Aveam nevoie de asta

La un moment dat, anul asta, in luna iulie mai exact, am spus ca sper ca 14 iulie 2014 si 10 iulie 2015 se bucura pentru ca pe 12 iulie 2015 a aparut o noua varianta zdwub. La acel moment nu stiam daca este intr-un sens bun, pentru ca atunci mi-am construit un zid si mai mare in jurul meu. De ce am redeschis acest subiect? Pentru ca nu mi-a reusit, sau cel putin nu cum mi-am propus eu, nu cum simteam eu in acel moment ca am nevoie, dar poate ca cele 14 ore de somn odihnitor de care am avut partea aseara sunt de vina sau poate evenimentele recente din viata mea, dar mi-am dat seama ca am nevoie de asa ceva, mi-am dat seama ca undeva, cumva, am renuntat la acel zid, si il vreau inapoi. Stiu ca intr-un punct, cam prin august, pe la sfarsit, si apoi mult mai intens la inceputul lunii octombrie mi-am propus sa las acel zid in jos putin si sa permit altor persoane sa se ataseze de mine, sa fiu o persoana sociabila si agreabila cu adevarat, dar am constatat ca la un moment dat, nu stiu exact cand si cum, dar am lasat zidul jos complet si m-am atasat si eu de acele persoane. Da, acum nu e ceva rau, dar urmeaza sa fie, si nu vreau sa ajung iar in acel punct, dar in acest moment nu stiu sigur cum sa pot ridica din nou acel zid de protectie si in acelasi timp sa nu indepartez aceste persoane, pentru ca sincer, imi cam place, m-am obisnuit asa, dar cunoscandu-ma, stiu si ce inseamna asta pe termen lung, sau ma rog, nu neaprat atat de lung. Si nici cu afectiunea fata de animale nu am reusit ce mi-am propus atunci, da, m-am distantat, dar inca o fac fortat, inca trebuie sa ma fortez sa nu simt afectiune pentru animale, nu este inca natural si firesc.

Ma princep sa indepartez persoanele din jurul meu, involuntar chiar, de cele mai multe ori, aproape mereu chiar, fac asta fara sa vreau, o face acel zid de care am pomenit pana acum, dar acum zidul ala simt ca este lasat complet jos, ca nu mai exista, si in anumite momente ii simt lipsa, il vreau inapoi, dar nu stiu sigur cum sa il inalt din nou fara sa ranesc persoanele din jurul meu, persoane carora eu le-am permis sa intre in viata mea, ba chiar le-am incurajat permitandu-mi si mie sa ma atasez la randul meu de ele. Da, stiu, nu prea are sens ce spun acum, nici pentru mine nu are asa mult sens, sincer, tocmai d-asta am ales sa incerc sa imi expun gandurile in scris, poate asa capata ceva mai multa logica, poate asa reusesc sa gasesc o solutie. Poate pana cand imi opresc degetele din a scrie aberatii aici gasesc si acea solutie, dar pana atunci le mai las sa distreze cu tastatura pentru ca nu au simtit-o de mult in acest sens, nu le-am permis de prea mult timp sa imi exprime gandurile fara controlul ratiunii si al limitarii, dar astazi, acum, le las sa tasteze tot ce vor, cum vor, le las sa imi descarce toate gandurile acumulate in ultimul timp.

Imi e oarecum teama in acelasi timp sa las din nou acel zid sa se ridice, pentru ca stiu ca o sa ma afecteze procesul de ridicare, proces in care o sa indepartez persoane pe care nu cred ca vreau sa le indepartez, dar care stiu ca nu sunt obisnuite cu acea versiune a mea si care la un moment dat o sa aleaga singure sa plece, pentru ca asta face acel zid, triaza orice risc de atasament periculos, orice risc de afectare a mea, ma imunizeaza. Dar in acelasi timp stiu ca si fara acest zid, intr-o zi, la un moment dat, acest lucru o sa se intample, si atunci o sa ma prinda la pamant, fara nici o protectie, fara nimic, si o sa fie mult mai rau, si deci, ca o concluzie pana acum problema mea este daca sa aleg eu momentul si sa controlez cand imi ridic zidul si indepartez anumite persoane care reprezinta un risc pentru mine sau sa las lucrurile sa vina de la sine si sa las zidul sa se ridice singur, atunci cand o sa fie nevoie. Pentru mine sunt urate ambele situatii, dar in acelasi timp stiu ca a doua situatie m-ar afecta mai tare, dar in acelasi timp mai stiu si ca a doua situatie ar putea sa mai dureze o perioada, perioada in care sa ma simt bine, dar tot in acelasi timp mai stiu si ca fiecare secunda care trece in aceasta situatie o sa ma afecteze si mai tare atunci cand o sa se produca ruptura naturala si fireasca.

Daca va intrebati de ce am permis totusi o usoara coborare a zidului atunci daca stiam ca o sa se ajunga aici, raspunsul este simplu, nu stiam si chiar nu ma gandeam ca o sa se ajunga aici, atunci am vrut doar sa vad daca pot sa cobor usor zidul, sa permit altor persoane sa intre usor in viata mea, nu stiam ca o sa ajung sa dobor complet zidul, nu mi-am propus niciodata sta si nici nu mi-am imaginat ca s-ar putea intampla asta vreodata, adica zidul meu era destul de solid, ridicat in ani si ani de zile, pus la multe incercari si supus multor lovituri care l-au fisurat, dar niciodata doborat, care din contra, il faceau si mai puternic cu fiecare fisura reparata.

Si gata, hai sa ma opresc aici, articolul asta a devinit deja mult prea lung, de mult nu am mai scris un articol asa de lung si atat de profund, punem pauza, o sa revin probabil la acest subict, totusi, dar o sa fac asta in momentul in care o sa am o solutie, sper ca o sa fie curand....

Program de heiterit

Nu am mai heiterit de mult, sau cel putin nu aici, live am mai tot facut asta si chiar si pe pagina de facebook. Subiectul asta l-am abordat deja pe facebook inca din seara in care s-a intamplat pentru ca mi s-a parut mult prea deplasat, mult prea dubios. Pentru cei care nu au facebook sau nu au dat like paginii, dezvolt aici. Cand veneam de la munca intr-o seara, o seara ploioasa, fara umbrela, normal fara umbrela, aproape alergand spre camin trec pe langa un grup de copii, nu foarte mare si cu media de varsta undeva intre 8-10 ani si la inceput, cand ma apropiat mi se pareau sweet, aveam impresia ca  au inceput sa simta deja spiritul iernii si cantau colinde, cand am trecut pe langa ei nu mi s-au mai parut asa deloc pentru ca am auzit “si aduce droguri multe la...” si dupa “semanlul” s-a bruiat, pentru ca din nou, aproape alergam.  Mi s-a parut foarte aiurea si dubios, adica sa fim seriosi, la 8-10 ani sa schimbi un colind atat de dragut, un colind al copilariei pentru foarte multe generatii in asa ceva? Si mai dubios este ca acel copil care canta era tot un zambet, iar ceilalti il priveau oarecum admirativ, deci pentru el, pentru ei, era ceva foarte cool, foarte smecher, foarte interesant, foarte intens. Pentru mine a fost o chestie marcanta pentru toata seara aia....

Something for me...

Stiti momentul ala in care va simtiti cu adevarat bine? In care sunteti impacati cu locul in care sunteti, cu persoane din jurul vostru, cu modul in care decurg zilele, mai mult sau mai putin spontan, cu schimbarile interioare sau din jur? Cred ca intelege toata lumea la ce ma refer, si acum partea mea preferata pe care nu am mai spus-o de mult: sititi cat de tare urasc cand se intampla ceva si da toate astea peste cap? Enorm de tare!

Totul era ok, totul era frumos, nu imi mai pasa, inca nu imi pasa, dar cosmarul s-a intor aseara, si probabil o sa fie din nou si din nou si din nou si din nou, ca si pana acum cateva luni cand disparuse. Dar sititi ce e cel mai nasol? Ca aseara a fost foarte intens, poate din cauza ca nu am mai auzit de foarte mult timp acele cuvinte in somn, poate pentru ca nu m-am mai trezit de mult cu tricoul aproape complet ud pe mine, poate pentru ca nu m-am mai trezit de mult respirand ca si cand as fi alergat la un maraton, poate pentru ca in sfarsit ma simteam si eu bine. Si cand sa vina viata si sa imi spuna ca nu, nu am voie sa ma simt bine, daca nu fix atunci cand imi e mai bine? De ce sa loveasca atunci cand sunt deja jos? Nuuu, atunci cand sunt sus sau ma rog, mai sus, ca sa se simta mai bine lovitura. Adica nu era destul de urat ca oricum imi e greu sa apropii cu adevarat de cineva din cauza anumitor chestii din trecut, acum apare si asta din nou.

Dar zau ca nu inteleg logica, nu inteleg de ce tocmai acum s-a gandit sa se intoarca visul asta idiot. Adica pe langa faptul ca ma simt foarte bine in situatia in care ma aflu, din aproape toate punctele de vedere, nu am mai avut nici o treaba de mult cu nimic legat de acele cuvinte din vis sau cu persoana care le rosteste. Hmm, si inca ceva interesant, sau poate doar am uitat ordinea cuvintelor de ultima data, dar aseara mi s-au parut ca erau altele, aceleasi in esenta, dar altele in putere, mai dure, mai puternice, mai acuzatoare. Dar din nou, poate doar am uitat eu de ultima data cum e...

Cer prea multe daca vreau sa nu revina acel cosmar infernal? Imi place sa dorm, si cum nu mai am oricum atat de mult timp pentru aceasta activitate atat de draga mie, macar alea 5-6-8 ore pe care le dorm, vreau sa le dorm, fara sa ma trezesc din juma in juma de ora cu senzatia de "bai mai bine nu mai dorm in noaptea asta" pentru aseara aproximativ juma de ora chiar am preferat sa ma uit pe tavan decat sa incerc sa adorm la loc, dar stiind ca totusi trebuia sa ma trezesc devreme sa plec la munca am adormit din nou, si din nou m-am trezit la fel.... Stie cineva cum scap de cosmarul asta din nou? Ca aparent daca "tai raul de la radacina" si incerc sa ma simt bine nu merge pentru mult timp...

Gest dragut

Nu am murit inca, desi m-a luat raceala, inca traiesc, sunt aici, cam rarut ce e drept, dar sunt inca aici. Bine, nici “live” nu prea ma prinde multa lumea, adica pana cand si colega de camera mi-a spus ca nu ii mai place de mine asa tare, ca plec dimineata la munca sau facultate si ma intorc seara, ca ea ce face? Ma vede tot anul doar seara? Si ce e drept, nu pot sa ma cert cu ea, ca are dreptate, ajung acasa numa dupa ora 6[in cazurile placute, si rare] sau dupa ora 8[cel mai des] si in weekend, atunci sunt acasa, in mare parte.

Dar haideti sa va povestesc cat de draguta este aceiasi colega de camera care este suparata ca nu prea ma vede anul asta acasa. Dupa ce am rezistat vitejeste cu atatia bolnaviori in jurul meu, oriunde as fi, m-a luat si pe mine raceala. Si miercuri dimineata cand m-am trezit, m-am trezit cu asta pe birou, langa mine: 

Si ieri dimineata era din nou o cana cu ceai pe birou, langa patul meu cu un al post it cu “sa iti bei ceaiul nou”. Este adorabila colega mea, nu? Este!

Oh, si am racit atat de dragut si am tusit atat de mult ieri si aseara incat astazi m-am trezit cu febra musculara la abdomen, nu pot nici sa rad sau sa imi suflu nasul fara sa ma doara. Am zis ca daca nu termin raceala asta cu patratele abdominale, nu am facut nici o treaba, si sincer, cred ca o sa ajung sa am patratelele alea, ca si astazi tusesc, nu la fel de mult, dar suficient.

I'm here, or maybe not...

Vicii

La orice varsta sistemul circulator poate produce afectiuni neasteptate. Dar pastilele pot trata aceste afectiuni si in acelasi timp sa produca alte afectiuni, precum imbolnavirea ficatului sau a stomacului. Da, ceva de genul asta mi-a spus un amic care este medic rezident, si desi oficial sustine medicina cu tot ce tine de ea, in particular, pentru tratamentele de lunga durata sau pentru prevenirea anumitor afectiuni, recomanda metode alternative, precum produsele naturiste sau mai usoare. Pentru afectiunile de care am pomenit la inceput mi-a recomandat pentru un alt amic Endolex, ajuta la functionarea naturala a venelor capilare si a vaselor limfatice si contribuie la mentinerea tonusului normal al peretilor vasculari.

Cum el este un impatimit al cafelei de dimineata si a tigarii de langa pentru ca altfel nu se poate, nu poate renunta de aceste vicii, sau nu vrea, pentru ca daca ai vointa orice se poate, eu pe principiul asta merg. Cu nicotina nu am probleme, dar cu cafeaua da, sau oarecum, adica beau zilnic sau aproape zilnic cafea, pentru ca mi se pare un mod foarte bun de a socializa dimineata cu colegele de camera acum ca m-am intors la camin si pentru ca la birou am momente in care simt cum imi obosesc foarte tare ochii, stand 8 ore in fata a doua monitoare, se simte, si pentur ca, desigur, aceiasi idee cu socializarea, imi place sa stau la o cafea cu seful dimineata la o vorba, vorba de munca sau vorba de “consum general”, ideea este ca este un mod de a socializa, si imi place, dar in acelasi timp desi beau zilnic sau aproape zilnic, am avut si momente, poate chiar saptamani intregi in care nu am baut cafea deloc, din lene in mod normal, pentru ca nu o mai am pe mami care sa imi faca dimineata cafeaua, la birou il mai “conving” pe sefu’ sa o faca el, iar la camin, o sa incer sa le “invat

 anul asta pe fetele din camera sa faca in weekend dimineata.

Mi-a mai recomandat pentru acel prieten si chiar si pentru mine, revisan cardio, aparent face bine daca ai mod haotic de a manca, sistemul imunitar scazut, pentru ca iti stimuleaza imunitatea si fortifica sistemul cardiovascular, care se “altereaza” repede din cauza cafelei si a tigarilor. 

Amintiri

Acum, cand regia incepe sa fie din nou plina de studenti si de parintii lor, mi-am amintit ca anul trecut, nu chiar pe vremea asta, mai cam prin iarna, mergeam si scriam un mesaj in timp ce mergeam ca trebuia sa ne intalnim si cu alte persoane sa mergem pe aici prin regie sa bem un suc, ceva, si am vazut la un moment dat, destul de tarziu, ca vin 2 persoane din fata mea, si dupa am vazut ca am loc sa merg printre ele, era si seara, si am vazut ca s-au dat mai intr-o parte amandoua, si aveam loc sa trec printre ele lejer. Problema a fost cand am incercat sa fac asta si nu am reusit. De ce? Pentru ca fetele duceau amandoua o geanta din aia imensa, neagra, care, pe cuvant daca am vazut-o pana cand am realizat ca "bai, eu nu pot sa mai merg".
Da, abia astept sa se linisteasca iar lucrurile pe aici, mi se pare mult prea multa agitatie.

M-am corectat!

C., sau scuze, defapt CRISTI, ca e suparat in ultimul timp pe mine pentru ca vorbesc depsre el ca o simpla litera a alfabetului, si nici macar nu e prima, sa ii spun numele intreg, ca asa, o litera din alfabet este mult prea neinsemnata. Deci, revenind la ideea initiala, Cristi, vrea sa isi deschida o afacere secundara, pe langa viitoarea cariera in avocatura, vrea sa se specializeze in controlul calitatii.

Bine, nu are nici o idee despre treaba asta, dar a inceput sa cauta sfantul google, si sa se informeze. Ceea ce este foarte de bine, pentru el, pentru mine care sunt complet pe langa nu prea e asa bine, adica, eu il ascult cand imi povesteste chestii si il las sa termine de spus tot ce are de spus pentru ca este foarte entuziasmat despre ideea asta, dar nu inteleg o iota din ce spune el acolo, si ii spun doar ca “da, asa e, ai dreptate”. Pentru ca nu am nici cea mai mica idee daca are dreptate sau nu pentru ca  acest domeniu este complet paralel cu mine si cu interesele mele, asta asa, ca sa fiu sincera.

Tot ce am putu eu sa fac a fost sa ii recomand sa inspire de la altii sau sa lucreze in parteneriat cu ei, si i-am recomandat sa incerce cu cei de la Matricia, pentru ca na, par o firma serioasa si sunt destul de seriosi din recenziile pe care le-am citit despre ei, pentru ca na, vreau sa il ajut, dar cum eu sunt complet pe langa subiect, macar sa ii gasesc pe cineva de la care sa se inspire sau cu care sa incerce sa colaboreze, in caz ca poate face asta.

Sau, desigur, mereu ramane varianta de a isi termina studiile si de a profesa in domeniul lui, avocatura, pentru ca in fond si la urma urmei asta este ceea ce ii place lui cu adevarat. Stiu ca este foarte activ si foarte interesat de cat mai multe lucruri si vrea sa faca mai multe lucruri in acelasi timp decat am eu degete la ambele maini, dar eu sunt de parere ca mai bine exceleaza in unul decat sa fie mediu sau slab in mai multe, nu?

Din nou...

Din cand in cand ma apuca nostalgia cu privire la primele mele momente cand mi-am deschis blogul. O adevarata aventura, un adevarat chin, dar ce e drept acum mi se par amintiri frumoase, chiar daca atunci era o adevarata bataie de cap. Nu aveam idee ce face o firma de crowdsourcing, nu intelegeam care era treaba cu SEO, nu stiam prea mult, stiam doar ca este o pagina web pe care sa scrii ce iti trece prin minte.

De crowdsourcing ebook nici pana recent nu stiam prea multe, pentru ca ce este drept nu prea am batut fierul pe modalitatile astea, recent am aflat si eu cum este sa constrolezi rezultatele negative din google, si treaba asta am descoperit si eu, din nou, destul de recent, ca este foarte utila pentru ca iti selecteaza vizitatorii, sau daca ai afacere online, iti selecteaza clientii, te favorizeaza pentru ca intotdeauna o sa se trezeasca un “dorel” care sa comenteze ceva aiurea si care sa iti afecteze imaginea sau daca ai un magazin online sau o afacere online, o sa afacteze si mai tare totul.

Da, de la un timp incep sa caut chestii de genul asta, da, nu, nu am timp liber, dar incepe sa ma pasioneze si domeniul asta tot mai tare, din nou, si as vrea sa imi fac din nou mai mult timp pentru el, pentru blog, si sa fac totul la un nivel mai profi, mai ok, sau macar mai consecvent decat acum.

Nu, nu ma pricep deloc, dar sunt foarte multe firme care se ocupa de optimizare pentru motoarele de cautare, au si e-bookuri gratuite, si stiu cu “se mananca” SEO si tot ce tine el, comparativ cu mine care sunt complet pe langa subiectul asta, dar planific sa ma dezvolt si pe latura asta.

Stiu, am mai spus de multe ori ca fac asta, ca ma revin din nou blog cu tot ce tine de treaba asta, ca incerc sa revin la “normal”, la cum era, chiar incerc asta, dar job-ul si oboseala venita la pachet cu el m-a cam retinut, dar din nou, mi-am propus sa revin aici, prea imi e dor. Si daca imi e dor trebuie sa imi fac timp pentru asta. 

Just do it

Nu e asa simplu pe cat pare

Am auzit atat de multe persoane care prefera sa aleaga “bisturiul” in locul unui stil de viata sanatos si activ. Vreau sa le spun acestor persoane ca poti sa iti faci operatii unde vrei, poti sa faci chiar si operatie de liposuctie la Clinica Zetta din Bucuresti sau unde ai tu in plan, dar, un mare si subliniat DAR, loposuctia nu este un tratament impotriva obezitatii si garantat nu tine locul alimentatiei sanatoase si exercitiilor fizice recomandate zilnic.

Da, normal, toata lumea vrea sa slabeasca rapid si fara sa miste un deget, dar nu e chiar asa usor. Exista diete, exista exercitii fizice si tot asa mai departe sau pe scurt, exista un stil de viata sanatos. Chiar daca faci azi o operatie si scapi de grasime, daca o sa continui in acelasi ritm ca pana in moment operatiei, ghici ce, grasimea aia se intoarce si o sa trebuiasca sa intri din nou pe usa in lateral, ca frontal nu ai loc. Si la fel de degeaba este sa urmezi o dieta daca atunci cand o termini rupi primul fast-food care iti iese in drum.

Da, stiu, exista persoane care sunt mai plinute din cauza anumitor afectiuni medicale, dar mai mult de jumatate din persoanele supraponderale sunt in aceasta “conditie” din cauza stilului de viata foarte haotic. Si prin asta ma refer la mese neregulate, mancare proasta( ca sa o spun asa direct, si stiu ca intelegeti la ce ma refer), lipsa activitatilor sportive, si aici nu ma refer ca trebuie sa faci sport de performanta, nu, daca alergi 15-30 minute zilnic, sau doar daca mergi, da, daca mergi 30-60 minute zilnic, se simte, pentru organism chiar se simte.

Da, stiu, eu sunt o persoana lenesa si le spun altora teoriile astea, dar nu e chiar asa, adica recunosc, mananc numai prostii si foarte neregulat, dar merg aproape zilnic 3-4 km la pas si de luna viitoare, dupa ce o sa ma intorc in camin si acesti 3-4 km zilnici se vor rezuma la 1-2 km, o sa merg la sala zilnic sau aproape zilnic. Si nu, nu ma duc sa imi dezvolt muschii, ma duc pentru cardio, miscare, tonifiere, intretinere si da, vreau sa dau jos si din grasime. Nu se vede foarte rau la mine, dar eu stiu ca este acolo, o vad si o simt, si garantat o vad si altii daca eu o vad, chiar daca, foarte dubios, eu zic ca m-am ingrasat in ultimele 2 luni, insa persoanele nu m-au vazut in acest interval de timp, mi-au spus ca am slabit. Dar asta este deja alt subiect.

Funny story

Cand merg cu metroul si nu este exagerat de aglomerat, in special cand ma intorc acasa de la munca, ma joc pe telefon, in ultimul timp ma joc 2048 hexagon, ma chinui de cateva saptamani la el, mai am putin si ating 1 000 000 de puncte. Partea care mi s-a parut foarte funny? Acum cateva zile cand ma intorceam de la munca, stateam in picioare, undeva intre vagoane. Vin un tip la mine si “hei, vad ca te joci candy crush, imi dai facebookul tau ca sa ne trimitem reciproc vieti?” si la replica mea “defapt ma joc 2048” tipul nu a mai spus nimic, si intre timp a ajuns si metroul in statie si a coborat. Well, nu stiu care era faza si de unde a luat replica aia, dar a fost funny, chiar foarte funny. Data viitoare poate chiar o sa ma joc candy crush in metrou.

Incercari

Inainte sa ma angajez unde lucrez in prezent, am incercat sa ma angajez intr-un domeniu cu care nu am nici cea mai mica legatura, la o firma contabilitate. In momentul in care nu am primit niciun semn de la ei, m-am cam intristat, dar pana seara mi-a trecut, adica, stiam ca nu am nici o treaba cu acest domeniu si ca oricum nu prea ma vedeam lucrand in contabilitate, dar voiam sa lucrez, asa ca am trimis CV-uri la toate job-urile disponibile pe care le-am gasit. Da, voiam sa lucrez, dupa 2 luni de lucrat zilnic, nu stiu daca sentimentele mele sunt chiar aceleasi. Uneori cand imi amintesc de tentativa de a lucra in contabiltiate ma amuz si ma intreb cum as fi fost acum sau, in fine, dupa doua luni de munca in acel domeniu daca starea mea de spirit si entuziasmul meu de a avea un job la care sa mergi zilnic, sa stai 8 ore zilnic, a cam disparut deja si facand ceea ce fac.

Dar e funny cand imi amintesc ca am stat cam o saptamana citind sitiri din financiar si incercand sa inteleg toate notiunile de acolo si sa invat chestii pentru “a da bine” in eventualitatea in care m-ar contacta si ar fi fost nevoie sa merg la un interviu, sa am si eu idee, asa in mare despre domeniu. Si ca tot v-am povestit recent de C., sa continui cu el, nu aveti idee cat a putut sa rada de mine in saptamana aia. Eu incercam sa retin ceva din tot ce citeam acolo, iar el, ei bine, tot ce facea el era sa ma tachineze si sa rada de mine si de incercarile mele, fara succes ce e drept, si nu rata absolut nici o ocazie sa aduca subiectul in discutie. Nu conta despre ce vorbeam, gasea un mod de a ajunge la “si cum merge cu contabilitatea?”. De la incercarea mea incep sa cred ca vorba aceea cu “inginerul nu se impaca niciodata cu economistul”  este adevarata. Dar toatea astea raman doar in mintea mea, si desigur, a lui C., care inca ma mai tachineaza ocazional cu subiectul asta. Nu am de unde sa stiu cum ar fi fost pentru ca nu am ajuns acolo, si chiar daca dupa 2 luni de munca zilnic am ajuns sa afirm cu tarie chiar ca eu nu sunt pentru munca zilnica, ca sunt o lepra si cam de miercuri incep sa numar zilele pana vineri si vineri numar orele pana seara pentru ca stiu ca in seara aia dorm si a doua zi nu imi suna alarma, imi si place sa am o activitate, sa am, practic, o responsabilitate.

Sunt jos. Si eu

Va mai amintit de C.? Nu am mai spus nimic de mult despre el, hai sa remediem asta. In zona unde stau acum, in fata blocului este un loc pe care scrie “Loc pentru cazane”, ce citeste al meu C.? “Loc pentru cazare” si era chiar foarte intrigat, cum, in parcare, loc de cazare, unde, cum? Ba chiar la un moment dat a intrebat si cat costa si daca e chirie pe ora, zi, saptamana sau luna.

Oh, si cand a venit prima data sa ma ia de la birou sa ma aduca acasa se incurcase pe stradute, a scris adresa gresit pe gps si a fost foarte “fun” cand am inceput sa ne contrazicem “sunt jos, unde esti?”

“am parcat chiar in fata”

“pai eu sunt jos, nu te vad”

“nici eu nu te vad, unde esti mai exact?”

“langa usa garajului”

“ce garaj? Nu e niciun garaj aici, e o terasa”

Si acum ca ati prins ideea, discutia asta a durat aproximativ 20 de minute si apoi am ajuns la “du-te la gura de metrou si vin sa te iau de acolo”, aparent nu numai ca nu era pe strada care trebuia, era aproape de iesire din bucuresti, spre chitila, in partea aia.

Si cam atat va spun momentan de C., nu, o sa va las si pe voi sa radeti de perlele lui in general, dar ma opresc aici ca sa am “material” si pentru alte articole. 

Pasiuni secrete

Unele pasiuni secrete, au fost pastrate atat de bine ca fiind secrete, incat atunci cand ies la suprafata sunt o adevarata surpriza pentru toti cei din jur, de la simple cunostinte pana la cei mai buni prieteni. Eu spre exemplu, mi-am socat recent prietenii cand mi-am achizitionat un kit oja semipermanenta si m-am oferit sa le fac manechiura prietenelor mele care stiam ca sunt pasionate. Da, aproape au facut stop cardiac in acel moment, dar acum sunt ok, nimeni nu a fost ranit in acest proces si nu a fost necesara nici o interventie medicala, nici fizica si nici psihica.

Normal ca nu ma pricep, dar aveam nevoie de persoane pe care sa ma antrenez, nu? Si cu oja semipermanenta si cu oja “clasica” tot dificil este sa exersezi pe tine, ai nevoie de o alta perspectiva si garantat daca mana dreapta nu face minuni, stanga garantat face dezastre, si decat sa ai unghiile de la o mana acceptabile si la cealalta mana sa ii faci pe cei din jurul tau sa te intrebe daca a trecut o tornada peste unghiile tale, mai bine inveti sa te descurci bine cu dreapta, exersand pe altii, si dupa incerci pe tine, dupa ce ai “testat” suficient de mult pe altii.

Si daca se intampla sa nu mai fi desenat de cativa ani buni, si chiar si atunci cand desenai nu desenai la o scala atat de mica, lucrurile nu devin deloc mai usoare. Bine, desenul pe care l-am facut in facultate nu se pune, nu cred ca vrea cineva sa aiba pe unghii piulita franceza sau diferite piese incastrate si alte chestii tehnice, nu?

Da, am incercat pe aproximativ 5 persoane, nu am poze cu rezultatele, dar sa spunem ca de la a 5-a incercare a inceput sa imi iasa decent. Si ca sa ma asigur ca o sa fie macar bine, daca nu perfect, dar totusi sa treaca de stadiul “decent”, am inceput sa desenez pe foaie, cu creionul, frumos si batraneste, diverse modele pe care as putea sa le fac si pe unghie, si fiind la scala foarte mica mi-au cam dat batai de cap, dar am inceput sa ma perfectionez. Mai trebuie doar sa gasesc persoane care sa fie dispuse sa ma lase sa mai “exersez” pe ele, ultimele 5 aparent au treaba in perioada urmatoare. 

O seara reusita

Sambata am fost la un spectacol de improvizatie oferit de cei de la trupa Freeze prin intermediul celor de la “do the right mix” in cadrul campaniei saptamana europeana a miscarii, despre care am scris recent, si le multumesc foarte tare pentru aceasta ocazie, a fost o seara geniala. Trupa Freeze a facut un spectacol pe cinste, a fost open bar cu o servire foarte buna, iar eu m-am simtit extraordinar, de mult nu am mai ras cat am ras intr-o ora si jumatate la acest spectacol. Si, sincer, pe mine cei din trupa m-au convins sa merg si alte spectacole oferite de ei.Sambata am fost la un spectacol de improvizatie oferit de cei de la trupa Freeze prin intermediul celor de la “do the right mix” in cadrul campaniei saptamana europeana a miscarii, despre care am scris recent, si le multumesc foarte tare pentru aceasta ocazie, a fost o seara geniala. Trupa Freeze a facut un spectacol pe cinste, a fost open bar cu o servire foarte buna, iar eu m-am simtit extraordinar, de mult nu am mai ras cat am ras intr-o ora si jumatate la acest spectacol. Si, sincer, pe mine cei din trupa m-au convins sa merg si alte spectacole oferite de ei. Nu am gasit foarte multe video-uri de la ei pe youtube ca sa va pot oferi o monstra din ceea ce pot face, dar va recomand sa mergeti la spectacolele lor, nu o sa regretati. 

Oportunitati

Am observat ca in prezent daca sti limba engleza nu mai este un avantaj cand vrei sa te angajezi, sa cunosti limba engleza este deja ceva standard pentru angajatori, nu mai este ceva wow, nu mai este ceva cautat, este o cerinta aproape, sau chiar, standard. In schimb chineza si germana sunt foarte cautate, motiv pentru care eu, am decis sa fac un curs delimba germana pentru incepatori. Da, am ales germana, pare ceva mai ok decat chineza in mintea mea, in prezent.

Ce e cu mine? Nu stiu nici eu, sincer, adica am deja un job, dar m-am gandit ca nu se stie niciodata ce o sa se intample pe viitor, de ce sa nu profit de ocazie daca tot am dat peste ea, nu? O sa fac totusi niste cursuri autorizate ca am mai vrut eu sa invat niste chestii pe net si peste ce am dat pe site-urile respective, zau ca nu avea nici o treaba cu titlul si implicit nici cu materia, defapt era un program de programare, care era “prezentata”. Adica, realizati in stil erau daca eu care nu prea aveam deloc tangente cu acele notiuni am putut sa imi dau seama ca sunt doar abureli acolo, nu? Dar din fericire au fost free, deci nu a trebuit sa ma oftic extrem de tare ca am dat bani degeaba. Cu germana am ceva mai multa incredere cand stiu ca e ceva oficial, este un curs de 4 saptamani, cu profesori, cu clase si tot asa. Adica, pare mult mai credibil decat “trimite un mail aici pentru cursuri”.

Da, am timp si de munca si de facultate, care da, stiu, o sa inceapa curand, si o sa am timp si de cursurile astea de germana si o sa am timp si sa ma distrez. Adica ma pot duce la cursuri in doar in weekend sau in 2 dupa-amiezi din timpul saptamanii, orele sunt decente in ambele cazuri, si asa, cand o sa aud pe cineva vorbind in germana in jurul meu sau cu mine, nu o sa mai intreb daca ma injura sau de ce ma injura. 

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Mult prea simplu

Ce mi se pare mie foarte nedrept este faptul ca un baiat/ barbat isi gaseste mult mai usor haine decat o fata. Adica sa fim seriosi, un barbat poate purta acelasi costum la orice eveniment, doar schimba camasa, si e simplu sa gasesti camasi barbatesti la preturi acceptabile. Ca fata este o adevarata povara sa faci cumparaturi.

Si la fel de complicat este ca o fata sa se decida cu ce sa se imbrace cand merge la un eveniment sau iese in oras. La baieti, din nou foarte simplu, un tricou sau o camasa si pot merge oriunde, atat in locuri casual, cat si in localuri mai pretentioase. Cu o camasa de genul acesta pot merge oriunde: 

 Ca fata, stai cateva ore bune, poate chiar zile sa iti gasesti o rochie, mai ales pentru un eveniment mai important. Daca este un eveniment precum o nunta sau ceva din aceiasi categorie, o sa stai mai multe de zile si o sa vezi zeci de rochii de seara si o sa gasesti la fiecare cate o “problema” si o sa iti gasesti foarte greu rochia care sa iti inspire “asta este pentru mine”.

Recent am fost cu 2 prieteni la cumparaturi, un el si o ea, el si-a gasit si camasa si costum si pantofi in mai putin de 2 ore, ea in 2 ore nu a gasit nici macar una care sa i se pare acceptabila. Si am sfarsit prin a lua magazinele la rand de cel putin 2 ori fara succes. Intr-un final si-a gasit rochia dorita, aceasta:

Dar nu aveti idee cat am umblat si dupa asta, am umblat virtual ce e drept ca altfel acum nu as putea nici macar sa stau in pat de ce febra musculara as avea. Asta ma face sa spun din nou, cu tarie, “multumesc internet ca existi si ne faci viata mai usoara”.

Dar asa, de curiozitate, doar mie mi se pare ca este foarte nedreapta toata treaba asta? Adica oricat de nepretentios ai fi, tot e mai complicat la fete decat la baieti, si chiar daca la baieti intra mai mult material hainele lor sunt mai ieftine. 

Mana de la mana, roata de la roata

Recent am descoperit o campanie, “Do the right mix”, care mi se pare foarte interesanta si in care vreu sa ma implic activ. Aceasta campanie urmareste sa promoeze avantajele combinarii diverselor forme de deplasare in mediul urban, avantaje precum: economie, deplasarea fara aglomeratie, comoditate. Pana acum din 4 orase(Bucuresti, Constanta, Timisoara si Cluj) au participat in total 1117 persoane, dintre care cele mai multe au fost din Bucuresti 606. Acestor persoane li s-a aplicat si un chestionar format din 6 intrebari, rezultatul, statistic, acumuland raspunsurile din cele 4 orase este urmatorul:

Persoanele din Timisoara considera traficul din orasul lor mult mai dificil decat traficul din celelate 3 orase implicat. Acest rezultat poate fi datorat si faptului ca aproximativ 55% din timisoreni prefera sa isi foloseasca masina persoanala sau cea de serviciu, pe cand persoanele din Bucuresti, Constanta si Cluj prefera sa foloseasca mijloacele de transport in comun, in Bucuresti peste 57% dintre persoane prefera aceasta cale de trasport.

Desi considera traficul aglomerat, peste 85% dintre cetatenii din Timisoara folosesc foarte putin sau chiar deloc bicicleta ca mijloc de transport sau relaxare.

Desi numarul persoanelor care afirma ca foloseste bicicleta ca mijloc de transport este ralativ mic, 19,40% dintre persoanele intervievate din toate cele 4 orase considera ca traficul ar fi mult mai fluidizad daca ar exista drumuri speciale pentru biciclisti.

Pe langa acest chestionar, campania a desfasurat evenimente de strada in Bucuresti, Timisoara si Constanta, iar in Cluj s-a organizat un festival de carte.

Pe pagina de facebook, aici, va recomanda sa treceti cu un like si sa fiti activi pentru ca acolo o sa gasiti si cateva concursuri organizate cu diferite premii garantate. Spre exemplu pe data de 19 septembrie va avea loc un spectacol de teatru in care Trupa Freeze va onora spectacolul „Alege. Schimbă. Combină" si va intretine atmosfera timp de doua ore. Cu un comntariu lasat pe pagina Do The Right Mix Romania poti castiga una dintre cele 15 invitatii duble puse in joc. Ce comentariu? Buna intrebare, dar va spun si raspunsul. In fiecare zi pe pagina apare o noua postare dedicata saptamanii europene a mobilitatii si aceste postari au nevoie de un titlu, ei bine, lasand un comentariu cu sugestia pentru titlu intrati automat in concurs si puteti castiga una dintre cele 15 invitatii de care spuneam mai sus. Daca nu ti-a iesit din prima, nu e problema, poti sa participi zilnic, in intervalul 10-18 septembrie va exista zilnic o astfel de postare, deci mai multe sanse de castig.

Si daca va ganditi ca nu e prea tentant, va mai spun o chestie interesanta. Pe baza invitatiei duble pe care o sa o castigati bautura o sa fie din partea casei.

Eu zic ca este destul de tentant si garantat o sa particip, si sper sa ajung acolo si sa ma intalnesc cu cat mai multi dintre voi. Si garantat nu o sa vin cu masina, o sa vin cu mijloc de transport in comun pana in centrul vechi al Bucurestiului. Desi sunt din categoria persoanelor care prefera bicicleta ca mijloc de transport, in Bucuresti, eu cel putin, o prefer doar pentru relaxare, si dat fiind ca este cam departe locul in care stau in prezent o sa aleg metroul, la fel ca in fiecare zi, de altfel.

Ce spuneti? Ma bazez pe voi sa mai “diversificam” modul in care ne deplasam prin oras? Si ma bazez pe voi ca o sa incercati sa castigati una din acele 15 invitatii duble si sa ne vedem sambata pe 19 septembrie la teatru? Eu sper ca da, ca o sa incercati sa schimbati, sa diversificati putin, modul in care va deplasati in general prin oras, dar mai ales pentru ca sunt o persoana foarte increzatoare o sa spun ca abia astept sa ne vedem sambata la spectacolul de teatru.