Tin minte cum pana anul asta cam asa aveam sute de mailuri necitite. Cand intram pe mess era ceva normal si foarte firesc sa imi apara jos in colt “you have nnn new message(s)” si sa nu ma strofoc nici macar sa citesc numarul doar sa’l las in pace sau de multe ori sa apas pe acel “x” micut sa dispara mai repede. Cand primeam un mail nou si imi aparea din nou chestia aia nici nu ma deranjam sa ma uit in momentul ala in colt, in dreapta sa vad de la cine e. Pur si simplu nu’mi pasa…cand stiam ca trebuie sa’mi trimita cineva ceva pe mail intram seara si ma uitam doar stric dupa ce ma interesa…nu imi pasa ca poate mai sunt si alte mailuri importante sau care macar sa merite atentia si importanta de a ma uita la expeditor sau subiect. Nu…ramaneau acolo necitite si nici macar marcate ca fiind citite.
Dar de prin ianuarie cam asa au inceput sa apara efectele secundare ale blogului . Primeam mailuri legate de blog: comentarii. Era ceva nou pentru mine…chiar daca blogul meu dateaza din mai 2011 nu prea a avut tangente cu alti bloggeri decat de prin ianuarie- februarie anul acesta. Evident la inceput le’am lasat acolo fara sa le deschid sau macar marchez ca fiind citite (le’am descoperit ulterior). Intram pe blog si uneori gaseam comentari alteori nu, insa cu timpul interesul meu pentru acest lucru tot crestea si crestea si la fel si curiozitatea. Incepeau intrebarile prin cap sa se contureze si dupa vocile nu mai taceau…intrebau in continuu “Oare a mai comentat cineva ceva? ….Oare ii mai place cuiva ceva din ceea ce am postat?” .
