Inca o postare pentru tine, doar ca asta e ultima! Cu a 43'a postare inchei acum (dupa fix un an...exact azi se face un an, da...inca stiu) seria "..." ! Doar ca nu am stiut daca sa inchei cu "Iubesc sa te omor" sau "Fiecare zi fara tine" asa ca am ales sa inchei cu ceva mai...nu stiu cum sa'i zic...am ales sa inchei cu un "Adio"...
Se afișează postările cu eticheta tine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tine. Afișați toate postările
28 august 2012
23 iulie 2012
Posted by Zdwuby | File under : blogging, despre tine, imagine, interactiv, intrebari, leapsa, nominalizari, tine
Am primit leapsa asta de la Bianca Chifor …mersi frumos …boon se pare ca leapsa are si niste reguli:
1. Posteaza imaginea Liebster Blog Award
2.Spune 11 lucruri despre tine
3. Raspunde la intrebarile adresate de cel care te-a nominalizat si formuleaza un set nou de 11 intrebari pentru cei pe care ii nominalizezi
4. Nominalizeaza 11 persoane (+link) care sa realizeze acest tag
5. Mergi pe pagina lor si anunta-i
6. Nu da tag-ul inapoi !
Hmmm asta e putin cam greu pentru mine…pentru ca asa cum am spun si pe pagina Despre mine nu prea imi place sa ma autocaracterizez, dar o sa incerc…so let’s go
1. Nu’mi place sa ma autocaracterizez
2 Imi place sa mi se spuna zdwub sau orice derivate de aici
3. Imi place sa lenevesc toata ziua
4.Sunt o persoana glumeata care face multe mistouri
5. Nu suport ideea ca un prieten e trist sau sufera
6. Imi place sa ajut atunci cand pot
7. Imi place cand mi se cere ajutorul
8. Imi place sa fac si sa mi se faca poze
9. Urasc diminetile in care parul nu vrea sa asculte si sta “antene” toata ziua
10. Cand imi propun ceva de cele mai multe ori si reusesc
11. Tratez asa cum ma tratezi
Acum ca am reusit sa gasesc 11 lucruri pe care sa le insir aici sa trec la raspunsuri
1.Care a fost varsta la care ai descoperit ca Mos Craciun nu mai exista?
Aveam dubii, dar am putut sa’l demasc pe tata abia pe la 6 ani cand a venit costumat in Mos Craciun la mine la gradinita
2.Ce faci cel mai des in timpul liber?
Asta e foarte usor: calculator si leneveala
3.Cum ar fi daca n-ar exista gravitatie?
Nu cred ca foarte bine…ar zbura mancare din farfurie si eu ar trebui sa depun efort sa mananc, la fel si cu lcihidele
4.Porecla ta
Zdwub si toate derivatele de aici
5.Crezi in reincarnare?
Nu chiar…
6.Cand te gandesti la copilarie ce iti aduci aminte primul lucru?
1 martie 2012
Posted by Zdwuby | File under : 1 martie, baba, blog, cu, Dochia, holograf, incepe, legenda, martie, martisor, primvara, soare, tine, traditie, zdwub, zdwuby
A venit si primavara...calendaristic cel putin..nu stiu cum e pe la voi...dar la mine inca mai este zapada, iar ghioceii n'au reusit sa iasa de sub nameti.
De 1 Martie am cautat si am gasit mai multe legende. Cea a martisorului si cea a babei Dochia.
Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă.
Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: "De unde ai floare, căci este încă iarnă?". Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână... De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
si cea a viteazului Martisor
Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, inchizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
De 1 Martie am cautat si am gasit mai multe legende. Cea a martisorului si cea a babei Dochia.
Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă.
Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: "De unde ai floare, căci este încă iarnă?". Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână... De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
si cea a viteazului Martisor
Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, inchizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.
De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.
Nu mai sarbatorim aceasta zi cum se facea "in timpurile de mult apuse"...acum este mai mult ceva comercial...o modalitate de a castiga/pierde bani...dar in esenta 1Martie...ramane 1Martie...ziua Martisorului:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

