Bucurestiul la pas

Cine ma are la prieteni pe facebook sau urmareste pagina de facebook a blogului o observat probabil ca am tot postat niste poze si chestii cu hastagul #bucurestiullapas. Cum a pornit... nebunia asta. Intr-o pauza la munca vorbeam cu E. ca eu nu am fost de mult intr-un parc, E. imi spune ca nici ea si ca ar fi o treaba sa mergem in cismigiu dupa munca, dar ca nu prea are bani si ca sa mergem pe jos, ca oricum nu e asa departe. Si cum ne plimbam noi prin parc ne-am gandit ca suntem in bucuresti de 2 ani si noi inca nu am vazut tot bucurestiul, ca nu ne-am plimbat, ca nu am facut multe chestii. Dupa ne-am oprit pe o banca prin parc si ne-am gandit la anul asta, la ‘varsta de 21 de ani’ si am ajuns la concluzia ca si pentru mine si pentru ea varsta asta a fost cea mai faina, ca am facut cele mai multe lucruri interesante, nebune, noi si tot asa, si am zis ca sa continuam, cu un fel de mini ‘bucket list’. Am plecat dupa din cismigiu pe calea victoriei si dupa inapoi in regie, si unul din obiectivele de pe bucket list a fost: sa luam bucurestiul la pas. Si in 3 zile am ajuns sa facem 26km pe jos. In prima zi am fost regie-cismigiu-calea victoriei-regie, in a doua zi am fost regie- parc drumul taberie- regie si in a 3-a zi am fost regie-strada xenofon- regie. Insumand, cum am spus si mai sus 26km de mers pe jos. O sa las si niste poze, normal selfie-uri pentru ca E. a facut multe si inca nu stie ca am pus toate pozele astea, asa ca...daca nu mai auziti de mine sa stiti de ce...

Dupa cum am spus, a fost cel mai intens an si pentru mine si pentru E., am facut foarte multe lucruri noi, iar eu personal am pe bucket list un lucru in plus. Pana anul asta am evitat pe cat de mult posibil sa merg in costinesti, anul asta inevitabil am ajuns acolo 3 zile, mi-a placut, m-am distrat, a fost ok, am zis ca am rezistat vitejeste pana acum, acum am facut-o si pe asta, am scapat de ea, mai imi ramane doar sa vad titanicul si am promis, dar mai ales mi-am promis ca o sa vad titanicul pana la sfarsitul anului sau macar pana la sfarsitul lu' ianuarie, la 21 de ani o sa fac cele 2 lucruri pe care le-am evitat in ultimii multi ani: sa merg in costinesti si sa vad titanicul, unul e deja bifat, mai ramane unul si cum am zis...o sa o fac si pe asta, o sa va anunt cand o sa se intample. 

Aventuri in bucuresti

Dupa cum bine stiti eu sunt din provincie, nu foarte departe de Bucuresti, dar suficient. O perioada a fost necesar sa stau acolo, cu treaba, dar si placere, iar una dintre locatiile la care trebuia sa ajung era un hotel, aveam o intalnire mai profi si avea loc intr-o sala de conferinta. Trebuie sa recunosc, camera aia era imensa si clar dadea un aer foarte profi si pompos pentru ceea ce urma sa se intampe. Aventura nu o reprezinta intalnirea in sine, ci cum am gasit eu zona.

O iau cu inceputul. Ajung in Bucuresti, ajung in locul in care urma sa stau si dupa maxim jumatate de ora suna telefonul si mi se comunica locatia intalnirii: Hotel Intercontinental Bucuresti. Am confirmat ora si am inchis. Imeidiat dupa ce am inchis telefonul intreb cu voce tare, desi nu mai era nimeni in camera, “Unde naiba e hotelul asta si cel mai important cum ajung eu acolo?”  

Dau cateva telefoane sa aflu informatii, am dat trei telefoane…nici un raspuns nu seamana: prima persoana imi spune ca e pe langa Cismigiu,  a doua persoana ca e pe langa Centrul Vechi, a treia persoana ca e pe langa Teatrul National…nu am mai sunat pe nimeni, era deja mai in pom decat in momentul in care am sunat, dar ma pregatesc de intalnire, plec la metrou, nimeresc metroul corect si ma duc pana la Universitate si de acolo cu mult tupeu incep sa explorez zona in cautarea hotelului. Cand asteptam la un semafor observ o gasca foarte numeroasa de motociclisti trecand si imi amintesc instant de un articol citit pe earticole.com si imi imaginez ca daca as avea un motor exporarea bucurestiului in gasirea hotelului ar putea semana pentru mine cu o aventura pe Transalpina. Dar las motociclistii sa isi vade de de drumul lor, iar eu de al meu ca in timp ce eu visam cu ochii deschisi s-a facut verde semaforul.

Pot spune ca m-am invartit mult si bine in zona respectiva si ca cei trei prieteni ai mei au avut dreptate, am trecut si pe langa Centrul Vechi, si pe langa parcul Cismigiu si pe langa Teatrul National…si chiar si pe langa hotel. Scria mare numele, se vedea de la distanta, dar eu nu…eu nu il vedea si l-am ocolit de cel putin 5 ori pana cand mi-am dat seama ca in 15 minute trebuie sa ajung in sala de conferinta asa ca am intrebat pe cineva. Ghiciti unde eram cand am intrebat? Va zic eu…eram fix la intrarea in hotel. Persoana pe care am intrebat-o era tanara si a facut putin haz de nepriceperea mea, nu intr-un mod deranjant, si eu am inceput sa rad…nu mi-a spus unde era hotelul sau cum ajung acolo…mi-a spus sa ma uit in sus…scria mare numele, iar in dreapta mea era usa. Se vede ca nu ma orientez deloc bine in spatiu, nu? 

Happy Weekend- editia 13

Daca tot e weekend sa fie :

Incep cu o explicatie pe care multi nu o stiu si doar ii acuza pe bietii oameni 

 Cineva suna la usa, iar barbatul deschide. Moartea, in fata lui, ii spune:
 - Am venit dupa viata ta! Barbatul o striga pe nevasta-sa:
 - Viata mea, pe tine te cauta!

Cabinetul unui psihiatru.Se deschide usa si intra un barbat, in patru labe cu un cablu in gura. Psihiatrul :
- Vai! Cine a venit la noi? O pisicuta?
Barbatul se taraie pana in coltul cabinetului. Doctorul il urmareste.
- Un catelus?
Barbatul trece cu mana pe langa perete si se taraie in celalalt colt.
Doctorul nu renunta
- Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broasca testoasa?
Barbatul scoate cablul din gura si zice :
- Auzi? Ma lasi sa iti trag internetul sau nu?!

 Se plimbă un tânăr prin Cișmigiu și vede un moș care stă pe bancă și plânge:
- De ce plângi, moșule?
- Păi uite dragul meu, m-am însurat de curând, cu una de 21 de ani,... mă trezesc dimineața, primesc micul dejun în pat, ziua îmi dă de mâncare, seara îmi face masaj și înainte de culcare face dragoste cu mine!
- Păi și de ce plângi, nene?!!!
- Am uitat unde trăiesc!!!

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 13