Ne organizam

Mi-am propus sa fac o schimbare pe aici, si anume vreau sa existe o rutina a blogului, a articolelor. O sa incep de maine, nu garantez ca saptamana viitoare o sa fie completa, dar eu o sa incerc sa fac asta. De ce? Pentru ca m-am gandit ca daca o sa existe o rutina o sa am un impuls mai mare sa scriu, sa ma tin de acea rutina. Dar desigur, schimbarea este flexibila, “programa” nu o sa fie fixa, o sa poata fi modificata si probabil o sa fie, dar asta este in principal scheletul si sper sa fie ok si pentru voi, pentru ca degeaba o sa incep eu iar sa scriu daca o sa scriu degeaba. Articolele nu vor avea o ora fixa de publicare, daca o sa le fac in ziua respectiva vor fi publicate pe seara pentru ca o sa le scriu dupa job, daca o sa am timp sa le scriu cu o zi sau doua inainte o sa le programez. “Programa” suna cam asa:

Luni – zi de ras, o sa scriu o parodie, o chestie SF

Marti – zi de comentat studii, o sa comentez cate o cercetare mai mult sau mai putin ridicola

Miercuri – o sa ramana dedicata jocului interactiv initiat de Carmen, “Miercurea fara cuvinte”

Joi – articole personale, probabil zi de heitereala, sau pauza

Vineri – zi[seara] de film, o sa recomand cate un film/serial care mie mi-a lasat o impresie puternica

In weekend pentru moment o sa fie pauza, nu m-am gandit ce sa bag si in weekend, dar pe viitor, daca o sa reusesc sa ma tin de rutina asta si o sa fie ok si cu voi, cititorii, promit ca o sa “umplu” si weekendul. Si cam asta e...sper sa fie ok. 

Un nou capitol

Exista anumite evenimente in viata care sunt importante pentru fiecare persoana in momentul in care le traieste personal, degeaba aude in stanga si in dreapta, nu o sa aiba nici o valoare pana cand nu o sa traiesc acel moment, pana cand nu o sa ajunga in acea etapa.

Acum am ajuns si eu in alta etapa, una importanta, dupa mine cel putin. De o saptamana si jumatate m-am angajat, am primul meu job real cu program de 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, salariu la sfarsit de luna si tot tacamul.

Este ceva foarte entuziasmant pentru mine, ceva foarte wow, a trecut o saptamna si jumatate, dar inca mi se pare ceva interesant sa am din nou un program fix, sa am o alarma care sa sune in fiecare dimineata la aceiasi ora, sa am o rutina zilnica, sa am un birou al meu, sa am un scaun foarte smecher al meu. Da, cel mai tare la munca imi place scaunul meu. Oh, hai sa va arat o poza cu biroul daca tot am ajuns la el: 

Si cam atat pentru astazi. Am innebunit foarte multa lume cu noul meu job cu chestii gen “hei, uite asta e biroul meu/scaunul meu/cheile mele/balconul/etc/etc/etc” , si probabil o sa o mai fac o perioada, dar pe langa ce o sa ii innebunesc pe ei in privat, o sa povesc si aici, cel putin pana cand nu o sa mi se mai para asa wow, dar probabil nu o sa fie curand, inca ma incanta toate chestiile astea mici.

Primul meu telefon

Cautand niste lucruri mai vechi am inceput sa rascolesc aproape fiecare coltisor in care ma gandeam ca ar putea fi ceea ce caut eu…si peste ce credeti ca dau? Evident foarte multe lucruri vechi de care nu m’am indurate sa le arunc pentru ca probabil o sa am nevoie si altadata de ele…si printre lucrurile astea vechi am dat peste “primul meu telefon” . Primul meu telefon arata asa:

Evident, stiu ca nu este un telefon adevarat, daaar candva imi placea sa ma joc cu el si sa consider ca este adevarat. Astia din generatia mai noua au telefoane mai performate decat am eu la ora actuala inca din clasa 1 sau de la gradinita…primul meu telefon l’am primit in clasa a 4’a si atunci era un telefon vai mama lui, dar nu aveti idee cat de bine puteam sa ma simt ca am telefon, chiar daca era unul extrem de vechi…nu pot sa’mi amintesc modelul sa caut o imagine pe google, era unul cu antena oricum si care se apropie de fixurile de azi. Dar pana atunci imi luam telefoane cum e ala din poza de mai sus si imi placea sa ma joc cu ele ca si cand chiar ar functiona…il luam mereu dupa mine, il tinea bine in buzunar separat si nu conta unde sunt ma mai si prefaceam ca suna din cand in cand ca nah doar vorba aia era om important ma cauta lumea.

Ehehehe asta pateste un copil care nu traieste in era iphone si ba chiar care nu e fan deloc iphone …incepe sa considere jcuariile telefoane reale si sa se poarte ca atare cu ele. Postare cam din “cutia cu amintiri”, nu?