2020- anulat

2020 poate este anulat, garantat este anulat de fapt, nu se pune nici la varsta, nici la nimic, nu a existat, dar cu toate astea, in 2020 eu sunt o persoana diferita, sunt un cumul de schimbari, rezultat al ultimilor ani in mod special. Si una dintre schimbari este faptul ca vreau sa impartasesc cu voi aceste schimbari, oricine are insemna 'voi', persoane vechi care poate isi mai amintesc de acest blog, persoane noi care poate acum il descopera sau poate cu tine, persoana care ai ajuns aici cautand altceva si cumva, ai dat peste acest blog sau poate chiar direct peste acest articol.

Am spus ca s-au intamplat multe schimbari in special in ultimii ani si cel mai impactant aspect din ultimul an si jumatate vreau sa-l povestesc aici, in mai multe capitole. La ce ma refer? Ma refer la chinul, pentru ca asta a fost, un chin, de a-ti cumpara un apartament, un apartament in bloc vechi, nu unul in constructii.

Vreau sa trec aici 'pe hartie' aceasta experienta pentru ca desi este inca atat de vie in memoria mea si cel mai probabil asa o sa ramana, vreau sa fie si 'expusa', negru pe alb. Si cel mai probabil o sa fie impartita aceasta poveste pe capitole principale, ceva de genul:

1. Alegerea apartamentului -> la ce trebuie sa fi atent daca nu vrei sa ai mult de tras dupa

2. Creditul bancar si ce presupune -> acte, pentru ce se plateste, ce sa iei in calcul cand alegi banca

3. Actele notariale

4. Renovarea apartamentului -> aici o sa fie o scurta comparatie intre a avea un mester sau a face singur si detalii despre cum poti face anumite lucruri singur

ps.: Am articolul asta scris in drafts, pregatit pentru publicare, de cateva zile pentru ca am vrut sa ma asigur ca sunt gata pentru pasul asta, am vrut sa am macar un draft, o schita, pentru primul articol din mini seria cu care mi-am propus sa revin, este un subiect foarte sensibil pentru mine si pentru toate firele albe rezultate in urma acestui proces, dar intr-un final mi-am luat inima in dinti si am decis sa fac pasul acesta, sa pun negru pe alb toata experienta asta si probabil si altele, care m-au facut sa devin omul de astazi.

TOP 3 activitati RELAXANTE pe care sa le faci dupa o zi stresanta de munca!

Indiferent de jobul pe care il ai, cu siguranta, ajungi acasa foarte obosit si, uneori, chiar cu nervii la pamant. Iti doresti sa poti avea cateva momente de relaxare dupa munca? Ei bine, exista cateva metode pentru a face acest lucru, cu ajutorul carora vei putea uita de griji si te vei detasa complet de probleme. Astfel, daca vrei sa afli care sunt acestea, poti descoperi, in cele ce urmeaza, cateva modalitati, mai mult sau mai putin conventionale, ce iti vor face zilele mai bune si te vor motiva sa duci la bun sfarsit ceea ce ai de facut.

Iata cum te poti relaxa dupa o zi stresanta la munca:

1. Mergi la masaj erotic !

Desi nu este o modalitate conventionala de relaxare, in ultimii ani, masajul erotic a inceput sa fie din ce in ce mai apreciat de barbatii din toata lumea si din Romania. De ce? Pentru ca poate oferi senzatii deosebite si, in plus, are beneficii asupra sanatatii masculine. Confidential, un salon de masaj erotic, pe care il gasesti aici https://www.confidential.ro/, este locul unde te asteapta maseuze profesioniste, pregatite sa te faca sa te simti in al noualea cer. Daca te tenteaza aceasta idee, nu ezita sa mergi la o sedinta de masaj erotic, unde vei reusi, pentru cateva ore, sa lasi deoparte toate problemele.

2. Mediteaza!

Probabil stii deja ca meditatia este foarte utila pentru ca reduce stresul si anxietatea. Cum te poate ajuta aceasta? In primul rand, are un rol foarte important  in ceea ce priveste imbunatatirea puterii de concentrare si a memoriei, te ajuta sa iti valorifici mai bine abilitatile cognitive si creative, fiind, de asemenea, esentiala atunci cand ai o decizie de luat sau de rezolvat o problema, pentru ca poti analiza informatiile mai usor. De asemenea, este un tip de relaxare cu beneficii nu doar asupra mintii, ci si asupra fizicului, intrucat imbunatateste sistemul imunitar, respiratia, dar si bataile inimi, reduce presiunea sanguina, problemele de inima, creier, precum si afectiunile inflamatorii si astmul. Aceste superputeri ale meditatiei sunt doar cateva motive in plus sa incepi sa o practici des, pentru ca este in avantajul tau.

3. Deconecteaza-te!

La propriu! Cei mai multi oameni fac greseala de a continua sa munceasca si dupa ce au ajuns acasa, dupa o zi lunga si solicitanta, pentru ca task-urile din cadrul locului de munca par a fi interminabile. Totusi, daca te regasesti in aceasta situatie, trebuie sa realizezi ca nu esti robot, ci un om, a carui energie nu este nesfarsita, si ai nevoie sa te detasezi, pentru o vreme cel putin, de responsabilitatile zilnice. Astfel, odata ajuns acasa, uita de laptop, telefon sau tableta si ofera-ti sansa de a-ti limpezi mintea. Iti poti face un ceai din ierburi aromatice, ca sa-ti rasfeti simturile, iar o carte iti va fi  compania perfecta. Vei reusi, in acest fel, sa te odihnesti, atat fizic, cat si psihic, iar a doua zi vei fi capabil sa muncesti mult mai eficient.

Treci mai usor peste zilele obositoare si bucura-te de viata! Pune in practica aceste metode si vei vedea ca vei deveni mult mai productiv si mai creativ.

Se vede, nu?

Nu stiu care e treaba cu industria muzicala, ma refea la cea de la noi acum, dar a fost foarte activa, sa zic asa, in ultimul timp. Adica am vazut ca cei de la Hahaha au scos in luna mai cate o piesa pe zi, cei de la CatMusic au scos si eu destul de multe si inca scot.

Nu ma plang, e ok, unele piese chiar imi plac, dar mi se pare dubios, scoteau cate o piesa la nu stiu cat timp si acum sa intri pe youtube si sa vezi cate 2-3 piese noi pe zi e ceva, zic eu. Poate vorbeste doar plictiseala din mine, sau nebunia, nu de alta, dar in momentul asta orice mi se pare mai interesant decat invatatul, chiar si numaratul frunzelor din pomul de la geam sau analizarea fumului de tigara. Da, si asta este un subiect foarte interesant...uneori cand invat si fumeaza cineva langa mine, evident iau pauza sa ii tin omului companie cat isi savureaza tigara, nu? Si ma uit la fumul care iese si mi se pare ca e albastru cand iese direct din tigara, dupa cu cat se ridica mai sus cu atat devine mai albastru-gri-cenusiu. Si dupa ce trage din tigara si scoate fumul mi se pare ca este gri-cenusiu, dar mai gri-cenusiu decat albastru-gri-cenusiul care este cand se ridica direct din tigara.

Se vede ca sunt in sesiune, nu? 

Inca e funny

Faza este mai veche, dar inca are acelasi farmec si acum. Colega mea de camera, E., inainte de fiecare examen in sesiunea era cam asa:

“Anm? Cine poate sa inteleaga analiza? Nu se poate asa ceva, o sa incep sesiunea cu o restanta clar”

“Algrebra? Nu pot sa invat atat, cum sa inveti atat la algebra, nu ai cand, iau restanta clar”

“Anm? Anm-ul a fost mic copil pe langa thm, cum poate cineva sa invete atat la thm in asa putin timp? Nu se poate asa ceva, cu siguranta o sa pic”

“thm? Simplu, uita-te pe cursurile de chimie, deci trebuie sa inveti absolut tot ce a predat, plus probleme, cand sa invat atat sa mai invat si probleme? Nu am cum, clar o sa am restanta”

“fizica? E prea mult sa inveti atat la fizica, nu se poate, pur si simplu nu se poate, acum sigur iau restanta”

Era ceva de genul asta: 

Desigur aceste replici au fost repetate foarte des si au avut si o mimica aparte si o intonatie la fel de specifica si era foarte, dar chiar foarte funny cum se agita pe aici mereu inainte de fiecare examen. Partea si mai funny a fost cand dupa sesiune, defapt dupa vacanta de dupa sesiune, vorbea intr-o seara la telefon si era ceva de genul “semestrul asta toate materiile sunt urate, mult mai urat decat pe primul semestru. ..... A nu, prima sesiune mi s-a parut simpla”

Da, asta este cam amintiri din prima noastra sesiune, dar inca este funny cand ne amintim. 

Dupa ce se trage linie

Anul acesta, pan acum, de-a lungul timpului am tot “adunat” subiecte pe care sa le dezbat aici, dar dupa lunga absenta nu prea mai aveam aceiasi dorinta sa ma grabesc sa ajung acasa si incep direct sa scriu. Dar este bine ca totusi le-am salvat unedva prin diverse poze, da, vedeam ceva care ma intriga sau enerva si ii faceam poza sa imi amintesc. Deci...o sa am ceva idei de articole in viitorul apropiat, dar astazi incep cu altceva. Asta va spun, sau va arat, cum s-a terminat prima mea sesiune. Uite fix asa:

Cum a fost? Nu pot spune ca foarte stresant, dar suficient de stresant, desigur acum ar putea sa apara anumite persoane care sa spuna ca nu m-am stresat deloc si ca am lenevit mai mult, daaar asta este partea a 2-a si intotdeauna exista un exterior si un interior, o privire directa si una de substrat, dar au si ei dreptatea lor, nu m-am agitat foarte tare si pe de-o parte am anumite regrete, dar cu toate astea s-a terminat si regretele sunt inutile acum, si nu a fost chiar atat de rau pe cat ar vrea altii sa creada ca a fost. Si cand ii aud pe altii cu nopti nedormite, cu stres la maxim, cu 3-4 cafele pe zii + 2-3 energizante, nu stiu ce sa zic, involuntar ma cam amuza cand ma gandesc ca eu am ramas la zi cu vreo 4 seriale, am vazut si cateva filme, m-am distrat, am dormit ( si din nou aici ar putea interveni anumite persoane care sa spuna ca am dormit chiar muult, defapt ca de obicei) si totusi s-a terminat relativ ok sesiunea pentru mine, poate chiar mai bine decat pentru cei care s-au stresat foarte tare.

Pertotal media 8,1 pe semestru cu tot cu anm’ul eu zic ca este suficient de ok pentru efortul pe care l-am( sau nu) depus. Acum ca e vacanta, somnic de voie, leneveala cat cuprinde si rasfat de la mami ca doar sunt acasa, nu? 

Uite-l! Ah,nu e el

Recent cineva m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog sau de ce scriu asa rar, de ce nu ma mai iau de nimic, de ce nu mai recomand nimic, de ce nu mai povestesc nimic din filozofiile lui C. (care apropo s-a simtit in al 19’lea cer cand a auzit ca si-a amintit cineva de el) de ce nu mai comentez pe alte bloguri cum faceam inainte, de ce disparitia asta treptata.

Ei bine...raspund aici pentru toti cei care se intreaba asta. Nu am disparut, nu vreau sa dispar, sunt inca aici, mai rar, e adevarat, dar sunt inca aici, sunt si pe facebook, poate putin mai des decat pe aici, dar ideea este ca nu am disparut. Sau cel putin nu voit. Doar ca... de la un timp se aduna tot mai multe de facut si timpul este tot mai scurt. Nu credeam ca scoala o sa-mi ocupe vreodata atat de mult timp sau ca o sa-mi dau silinta atat pentru ceva legat de scoala, dar inevitabil...o fac. Da, stiu ca ar fi plictisitor pentru voi sa vorbesc despre stresul meu sau despre revoltele mele in ceea ce priveste clasa a 12’a, bacul si toate cele legate pe subiectul asta...asa ca din lipsa de alte subiecte si de timp mai lipsesc.

Si nu glumesc, chiar am programul incarcat....ore pana la 2-3 zilnic, 3 zile pe saptamana cate 2 ore si dupa amiaza...si intre...mate si fizica cat cuprinde si mai se insereaza si romana din cand in cand cu diverse texte argumentetative idioate sau cu diverse comentarii. Si in ultima perioada inserez si niste site’uri ca trebuie sa’mi fac atestatul si la info cica. Si apoi streses si cu simularile alea enervante. O gramada de stres, putin somn, multa fizica, multa mate, mediu romana si uite asa se duce timpul meu liber.

Cand prind cate o portita libera intru si pe blog, la mine, sau la voi si recuperez cate putin, dar...aparent o perioada o sa tot fie absenta asta a mea pe blog...mai deasa sau mai rara, depinde de situatie si de moment.

Si in premiera, anul asta e singurul an in care spun asa ceva, dar....hai cu toamna! Vreau sa scap odata de tot stresul asta si de toti nervii astia, vreau sa trec de bac si de admitere, sa ma mut si gata. Da, stiu, la facultate o sa fie la fel de greu sau muuult mai greu, dar momentan vreau sa ajung acolo sa vad asta...pana atunci vreau doar sa scap de stresul bacului si al admiterii.

Si tot cu ocazia asta imi cer scuze fata de cei care considera ca i-am uitat pentru ca nu am mai ajuns pe blogurile lor sau ca nu am mai avut activitate aici.

Nu mai e scapare

Stiu ca nu v-am stresat deloc anul asta comparativ cu 2013, dar astazi nu mai e cale de scapare, astazi trebuie sa dam drumu la manele muzica sa auda toata lumea, trebuie sa bem vodka cu suc de mere si sa ne simtim bine. Si cum eu nu ma simt bine complet daca nu impartasesc cu voi...facem party pe blog.

Incepem cu melodia asta pentru ca mi-a fost dedicata inca de la miezul noptii

Si pana se termina melodia si schimba dj’ul playlistul zic sa bem niste sampanie, asa de incalzire 

hai cu paharele

Acum ca tot am gustat sampania...hai sa bagam si niste tooort, diplomat ca altfel nu se putea, desigur(tortul este inca in „constructie”, nu e ornat, asa ca ne multumim cu unul de pe google si apoi probabil pe facebook mai vedem poze)

Sampanie am baut, tort am mancat....hai cu vodka cu suc de mere verzi, normal ca nu putea sa lipseasca

Dar nu e problema daca vreti seaca, avem si asa 

Cel mai probabil pe facebook o sa fie mai multe poze/melodii astazi...asa ca daca vreti sa participati si inca nu ati dat like paginii o gasiti in partea dreapta, sus ...sau mai usor, pun linkul si aici: Just Words

Anormal

Acum ca am scapat de un stres, bine, poate ca nu m-am stresat asa de mult, dar totusi un stres acolo a fost. Si acum ca am scapat de el si am lenevit putin am zis sa mai fac si un articol pentru ca din pacate blogul nu prea a mai avut parte de atentia mea si nu imi place asta.

Faza e ca am vazut anumite persoane care au un grad de heitereala in ei mult prea ridicat...da, mai mare ca mine...cu mult mai mare decat mine. Adica gen heiterul de heiteri....cum pana mea frate? Ultima chestie pe care am vazut’o la o astfel de persoana a fost joi dimineata...cand da, trebuia sa ma concentrez pe diverse lucruri, dar am intrat si pe facebook....si da, joi dimineata cand a fost cutremur. Nu era nici macar un status despre cutremur pe facebook...sau ma rog...niciunul dintre prietenii mei de pe facebook nu postase asa ceva...si apare el, heiterul de heiteri care comenteaza la absolut orice, la 10-15 minute dupa cutrem si pune status gen „nici un status despre cutremur? Ce e cu voi oameni buni?”...pai bine frate..ce pana mea faci? Insitigi ca sa ai ce heiterii in continuare? Si nu mai continui pentru ca as trece la ipocrizie...adica am zis ca ei sunt heiteri de heiteri si eu as deveni heiter de heiteri de heiteri.

Asa ca inchei introducerea asta...si trec la o heitereala, da, poate fi considerata asa, dar pe bune frate ca mi se pare anormal... Eram zilele trecute pe facebook, pe telefonul, plictiseala domle ce sa-i faci? Si vad o stire cu un titlu interesant...m-am gandit ca articolul va fi plictisitor asa ca am intrat la comentarii pentru ca acolo mereu se gaseste unul care sa zica despre ce e vorba in articol pe scurt daca e ceva interesant, daca nu sunt doar idiotenii de comentarii. Normal asa a fost si in cazul asta...insa altceva mi s-a parut aiurea...

Stirea era asta:

Si comentariul care mi-a sarit din prima in ochi a fost: 

Si am intrat si pe profilul lui...nu de alta, dar din poza de profil aia mica nu parea sa aibe mai mult de 8 ani...dar am zis ca poate e ta-su, ma-sa si au pus poze cu el, dar nu...era facebook’ul lui...si poza lui de profil mai mare e asta:

Cum frate la 8 ani...ii da cineva mai mult? Sa reactionezi in halul asta la o stire in care ar fi vorba despre anul teoretic in care ar disparea facebookul? Plus gravul analfabetism...

E normal ca la un moment dat sa dispara si facebookul si sa apara altceva, la fel cum a fost si cu hi5’ul acum cativa ani. Si atunci se credea ca hi5’ul va fi etern, dar nu a fost, a aparut facebookul si s-a dus hi5’ul lor...in prezent facebook pierde zilnic zeci de utilizatori in defavoarea twitter sau g+...si mereu o sa fie asa...o sa evolueze tehnologia si o sa apara mereu noi site’uri de socializare. Dar pe bune ca nu mi se pare normal ca un copil de nici 8 ani sa reactioneze in halul asta...zau.

Si altceva...legat de subiectul cu avionul...am primit un mail anonim... apropo cum poti trimite un mail anonim? Nu o sa comentez subiectul...mi se pare foarte trist ce s-a intamplat, imi pare rau pentru cele doua vieti pierdute, imi pare rau pentru traumele celor ce au supravietuit, dar nu o sa comentez mai mult, nu o sa ma leg de imbecilitatea celor din functiile inalte si nici de modul in care functioneaza tara in astfel de situatii...pentru ca nu pot sa spun ce mare om era Adrian Iovan in conditiile in care am auzit de el prin prisma acestui accident...la fel si in cazul studentei Aura Ion. Nu spun ca nu ar fii, da, pilotul a facut un gest incredibil prin faptul ca a reusit sa aduca avion la sol intr-o pozitie cat mai favorabila, nu spun ca studenta nu ar fi fost bine intentionata prin munca de voluntariat pe care o facea in momentul respectiv. Dar atat...asta este tot ce pot spune despre acest subiect...daca ii cunosteam personal, daca auzeam despre ei macar o data inainte de acest accident atunci da, mi-as fi dat cu parerea inca din prima seara, dar in conditiile date prefer sa-mi pastrez parerile pentru mine si sa injur persoanele ce fac afirmatii idioate doar in sinea mea sau in conversatiile particulare.  

Acum incepe defapt

Anu’ trecut pe vremea asta va stresam cu ziua mea, acum va stresez cu bacul meu. Si asta dintr-un singur motiv: abia acum constientizez faptul ca bacul nu e doar ceva de umplutura, ca admiterea este serioasa si ca toate astea sunt importante. Saptamana viitoare, da, peste fix o saptamana am prima simulare si abia acum cu ocazia asta constientizez ca eu nu am invatat nimic concret pentru bac si putinul pe care il stiu incep sa-l uit din cauza stresului. Da, am inceput sa ma stresez…ba chiar incep sa ma gandesc ca trebuie sa ma reprofilez. Nu vreau sa o fac, dar trebuie sa-mi aleg totusi si variante de rezerva in caz de…Doamne fereste. Ba chiar am inceput sa caut pe net tot felul de chestii ca poate poate ma duc la Universitate la informatica…sau poate fac un an de ASE…poate fac cibernetica sau ceva cu manangement. Am inceput sa caut informatii despre diverse sectii si chestii. Poate o sa ajung sa fac chiar ceva despre managementul deseurilor care mi se pare destul de interesant daca intri in amanunte tehnice.

Ideea este ca am stat pana acum cu nepasare...bine, nu chiar cu nepasare. Adica am bagat fizica si inca bag fizica la greu, de saptamana asta incep sa bag si mate mai intens si in weekend o sa rup comentariile la romana pentru simulare, dar acum am inceput sa ma stresez si sa ma panichez usor. Trece, nu zic ca nu, dar in momentul de fata caut alternative, caut si alte variante...ma intreb ce as mai putea face daca eu de cand am intrat la liceu si am vazut ca imi place informatica mi-am zis ca o sa fac asta mai departe, o sa fac ceva pe domeniu IT. Sunt 2 optiuni mai mari: Politehnica: la automatica sau la calculatoare si Universitate: la Informatica. Din astea ies inginer, inginer cu alt rang...adica fie inginer automatist, fie inginer IT, fie inginer informatician. Dar sunt inginer...mai e si ASE’ul la cibernetica, dar de acolo ies economist...in domeniu IT ce e drept, dar economician. Sau pot sa fac ceva de management tot la ASE...sau sau sau...multi de sau in capul meu acum si nici urma de formule matematice sau fizice.  

Fara sens

A trecut o saptamana si eu nu am ajuns pe blog mai deloc. Stiu ca nu e bine, i-am simtit lipsa, dar nu am avut puterea sa ajung si aici. A inceput scoala si dupa 2 saptamani de stat acasa si de leneveala mi-a venit foarte greu sa ma reacomodez. Si incepand de duminica, 5 ianuarie, am intrat in forta…adica duminica am scris de la 12 si ceva pana seara la 10 si ceva…Si saptamana ce a trecut a aratat cam asa:

Luni- trezit dimineata, ore pana la 1, somn de la 2 pana la 6 pentru ca efectiv nu puteam tine ochii deschisi si dupa pana la 9-10 scris si dupa putin timp de relaxare in care chiar nu imi venea nimic in minte despre care as fi putut scrie

Marti- trezit dimineaa, ore pana la 3, somn de la 3 jumatate la 7 jumatate, dupa stricat telefon si incercat reparat pana la 2 dimineata, fara succes.

Miercuri- trezit dimineata, ore pana la 1(am cam plecat de la ultima ora…) si de la 1 jumatate pana la 4 si ceva reparat telefon, de data asta cu succes, de la 5 fara ceva pana seara la nu se mai stie ora scris

Joi- trezit dimineata, ore pana la 1(da, am plecat iar de la ultima ora…) , de la 1 juma la 3 reparat niste chestioare prin pc, de la 4 la 6 scoala(mate), de la 6 jumatate pana la nu se stie ora scris

Vineri- trezit dimineata, ore pana la 2, somn de la 2 jumatate la 6 jumatate. Pana la 7 si ceva cautat niste tampenii pe net pentru ca aia din ziare scriu despre aparate miraculoase care vindeca toate bolile posibile si imposibile. Dupa vazut niste filme cu un amic si niste plimbare si apoi somnic.

Si dupa o astfel de saptamana totusi am reusit astazi sa ma trezesc la 11. Stiu, este ceva… Bine, fie…defapt imi era foame d-asta m-am trezit…

Si weekendul asta se anunta la fel de aiurea ca si saptamana adica am de scris o gramada, dar pana cand ma apuc de teancul de caiete si carti ce ma asteapta recuperez ce am pierdut saptamana asta la voi si poate mai am timp sa scriu cateva articole pentru cazul in care saptamana viitoare o sa fie la fel de aiurea ca asta…

Da, stiu…articol fara sens dupa o saptamana de inactivitate…

Life in pictures 2.20

Mai dormi daca poti...

El a prins chef de vorba iar si nu'i mai tace ciocul...te intreaba ce faci si te face urat printre multe altele pana te trezesti

Iar ele au inceput sa miroasa placut, dar foarte puternic

Mai multe gasiti si la Costin

Liniste si pace

Daaaa, de o saptamana e liniste, liniste si pace. Usa sta la locul ei, in balamale, fara pericolul de a cadea, soneria este tacuta si nu, nu este arsa, se pare ca a scapat si ea intreaga, interfonul poate sta pornit fara pericolul de a fi spart sau ars. Ce bine e asa. Ohhh nu v’ati data seama despre ce vorbesc? COLINDATORI!!!! Nu am putut sa ma leg de acest subiect pentru ca au fost sarbatorile si nah…nu ma simteam bine sa fac asta desi aveam de gand sa arunc cu oale dupa unii.

Nu, nu am nimic cu colindatorii…ciudat, nu? Sa va explic …nu am nimic cu copiii care merg cu colindul din placere si care au bun simt. Cu ei chiar nu am nimic, dar cum sa nu imi sara creierii pe pereti prin urechi cand cineva bate in usa cu picioarele (asa se aude…ca si cand ar bate cu picioarele si cu batele) si in acelasi timp altcineva a ramas cu degetul lipit de sonerie. Si nuuu, nu doar atat…te uiti pe vizor si vezi o adunatura de negrotei, oke…nu faci nimic…ii lasi in pace si pleci…dar nu se opreste…si simti ca trebuie sa te indepartezi de usa pentru ca mai are foarte putin pana cand o sa cada peste tine, iar soneria este la un pas de a se arde sau de a face un scurt circuit care sa dea foc la tot blocul…ei bine atunci cand ai deja toti creierii imprastiati pe pereti si te gandesti ca poate usa ce o sa cada pe tine te va proteja in momentul in care blocul o sa sara in aer (ca in desene, stiti voi) abia atunci cu o fata de criminal in serie care se stapaneste sa nu iti ciuruiasca fiecare cm din corp te duci si deschizi usa inainte de a cadea si ce vezi? Acelasi grup de negrotei pe care l’ai vazut si pe vizor, dar de data asta iti zambesc si se uita la tine cu niste ochii atat de nevinovati si te intreaba daca primesti cu colindul si tu stapanindu’te le spui “nu”…atunci ei iti arunca o privire mai ucigasa decat a ta ca si gand ar vrea sa’ti arunce o bomba in casa, dar e ok, pana le vezi din nou fetele…atunci lasi nervii sa iasa…si ii dai dracu afara de pe scara. Ohhh dar nu, nu am spus bine…sau fie nu sterg tot acum, dar ca un “bonus” daca acesti negrotei mai au si peste 18 ani atunci clar ai combinatia perfecta pentru ati scoate toate armele posibile si imposibile si imaginare sa le zbori creierii pe pereti si sa ciuruiesti fiecare cm² din ei.

Ahhh ceva mai bine…dar, a trecut si n’am omorat pe nimeni cu bine. Pe bune acum…doar eu am avut parte de asemenea colindatori? Si sa nu uitam ca unii erau destul de matinali…la ora 10 a.m eu consider ca era dimineata si dormeam ca bebelusii neintorsi. Imi venea sa scot eu usa din balamale sa nu’i mai las pe ei sa se deranjeze atat si dupa sa’i urc pe ea si sa’i arunc pe balconul scarii, dar din pacate stau daor la 2 si probabil zburau ca Aladin pe covor…

Mersi Doamne ca s’a terminat!

Miercurea fara cuvinte(20)

Mai multe la Carmen

Challenge accepted

Lulu m’a provocat sa scriu un articol …a dat de ales intre 3 teme…as scrie despre vacanta mea, dar am scris deja aici…despre diferenta dintre a iubi si a fi indragostit m’as lungi prea mult…asa ca ramane sa scriu despre o zi din viata mea.

Viata mea este atat de banala si plictisitoare incat toate zilele mele seamana intre ele…asa ca o sa va povestesc o zi mai diferita, dar am tot stat si m’am gandit ce zi mai importanta sa povestesc? Pai sa va povestesc despe ziua in care m’am decis sa’mi fac blogul…e ok? Sper sa da…

Paai…era o zi de 7 mai 2011, o zi de sambata. O zi in care lenea era la ea acasa. In perioada aia si cu ceva timp in urma tot desenam diverse chestii pe caiete si scriam tot felul de “filozofii” mai putin sau mai mult ciudate…si cineva imi zicea sa’mi fac blog…ca e true si la moda…si am zis “NU!”…asta era pe la sfarsitul lu’ 2010 …revenim mai aproape de ziua in care am facut blogul…vineri…6 mai…sau pe acolo oricum vad ca si’a facut o prietena blog…si dupa ma tot impingea de la spate sa’mi fac si eu blog…si am zis “ok, mah imi fac si eu blog”…si uite asa sambata, 7 mai 2011 am intrat pe blogspot si mi’am facut  blogul…cont de google nu aveam , mi’am facut si din ala…dupa ce nume ii pun blogului meu? Trebuia sa fie ceva cu zdwub asta era sigur, dar dupa m’am gandit ca e prea narcisist asa ca nu…nu trebuie sa aibe zdwub…dupa m’am gandit sa fie ceva in engleza ca e mai pompos asa, dar cum eu stau varza cu engleza ce nume in engleza pompos sa’i pun? Ma hotarasem sa renut la idee…adica de ce imi tot bat eu capul pentru niste cuvinte aruncate aici pe care oricum nu le’ar citi nimeni? Si dupa mi s’a aprins beculetul….doar niste cuvinte, dar e cam lung…doar cuvinte…nu suna prea bine…Just Words…parca suna mai bine…si uite asa a aparut numele blogului meu.

Miercurea fara cuvinte(18)

Cum am mai zis de cateva ori...micul meu mare stres este mai constiincios decat mine si s'a pus cu picioarele, nu cu burta, pe carte

Mai multe gasiti la Carmen

Miercurea fara cuvinte(17)

Mai multe gasiti la Carmen

Miky

Cum sa ai chef de ceva pe o vreme ca asta? Ploaie ploaie si iar ….exact…ploaie! Asta e facuta inainte sa inceapa sa ploua:

Clar ma motiveaza si imi da un extra plus de energie si chef de foarte multe.

Asa…cum nu am chef de nimic…nici prin minte nu’mi vine nimic in mod special…asa ca m’am gandit sa imi laud si eu putin papagalul si sa va povestesc despre el. Am zic ca am de gand sa’l laud pentru ca desi ploua si tuna destul de puternic nu se mai sperie…inainte doar daca fulgera sau tuna usor se speria si incepea sa zboare prin camera ca nebunu’ pana obosea si cadea pe undeva…si daca nu ma duceam eu sa’l iau…o lua usor pe jos “lipa-lipa” pana aproape de cusca…statea putin…si daca vedea ca tot nu’l iau se chinuia sa zboare in/pe cusca.

El este Miky…micul meu MARE stress.

In august face 2 ani…il am de cand a iesit din ou(productie proprie de la masa si tasu de pe balcon)… prima data nu mi’a pasat de el…dar dupa…dupa l’am luat la mine in dormitor…avea maxim 2 luni atunci…si de atunci sta cu mine in camera…