Persoane si persoane

Fiecare este diferit in felul lui…sunt tot felul de persoane, de tipuri, de caractere, etc etc…si interactionezi zilnic cu tot mai multe tipuri de persoane…cu unele te imprietenesti imediat, cu altele nu chiar atat de imediat, cu altele deloc.

Ei bine…eu sunt clar o persoana complet diferita de ceilalti…si fizic, si psihic si din toate punctele de vedere cel mai probabil, dar evident si eu interactionez cu tot felul de oameni si ajung sa ma imprietenesc( sau nu ) cu ei. Si vine momentul ala in care te plictisesti si te uiti in lista de mess, facebook, agenda telefonica si vrei sa vorbesti cu cineva…ei bine aici eu intampin 2 categorii: persoane cu care discutiile nu se mai termina…si persoane cu care nu pot trece de banalele “buna ce faci? Bine tu? Bine si eu” . Bine…intr’un final mai depasesti si partea asta, dar trebuie sa te straduiesti, dar sunt si situatii in care te blochezi acolo pur si simplu…ce e de facut intr’o astfel de situatie? Recent chiar am intampinat problema asta…vorbesc in paralele sau nu…unul dupa altu’ cu 2 persoane…si cu una vorbesc de ma doare mana(fie ca scriu, fie ca tin telefonul la ureche) si subiectele se deschid parca singure si discutia merge foarte lejer…si cu cealalta ma blochez dupa “buna ce faci?” …si mai incerci sa scoti ceva din raspuns, dar ce sa scoti dintr’un “bine?”.

Sunt persoane si persoane…asta sa fie explicatia…sau sunt eu de vina? Probabil mai intampina si altii problema asta…si tind sa cred ca nu e vina mea din moment ce cu multe alte persoane discutiile merg natural....asta este una din dilemele mele…oare are cineva o solutie pentru asa ceva? 

Efecte secundare

Tin minte cum pana anul asta cam asa aveam sute de mailuri necitite. Cand intram pe mess era ceva normal si foarte firesc sa imi apara jos in colt “you have nnn new message(s)” si sa nu ma strofoc nici macar sa citesc numarul doar sa’l las in pace sau de multe ori sa apas pe acel “x” micut sa dispara mai repede. Cand primeam un mail nou si imi aparea din nou chestia aia nici nu ma deranjam sa ma uit in momentul ala in colt, in dreapta sa vad de la cine e. Pur si simplu nu’mi pasa…cand stiam ca trebuie sa’mi trimita cineva ceva pe mail intram seara si ma uitam doar stric dupa ce ma interesa…nu imi pasa ca poate mai sunt si alte mailuri importante sau care macar sa merite atentia si importanta de a ma uita la expeditor sau subiect. Nu…ramaneau acolo necitite si nici macar marcate ca fiind citite.

Dar de prin ianuarie cam asa au inceput sa apara efectele secundare ale blogului . Primeam mailuri legate de blog: comentarii. Era ceva nou pentru mine…chiar daca blogul meu dateaza din mai 2011 nu prea a avut tangente cu alti bloggeri decat de prin ianuarie- februarie anul acesta. Evident la inceput le’am lasat acolo fara sa le deschid sau macar marchez ca fiind citite (le’am descoperit ulterior). Intram pe blog si uneori gaseam comentari alteori nu, insa cu timpul interesul meu pentru acest lucru tot crestea si crestea si la fel si curiozitatea. Incepeau intrebarile prin cap sa se contureze si dupa vocile nu mai taceau…intrebau in continuu “Oare a mai comentat cineva ceva? ….Oare ii mai place cuiva ceva din ceea ce am postat?” .

Obisnuinta

Mie imi place sa stau pe invisible pe mess…sau mai bine spus imi placea…da, imi placea…si stateam aproape numai pe invisible…si lumea se invatase…daca aveau treaba cu mine intrau frumos pe mine si intrebau ceva de genul “esti?” si asta era tot…daca eram vorbeam daca nu asta e…cand intram ii cautam eu. Buuun…unde e problema, nu? Pay…in ultimul timp am inceput sa stau mai mult online…bine, numai online. A inceput cam prin toamna trecuta cand stateam si on si invisible…si dupa am inceput sa stau numai on. Initial stateam numai cand scriam ceva pe blog…faceam si eu putin reclama in lista de mess, dupa am inceput sa ma obisnuiesc sa stau on. Asa…tot n’am ajuns la problema…acum vine partea mai nasoala. Inca nu m’am obisnuit ca sunt online mereu…adica atunci cand eram pe invisible plecam cand voiam de la calculator fara sa zic nimanui nimic, nu trebuia sa schimb nimic, etc…acum daca plec si intre timp ma cauta cineva zice ca nu vreau sa vorbesc cu el/ea, nu? Si cum mie nu’mi place chestia aia cu idle (am dezactivat’o) m’am gandit sa’mi pun busy atunci cand plec, dar nu pun mereu. De ce? Pentru ca din obisnuinta de a fi pe invisible uit si plec pur si simplu.

Acum unii s’au obisnuit cu busy si stiu ca inseamna ca nu sunt acolo, dar cand uit sa’l pun iar se gandesc “frate, nu vrea sa vorbeasca cu mine”. Ceea ce este complet fals…doar ca …din obisnuinta de atata timp cat am stat aproape numai invisible uit si plec pur si simplu.

Bine, daca vorbesc cu cineva in momentul in care trebuie sa plec normal ca ii zic, dar asa stie doar persoana respectiva.

Incerc sa ma obisnuiesc sa pun busy de fiecare data cand plec  de la calculator , dar pana o sa reusesc mai am si scapari…asa ca cine are id’ul meu…daca ma cauta si nu raspund…n’am nimic cu nimeni doar nu sunt in fata tastaturii.

Ma enerveaza

Am o mare problema! Ma enerveaza la culme cand vad atat de multe persoane care pur si simplu cred ca tot ce zboara se mananca. Ma enerveaza persoanele care dau massuri idioate de genul : nu stiu ce copil are nu stiu ce malformatii sau nu stiu ce boala si yahoo ofera nu stiu cati centi/mass sau daca nu dai mai departe ti se sterge contul de mess ca nu stiu ce. Ok…chiar ma enerveaza cand vad ca’mi apar mesaje d’astea…imi vine sa ma duc frumos la respectivul/respectiva si sa’i bag monitorul/laptopul pe gat..si daca intreaba “ce ai patit bay ai inebunit?” o sa’i raspund “nu…dar am primit mass in care zice ca daca nu fac asta o sa regret toata viata“.

Si pe langa massurile astea si toate de genul daca nu dai mai departe nu stiu ce patesti tu sau cineva apropiat tie…ma enerveaza sa tot vad pe facebook copii cu malformatii. Nu zic nimic…mi’e mila de ei…chiar imi e mila si am o stare foarte naspa cand aud de un caz de genul(unul real, cu context real) , dar ma deranjeaza cand vad pe facebook astfel de poze cu un text idiot in care spune ca daca dai share/distribuie copilul ala o sa primeasca nu stiu ce suma de bani. De ce ma deranjeaza si enerveaza? Pentru ca este o tampenie sa crezi asa ceva si pentru ca imi provoaca o stare proasta sa vad copiii aia foarte micuti cu malformatii foarte mari…imi dispare tot cheful de stat pe facebook sau facut altceva…si pentru ce? Pentru niste tampenii ireale de la niste idioti care nu au ce face decat sa’i indispuna pe altii…sau care sunt mult prea idioti si chiar cred ca facebook oferta suma respectiva pentru fiecare share.

Probabil acum multi se gandesc ca nu am suflet….ba am …dar am si minte…cum am spus mai sus mi’e mila de copiii astia…dar nu si de aia care tot posteaza si dau share la astfel de tampenii pentru ca aia merita (citez o profesoara din liceul meu) “impuscati si nerefacuti”.  Doar eu gandesc asa? Daca da….asta e…inseamna ca sunt o persoana ciudata si anormala, dar parerea tot nu mi’o schimb.

Din cauza tampeniilor de genul si a persoanelor care isi ascund mana sub bluza sau piciorul in pantaloni sau altele de genul …lumea nu mai ia in serios persoanele care chiar au nevoie de ajutor…cunosc cazuri de persoane care atunci cand intr’o insitutie vin persoane cu autorizatie si actele in regula sa ceara 1 leu -2 lei cat poti si cat vrei sa dai pentru un copil sau o persoana care chiar are nevoie de banii aia nu dau …si nu pentru ca nu ar avea….nu dau pentru ca nu mai au incredere…sunt atat de multe inselatorii incat nu mai poti sa ai incredere si sa ajuti acolo cu 2-3 lei cat poti o persoana care nu a fost atat de norocoasa ca tine.

Chestiile de pe facebook pentru mine sunt la fel ca si imaginea 

asta…exact acelasi model si aceiasi credibilitate…