Declaratie

Stiti ce nu v-am povestit eu voua deloc? Despre coelgele mele de camera. Va povestesc acum despre doua dintre ele(sunt trei toate, nu va ganditi ca stau in camera cu inca n’spe mii de persoane)

Va povestesc despre ele pentru ca vreau sa am aici o declaratie pentru viitor, apropiat sau indepartat, scriu acest articol in deplinatatea facultatilor mintale, neinfluentata de nimic si de nimeni. Stau in camera cu doua persoane cu ganduri criminale.

I. si-a adus de acasa foarte multe cutii pe care le tine sub pat si recent am surprins-o masurandu-le, se gandea cum sa ne taie cat mai marunt sa intram acolo ca apoi sa ne poata vinde ca pe niste banale perechi de incaltaminte si sa nu uitam un aspect foarte important, are centura neagra la karate, sau avea.

Iar E. are o privire foarte dubioasa, este o luptatoare, in prezent doar alearga, probabil vrea sa fie in forma cat mai buna ca sa poata fugi in cazul in care vine cineva sa ne salveze in timp ce ne transeaza. Da, mai devreme si-a taiat in fata noastra iubitul, l-a facut feliute si mai mult decat atat a inceput sa manance din el si se pare ca gustul nu i se parea la fel de bun ca la fostul.

El a fost iubitul ei, nu am apuca sa ii faca poza si dupa masacru si nici in timpul crimei, stateam intr-un colt al camerei incercand sa ma ascund sa nu imi simta prezenta: