Cat noroc sa ai?

Fara discutii toata lumea are un prieten sau macar o cunostinta care are un noroc inimaginabil. Daca raspunsul o sa fie nu, probabil sunteti chiar voi acea persoana. Nu sunt nici eu exceptie, normal ca si eu cunosc o astfel de persoana, am cunoscut-o la facultate si in fiecare sesiune, la fiecare examen persoana asta avea cel mai mare noroc, ii picau fix subiectele pe care le invata sau daca nu, scria aberatiile pe care si le-a amintea vag de la subiectele pe care le stia si cumva trecea, la probleme nici nu mai are rost sa le aducem in discutie, normal ca nu invata formulele sau ceva, dar cumva pica fix pe subiect si acolo si luand-o pe numai ea stie ce principii si metode nimerea cumva sa ajunga la un rezultat si trecea examenul. Are atat de mult noroc incat de fiecare data intrebam daca a calcat in ceva pe drum spre facultate sau spre examen si dupa ii spuneam ca ar trebui sa isi ia bilete la loto romania. Adica... daca tot are atat de mult noroc, macar sa il expluateze, nu?

Serios acum, cum poate cineva sa aiba chiar atat de mult noroc? Cum sa inveti doar... mai putin de jumatate din subiectele de examen, cam o treime sa spunem, si sa iti pice fix din subiectele alea? Sau cum sa nu inveti deloc teorie, sa mergi doar pe probleme si sa pici fix pe cele 2 tipuri de probleme din 5 pe care le-ai invatat, si implicit din nou, sa treci examenul? Cum? Cine poate sa aiba atata noroc?

Zau ca daca isi ia bilet la loto sau daca doar spune numerele asa doar pe foaie, nu sa le si joace, o sa ma uit sau o sa caut rezultate loto si nu stiu de ce, dar am un sentiment foarte puternic ca o sa nimereasca numerele sau daca nu pe toate.... nu stiu, sa spunem ca o sa le nimereasca in proportie de... minim 90%, ca sa nu zic 95% sau 99% desi este mult mai probabil asa.

Dar presupun ca in primii 2 ani de facultate a functionat treaba asta: eu cel mai mare ghinion posibil, iar ea cel mai mare noroc posibil. Lucrurile frunctionau foarte simplu si frumos si elegant, la toate examenele stateam in banci apropiate, ne descurcam cum ne descurcam, doar ca norocul asta al ei nu se transmitea si la mine sub nici o forma. Sa vedem ce urmeaza in urmatorii 2 ani de facultate acum ca ne-am separat pe specializari si nu mai suntem in aceiasi grupa. 

Dupa ce se trage linie

Anul acesta, pan acum, de-a lungul timpului am tot “adunat” subiecte pe care sa le dezbat aici, dar dupa lunga absenta nu prea mai aveam aceiasi dorinta sa ma grabesc sa ajung acasa si incep direct sa scriu. Dar este bine ca totusi le-am salvat unedva prin diverse poze, da, vedeam ceva care ma intriga sau enerva si ii faceam poza sa imi amintesc. Deci...o sa am ceva idei de articole in viitorul apropiat, dar astazi incep cu altceva. Asta va spun, sau va arat, cum s-a terminat prima mea sesiune. Uite fix asa:

Cum a fost? Nu pot spune ca foarte stresant, dar suficient de stresant, desigur acum ar putea sa apara anumite persoane care sa spuna ca nu m-am stresat deloc si ca am lenevit mai mult, daaar asta este partea a 2-a si intotdeauna exista un exterior si un interior, o privire directa si una de substrat, dar au si ei dreptatea lor, nu m-am agitat foarte tare si pe de-o parte am anumite regrete, dar cu toate astea s-a terminat si regretele sunt inutile acum, si nu a fost chiar atat de rau pe cat ar vrea altii sa creada ca a fost. Si cand ii aud pe altii cu nopti nedormite, cu stres la maxim, cu 3-4 cafele pe zii + 2-3 energizante, nu stiu ce sa zic, involuntar ma cam amuza cand ma gandesc ca eu am ramas la zi cu vreo 4 seriale, am vazut si cateva filme, m-am distrat, am dormit ( si din nou aici ar putea interveni anumite persoane care sa spuna ca am dormit chiar muult, defapt ca de obicei) si totusi s-a terminat relativ ok sesiunea pentru mine, poate chiar mai bine decat pentru cei care s-au stresat foarte tare.

Pertotal media 8,1 pe semestru cu tot cu anm’ul eu zic ca este suficient de ok pentru efortul pe care l-am( sau nu) depus. Acum ca e vacanta, somnic de voie, leneveala cat cuprinde si rasfat de la mami ca doar sunt acasa, nu? 

Fara legatura

Cea mai aiurea chestie care mi s-a intamplat de 3 ori numai saptamana asta. Vorbesc frumos cu cate un amic si din vorba in vorba ajugem la un moment dat si la subiectul bac…ba ca ma plang eu de teme, ba el, ba ca e el mai mare cu 1-2 ani si tine lectii de filozofie de viata. Si de aici ajung sa aud “tocmai tu te plangi de texte argumentative la romana?” …raman putin asa…mai ales cand aud prima data si intreb si eu ca tot omul care stie ca nu e geniu in asa ceva “cum adica tocmai eu? Eu ce am?”…si vine raspunsul briliant: “pai nu esti tu blogger? Nu cu asta te ocupi tu? Scrii, nu?”

Genial ce pot spune…sa compari articolele scrise de mine, majoritatea in acelasi stil si format ca asta, cu textele argumentative de la romana.

Unul dintre cei care mi-a spus ceva de genul a fost si C., bine, el a spus-o mai mult pentru a-i ironiza pe ceilalti. Si cu “sprijin” de la el am ajuns sa imi imaginez cum ar fi daca as scrie la bac textul argumentative in maniera in care scriu aici, pe blog, sau as face comentariu literar exact asa cum il interpretez eu defapt…adica as spune cat de curve sunt Otilia, Ela sau cat de tembel este Ion sau cat de drogat era Iona sau cat de emo era Bacovia si aceste “sau”  pot fi muuulte. Am o maniera de a interpreta si comenta textele din programa de bac de mama-mama. Si C. mi-a spus ca ar fi bine daca nu m-as alege cu vreo vanataie/fractura din partea profesorilor care vor corecta lucrarea mea…de trecut nici nu se pune problema sa trec mai mult decat strada.

Dar din nou, nu inteleg care e legatura intre faptul ca am blog, ca scriu pe blog cu lipsa mea completa de inspiratie cand vine vorba de a compune niste texte argumentative complet tampite pe niste subiecte complet idioate Nu are pic de legatura…sau poate ar trebui sa inteleg ca persoanele respective nu mi-au citit in viata lor blogul si nu au nici cea mai vaga idee despre ce si cum scriu eu pe aici, nu? 

Inspiratie de seara

Stau destul de prost cu inspiratia…uneori stau si ma gandesc ce sa scriu…si pana la urma scriu despre ceva banal si foarte plictisitor (alteori nu’mi vine inspiratie deloc)…dar seara…cand ma bag in pat…pai sa vezi atunci inspiratie pe capul meu…imi misuna ideile prin cap ca mustele vara…idee dupa idee…dar nu ma ridic sa deschid iar pc’ul in momentul ala…si scriu doar ideea principal sau ceva gen titlu’ …si a 2’a zi…ma trezesc eu asa frumusel…deschid pc’ul si gasesc in telefon titlul, ideea sau ce am scris eu seara…si deschid frumos word’ul sa ma apuc sa scriu…pai scrie daca mai sti. Pur si simplu cand vad foaia in fata mea si trebuie sa scriu imi fug toate ideile…nu se leaga nimic in mintea mea…nicio fraza…doar cateva cuvinte fara legatura intre ele…si ajung sa scriu despre o tampenie…si dupa ce ca scriu despre o tampenie scriu si fara sens…cam ca acum…aseara de exemplu aveam in minte o multime de idei pentru postarea asta…acum…acum am doar niste cuvinte amestecate in minte…care abia vin si alea.

Am problema asta cu inspiratia de mai mult…dar nu i’am acordat importanta prea mare niciodata…nici acum nu ma agit prea tare…dar totusi e aiurea ca seara sa am o gramada de idei…idei dezvoltate…texte complexe si complete…si dimineata…dimineata gol frate…sau poate 2 fraze si aia e tot …ceva care seamana cu rezumatul la tot ceea ce mi’a debitat mintea aseara.

In general inspiratia ma loveste cand gasesc un subiect interesant la televizor…aud prin discutii sau pur si simplu vad ceva care ma deranjeaza…sau imi place foarte tare…dar nu se intampla zilnic evenimente din astea care sa le consider si eu interesante incat sa le acord o importanta suficient de mare incat sa scriu despre asta.

Daca n’am inspiratie ce sa fac? Sa ma apuc sa fur articole de pe alte bloguri? Sa nu scriu nimic? Parca nu’mi place cand trece ziua si nu pun nimic aici…oricat de banal si plicticos ar fi…

Am nevoie de “o muza” …am nevoie de inspiratie…

Succes

Incep testarile/testele/examenele ...so...Succes daca situatia voastra seamana cu :