2020- anulat

2020 poate este anulat, garantat este anulat de fapt, nu se pune nici la varsta, nici la nimic, nu a existat, dar cu toate astea, in 2020 eu sunt o persoana diferita, sunt un cumul de schimbari, rezultat al ultimilor ani in mod special. Si una dintre schimbari este faptul ca vreau sa impartasesc cu voi aceste schimbari, oricine are insemna 'voi', persoane vechi care poate isi mai amintesc de acest blog, persoane noi care poate acum il descopera sau poate cu tine, persoana care ai ajuns aici cautand altceva si cumva, ai dat peste acest blog sau poate chiar direct peste acest articol.

Am spus ca s-au intamplat multe schimbari in special in ultimii ani si cel mai impactant aspect din ultimul an si jumatate vreau sa-l povestesc aici, in mai multe capitole. La ce ma refer? Ma refer la chinul, pentru ca asta a fost, un chin, de a-ti cumpara un apartament, un apartament in bloc vechi, nu unul in constructii.

Vreau sa trec aici 'pe hartie' aceasta experienta pentru ca desi este inca atat de vie in memoria mea si cel mai probabil asa o sa ramana, vreau sa fie si 'expusa', negru pe alb. Si cel mai probabil o sa fie impartita aceasta poveste pe capitole principale, ceva de genul:

1. Alegerea apartamentului -> la ce trebuie sa fi atent daca nu vrei sa ai mult de tras dupa

2. Creditul bancar si ce presupune -> acte, pentru ce se plateste, ce sa iei in calcul cand alegi banca

3. Actele notariale

4. Renovarea apartamentului -> aici o sa fie o scurta comparatie intre a avea un mester sau a face singur si detalii despre cum poti face anumite lucruri singur

ps.: Am articolul asta scris in drafts, pregatit pentru publicare, de cateva zile pentru ca am vrut sa ma asigur ca sunt gata pentru pasul asta, am vrut sa am macar un draft, o schita, pentru primul articol din mini seria cu care mi-am propus sa revin, este un subiect foarte sensibil pentru mine si pentru toate firele albe rezultate in urma acestui proces, dar intr-un final mi-am luat inima in dinti si am decis sa fac pasul acesta, sa pun negru pe alb toata experienta asta si probabil si altele, care m-au facut sa devin omul de astazi.

Still there, it's coming

In fiecare an ma bucur foarte tare si cu muuult timp inainte de faptul ca vine ziua mea. Da, dupa cum stiti sunt genul ala nebun de persoana care se bucura cand imbatraneste. De ce? Simplu: varsta este doar un numar, eu sunt in continuare un copil mare. Bine, ce e drept...m-am cam schimbat in ultimul  timp independent de vointa mea, nu doar in bine, adica m-am maturizat, i’m so fucking scared right now, really. Si nu ma refer ca m-am maturizat doar pentru ca am un job, nu, dar desigur, da, face parte din maturizarea mea. M-am maturizat adica am inceput sa gandesc altfel, percep lucrurile altfel, iau deciziile altfel. Si partea nasoala este ca nu doar ocazional, ci mereu am mentalitatea asta, adica da, inca sunt acel copil mare caruia ii place sa se alinte si sa fie rasfatat si sa glumeasca mult, dar asta o fac ocazional, adica pana cand si colega de camera a ajuns sa imi spuna intr-o seara cand am plecat dintr-un pub si ea voia sa mergem si in club “zici ca esti ai mei, dar si ei cred ca stateau mai mult in oras daca ieseau vineri seara chiar daca se duceau sambata la munca”. Ma gandesc la deciziile pe care le iau, adica ma gandesc la efectele deciziilor si actiunilor mele. Va vine sa credeti ca inca vorbesc despre mine aici? In fine, lasand asta, lucrez la procesul meu de ‘dematurizare’, sper sa il si finalizez la un moment dat. Defapt nu m-am exprimat bine, lucrez la a redeveni copilul ala care se bucura din absolut orice si lua decizii spontane si ilogice doar pentru ca asa considera pe moment, si sa fiu persoana matura la munca si in situatiile care cer asta.

Ideea este ca acum 3 ani am postat un articol foarte funny, da, inca mi se pare funny discutia mea cu A. de atunci, in care spuneam ca eu si la 70 de ani o sa beau vodka cu suc de mere. Ghiciti ce, acum 3 ani cand am scris acel articol urma sa fac 18 ani, adica sa pot bea legal alcool, anul asta o sa pot bea alcool legal si in America, daca o sa ajung vreodata acolo.

Da, e mai naspa acum, adica sambata, pe 30, am examen, e sesiune, eu sunt o persoana stresata si fara chef de socializare mai mult de 5 minute, cu mintea in toate partile si cu gandul la o mie de lucruri, si nu in sensul bun, in sensul ala matur de am zis mai sus ca am inceput sa gandesc. Dar un lucru nu s-a schimbat de atunci: inca ma bucur ca e ziua mea si inca ma mandresc cu varsta pe care o implinesc, o consider o realizare ca am ajuns pana aici si normal, o sa beau vodka cu suc de mere de ziua mea ca altfel nu se poate, nu? Da, o sa beau in camera, dar o sa beau, un pahar ca dupa rup patul in 5 dat fiind ca am examen dimineata la 9, dar daca nu beau vodka cu suc de mere nu a fost ziua si punct. Si ziua mea o sa fie, ca e in fiecare an si o sa tot fie, sper, adica macar pana la 70 de ani ca sa pot sa beau cu A. in continuare vodka cu suc de mere, dupa...Dumnezeu cu mila, daca ating 70 de ani o sa fiu o persoana mai mult decat multumita cu anii pe care i-am trait.     

Si cam atat, pana una alta eu ma intorc la invatatul meu[ da, o sa povestesc despre sesiunea asta cand se termina, mult mai nasoala decat anul trecut] si astept, trist este ca nu cu acelasi entuziasm ca in anii trecuti, adica examenele astea mi-au cam redus orice stare de fericire si de socializare, dar inca exista, inca imi apare un zambet idiot pe fata cand ma gandesc ca vine ziua mea si da, astept sa imbatranesc, chiar daca stiu ca o sa fie o zi ca oricare alta, dar pentru mine, in mine, o sa fie o zi speciala. O sa revin atunci, ca in fiecare an, sa va servesc si pe voi cu tort si, normal, vodka cu suc de mere verzi, da, neaparat mere verzi.    

Ar trebui sa fie

De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…

O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am crezut si eu cu maturizarea.

O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da, stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…

A trecut si liceul, se presupune ca am crescut, ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie

Ani de liceu,

Cu prietenii pe viata,

Scumpii ani de liceu

Ti-i vei aminti mereu.

Recomand(10)

Azi e Sf Andrei si pentru asta inainte de recomandare vreau sa le urez la multi ani si tot ce isi doresc tuturor ce poarta numele de Andrei/Andreea.

Si pentru un weekend ca asta…azi sarbatoare, maine zi natioanala…am zis sa recomand o comedie. “Grown ups” m’a amuzat foarte tare filmul mai ales pentru ca sincer ma cam vad actionand similar cu protagonistii…nu cred ca o sa maturizez complet vreodata asa ca…va las ca de obicei trailerul si mai departe ramane la aprecierea voastra daca il urmariti sau nu