In fiecare an ma bucur foarte tare si cu muuult
timp inainte de faptul ca vine ziua mea. Da, dupa cum stiti sunt genul ala
nebun de persoana care se bucura cand imbatraneste. De ce? Simplu: varsta este
doar un numar, eu sunt in continuare un copil mare. Bine, ce e drept...m-am cam
schimbat in ultimul timp independent de
vointa mea, nu doar in bine, adica m-am maturizat, i’m so fucking scared right
now, really. Si nu ma refer ca m-am maturizat doar pentru ca am un job, nu, dar
desigur, da, face parte din maturizarea mea. M-am maturizat adica am inceput sa
gandesc altfel, percep lucrurile altfel, iau deciziile altfel. Si partea
nasoala este ca nu doar ocazional, ci mereu am mentalitatea asta, adica da,
inca sunt acel copil mare caruia ii place sa se alinte si sa fie rasfatat si sa
glumeasca mult, dar asta o fac ocazional, adica pana cand si colega de camera a
ajuns sa imi spuna intr-o seara cand am plecat dintr-un pub si ea voia sa
mergem si in club “zici ca esti ai mei, dar si ei cred ca stateau mai mult in
oras daca ieseau vineri seara chiar daca se duceau sambata la munca”. Ma
gandesc la deciziile pe care le iau, adica ma gandesc la efectele deciziilor si
actiunilor mele. Va vine sa credeti ca inca vorbesc despre mine aici? In fine,
lasand asta, lucrez la procesul meu de ‘dematurizare’, sper sa il si finalizez
la un moment dat. Defapt nu m-am exprimat bine, lucrez la a redeveni copilul
ala care se bucura din absolut orice si lua decizii spontane si ilogice doar
pentru ca asa considera pe moment, si sa fiu persoana matura la munca si in
situatiile care cer asta.
Ideea este ca acum 3 ani am postat un articol
foarte funny, da, inca mi se pare funny discutia mea cu A. de atunci, in care
spuneam ca eu si la 70 de ani o sa beau vodka cu suc de mere. Ghiciti ce, acum
3 ani cand am scris acel articol urma sa fac 18 ani, adica sa pot bea legal
alcool, anul asta o sa pot bea alcool legal si in America, daca o sa ajung
vreodata acolo.
Da, e mai naspa acum, adica sambata, pe 30, am
examen, e sesiune, eu sunt o persoana stresata si fara chef de socializare mai
mult de 5 minute, cu mintea in toate partile si cu gandul la o mie de lucruri,
si nu in sensul bun, in sensul ala matur de am zis mai sus ca am inceput sa
gandesc. Dar un lucru nu s-a schimbat de atunci: inca ma bucur ca e ziua mea si
inca ma mandresc cu varsta pe care o implinesc, o consider o realizare ca am
ajuns pana aici si normal, o sa beau vodka cu suc de mere de ziua mea ca altfel
nu se poate, nu? Da, o sa beau in camera, dar o sa beau, un pahar ca dupa rup
patul in 5 dat fiind ca am examen dimineata la 9, dar daca nu beau vodka cu suc
de mere nu a fost ziua si punct. Si ziua mea o sa fie, ca e in fiecare an si o
sa tot fie, sper, adica macar pana la 70 de ani ca sa pot sa beau cu A. in
continuare vodka cu suc de mere, dupa...Dumnezeu cu mila, daca ating 70 de ani
o sa fiu o persoana mai mult decat multumita cu anii pe care i-am trait.
Si cam atat, pana una alta eu ma intorc la
invatatul meu[ da, o sa povestesc despre sesiunea asta cand se termina, mult
mai nasoala decat anul trecut] si astept, trist este ca nu cu acelasi entuziasm
ca in anii trecuti, adica examenele astea mi-au cam redus orice stare de
fericire si de socializare, dar inca exista, inca imi apare un zambet idiot pe
fata cand ma gandesc ca vine ziua mea si da, astept sa imbatranesc, chiar daca
stiu ca o sa fie o zi ca oricare alta, dar pentru mine, in mine, o sa fie o zi
speciala. O sa revin atunci, ca in fiecare an, sa va servesc si pe voi cu tort
si, normal, vodka cu suc de mere verzi, da, neaparat mere verzi.
