S-a activat iar

Va mai amintiti de piticul meu de pe creier? Ala caruia cand i se pune pata pe ceva trebuie sa obtina acel ceva altfel nu e bine, face urat. De la un timp a inceput sa se simta iar singur, de obicei se intampla asta vara cand vedea pe la altii pe unde se plimba, acum in ajunul iernii nu stiu ce la apucat, dar se simte iar singur. Ce face cand se simte singur? Se gandeste ce frumos vor arata niste pitici de gradina in curtea din fata foarte viitoarei mele case. E nebun, nu? Normal ca e, altfel nu ar mai fi pitic pe creier si probabil ar fi pitic decorativ, cum sunt astia doi: 

Da, stiu, bat campii, iar ma gandesc prea departe, dar daca asta vrea piticul meu la ora asta ce pot face? Nu pot sa ma cert cu el, castiga mereu.

Sa va mai spun ca isi imagineaza cum va arata si pavajul din jurul piticilor? 

Da, isi imagineaza casa si curtea perfect, in cel mai mic detaliu, cred ca daca ar putea si-ar imagina si constructorii cum lucreaza, noroc ca exista youtubeul ca altfel mi-ar ocupa mintea cu imagini abstracte. Asa intru putin pe youtube, ii arat pe baietii de la europav cum monteaza pavajele, pentru ca ei nu doar livreaza ci iti asigura si motajul pavelelor, si gata, scap de pitic.

 La ora asta imi arata imagini in minte cum o sa arate gradina, ma intreb cat o sa mai dureze pana o sa imi umpla mintea cu imagini interioare, din casa, sa imi arate fiecare coltisor. Daca as putea l-as scoate de pe creier sa nu se mai joace el pe acolo ca si asa face numai conexiuni anapoda si l-as face pitic decorativ, cred ca ar arata mult mai dragut asa, sau cel putin nu ar mai deschide gura sa imi acopere absolut toate gandurile si sa mi le schimbe dupa cum vrea el, zici ca se uita la tv si cand se plictiseste mai schimba canalul.