Nici azi, dar intr-o zi...

As avea atat de multe de spus, dar in acelasi timp ratiunea ma impiedica sa scriu in acest moment tot ce imi trece prin minte, nu inteleg de ce, si incerc sa ma opun, sa imi fortez mainile sa scrie cum scriau candva, aporape singure, dar ratiunea imi blocheaza gandirea si toate ideile pe care le aveam in momentul in care am deschis pagina asta alba au disparut instant, si acum stau din nou, ca aproape in fiecare zi, de altfel, si ma uit la o pagina alba si nu stiu ce sa scriu, tastez cateva cuvinte, apoi le sterg pentru ca nu au nici o logica, dar astazi NU! Astazi, de astazi, o sa ma fortez sa scriu, poate nu o sa si postez tot ce o sa ma straduiesc sa scriu, dar o sa ma straduiesc sa fac asta, ca sa imi revin, ca sa recagasesc lucrul care m-a facut intotdeauna sa ma simt mai bine, sa regasesc pasiunea care ma facea sa ma simt intr-o alta lume, intr-o lume a mea, mult mai buna, scrisul. Stiu, niciodata nu am scris poetic sau pompos sau ceva concret, dar mereu ma relaxam facand asta, mereu era o placere sa fac asta, acum ma fortez, nu este bine, pauzele lungi si dese nu sunt cheia marilor succese, clar nu, sau cel putin nu pentru mine in domeniul asta. Dar intr-o zi o sa vrea, o sa imi revin, am nevoie de ceva care sa imi declanseze din nou mainile, si cel mai probabil acel ceva este o heitereala clasica, cum faceam la inceput, si dat fiind ca stau inca 3-4 zile acasa, am o presimtire ca o sa vina pana la sfarsitul anului acel declansator.

Si dat fiind ca inspiratia iar m-a parasit cand am vazut pagina alba in fata ochilor, o sa ma rezum la a spune La multi ani, Stefan! Si La multi ani, Stefania! De pretutindeni. 

Minune

Mai e putin si se duce si 2013 si eu sincer nu prea stiu cand a trecut, dar despre asta o sa vorbesc maine sau poimaine cand o sa fac un fel de rezumat al anului. Dar pana atunci mai e si trebuie sa gasesc un subiect si pentru azi.

Pana de inspiratie este deja ceva obisnuit asa ca ma gandesc sa va vorbesc despre “aparitia” surprinzatoare de acum 2 zile din judetul meu. Poate ati vazut deja la stiri, poate nu…imi dau si eu cu parerea. Este vorba despre pomul de la Grivita…sau mai exact dintre Amara si Grivita ca nu era chiar in Grivita.

Da, cam asa arata. Faza este ca nu am fost sa vad personal toata treaba asta, desi culmea culmilor este ca am trecut pe langa pomul respectiv de 2 ori in ziua aia. Eu am bunicii din partea tatalui in Grivita, acolo a copilarit tata, si nasii tot de acolo sunt...si cum a fost Craciunul si Sf Stefan am mers pe la ei. La dus nu era nimeni langa pomul respectiv, nu era nimic acolo. La intoarcere am condus eu si am vazut vreo 4-5 masini oprite pe marginea drumului, multe persoane care se rugau acolo si aprindeau lumanari, dar am incetinit si am trecut usor pe langa ei fara sa bag de seama nimic special, tata a presupus ca a fost un accident acolo si erau rudele venite sa aprinda lumari. Cand am ajuns acasa am primit un telefon care a lamurit situatia si am aflat si noi ce se intampla defapt acolo. Am vrut sa ma intorc, dar era deja cam noapte si am zis ca ramane pe a 2’a zi, ieri adica, dar am aflat ca nu mai era chipul pe pom, dar se puteau observa usoare trasaturi si in loc de seva curgea mir. Nu am mai ajuns, am zis ca am ratat ocazia desi a fost chiar langa mine, sa spun asa.