27 octombrie 2014

Articolul asta o sa incerc sa il fac cu caracter general, dar in realitate se axeaza pe o singura persoana, dar sper sa fie cat mai general valabil.
Incep prin a spune ca e vorba de prietenie. Mai stie cineva adevaratul sens al acetui cuvant banal pentru multi? Prietenie nu e aia pe interes, e aia in care poti sa vorbesti si cele mai banale si plictisitoare lucruri si celalalt sa asculte si sa intretina subiectul, prietenie e atunci cand nu trebuie sa spui ca esti fericit sau trist, cand celalalt pur si simplu stie, prietenie e atunci cand la 4 dimineata nu ai somn si dai un telefon, iar persoana apelata iti raspunde chiar daca doarmea si o sa vorbeasca cu tine, nu o sa iti inchida telefonul dupa ce ii spui ca nu e nimic important, doar nu puteai sa dormi. Si multe altele, si nu, asta e doar prieteni, nu iubire, sau ma rog, e iubire, dar iubire intre prieteni, nu iubire iubire. Multi confunda si treaba asta, dar uita un lucru, prietenia poate exista fara dragoste, dar dragostea nu poate exista fara prietenie. Si si mai multi spun exact din acelasi motiv, ca nu pot face diferenta, ca nu poate exista prietenie intre o fata si un baiat. Eu zic ca se poate, daca stii sa faci diferenta intre iubirea pentru iubit/a si iubirea dintre prieteni.
Exista multe forme de iubire, iubire pentru parinti, iubirea pentru copii, iubire pentru frati/surori, iubire pentru rude, iubire pentru prieteni, iubire pentru iubit/a, ordinea este, evident, aleatorie, fiecare ordoneaza in felul lui.
Si inca o chestie mai spun, spre final. O prietenie adevarata poate sa treaca prin multe, poate sa reziste distantei si absentei. Da, poate sa existe si in absenta. Puteti sa va vedeti azi si sa mai vorbiti peste 2 luni, daca prietenia dintre voi e una reala o sa vorbiti si o sa comportati ca si cum v-ati fi vazut ultima data ieri.
Sau cand va certati...in orice relatie, de orice natura, ca si astea ca si iubirea au mai multe forme, fiecarei forme de iubire ii corespunde o relatie, revenind, in orice relatie, indiferent de natura ei, exista si perioada mai proaste in care apare cearta, se spun cuvinte la suparare, fondate sau nu, care dor, care se imprima in subconstient, care ranesc, se fac gesturi care mai tarziu, la fel ca si cuvinte, se regreta, la fel ca toata cearta de altfe. Uneori momentul ala in care regreti vine mai tarziu, dar vine, trebuie sa vina si apoi sa va impacati...pentru ca nu esti tu fara el/ea, pentru ca simti ca ai multe de spus, dar nu poti, pentru ca vrei ca lucrurile sa revina la normal, pentru ca iti pasa prea mult chiar daca nu vrei sa o arati mereu pentru ca ar parea un semn de slabiciune, dar oricum daca iti este prieten cu adevarat nu poti sa ascunzi, le simte uneori mai clar decat tine...asa ca trebuie sa vina momentul ala in care regretati toata cearta aia idioata si faceti ca lucrurile sa revina la normal...

4 comentarii:

  1. Ar trebui sa te consideri norocoasa daca gasesti macar o persoana care sa corespunda descrierii de mai sus.
    Eu nu sunt atat de pretentioasa, adica nu ii cer prietenei mele sa ma asculte la 3 dimineata. Ii cer doar sa ma asculte. Cu adevarat. Si nu banalitati, ca rar "discut" asa ceva. :)) Admit sa-mi dea un sfat doar atunci cand il cer eu. Dar mai presus de orice sa ma inteleaga si sa ma sustina neconditionat. Pentru ca fac ce vreau, dar stiu ce fac. :P :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am gasit o astfel de persoane, de cativa ani buni, dar de aproximativ o luna suntem cam distantati din toate punctele de vedere:(
      Desigur ca este important sa stie sa asculte si lucrurile importante, nu doar lucruri plictisitoare si banale, dar ma refeream ca le asculta chiar si pe alea fara sa fie ceva de genul "hai treci peste"

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Acum suntem ceva mai bine, suntem pe drumul cel bun :)

      Ștergere