Orice e posibil

Pentru cei care ma urmaresc si pe facebook [atat pe pagina personala, dar mai ales pe cea officiala a blogului] poate va amintiti ca intr-o perioada puneam poze cu mine de la birou in camsa, uneori, de cele mai multe ori si la cravata, cu o descriere de genul, sau doar descrierea uneori, fara poza, “Work hard until you don't need to introduce yourself” sau cel la care voiam sa ajung de fapt: “If you want to get somewhere in life, dress and act like you’re already there.” Ei bine, pot spune, cu foarte multa mandrie chiar, ca de o luna sunt director la firma la care m-am angajat in vara. Si acum teoretic as avea motiv sa merg la munca la camasa si cravata, nu? Hai sa va arat totusi o poza cu mine in aceste costumatii, nu cele de pe facebook, ca alea sunt deja pe facebook, si da, este o poza facuta in oglina.

Culoarea camasii variaza de la alb la negru, trece prin albastru gri si roz si asa mai departe, iar sacolul de cele mai multe ori este optional. 

Dar normal ca un post ca asta vine si cu mult mai multa munca si responsabilitate, dar cu tupeu si cu capul mereu sus mergem inainte si o scoatem la cap, nu? Bine, timpul meu liber are mult de suferit in privinta asta, pentru ca am un orar destul de nasol la facultate, si chiar si la program de part-time este foarte obositor, plec dimineata la 8-9 si ma intorc seara la 6-8, zilnic, dar dupa 5 zile din astea vine weekendul si il astept in fiecare saptamana cu bratele deschise si cu nerabdare, da, pentru ca in mare planul meu de weekend este sa dorm continuu, dar cum facultatea spune: Vrei sa dormi in weekend? Nuuu, ia de aici niste teme, mai ia de aici si niste referate, hai mai baga si niste referate, asa, sa nu te plictisesti acasa. Dar totusi e ok, ne descurcam noi, nu? Cum ar spune cineva “somnul este pentru cei slabi”. Da, programul asta dauneaza totusi vietii mele sociale, dar am facut oarecum un pact cu colega de camera, ca in fiecare luni seara iesim undeva la un suc, bine, fie, recunosc, defapt iesim la o bere sau la un vin, asta asa ca sa ne luam avant pentru saptamana ce abia incepe, dar care stim ca o sa fie cel putin la fel, daca nu mai  stresanta si obositoare decat precedenta, si asa putem sa spunem si noi ca mai iesim din casa si socializam.

Oh si chiar daca nu am timp liber si din astea, vrea sa imi fac si abonament la sala si sa ma apuc si de alergat dupa ce imi fac putina rezistenta la sala si se mai incalzeste afara. Da, stiu, am innebunit, nu am timp de nimic si toata lumea imi sare in cap ca nu ies si nu fac nimic, ca vreau doar sa vad un serial si dupa sa dorm cand ajung acasa seara, sau doar sa dorm direct, dar eu consider ca daca o sa fac putin sport o sa am parte de o oarecare rutina si disciplina in viata mea. Asta este conceptia mea: ca sportul, sub orice forma, sala, alergat sau ceva organizat gen karate, box sau altele, pe langa faptul ca este sanatos, iti ofera o anumita disciplina. Si eu am nevoie de asa ceva in viata mea in prezent pentru ca sunt un adevarat haos la capitolul asta. Dar le luam pe rand si ajungem sa le avem pe toate din nou in ordine, nu? Trebuie.

Zi de zi

De cand cu munca timpul meu liber s-a micsorat radical, dar nu pot spune ca este ceva rau, exceptie facand somnul, in rest pot spune ca este chiar ok si in timp o sa ma obisnuiesc si cu somnul sau cu lipsa lui mai bine spus. Cand stateam toata ziua acasa doar ma uitam la seriale si efectiv nu faceam mai nimic in afara de asta. Inca ma mai uit, seara, dar nu mai vad un sezon in doua zile. In schimb, pe langa “serialul de seara” am inceput sa ma joc, da, au inceput sa ma captiveze din nou jocurile. Nu m-am apucat din nou de cele de strategie si de durata, dar ma gandesc si la asta. Momentan raman la a-mi pierde timpul cu jocuri simple, scurte si nu foarte complicate, online, lejer. Stau cam o ora doua pe xjocuri si pierd timpul aproape in fiecare seara si ma relaxez. Dupa o zi in care ma trezesc dimineta si stau 8 ore la munca, inca juma de ora pe drum, tot ce vreau e sa stau in pat si sa ma relaxez putin. Un episod de 40 min dintr-un serial este perfect pentru, cum imi place mie sa spun, zacut in pat, apoi ceva de mancare sau o gustarica mica, o ora doua de jocuri si dupa eventual inca un episod sau direct somnic.

Si cam asta este o zi normala din timpul saptamanii pentru mine. Banal? Da. Plictisitor? Poate. Obositor? In cele 8 ore de munca. Relaxant? Cand ajung acasa. Am inceput chiar sa ma uit din nou si la televizor, lucru pe care nu l-am mai facut de destul de mult timp.

Dar pot spune, asa in final, ca imi place mai mult acum, chiar daca in momentul asta simt ca as putea sa dorm 3 zile si 3 nopti fara probleme. Imi place sa am din nou o rutina, sau nu neaparat rutina, dar sa stiu ca am ceva de facut in ziua respectiva, cand ma trezesc si sa stiu ca am ceva de facut, ca am un loc unde trebuie sa ajung zilnic, si nu aveti idee ce sentiment placut am cand sunt pe drum spre casa, nici cand ieseam de la liceu nu am sentimentul asta asa placut pe drumul spre casa.