Involuntar

Cazi, te ridici, cazi din nou, iar te ridici…si tot asa, o sa repeti pasii astia continuu fara sa inveti nimic. Da, o sa te amagesti ca „nu o sa se mai repete” dar asta e exact ca dupa fiecare betie, in fiecare dimineata cand te trezesti mahmur iti spui „ai sa-mi bag picioarele, nu mai beau niciodata”. O greseala nu  o faci niciodata o singura data, in cazul meu o fac de n’spe mii de ori. Dar stiti care este diferenta in cazul meu? Nu spun ca este doar in cazul meu, dar acum vorbesc strict despre mine. Fac aceiasi greseala de n’spee mii de ori, imi invat lectia teoretica dupa fiecare, dar niciodata nu pun in practica lectia aia teoretica. Nu, chiar daca as vrea nu pot, si repet greselile din nou si din nou si din nou si tot asa. Interesant este faptul ca involuntar subconstientul meu lucreaza si ma face sa ma schimb usor, chiar nesesizabil imediat, dupa fiecare greseala chiar daca urmeaza sa o repet de n’spe miliarde de ori. Si la un moment dat ajung la a n’spe mia unu greseala repetata si imi dau seama ca nu e ca inainte, ca nu-mi mai pasa, ca pot sa-i spun du-te dracu, nu mai cad, raman in picioare. Dezavantaj? Nu se aplica doar pe o greseala, ramane deprinderea pe care subconstientul mi-a imprimat-o treptat. Si asa ajung sa creez un zid, o bariera si involuntar sa nu-mi arat trairile in totalitate, pentru ca subconstientul meu considera asta o slabiciune si aparent nu mai tolereaza slabiciunile  si incearca sa le inlature pe toate, si interesant este ca o face la fel ca si pana acum, fara sa-mi dau seama decat dupa ce termina cate o etapa. 

Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar aparent nu ma pot lupta cu subconstientul meu, mai ales ca deja a lucrat destul de mult la treaba asta.