S-a activat iar

Va mai amintiti de piticul meu de pe creier? Ala caruia cand i se pune pata pe ceva trebuie sa obtina acel ceva altfel nu e bine, face urat. De la un timp a inceput sa se simta iar singur, de obicei se intampla asta vara cand vedea pe la altii pe unde se plimba, acum in ajunul iernii nu stiu ce la apucat, dar se simte iar singur. Ce face cand se simte singur? Se gandeste ce frumos vor arata niste pitici de gradina in curtea din fata foarte viitoarei mele case. E nebun, nu? Normal ca e, altfel nu ar mai fi pitic pe creier si probabil ar fi pitic decorativ, cum sunt astia doi: 

Da, stiu, bat campii, iar ma gandesc prea departe, dar daca asta vrea piticul meu la ora asta ce pot face? Nu pot sa ma cert cu el, castiga mereu.

Sa va mai spun ca isi imagineaza cum va arata si pavajul din jurul piticilor? 

Da, isi imagineaza casa si curtea perfect, in cel mai mic detaliu, cred ca daca ar putea si-ar imagina si constructorii cum lucreaza, noroc ca exista youtubeul ca altfel mi-ar ocupa mintea cu imagini abstracte. Asa intru putin pe youtube, ii arat pe baietii de la europav cum monteaza pavajele, pentru ca ei nu doar livreaza ci iti asigura si motajul pavelelor, si gata, scap de pitic.

 La ora asta imi arata imagini in minte cum o sa arate gradina, ma intreb cat o sa mai dureze pana o sa imi umpla mintea cu imagini interioare, din casa, sa imi arate fiecare coltisor. Daca as putea l-as scoate de pe creier sa nu se mai joace el pe acolo ca si asa face numai conexiuni anapoda si l-as face pitic decorativ, cred ca ar arata mult mai dragut asa, sau cel putin nu ar mai deschide gura sa imi acopere absolut toate gandurile si sa mi le schimbe dupa cum vrea el, zici ca se uita la tv si cand se plictiseste mai schimba canalul.

Am aflat

Cand eram acasa si mama ii trimitea pachet fratelui meu erau saptamani in care spunea “nu vreau si snitele, m-am saturat de snitele” si eu eram ceva gen “serios? Cum se poate satura cineva de snitele?”

De cand sunt la camin am aflat si raspunsul: mananca o luna snitele rece sau incalzite la microunde! Da, clar ti se ia de snitele, sau cel putin de snitele reci/incalzite la microunde.

Uneori, mai ales dimineata si cand vin acasa, zau ca imi e dor de casa. Adica stiti ca m-am alintat destul de rau in ultimul timp acasa si dimineata mereu ma trezeam cu cafeaua calda adusa de mama in dormitor, cand ajungeam acasa mancarea era calda, ma astepta pe masa doar sa mananc. Acum, aici, trebuie sa imi fac eu toate chestiile astea si e destul de aiurea, bine, incep sa ma invat, nu pot spune nu, dar totusi, era mai bine acasa. Acum imi fac cafeaua de seara si o pun intr-o cana termos sa o am facuta dimineata cand ma trezesc, dar mancarea tot trebuie sa mi-o incalzesc eu cand ajung de la facultate, sa imi spal vasele dupa si asa mai departe.

E bine in schimb un lucru: am inceput sa ma adaptez aici suficient incat sa nu imi mai fac patul, sa nu mai imi strang mereu lucrurile de pe birou si etc. Incep sa ma simt acasa aici, dar totusi, uneori chiar ar fi bine sa fie mama aici sa ma astepte cu mancarea calda cand ajung dupa 6-8-10 ore de facultate sau dimineata cand abia reusesc sa ma dau jos din pat sa ma astepte cu cafeaua calda, aburinda, cu mirosul ala imbietor. 

Le-am corupt

Trebuie sa marturisesc ceva: dupa aproape doua luni de cand m-am mutat in camin am inceput sa consider camera de camin “acasa”, cu mici exceptii ma inteleg foarte bine cu colegele, m-am acomodat si cu somnul si cu tot ce tine de viata de camin si am inceput sa ma simt acasa aici, chiar acasa. Si de luna viitoare, adica peste o saptamana maxim doua, o sa incepem sa decoram camera, vine craciunuuuuul si ce craciun e ala fara decoratiuni? Nu se poate asa ceva, daca acum acasa e aici, la bucuresti, in camin, aici o sa fie si craciunul. Deja le-am corupt pe fete si sunt de acord sa decoram camera, ce a mai ramas? Sa mergem sa cautam decoratiuni craciun. Dar aici apare o problema, da, apare vesnica problema: “Cand mergem sa luam? Cine se duce sa ia? Chiar vreti sa mergem azi?” Da, este o problema eterna la noi treaba asta, asa ca ne-am gandit noi cu mintile noastre luminate de viitori ingineri ce suntem: avem internet si e black Friday. Ne-a luat ceva sa gasim site-uri care sa ofere reduceri la astfel de articole, dar intr-un final am gasit decorix, da, ei au reduceri de black Friday si iti ofera si posibilitatea sa platesti in rate. Deci, problema rezolvata, si cu 50% reducere la toate produsele clar o sa cumparam o gramada de prostioare precum acesti fulgi de nea fosforescenti 

Si o sa se potriveasca perfect cu o ghirlanda  cu fulgi de zapada 

Da, stiu, stau intr-o camera, dar asta nu inseamna ca nu pot sa pun tot felul de chestioare pe pereti care sa ma faca sa simt craciunul din plin si sa ma bucur de farmecul sarbatorilor. Plus ca o sa fie prima iarna pe care o petrec in Bucuresti, in camin, cu fetele in camera, si chiar vreau sa ma simt cat mai bine, sa simt magia Craciunului. Normal ca o sa ma duc intr-un weekend si acasa pentru a face si acolo bradul si toate cele, dar vreau sa am Craciunul meu aici, la Bucuresti, si dupa sa am masa de craciunul si Craciunul cu familia acasa. Incepand de anul asta la mine magia sarbatorilor o sa fie dublata.

Da, stiu, e cam devreme, dar stiti doar cat de mult imi place iarna si cat de mult imi place zapada si cat de mult imi place Craciunul. 

Momente si momente

Exista momente cand cedezi din diverse motive si vrei sa faci un lucru pe care apoi l-ai regreta, stii ca vei regreta, dar totusi vrei sa o faci, simti ca ar putea exista cumva o “minune”, chiar daca esti constient ca nu o sa fie nimic diferit si apoi o sa regreti. Dar exista si momente in care acele regrete de dupa acel telefon sau dupa acea discutie in care spui ca ajunge si ca nu mai vrei si blochezi numarul, blochezi facebookul, blochezi tot ce se poate, stergi numere, stergi tot. Apoi exista din nou acele momente de slabiciune si incerci sa le rezisti, dar cedezi, esti slab, apoi observi ca nu ai cum sa suni, nu ai pe ce, numarul deja nu mai este salvat in memoria ta, nici in memoria telefonului, nici in istoricul apelurilor, nici in istoricul mesajelor, nici in nimic, pur si simplu nu mai e nicaieri. In momentul ala nu stii daca sa te urasti sau sa te bucuri ca ai avut un moment rational suficient de puternic incat sa faci pasul respectiv. Iar intr-un final ajungi din nou la un moment rational si iti spui ca ai procedat corect, trecutul e trecut si trebuie sa ramana trecut si punct. 

Pregatiti-va

Serios vorbesc, trebuie sa va pregatiti! Vin sarbatorile! Ceea ce inseamna ca pe langa faptul ca vine Mos Craciuuuun, la randul tau, cel mai probabil, trebuie sa devii Mos Craciun, ceea ce inseamna ca trebuie sa incepi sa pui banii la saltea, mai ales daca mai ai si rude pe care le cheama Stefan/Stefania si derivate sau Vasile si derivate. Eu intru in categoria celor care au. Pe langa faptul ca vine Craciunul si trebuie sa cumpar cadouri pentru parinti si pentru fratele meu, lui trebuie sa ii mai iau un cadou si in fiecare an eu am aceiasi dilema: ce cadouri cumpar? Nu cred ca exista ocazie pentru care sa stiu ce cadou sa cumpar. Anul asta ma gandesc totusi la o chestie, dar nu prea ma pricep. Fratele meu isi doreste de ceva timp navigatie pe masina, nu prea stiu exact ce trebuie sa aiba o navigatie ca sa fie buna. Dupa mine ar trebui sa fie pur si simplu draguta ca aspect, dar presupun ca nu asta este singurul criteriu asa ca am inceput si am tot cautat accesorii auto in speranta ca voi gasi ceva calitativ si foarte important pentru statutul meu umil de student: ieftin.

Am un prieten cam obsedat de masini pot spune, bine, defapt este obsedat doar de o anume marca auto, dar stie toate accesoriile posibile si imposibile, aparute si neaparute inca pe piata, pentru marca si masina lui, dar stie sa dea si sfaturi pentru alte marci, alte masini, asa ca l-am intrebat pe el si mi-a spus ca exista n’spe mii de navigatii ieftine, dar nu toate bune, multe sunt tepe, ca exista alte n’spe mii de navigatii scumpe, dar nu neaparat calitative, la fel, multe sunt tepe. Si dupa ce mi-a tinut un discurs de cam jumatate de ora despre cate modele de navigatii exista si depsre avantaje, dar si dezavantajele lor, s-a gandit sa imi spuna si ca el si-a cumparat ultima navigatie, de care este foarte multumit, de pe net, mai exact de pe comenzi.ro . Initial am crezut ca glumeste, dar neavand alta optiune am intrat pe site-ul lor si chiar nu a glumit, se pare ca site-ul, defapt firma, are o veche de aproximativ 11 ani si nu am gasit recenzii negative. Am intrat, am gasit si navigatia care sa imi placa, iar pretul era ok, dar pentru bugetul meu de student aflat si in criza de timp, nu prea mai am timp sa strang bani acum, era putin ridicat, dar mi-am amintit o chestie, e noiembrie, trebuie sa fie black Friday, m-am uitat sa vad daca au si ei reduceri, si se pare ca pregatesc cateva reduceri considerabile, sper ca si la produsul pe care il doresc eu, dar chiar daca nu o sa fie, si nu o sa gasesc alt produs similar la reducere, pot sa platesc si in rate. 

Acum ramane doar sa dau comanda, inainte, totusi, o sa cer consiliere, daca tot imi ofera platforma gratuit aceasta posibilitate de ce sa nu profit de ea, mai ales daca nu ma pricep, nu? O sa cer consiliere sa vada daca produsul ales de mine este ok, iar daca nu, o sa ii rog sa imi aleaga unul mai bun, iar apoi o sa astept frumos, in banca mea, sa vina Craciunul sa ii pot da cadoul, iar apoi sa sper ca o sa ii placa. Pentru baieti e ok sa le cumperi chestii de masini, nu? Adica incep sa cred ca ei chiar iubesc masinile mai mult decat persoanele. 

Miercurea fara cuvinte(47)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Diferenta se vede

Pentru o persoana care vrea sa para stabila emotional, care nu isi arata mereu emotiile, e greu sa recunoasca ca exista ceva care o sensibilizeaza. Cam asa sunt si eu dupa cum s-a observat pana acum. Insa cineva mi-a spus ca a recunoaste astfel de lucruri face parte din natura umana, ca este ceva firesc, asa ca m-am decis sa va arat ce ma sensibilizeaza pe mine:

Da, ma sensibilizeaza astfel de videouri. Nu imi imaginez sincer cum ar putea cineva sa ramana indiferent la un astfel de videoclip? Se vede clar pasiunea, iubirea, dintre cei doi, se citeste pe fetele lor, in ochii lor, iar muzica de pe fundal completeaza atmosfera aia romantica, perfecta. Dar evident ca nu orice filmulet de genul ma emotioneaza, trebuie sa fie facut bine, sa aiba calitate, iar cameramanul sa stie ce sa faca cu camera aia. In prezent facebookul este plin de fotografi, dar sa fim seriosi, daca ai un aparat foto profesionist si faci 2-3 poze artistice, iti pui semnatura pe ele si apoi le incarci pe facebook pe o pagina cu numele tau si cu terminatia “photography” nu inseamna ca esti fotograf, nu, inseamna ca ai un aparat foto bun, pe care il lasi setat pe automat si in mod normal o sa iti iasa niste poze ok, dar nu perfecte. Diferentele ies imediat la iveala. Trebuie sa stii sa focalizezi, sa setezi contrast, lumina, sa incadrezi, sa alegi unghiul optim si asa mai departe, nici eu nu ma pricep, nu sunt fotograf si nici nu vreau sa pretind ca sunt, dar diferentele sunt sesizabile cu ochiul liber. De exemplu, nu imi spuneti ca o fotografie ca cea facuta de cei de la Chipurici poate fi facuta si de un amator:

Pe langa faptul ca surprinde un moment extrem de sensibil, de emotionant, da, este sensibil si emotionant pentru toti, chiar si pentru cei care nu au legatura directa cu evenimentul respectiv, ca mine de exemplu, pentru cei implicati direct nici mai spun, este exact asa cum trebuie sa fie, focalizata pe elemntele centrale ale fotografiei, luminozitatea si contrastul sunt in perfect balans si asa mai departe.

Si exista momente in viata pe care chiar vrei sa le pastrezi etern. Da, normal ca o sa le pastrezi etern “proaspete” in amintirea ta, dar le vrei si fizic cumva, sa le poti arata si altora, sa le poti arata copiilor de exemplu. Da, o sa le povestesti, o sa le explici, dar altfel isi vor imagina daca vor vedea si o imagine a ceea ce tu povestesti cu atata inflacarare, cu atata pasiune si cu atat entuziasm, si daca acele fotografii nu sunt facute bine, normal ca o parte din farmec se pierde. Mentine amintirile vii in mintea ta si reamintesteti-le prin intermediul fotografiilor de calitate.

Ce nu iti spune nimeni despre facultate

Cand intrebi pe cineva de facultate o sa auzi numai chestiile alea gen “bai am fost la o bauta aseara, nu am mai ajuns acasa, am dormit acolo” sau mai generalizat “e bine bai, bauta, muzica, lautari, somn, leneveala, lejer, nu ai stres, nu trebuie sa te duci la facultate, te duci la examen si atat”.

Hai sa va spun eu adevarul despre cum e la facultate pentru ca nu, nu e asa. Adica da, ok, mai faci si cate o bauta, cate o iesire, dar nu, nu zilnic. Nu merge asa. Nu poti sa te duci la facultate doar in sesiune pentru ca daca nu te duci la laboratoare/seminare nu ajungi in sesiune ca nu te baga profii in examen. Daca nu iti faci temele la seminare/laboaratoare iar nu te baga astia in examen. Da, asa e defapt la facultate. La liceu te durea in pix ca ai teme, aici nu e asa, daca nu iti faci temele deja iti scade puncte din nota finala. Si nu, iar nu e ca in liceu daca iei azi un 2 mai iei 5  sau 6 de 10 si ai rezolvat totul, nu, aici a scazut si aia  e, sau ai luat 2 din nu stiu cat...pai atat ramane.

Sunt mai cuminte la facultate decat eram in liceu, serios va zic...si mai stau si in regie, in centrul a tot ceea ce ti-ai putea dori pentru o distractie...
Dar nu, facultatea inseamna defapt partiale, examene, teme, laboratoare, seminare, cursuri, da, si cursuri. Da, astea nu sunt obligatorii, dar 90% de profi tin cont si de asta...adica gen daca ai prezenta la curs ai 10 puncte din nota finala(100)...daca nu ai prezenta, in mod logic, ai -10 puncte din nota finala.

Partea asta nasoala nu ti-o spune nimeni despre facultate, normal ca nu. Dar cum am spus, si ei au dreptatea lor, este si super fun, nu neg asta, sunt si baute si distractii si ieseli si nopti nedormite si dimineti prinse prin centrul vechi, si clubareala de cand se inchide pana cand se deschide la metrou, si chefuri in camine, da, viata de student, viata in Bucuresti e smechera, dar la facultate nu, nu e smecher deloc. Clar trebuie facuta o diferenta intre astea doua pentru ca sunt complet incompatibile

Aiureli

“E miezul noptii, nu ti se pare ca este suficient de tarziu? Baga-te la somn ca altfel maine nu te iau cu mine”

Asta am auzit in baia unui pub din centru vechi. Cum sa fii atat de cinic? Adica tu iesi la baut, da, era la baut, au baut bere la galeata toata seara, si ii spui copilului tau pe care l-ai lasat aparent singur acasa ca e suficient de tarziu si ar trebui sa doarma. Daca as fi fost in locul copilului respectiv cred ca te lasam sa dormi pe pres, incuiam usa, lasam cheia in usa si daca ai fi sunat la usa as fi spus ca nu am auzit, eu dormeam la orele alea, era suficient de tarziu. 

Companie in momentele de singurate

O mai stiti pe colega mea, criminala, de camera, I.? Da, am noutati despre ea. Nu, sunt inca in viata, nu a incercat inca sa ma omoare, sau daca a incercat nu a reusit, muhahahaha, dorm iepureste, nu m-ar trezi nici un concert langa patul meu, dar asta e partea a doua, in esenta dorm foarte iepureste. Ce vreau sa va spun desprea I.? Vreau sa va spun ca in weekend a fost acasa si a mai venit cu jumatate de casa in cutia noastra de pantofi, si-a adus mai multe cutii, pe care strategic le-a ocupat cu cate o soseta, un adidas, o cizma ceva, sa nu bata la ochi, intelegeti voi. Si mai stiti ce si-a adus? Nu e frumos sa va spun asta, dar o sa va spun totusi. Stiti cum e la camin, defapt cum se zvoneste ca e la camin, cu golaneala, cu baieti, cu chestii, dar in realitate, noi stam intr-un camin de fete, baietii sunt pe palierul celalalt, pe modul avem o camera de fete, modulul din fata este tot de fete...si in partea cealalta este cabina paznicilor. Deci neinteresant. Si na, stiti cum e...oamenii mai au si ei nevoi, se simt singuri, intelegeti voi, nu? Si si-a adus si ea de acasa companie. Ce companie? Nu, nu si-a adus iubitul transat si indesat in cutii, sau cel putin nu cred, sper ca nu, o sa ma interesez, promit[update: e viu, l-am vazut astazi]. Si-a adus...ce isi aduce omul cand se simte singur si nu vrea sa se mai simta asa...un dildo. Cum nu ma credeti? Am dovezi, doar stiti ca eu nu scriu lucruri degeaba, uitati aici dovezi:

Nu, nu e din ala de facut masaj! 

Miercurea fara cuvinte(44)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Declaratie

Stiti ce nu v-am povestit eu voua deloc? Despre coelgele mele de camera. Va povestesc acum despre doua dintre ele(sunt trei toate, nu va ganditi ca stau in camera cu inca n’spe mii de persoane)

Va povestesc despre ele pentru ca vreau sa am aici o declaratie pentru viitor, apropiat sau indepartat, scriu acest articol in deplinatatea facultatilor mintale, neinfluentata de nimic si de nimeni. Stau in camera cu doua persoane cu ganduri criminale.

I. si-a adus de acasa foarte multe cutii pe care le tine sub pat si recent am surprins-o masurandu-le, se gandea cum sa ne taie cat mai marunt sa intram acolo ca apoi sa ne poata vinde ca pe niste banale perechi de incaltaminte si sa nu uitam un aspect foarte important, are centura neagra la karate, sau avea.

Iar E. are o privire foarte dubioasa, este o luptatoare, in prezent doar alearga, probabil vrea sa fie in forma cat mai buna ca sa poata fugi in cazul in care vine cineva sa ne salveze in timp ce ne transeaza. Da, mai devreme si-a taiat in fata noastra iubitul, l-a facut feliute si mai mult decat atat a inceput sa manance din el si se pare ca gustul nu i se parea la fel de bun ca la fostul.

El a fost iubitul ei, nu am apuca sa ii faca poza si dupa masacru si nici in timpul crimei, stateam intr-un colt al camerei incercand sa ma ascund sa nu imi simta prezenta:

Prietenie

Articolul asta o sa incerc sa il fac cu caracter general, dar in realitate se axeaza pe o singura persoana, dar sper sa fie cat mai general valabil.

Incep prin a spune ca e vorba de prietenie. Mai stie cineva adevaratul sens al acetui cuvant banal pentru multi? Prietenie nu e aia pe interes, e aia in care poti sa vorbesti si cele mai banale si plictisitoare lucruri si celalalt sa asculte si sa intretina subiectul, prietenie e atunci cand nu trebuie sa spui ca esti fericit sau trist, cand celalalt pur si simplu stie, prietenie e atunci cand la 4 dimineata nu ai somn si dai un telefon, iar persoana apelata iti raspunde chiar daca doarmea si o sa vorbeasca cu tine, nu o sa iti inchida telefonul dupa ce ii spui ca nu e nimic important, doar nu puteai sa dormi. Si multe altele, si nu, asta e doar prieteni, nu iubire, sau ma rog, e iubire, dar iubire intre prieteni, nu iubire iubire. Multi confunda si treaba asta, dar uita un lucru, prietenia poate exista fara dragoste, dar dragostea nu poate exista fara prietenie. Si si mai multi spun exact din acelasi motiv, ca nu pot face diferenta, ca nu poate exista prietenie intre o fata si un baiat. Eu zic ca se poate, daca stii sa faci diferenta intre iubirea pentru iubit/a si iubirea dintre prieteni.

Exista multe forme de iubire, iubire pentru parinti, iubirea pentru copii, iubire pentru frati/surori, iubire pentru rude, iubire pentru prieteni, iubire pentru iubit/a, ordinea este, evident, aleatorie, fiecare ordoneaza in felul lui.

Si inca o chestie mai spun, spre final. O prietenie adevarata poate sa treaca prin multe, poate sa reziste distantei si absentei. Da, poate sa existe si in absenta. Puteti sa va vedeti azi si sa mai vorbiti peste 2 luni, daca prietenia dintre voi e una reala o sa vorbiti si o sa comportati ca si cum v-ati fi vazut ultima data ieri.

Sau cand va certati...in orice relatie, de orice natura, ca si astea ca si iubirea au mai multe forme, fiecarei forme de iubire ii corespunde o relatie, revenind, in orice relatie, indiferent de natura ei, exista si perioada mai proaste in care apare cearta, se spun cuvinte la suparare, fondate sau nu, care dor, care se imprima in subconstient, care ranesc, se fac gesturi care mai tarziu, la fel ca si cuvinte, se regreta, la fel ca toata cearta de altfe. Uneori momentul ala in care regreti vine mai tarziu, dar vine, trebuie sa vina si apoi sa va impacati...pentru ca nu esti tu fara el/ea, pentru ca simti ca ai multe de spus, dar nu poti, pentru ca vrei ca lucrurile sa revina la normal, pentru ca iti pasa prea mult chiar daca nu vrei sa o arati mereu pentru ca ar parea un semn de slabiciune, dar oricum daca iti este prieten cu adevarat nu poti sa ascunzi, le simte uneori mai clar decat tine...asa ca trebuie sa vina momentul ala in care regretati toata cearta aia idioata si faceti ca lucrurile sa revina la normal...

Ciocolata

Recent am gasit pe net un studiu foarte interesant despre ciocolata. Si exact astea sunt motivele pentru care consum eu ciocolata, nu o fac asa aleatoriu, normal ca ma gandesc la sanatatea mea cand mananc ciocolata. Daca mai citesc de doua ori aproape ca ma cred si eu. Sa va spun ce efecte am aflat ca are ciocolata:

1.  Ciocolata slabeste.

Da, si eu am ramas ceva gen “serios? Ciocolota slabeste?” dar se pare ca un studiul realizat la Universitatea din California pornind de la ipoteza ca ciocolata creste rata metabolismului sustine aceasta teorie. Asa ca ...daca vreti sa slabiti mancati ciocolata, nu o eliminati

2. Ciocolata te face mai desptept

Ma gandesc sa imi iau si eu cateva baxuri de ciocolata, poate poate reusesc sa inteleg THM-ul. Pentru ca se pare ca daca se apropie un examen, e bine sa inveti mancand ciocolata. Fac asta, mereu mananc ceva dulce cand invat, nu mereu ciocolata, dar pe acolo. Ciocolata sporeste activitatea cerebrala, flavonoidele din ciocolata activand centrii care controleaza abilitatile cognitive, imbunatatind astfel capacitatea creierului de a memora lucruri noi.

Sursa

3. Ciocolata te energizeaza

Pe asta o stia toata lumea, nu aveam nevoie de un studiu sa imi spuna asta

4. Ciocolata impiedica imbatranirea muschilor

Asta da, pentru asta se merita un studiu, chiar ma ingrijoram ca muschii mei incep sa imbatraneasca si eu sa intineresc. Niste cercetatori de la Universitatea de stat din Wayne au descoperit ca ciocolata are asupra mushilor efecte asemanatoare cu exercitiile fizice: impiedica imbatranirea tesutului muscular. Si din nou...d’asta mananc eu ciocolata in loc sa fac sport, e aproape acelasi lucru

5. Ciocolate te ajuta sa traiesti mai mult

Pai daca ma ajuta sa ma mentin in forma, clar ma ajuta sa traiesc mai mult, nu? Stil de viata sanatos rezulta viata lunga. Unii se plictiseau si au aflat ca cel mai batran om care a trait pe pamant (dovedit cu acte) a avut nu mai putin de 122 de ani si 164 de zile si consuma in mod regulat ciocolata.

6. Ciocolata te face fericit

Normal ca ma face, cine nu e fericit cand mananca ciocolata? Serios acum, nici pentru asta nu aveam nevoie de un studiu, toata lumea o stie. De asta cand esti suparat mananci ciocolata, sa te faca fericit, nu? Dar totusi se pare ca cineva a facut si studiul asta, mai exact un studiu publicat din Nutritional Neuroscicence releva faptul ca ciocolata reduce simptomele depresiei.

Plimbare sensibila

Eu incerc sa fiu o persoana prietenoasa, sa arat si altora locuri noi, locuri frumoase pe care nu le vezi prea des prin bucuresti. Asta am vrut sa fac si ieri. Am vrut sa arat cuiva un drum forestier printr-o mini padure din campusul de la Poli. Da, asta am vrut sa fac, nu am luat-o pe drumul gresit! Eu cunosc campusul din Poli acum ca pe propriul buzunar...hei, am gasit 50 de bani in blugi...revenind, cunosc campusul ca pe propriul buzunar, deci exact pe acolo am vrut sa merg ca sa poata vedea si ea frumusetea unui drum forestier in mijlocul campusului, dar ce credeti? Mp3’ul nu a apreciat deloc gestul meu si se tot plangea ca am dus-o in padure si ca ne-am pierdut, evident ca asta nu a fost adevarat, stiam exact unde suntem, i-am aratat si repere, dar ea nu si nu, si am renuntat la plimbarea prin padure si am revenit pe drumul cel bun dupa care am venit acasa.

Data viitoare nu iti mai arat campusul!!! Care nu doar pare imens, chiar este. Dar in acelasi timp este un loc foarte frumos pentru o plimbare luunga sau scurta, depinde pe unde vrei sa o iei, ai pe unde sa alergi, pe unde sa te plimbi cu bicicleta/role, sa te plimbi pe jos, sa stai intins pe iarba si asa mai departe. Dar acum spuneti si voi...mai merita sa du Mp3’utul pe acolo daca se plange ca e padure parasita?

L-am gasit

V-am spus? Nu v-am spus, dar va spun. Stiu ca deja incep sa o dau in “jurnal de student din provincie”, dar chestiile astea sunt noi pentru mine si vreau sa le impartasesc cu voi, cei care ati mai ramas pe aici dupa lungile perioade de absenta.

In postarea precedenta va povesteam despre prima mea “ratacire” sau mai bine spus cautare din Bucuresti, astazi vreau sa va spun ca duminica am primit primul pacheet. Da, in primul weekend nu am dat fuguta acasa, dar vinerea asta ma duc, va povestesc si asta la momentul potrivit, revin, in primul weekend am ramas aici si cum de la mine din oras este un autobuz special pentru studenti si pentru pachete care vine pana aici, aproape de caminul meu, nu pana in gara, mama mi-a trimis mancarica prin autobuzul respectiv. Sa incep prin a spune ca parcarea de la Carrefour Orhidea e imensa? Pentru ca, ei bine, chiar este imensa si nu aveam idee unde vine autobuzul si nici nu prea cunosteam pe nimeni acolo si ma gandeam ca nu sunt unde trebuie, dar apoi mi-am dat seama ca nu are pe unde sa intre in parcare prin alta parte asa ca l-am asteptat acolo, l-am pandit sa vad pe unde vine si am facut bine, acolo a si oprit defapt.

Si cam atat pentru un moment...mai revin cu detalii..cel mai probabil tot cu informatii despre noua mea viata si noile mele experiente, daca intre timp apar si alte subiecte mai interesante stiti ca nu pierd ocazia sa le dezbat aici.

Prima

Prima “ratacire” de cand m-am mutat. S-a intamplat samabata trecuta. Eram in parcul IOR cu mai multi prieteni, rand pe rand ne-am imputinat, iar la final am ramas doar eu si trebuia sa ma mai intalnesc cu cineva acolo. Ce s-a intamplat dupa asta? Ne-am cautat prin parcul ala mai bine de jumatate de ora si intr-un final ne-am gasit la statia de metrou, in parc nu am avut nici o sansa, eram in colturi opuse intr-un fel si practic noi incercam sa ne gasim, dar mergeam in aceiasi directie, apoi am aflat ca mergeam in aceiasi directie, dar pe bulevarde diferite.
Si inca o chestie...cand inca ne cautam prin parc, la un moment dat aveam punct de reper "vezi o mireasa? sunt langa mireasa"
Nu am idee cate mirese au fost in ziua respctiva in parcul ala, dar se pare ca multe, eu am vazut cel putin doua si persoana cu care ma cautam vedea si ea alta.

Am facut-o si pe asta: prima “ratacire”. Daca as avea o lista as putea sa tai asta de pe ea. Sa vedem ce mai urmeaza, muhahaha

Si asta ce inseamna?

Au trecut si primele zile de facultate. Pana acum pot spune ca a fost ok, am dat doar peste un prof comunist, restu par ok, dar in doua zile nu i-am intalnit pe toti.

Vreau totusi sa va povestesc astazi despre cum m-am uitat in orar ca intr-o carte de chineza...adica nu intelegeam absolut nimic.

Uitati aici un print.

Da, acum stiu sa il citesc, stiu prescurtarile de la ce vin, stiu ce inseamna / ala, stiu cum e imparit pe grupe...pentru ca da, prima data m-am utiat la prima grupa si nu intelegeam de ce sunt mai multe, apoi am vazut ca sus e nr grupei.

Cu alte cuvinte m-am uitat ca in craci la el prima data, dupa ce l-am analizat mai bine l-am inteles si acum sunt ok, nu, normal ca nu l-am invatat, eu nu il stiam nici pe ala din liceu, d’apoi pe asta....stiu insa la cat intru si la cat ies in fiecare zi...sau aproape, inca mai lucrez si la asta.

Cu alte aventuri din noua mea viata de student, ba chiar de student din provincie revin in curand. 

Cum sa iti faci prieteni noi

Ca niste proaspat studenti ce suntem noi, iesim la o plimbare si la un moment dat ni se face foame, mergem la un McDonald’s ca era aproape de noi si o rezolvam. Mancam si mai stam putin de vorba. Cum credeti ca incepe A. sa isi faca prieteni in Bucuresti? Simplu, isi arata noul sutien pe geam la McDonald’s. Ok, nu va ganditi ca isi ridica tricoul si isi etaleaza sutienul pe geam. A fost ceva mai discret. Arata altcuiva, prin decolteu, si cum stateam la o masa de la geam...cine era afara probabil a vazut faza, defapt mai mult ca sigur unul dintre cei doi baieti care se tot uitau a vazut.

Deci, daca vreti prieteni noi intr-un oras nou, A. va invata cum! 

Ca student din provincie

Ca student din provincie, ca proaspat student din provincie, sunt anumite lucruri cliseice pe care le faci in online, bine, pe facebook. Eu? Da, recunosc, de data asta ma caracterizeaza si pe mine.

1 1.Setezi ca ai terminat liceul

     2. Setezi ca ai inceput facultatea/universitatea x

    3. Dai like paginii facultatii si uneveristatii x

   4. Intru in grupul creat pentru generatia ta de la facultatea x

    5. Dai like paginii “Student din provincie”

    6. Celelalte 5 sunt intr-o ordine cam aleatori, poti sa le faci si altfel, dar asta, asta in 98% din cazuri este lasat ultimul: setezi ca te-ai mutat si de acum locuiesti in Bucuresti

Pe 6 l-am bifat sambata asta si de astazi sunt oficial student, a fost deschiderea. Maine o sa va povestesc despre orarul meu si cum a fost momentul in care l-am citit prima data si cum m-am uitat in craci. Dar cel mai probabil maine seara dupa ce vin de la facultate...

Bloggerii au carti de vizita

De ceva timp tot zic ca scriu articolul asta si mereu am amanat din diverse motive, motive care m-au tinut departe de blog iar aproape o saptamana. Inca un motiv pentru care nu imi place toamna! Dar poate e mai bine asa, ca se leaga lucrurile frumos.

Acum ceva timp mi-a dat Aniela Deby un mesaj pe facebook sa ma intrebe de blog si apoi ma intreaba daca nu vreau carti de vizita. Prima mea reactie a fost ceva de genul “nu am blogul chiar atat de mare sa ii fac carti de vizita”, dar apoi mi-a dat toate detaliile campaniei si am zis ok, ma bag si eu.

La o saptamana dupa ce am trimis mail catre cei de la TipoMedia cu detaliile pe care le vreau specificate pe cartile de vizita le-am si primit. Mie imi place cum au iesit, mi-am ales un model foarte simplu pentru ca am zis ca e timpul sa ma mai maturizez si eu putin, nu?

Si cum am zis la inceput, poate e mai bine sa fac articolul asta acum pentru ca se potriveste oarecum, adica peste cateva zile, sambata mai exact, ma mut la Bucuresti, si ma mut cu cartile de vizita la purtator. Probabil o sa dau una fiecarei persoane noi pe care o intalnesc. 

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe gasiti la Carmen

Ce inseamna fericirea?

Poate cineva, oricine, sa ofere o definitie exacta sau macar aproape exacta a termenului “fericire”? Sincer nu cred. De ce? Pentru ca fericirea inseamna altceva pentru fiecare individ. Fericirea pentru mine, de exemplu, este atunci cand am in jur persoanele dragi, fericirea pentru mine este atunci cand fac persoanele de langa mine sa zambeasca, sa rada, chiar si de mine, nu conteaza, ideea este ca se simt bine si zambesc sau chiar rad. Dar tot fericire este pentru mine cand stau acasa, in patul meu maare si confortabil si ma uit la un film bun sau citesc o carte buna. Cu cartile stiti deja ca eu nu m-am impacat prea bine de-a lungul timpului, dar in ultima vreme ma atrag multe titluri si am inceput sa citesc deja o parte din ele. Sunt pe deme diverse, nu un subiect anume si atat! Nu, sunt carti psihologice, sunt carti de aventura, sunt nuvele, sunt marturii, sunt domenii vaste.

Dar stiti deja ca eu sunt o lepra si nu ma duc prin oras sa caut cartile, pe unele le imprumut de la altii care stau prin zona si imi e usor si comod, si in plus pot sa vorbesc apoi cu ei despre cartile respective, dar cel mai des spun “traiasca acea librarie online” . Internetul imi ofera cate o doza de fericire zilnic pentru ca imi alimenteaza sedentarismul. Pot sa citesc cate carti online vreau, pot sa vad cate filme vreau, pot sa fac persoanele dragi sa zambeasca, normal, nu se compara ca atunci cand totul e “live”, dar totusi... imi ofera zilnic o portie de fericire. Aduce sala de cinema la mine in dormitor, aduce libraria la mine in dormitor, aduce toate magazinele la mine in dormitor. Dar chiar si asa, doza de fericire pe care o primesc cand sunt afara sau undeva cu cei dragi nu se compara cu cea oferita de internet pentru ca desi este foarte util si practic tot nu poate inlocui interactiunile directe, fizice. 

Prea multe pretentii?

In materie de filme se poate spune ca am pretentii, dar nu foarte mari, adica vreau sa fie comedie sau horror, nu imi plac cele strict de actiune, ma plictisesc majoritatea, daaar sunt si filme de actiune care mi-au placut pentru ca aveau inserat comedie, romance, dar cele fix doar cu impuscaturi si urmariri ma lasa rece. Si da, am zis la inceput de horror, aici am pretentiile mai mari. Daca e horror vreau neaparat sa fie un horror inspirat din realitate. De ce? Si A. m-a intrebat recent de ce doar inspirat din realitate si a adauga “vrei sa te sperii si mai tare, sa stii ca e real ce se intampla acolo?”. Intr-o oarecare masura, mai exact pe jumatate. Nu prea ma sperie filmele horror, nu ma intimideaza, sunt ok, dar da, vreau sa stiu ca e real ce se intampla acolo. Fiecare cu pasiunile lui ciudate, nu? Asta e a mea. Dar ideea este ca eu oricum am dubii, imi vine greu sa cred ca exista macar o sansa la un miliard sa se intample asa ceva, dar d-asta ma uit la filmele horror inspirtate din realitate pentru ca daca mie imi vine greu sa le cred pe astea, pe alea regizate le privesc ca pe comedie...

Si acum cand scriu articolul asta imi amintesc ca nu am mai vazut de mult un astfel de film, desi spun de cateva seri ca ma uit la unul...la noapte cred ca o sa vad unul. Da, la noapte, ziua nu are absolut nici un farmec sa te uiti la un horror...sau defapt si asta este tot un pitic de pe creierasul meu...horror inspirat din realitate, noaptea, daca ploua afara si mai bine...sau o comedie buna, la care sa rad mult sau o comedie romantica...si ultimele ma pasioneaza si am vazut foarte multe, dar acum deja mi se par prea previzibile...dupa jumatate de ora de film deja pot sa imi dau seama cum se termina...

Reflexii in oglinda

Detalii gasiti la Sorin

Miercurea fara cuvinte(37)

Mai multe detalii la Carmen

Cu tupeu inainte

Imi amintesc perfect ziua in care mi-am facut blogul si ma vad de fiecare data cum intram pe platforma blogger si ieseam si iar intram si tot asa pana am luat “taurul de coarne” si mi-am facut blogul. Pe atunci nu aveam pe nimeni care sa ma indrume, care sa-mi explice, erau doar eu si noul meu blog. Nici acum nu pot spune ca este cineva anume, dar am invatat tot ce trebuia sa stiu sau aproape tot ce trebuia sa stiu, mereu e loc de mai bine, de pe google. Dar sincer cred ca mi-ar fi fost mult mai usor daca aveam pe cineva langa mine care sa-mi explice anumite lucruri.

Spre exemplu eu mi-am dat seama tarziu care e treaba si ce inseamna defapt optimizare seo. In prezent nu mi se pare complicat, dar nici la inceput nu mi se parea, credeam ca o sa fie ceva simplu si banal, intru pe o platforma gratis de la google selectez “creare site” scriu cateva randuri si apoi lumea se inghesuie sa intre pe noul meu site, dar nu a fost deloc asa...am avut probleme inca de la momentul in care a trebuit sa aleg numele si adresa blogului, dar am reusit, am ales intr-un final si numele si adresa si am publicat si un articol extrem de penibil(da, asa mi se pare acum cand il recitesc, mi se pare ca mi-am schimbat stilul mult..probabil e adevarat ca ma maturizez, sper sa fie totusi alta explicatie)

Mie mi-a luat un aproximativ 1 an pana sa ma avant cu adevarat in lumea asta a bloggerilor, pana atunci scriam, dar scriam doar pentru mine, nu comentam, nu ma comenta nimeni, eram doar eu cu mine intr-o casa cu pereti de sticla in care se putea uita oricine, dar nu o facea nimeni. De ce spun asta? Pentru ca sincer nu as vrea sa treaca si altii prin asta, desi nu cred ca sunt prea multe persoane care sunt cu adevarat noi pe blog si care sa stie de la inceput ce sa faca, asa ca daca cineva are intrebari sa nu ezite sa le adrese, mie(mailul este public) sau oricarui alt blogger, eu am convingerea ca oricine ar ajuta un incepator si inca o chestie...nu mai fiti timizi, pe blog este posibil sa ti se para ca comenteaza doar cunoscuti, in realitate toti sunt straini la inceput, dar comenteaza ca si cum ar fi prieteni si mai tarziu chiar ajung prieteni. 

Multumesc A.

Unul dintre cele mai naspa momente sunt alea in care atingi o limita si consideri ca trebuie sa inchei cumva asta. Te gandesti ca cei dragi tie pot fi afectati din cauza ta si apoi cand atingi limita aia consideri ca cel mai bine ar fi sa te retragi usor usor, nu complet, dar suficient cat sa nu mai fie afectati cei de care iti pasa si la care ti. Cum treci peste momentul asta extrem de naspa? Tu nu crezi ca treci, nu vrei sa treci, vrei sa duci pana la capat ce ti-ai propus, dar apoi apare un prieten care nu te lasa sa cedezi, in cazul meu apre A. si ma face sa imi dau seama ca nu ar fi cea mai buna solutie cea pe care o gasisem eu si ma face sa am din nou incredere si imi da metaforic doua palme care ma trezesc la realitate si ma fac sa imi amintesc ca am langa minte niste persoane adevarate ca doar nu degeaba tin atat la ele, nu? Si si ele tin la mine si asta este un sentiment foarte placut si linistitor.

Stiu, v-am obisnuit ca A. sa va distreze de obicei, dar astazi am vrut doar sa-i multumesc ca a fost mereu langa mine in prostiile mele si stiu ca o sa mai fie. Aaaah, dar da, am si o secventa de mesaj care ii este specific.

Oh si inca o chestie mica....A.? Fara stres ca trece tot! 

Miercurea fara cuvinte(36)

Mai multe gasiti la Carmen

Goodbye summer

A venit si ultima zi de vara si cred ca este primul an in care ma bucur ca vine toamna. Dupa cum sitti vara asta a fost destul de urata pentru mine, mult stres, durere, pierderi, dezamagiri, resemnari si cu un nod permanent in gad noi planuri de viitor, dar mai ales noi sperante, noi obiective principale de atins cu orice pret. Dar sa trecem peste capitolul asta pentru ca m-am resemnat cu el, sunt ok.

Cand am vrut sa scriu articolul asta am crezu ca as avea mai multe de spus despre vara mea, dar realizez ca vara mea a inseamna doar luna august defapt, in iunie si iulie am stat cu stresul dupa mine si in prima parte a lunii august eram cu moralul la pamant, o dezamagire constanta ma bantuia, dar am trecut peste ea si m-am bucurat cat am putut si de ultima luna de vara. Am ajuns si la mare anul asta 2-3 zile si a fost destul de ok, am iesit in oras, m-am simtit bine, m-am distrat...se poate spune ca a fost totusi o luna destul de ok, dar cam asta a fost toata vara mea...nu am nimic cu care sa ma mandresc, nu am nimic sa povestesc, asta a fost tot...

Toamna, te rog sa fi mai buna decat vara asta!

Challengel-uri idioate

Internetul mi se pare locul tuturor posibilatilor, zau. Mi se pare ca aici poti gasi absolut orice, iar redusilor mintal li se deschid portile laaarg. De ce spun asta? Sunt zeci de motive pentru care spun asta, dar o sa ma reduc doar la provocarile idioate care iau amploare pe youtube si facebook implicit. Hai sa nu includ si ice bucket challenge pentru ca sa spunem ca scopul este nobil desi unii uita de scopul initial si doar isi toarna apa in cap ca idiotii. Sa ne luam de fire challenge. Asta mi se pare cea mai mare idiotenie posibila...cum sa faci asa ceva de buna voie, de plictiseala? Provocarea asta include sa torni pe tine o substanta cat mai inflamabila si apoi sa iti dai foc...

Si mai sunt si aia cu cola+mentos....sa mai comentez si de astia? Hai sa las dor un video si cu ei...

A is back

A. de foarte mult timp imi tot spune ca nu am mai scris nimic despre ea de mult...si cam are dreptate. Hai sa remediem asta. Nu prea imi vine in minte nimic ca si noutate asa ca unii dintre voi, cei care ma aveti la prieteni pe facebook o sa recunoasteti imaginea, dar o sa aflati si povestea din spatele ei.

Urma ziua mamei mele si eu voiam sa ii fac o surpriza, impreuna cu fratele meu i-am cumparat un aranjament de flori si trebuia sa il ascundem ca eu sa i-l dau la miezul noptii, problema era unde sa il tin pana atunci sa nu il vada, m-am gandit la A. asa ca i-am dat mesaj sa o intreb daca ma poate ajuta cu o combinatie in ziua urmatoare...schimbul de mesaje a decurs asa:

Si ei bine, cum am spus si pe facebook cand am pus imaginea....”asta inseamna prietenie pentru mine”. Asa ca A. ai ajuns din nou si pe blog si acum toata lumea stie cine ma ajuta in treburile murdare muhahahaha!

Miercurea fara cuvinte(35)

Mai multe gasiti la Carmen

Unde dai si unde crapa

Cand m-am consolat definitiv cu gandul ca sunt oficial un viitor inginer, dar momentan sunt doar un student la energetica...am zis sa dau si eu like paginii de facebook a facultatii, a universitatii dadusem de mult. Foarte tare mi s-au parut sugestiile oferite. Cei care nu au facebook, stiu ca mai sunt si persoane care nu vor sa fie prinse in aceasta nebunie numita “facebook”, cand dai like unei pagini ti se ofera sugestii pentru alte pagini care par a fi in legatura cu cea careia i-ai dat like initial. Sa va arat acum ce mi-a aparut mie la sugestii:

Da, descriierile sunt buna...eu dau like paginii unei facultati, iar facebookul imi sugereaza sa apreciez si doua cluburi din zona si anume, dupa cum se observa din imagine “kulturhaus” si “one” . Unele persoane mi-au spus cand le-am aratat si lor imaginea ca “se mai uita si la om cand dau sugestiile”...poate facebook m-a vazut o persoana mai nesociabila si neintegrabila si s-a gandit sa nu ma lase sa imi bat capul cu facultatea asta cum am in plan cel putin in primul an si sa ma trimita sa ma distre...sa-l ascult...sa nu-l ascult...sunt in dubii, sincer...inca nu i-am urmat sfatul, nu am dat like si cluburilor sugerate.  

Creierul=un mister

Anumite functii ale creierului mi se par extrem de dubioase, spre exemplu creierul meu memoreaza versurile melodiilor care nu imi plac. Da, de nicaieri incepe sa-mi sune in minte melodia “vara mea” a lui Nicole Cherry, melodie extrem de redusa din punctul meu de vedere..adica e ok ca si ritm, dar versurile mi se par cam mediocre si fara sens....dar de nicaieri si fara sa vreau incepe sa imi sune in minte “asta e vara mea/ne dam la rochita si sanda”. Acum nu inseamna ca nimanui nu ii place melodia, sunt multi care o apreciaza...si sincer si eu ca ritm si melodie, versurile strica tot, insa. Spre exemplu : “Are 40 de grade, deși nu e bolnavă” whaaat? Sau altul: “Sper să ajungă mai repede/Acum că s-au copt cireșele” din nou whaaat? Care e logica? Sau alta si mai si “Dar n-are timp vara să vină primăvara/Stă puțin că vine toamna, nu pleca!” asta e un mare what the fuck? Si nu mai continui ca as ajunge sa pun versurile integral aici. Da, mi se pare o melodie mediocra, fara sens si totusi mi-a ramas intiparita in minte dupa ce am ascultat-o de cateva ori involuntar, voluntar am ascultat-o prima data. Parca si parodia facuta de cei de la Zu suna mai bine, evident, nu spun ca e geniala nici aia, dar suna mai bine parodia decat melodia in sine, din nou, termenul de comparatie sunt versurile

Daca nu eu atunci cine?

Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine? EU!!!! Nu stiti la ce ma refer? Hai ca dau putin inapoi. Intr-un articol mai vechi, asta in care faceam o sinteza a bacului, am inceput prin a spune asta (da, o sa dau copy-paste sa nu ma injurati ca vreau sa va fac sa treceti pe la articolele mele mai vechi): “O  sa incep articolul asta cu o precizare: tastatura mea are o mica problmea si 3 taste merg cam nasol sau deloc. Adica daca vreau sa scriu litera “l” trebuie sa apas foarte tare pe tasta respectiva…daca vreau sa scriu “d” trebuie sa apas si pe “l” si pe “d”, iar tasta “f” a cedat complet si ma plimb cu “ctrl+v(paste)” dupa mine cand am nevoie de ea. O sa corectez articolul inainte de publicare, dar pentru orice eventualitate am vrut sa precizez treaba asta in caz ca o sa vedti ld sau dl in loc de “d” sau lipsa…”

Da, ma enervam prea tare facand treaba asta si am mai adaugat o tastatura la calculator…si cand voiam sa scriu un articol sau sa vorbesc cu cineva pe chat trebuia sa foloses tastatura aia care se auzea pana la parter(si eu stau la etajul doi) cand scriam ceva si pe cealalta, aia defecta, dar fara fir, o foloseam doar cand ma uitam la filme sau voiam sa caut chesti mici si scurte pe google/youtube.

Si acum revenim la afirmatia de la inceputul articolului: Cine nu mai scrie la 2 tastaturi? Cine? Cine?

EU!!!  Da, tastatura noua, laptop nou, materie prima noua pentru viitorul inginer din mine pentru ca da, sunt un viitor inginer. Stiu ca nu am apucat sa spun asta aici asa ca specific acum pentru cei care nu ma au la prieteni pe facebook: Oficial sunt student la Universitatea Politehnica din Bucuresti la Facultatea de Energetica la buget…deci sunt un viitor inginer…desigur, daca ne luam dupa imnul politehnicii, pe care il aveti mai jos putin, o sa fiu un inginer peste aproximativ 9 ani…pentru ca “primi 7 ani sunt grei pana treci in anul 3”, dar sper sa nu fie cazul si sa ma pot numi inginer peste 4 ani si peste 6 masterant si de ce nu peste 8 chiar doctor.  

La patru ace

In mai multe articole am recunoscut ca ador accentele, nu conteaza ca e accent moldovenesc sau ardelean…e ok chiar si accentul american sau italienesc, pur si simplu daca ai accent, de orice natura, deja m-ai captivat. Daaar astazi va mai marturisesc ceva care ma captiveaza: barbatii la costum. Pur si simplu ador un barbat la cravata sau in uniforma de politie… care da, automat implica o cravata. De ce va spun asta acum? Pentru ca recent am realizat ca pentru un barbat nu e atat de simplu sa isi gaseasca un costum precum crdeam. Serios, mereu mi se parea o nedreptate ca femeile sa caute ore in sir o rochie si tot sa nu gaseasca ce isi dorea sau sa nu gaseasca apoi pantofi care sa se potriveasca si barbatii sa poarte un costum si gata. Ei bine, saptamana trecuta pritenul meu a avut un eveniment foarte important la care automat se cerea o tinuta eleganta, la patru ace cum imi place mie sa spun, asa ca am mers cu el la cumparaturi… ei bine, asta a fost momentul in care am realizat ca si ei cauta la fel de mult ca noi, ca nu toate costumele sunt la fel si ca exista o tona de modele desi par aproape identice. Dar stiti ce m-a amuzat cel mai tare? Si ei sau cel putin el, hai sa nu generalizez, dar si el are aceiasi problema ca majoritatea fetelor: pantofii. Da, am mers prin o gramada de magazine care aveau afise imense sau nu cu: pantofi barbati si cred ca a probat aproape o suta de perechi in zadar. Si eu care pana atunci ma gandeam ca fetelor le ia mult sa isi aleaga o pereche de pantofi, se pare ca m-am inselat… sau poate el e un caz mai special, dar ma indoiesc. Si cand eram pe punctul de a abandona si de a pleca acasa cu ideea “sper sa se potriveasca cei de la costumul celalalt” am vazut un magazin pe care il ratasem, unul retras, dar cu postere pe toate geamurile : pantofi negri barbati. Ne-am spus ca oricum nu poate fi mai rau decat este deja si ca merita sa mai incercam un ultim magazin si din fericire acolo am gasit o pereche care sa-i placa. Asa ca misiune indeplinita, prietenul meu s-a ales cu un costum complet, cu cravata cum imi place mie si cu pantofi negri care sa se asorteze cu cravata lui slim. 

O dilema omniprezenta

Probabil o sa sune ciudat venind de la mine, dar acum sa fim seriosi…ce fata nu a avut probleme de genul “cum imi fac unghiile/manichiura?” fie ca se refera la model, fie ca se refera la culoare e tot una, ideea este ca problema a existat, exista si va exista mereu. Este o dilema practic omniprezenta in viata unei fete. Pentru ca unghiile reprezinta unul dintre atuurile unei fete. Cum am spus, stiu ca suna ciudat venind de la mine, dar chiar si eu am mai avut probleme din astea. Si care a fost principala problema? Pe langa faptul ca nu stiam niciodata ce culoare sa folosesc sau ce model sa fac nu stiam nici ce lacuri sa folosesc pentru ca mi se parea ca toate sar/se exfoliaza foarte repede si eu nu sunt persoana aia rabdatoare care sa isi faca manichiura zilnic sau la doua zile, nu, eu mi-o fac o data la 2-3 saptamani si atunci vreau sa tina, nu 2 saptamani, dar nici doar o zi. Si mereu am avut problema asta si la un moment dat am zis ca ma las de asa ceva pentru ca mi se parea inutil sa stau zilnic sa imi fac unghiile.

Ce s-a intamplat? Am descoperit un magazin online foarte tare cu produse de calitate, sincer nu de putine ori lumea ma intreba daca am inceput sa ma duc la salon sa-mi fac manichiura pentru ca dura mult si avea un aspect foarte frumos indiferent de ce model faceam, chiar si daca lasam culoarea simpla sau imi dadeam cu lac transparent, avea aspect de proaspat si dupa cateva zile. Nu stiu daca voi folositi altceva, dar eu acum ca am descoperit lacuri OPI cu siguranta o perioada luunga de timp nu o sa incerc altceva pentru ca deja am tot ce am nevoie: durata, aspect profi, da, aspectul iese profi chiar si pe un model simplu pentru ca nu va ganditi ca eu sunt un mini pictor nedescoperit, mai ales la desenele in miniatura, nu, o singura culoare sau french, si recent am inceput sa incerc si french cu alte nuante, am incercat si cu negru si imi place foarte tare ce iese, dar de baza este french’ul clasic asa ca eu cel mai des le folosesc pe astea doua si nu ma doare capul absolut deloc: 

Aventuri in bucuresti

Dupa cum bine stiti eu sunt din provincie, nu foarte departe de Bucuresti, dar suficient. O perioada a fost necesar sa stau acolo, cu treaba, dar si placere, iar una dintre locatiile la care trebuia sa ajung era un hotel, aveam o intalnire mai profi si avea loc intr-o sala de conferinta. Trebuie sa recunosc, camera aia era imensa si clar dadea un aer foarte profi si pompos pentru ceea ce urma sa se intampe. Aventura nu o reprezinta intalnirea in sine, ci cum am gasit eu zona.

O iau cu inceputul. Ajung in Bucuresti, ajung in locul in care urma sa stau si dupa maxim jumatate de ora suna telefonul si mi se comunica locatia intalnirii: Hotel Intercontinental Bucuresti. Am confirmat ora si am inchis. Imeidiat dupa ce am inchis telefonul intreb cu voce tare, desi nu mai era nimeni in camera, “Unde naiba e hotelul asta si cel mai important cum ajung eu acolo?”  

Dau cateva telefoane sa aflu informatii, am dat trei telefoane…nici un raspuns nu seamana: prima persoana imi spune ca e pe langa Cismigiu,  a doua persoana ca e pe langa Centrul Vechi, a treia persoana ca e pe langa Teatrul National…nu am mai sunat pe nimeni, era deja mai in pom decat in momentul in care am sunat, dar ma pregatesc de intalnire, plec la metrou, nimeresc metroul corect si ma duc pana la Universitate si de acolo cu mult tupeu incep sa explorez zona in cautarea hotelului. Cand asteptam la un semafor observ o gasca foarte numeroasa de motociclisti trecand si imi amintesc instant de un articol citit pe earticole.com si imi imaginez ca daca as avea un motor exporarea bucurestiului in gasirea hotelului ar putea semana pentru mine cu o aventura pe Transalpina. Dar las motociclistii sa isi vade de de drumul lor, iar eu de al meu ca in timp ce eu visam cu ochii deschisi s-a facut verde semaforul.

Pot spune ca m-am invartit mult si bine in zona respectiva si ca cei trei prieteni ai mei au avut dreptate, am trecut si pe langa Centrul Vechi, si pe langa parcul Cismigiu si pe langa Teatrul National…si chiar si pe langa hotel. Scria mare numele, se vedea de la distanta, dar eu nu…eu nu il vedea si l-am ocolit de cel putin 5 ori pana cand mi-am dat seama ca in 15 minute trebuie sa ajung in sala de conferinta asa ca am intrebat pe cineva. Ghiciti unde eram cand am intrebat? Va zic eu…eram fix la intrarea in hotel. Persoana pe care am intrebat-o era tanara si a facut putin haz de nepriceperea mea, nu intr-un mod deranjant, si eu am inceput sa rad…nu mi-a spus unde era hotelul sau cum ajung acolo…mi-a spus sa ma uit in sus…scria mare numele, iar in dreapta mea era usa. Se vede ca nu ma orientez deloc bine in spatiu, nu? 

Bacul prin ochii mei(4,5,6,7)

*O sa incep articolul asta cu o precizare: tastatura mea are o mica problmea si 3 taste merg cam nasol sau deloc. Adica daca vreau sa scriu litera “l” trebuie sa apas foarte tare pe tasta respectiva…daca vreau sa scriu “d” trebuie sa apas si pe “l” si pe “d”, iar tasta “f” a cedat complet si ma plimb cu “ctrl+v(paste)” dupa mine cand am nevoie de ea. O sa corectez articolul inainte de publicare, dar pentru orice eventualitate am vrut sa precizez treaba asta in caz ca o sa vedti ld sau dl in loc de “d” sau lipsa…

Stiu ca vorba ne-a fost, sau mi-a fost ca o sa fac cate un articol dupa fiecare proba de bac, dar in diverse si diverse motive nu am putut sa fac asta, asa ca articolul asta cuprinde: toate cele 3 probe + rezultatele. Da, o sa sintetizez.

Incepem cu romana. Trecem la partea cand au venit deja subiectele. Primul lucru pe care il fac dupa ce primesc foaie cu subiecte? O intorc si ma uit la subiectul al treilea…ala cu comentariul, vad Eminescu…m-am dat cu capul de banca la propriu. Cred ca am spus tot cu asta, nu? Nota? Cea mai mica dintre toate, si sincer nu ma asteptam sa fie atat de mica, chiar m-a surprins cand am vazut, dar nici contestatie nu am facut…7,2.

Sa continuam cu mate, le luam in ordine. La matematica dupa ce am primit subiectul primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma uit la al 2-lea exercitiu de la subiectul 2. Voiam sa vad daca e polinom sau lege de compozie, am vazut polinom si m-am dus direct la subpunctul c) sa vad daca imi cer fix ce nu stiam, din fericire nu au facut asta. Stiu ca am vorbit in chineza pentru cei care nu au nici o treaba cu matematica, dar nu stiu cum sa explic treaba cu exercitiile astea. Stiu doar ca mi s-au parut exagerat de usoare si am gresit la o chestie fix de prosti, dar nu e problema…daca luam 10 batea la ochi, nu? Asa mai bine ma multumesc cu 9,80.

Terminam cu fizica…aici am avut niste emotii de… Cand am iesit din sala nu credeam ca trec bacul…nu credeam ca iau 5…mi s-a parut fix aiurea. Dar m-am linistit cand s-a afisat baremul si am vazut ca iau in jur de 7,9. Si fix atat am luat…nici mai mult, dar nici mai putin…fix 7,9.

cam asa am fost eu cu fizica

Si cam asta a fost cu bacul…acum sa vina admiterea…oh da, ca medie generala sa nu va chinuiti sa calculati este 8,3…se putea mult mai bine, dar asta e... e suficient de bine…plus ca sunt pe locul 286 din 1955 pe judet…si asta pentru ca e si alfabetic. Deci se putea mai rau, nu?