A trecut ceva timp

Nu am mai scris de cam mult timp despre A. asa ca scriu acum, si nu asa oricum, pentru ca A. a fost cea mai tare persoana ever. Luni seara, cand am venit de la munca m-a asteptat cu mancarea calda pe masa, mi-a dat sa mananc, mi-a dat si desert, iar asta este cel mai tare gest posibil pentru mine, sa ma astepte cineva cu mancare dupa o zi in care am fost si la facultate si la munca, sa nu mai stau eu sa fac asta, ador asta. Si in acelasi timp A. m-a facut aseara sa realizez ca prostia doare si m-a mai facut sa realizez foarte multe chestii pe care le ignorasem din cauza unor vorbe anapoda si din cauza unor idei idioate din mintea mea. Asa ca A.: iti multumesc pentru ca existi in viata mea, chiar nu stiu ce m-as face fara tine si nici nu vreau sa aflu vreodata, pentru ca daca aseara am reactionat cum am reactionat in acea situatie, daca ar fi fost cu tine stiu ca ar fi fost mult mai rau de atat. Nu am multi prieteni, dar in acelasi timp am cei mai buni prieteni si nu i-as da la schimb pe o mie, pentru ca intotdeauna calitatea bate cantitatea, iar pentru mine A. face cate n prieteni de duzina, si ma bucur ca in clasa  a 9-a in al doilea semestru mi-am facut curaj sa ma bag in seama cu ea si ca acum, dupa 4 ani si ceva, aproape 5, inca e prietena mea. Da, ma mai si supara, vreau sa o bat uneori, dar si ea pe mine, destul de des, dar altfel ar fi ceva plictisitor, nu? Plus ca cine se aseamana se aduna. Mersi A. 

Aprecieri false

Nu imi plac si prefer sa nu primesc deloc aprecieri decat sa primesc aprecieri false! Nu le agreez deloc si nici persoanele care le spun nu prea imi sunt pe plac. Toata lumea incepe cu linguseli cand are nevoie de ceva, unii mai au putin si iti spun ca esti idolul lor… si toate ca la sfarsit sa urmeze “am nevoie de …”/ “ajuta’ma cu…” . Pay bine mah omule…de ce nu intrebi sau de ce nu zici direct? Crezi ca daca am de gand sa’ti raspund “nu” iar tu inainte sa ma intrebi imi bagi un set frumos si lung de laude si tot felul de linguseli o sa’mi schimb raspunsul? Sa te ajut…NU…poti sa ma lauzi sa’mi spui ca sunt zeu/idol/cea mai suprema fiinta…daca raspunsul meu e nu…apoi nu ramane.

Da…eu iau chestiile aste in gluma de cele mai multe ori…dar cand se exagereaza deja devine stresant…apreciez omul care stie sa zica ce vrea direct nu pe ocolite cu “pay sa vezi ca mi’a murit pisica, purcelu’, catelu’ si peste toate astea am ramas si fara hartie igienica la baie in timp ce stateam pe tron”…(vai, dar ce m’ai impresionat)…si dupa ce imi bagi o poveste din asta extreme de lacrimogena impresionanta incepi sa’mi lauzi tot ce iti amintesti despre mine “esti cea mai desteapta, isteata, draguta, frumoasa, impresionanta,etc, etc, etc persoana pe care o cunosc”…(clar nu stii multe persoane, dar mersi m’ai flatat plictisit) …si dupa toata introducerea asta scuuurta in care imi poveste despre tragedia vietii tale si imi insiri un pomelnic de complemente incepi ce vroiai tu sa’mi zici defapt “am nevoie sa ma ajuti si pe mine sa ….” . Pay bay omule…pana ajungi tu la partea asta cu “ am nevoie sa ma ajuti cu…” eu deja ori adorm ori te opresc si injur.

Cu ce dracu’ crezi tu ca ma incalzeste pe mine ca am aflat ca ti’a murit pisica, purcelu’ si catelu’ si ca ai ramas si fara hartie igienica pe tron? Cu nimic…nu’mi pasa de asemenea tampenii cand tu nu vrei decat sa’mi ceri ajutor pentru o chestier mai putin sau mai mult banala.

Imi faci complimente? Fa’mi …dar sa fie adevarate…daca incepi sa imi insiri un asemenea pomelnic de calitati si abilitati pe care nu le am nu’mi dovedesti decat ca esti tembel. Ma amuzi…da…dar daca nu te si opresti si deja o dai in fantasme imi stergi zambetul care se transforma din ras puternic in nervi…nervi ca esti tembel si nu stii sa te opresti…nervi ca esti idiot si nu stii nici macar ce sa spui ca sa para veridic.

Apreciez critica(pe aia constructiva, nu pe aia din invidie)…o astept…apreciez complimentele (pe ALEA REALE)…si detest din ce in ce mai mult lingusitorii care sunt prea redusi sa te intrebe direct sau sa’ti ceara ajutorul direct si intai au nevoie de o introducere pompoasa cu o ditai tragedia din viata lor inexplicabil de grea si de un pomelnic universal de calitati pe care ei le apreciaza la tine si complimente fara numar.