Happy Weekend- editia 46

Ce bine e sa dormi pana la 12 intr’o zi ca asta. Dar hai sa ne amintim si ca azi e Happy Weekend si sa radem putin. De exemplu...voi siti cum arata defapt organigrama firmelor romanesti? Uite cam asa:

Patronul.

De obicei, un tip care a furat ceva de la stat.A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii. Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi conducă businessul.

Directorul.

A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea.

Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă. Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu oamenii. Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el. Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200 Euro pentru cineva care să îl pună pe picioare. Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul "lasă bă că avem loc". Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo colo. ..Închide uşa biroului când urlă patronul la el. Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri si tastaturi pentru computerele angajaţilor.

După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chiflele sale şi angajează juniori uşor impresionabili.

Vrei senzatii tari?

Daca raspunsul este da atunci te'as sfatui sa renunti la gandurile legate de parasutism, de zbor cu parapanta, de bungee jumping, de curse de masini si la orice alte ganduri ai avea si incearca urmatorul lucru: vino la ora 1 si ceva noaptea sau chiar mai tarziu la mine in parcare. Cum nu e suficient de extrem pentru tine? Imagineaza’ti urmatorul scenariu: vii la ora 1 spre casa, ajungi in parcarea din fata blocului si din senin auzi un zgomot in tufisuri...in tufisurile de la scara ta, imediat dupa vezi 2 caini iesind de acolo alergand si apoi, la nici 10 secunde, auzi cel putin 3 caini latrand si alergand spre tine din parcul de langa scara...

Pe bune ca mie alte senzatii tari nu'mi trebuiesc...Mi'a luat cred ca juma de ora sa'mi revin complet... Cand am auzit zgomot in tufisurile de la scara mea m'am oprit in loc si nu mai puteam sa merg, voiam sa ma intorc, dar unde sa ma duc si cum sa ajung acasa...nu puteam sa ma misc, nu stiam ce sa fac...am scos telefonul din buzunar cu gandul sa’l sun pe tata sa vina cu o bata sa ma ia in casa...bata pentru javre nu pentru mine...dar inainte sa apelez vad cei 2 caini iesind si alergand. Nu am apucat sa'mi spun in gand "mersi Doamne ca au plecat si au alergat in alta directie si nu spre mine" ca si aud alte potai latrand...am distins 3, dar tot ce e posibil sa fi fost mai multi...alergand pana aproape de mine au venit 2, 1 se vedea in urma lor, dar se mai auzeau latrand. In momentul ala m'am panicat maxim, iar voiam sa dau apelare la tata, dar mi'am dat imediat ssama ca daca ma opresc pana coboara tata toata satra de caini e calare pe mine si ma fac carne tocata...am grabit pasul si cu o voce cat am putut de serioasa si grava spuneam "mars" in continu. Cand am ajuns la usa scarii abia am nimerit sa bag cartela sa deschid si dupa ce am intrat in scara am tras usa dupa mine sa se inchida mai repede.

Cand am ajuns sus inca nu'mi revenisem din soc, din panica, simteam cum imi furnica mainile...

Spun din nou si din toata inima: urasc cainii, pardon, urasc javrele, potaile, maidanezii din parcul de la scara mea...am fobie de ei...

Happy Weekend- editia 39

Chiar daca astazi este Happy Weekend eu va las cu o problema. Mai exact: George, un amic, a primit de un alt amic de’al lui o scrisoare…la care nu a stiut ce sa’i raspunda, m’a intrebat pe mine, iar eu va intreb pe voi…poate voi stiti:

“Draga George,

Nu ti-am scris niciodata pana acum, dar chiar am nevoie de sfatul tau pentru o decizie foarte importanta. Sa iti explic.

Am suspectat de ceva timp ca sotia ma inseala. Semnele obisnuite... suna telefonul si daca raspund eu, cel care ma suna inchide. Sotia a iesit cu prietenele recent foarte mult si cand o intreb cine sunt ele intotdeauna imi raspunde “Doar niste prietene de la serviciu, nu le cunosti.” Stau intotdeauna treaz sa ma uit pe geam ca sa vad taxiul ei cand vine acasa, dar intotdeauna vine jos, pe alee. Desi aud o masina care pleaca de parca ar fi coborat din ea in coltul strazii. De ce? Poate nu era intr-un taxi? Odata am luat telefonul ei doar pentru a vedea cat e ceasul si a inceput sa se enerveze si sa tipe ca niciodata sa nu ii mai ating telefonul si de ce o verificam in acest mod. In fine, niciodata nu am deschis acest subiect cu sotia mea. Cred ca in adancul sufletului meu pur si simplu nu vreau sa aflu adevarul, dar aseara a iesit iar si m-am hotarat s-o verific mai bine. Am hotarat sa parchez motocicleta mea Harley Davidson aproape de garaj si sa ma ascund dupa ea pentru a avea o vedere larga asupra intregii strazi cand ea ar fi venit acasa. Chiar in acel moment, cand eram culcat dupa Harley-ul meu, am observat ca prin invelisul de la supapa motorului meu parea ca se scurge putin ulei.

E ceva ce pot repara si singur sau trebuie sa o aduc inapoi la dealer?

Multumesc,

David”

Si intre timp am gasit un clip pe facebook, sharuit de Mihaela foarte tare, nu e neaparat funny, deci nu s’ar incadra prea bine la rubrica asta, dar mie mi s epare genial si vreau sa vi’l arat si voua

Senzatii tari romanesti...

Si prin acest post o sa ma iau de persoanele in varsta. Pentru cine inca nu stie eu sunt din Slobozia, si pentru cine nu stie nici asta(probabil majoritatea) ieri a fost adusa aici Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. O sa incep cu un “citat” care completeaza titlul…” senzatii tari romanesti numai la biserica o sa le traiesti”…Vali a scornit asta, dar are mare dreptate.

Eu, ieri, eram la tara asa ca m’am gandit putin si am zis “de ce sa astept eu in ger(si ce ger..) autobuzul cand poate autobuzul sa vina sa ma ia din fata portii” si am plecat impreuna cu o gramada de babe din sat de la bunici acasa…cand am ajuns in oras…strada care duce la catedrala(unde urma sa fie adusa icoana) era plina de autocare…Erau autocare ale scolii(pline cu enoriasi nu cu elevi) din tot judetul. Am coborat frumos din autocar si m’am dus si sa vad icoana daca tot eram acolo…proasta idee…am ocolit ca sa pot sa intru, dar intr’un final cand am intrat am vazut cum jandarmii impingeau persoanele sa stea afara sa nu mai intre in catedrala pentru ca nu mai este loc nici sa intorci capul acolo, dar ei nu si nu domle…ei trebuiau sa fie inauntru chiar daca icoana inca nu ajunsese(amanunte nu e asa?).

Ok aici a fost cum a fost…a fost slujba…am stat eu putin si stiam ca icoana urma sa fie adusa la Manastirea Sf Voievozi…care este mult mai aproape de unde stau eu asa ca am plecat acasa. M’am schimbat si eu, am mancat putin si am plecat spre Manastire cu gandul ca “ajungem mai in fata ca toata lumea e la catedrala”…da de unde? Tot judetul era in curtea Manastirii. Okeee...inerc sa ma strecor cat pot de mult, dar pana unde? Ca am ajuns pe la jumatatea drumului si deja nu mai puteam sa ma misc…nici macar nu deschisese usa sa se poata intra la icoana, dar toata lumea se ingramadea si impingea.  

Dupa o perioada de timp preotii au inceput sa’si adune enoriasii sa mearga acasa pentru ca se facuse tarziu si aveau mai mult de mers, dar credeti ca au reusit? Unii mai greu, dar da. De ce? Pentru ca toata lumea era imprastiata si pentru ca babele sustineau sus si tare “Eu nu plec de aici pana nu vad icoana…ce m’a adus parintele sa vad Slobozia?” si persoana aceea in varsta (baba tupeista si morocanoasa a satului) nu a iesit din coada nici pana cand am plecat eu.

Stand in “coada” am vazut cum (babele ) persoanele in varsta nu lasau nici macar preotii sau calugarii sa inainteze “NU! Vreau sa vad icoana ca d’aia am venit la oras…tineretul sa astepte”. Pay bine tanti tineretu nu tot d’aia a venit? Nu toata lumea a venit sa vada icoana?  Mai era si 4x4 ca sa nu zic 8x8 si mai dadea si din coate si solduri ca sa zboare pe toata lumea de langa ea. Tot in “coada” am auzit toate satele, comunele si orasele din judet + din afara judetului…Persoanele de la tara mai plecau pentru ca reuseau preotii sa se inteleaga cu enoriasii, dar tot era foarte multa lume asa ca am renuntat si am plecat acasa, dar nici sa ies nu mi’a fost prea usor.

Deci serios acum…toata lumea de acolo se comporta ca si cum icoana aia avea minunile pe inventor si nu mai ramanea si pentru ele nimic…fiecare persoana care trecea pe acolo lua acasa o bucatica si ei nu’i mai ramanea nimic, nici macar sa o vada.

Ma repet si ii dau mare dreptate lui Vali  Senzatii tari romanesti numai la biserica o sa le traiesti!!