cupluri pentru ca eu vorbesc la general.

Cadourile mici, simbolice, sunt tot ceea ce conteaza cu adevarat. O floare, poate sa fie ea si rupta din gradina pe langa care ai trecut cand mergeai spre locul de intalnire, o sa ii aduca un zambet imens. O gluma spuna la momentul potrivit sau un simplu zambet ori chiar o privire calda pot sa fie cel mai frumos cadou primit in ziua respectiva.

Detaliile mici te ajuta sa oferi si sa iti oferi cele mai frumoase momente. Nu te gandi la nimic ca fiind un gest mic si neinportant, totul conteaza…si este posibil ca intr-o zi sa realizezi ca acel “mic detaliu nesemnificativ” era defapt un detaliu important.

Gesturile mici fac diferenta, asa ca bucura-te si profita de ele!