Cu sau fara diacritice?

Am vazut la mai multi bloggeri ca au inceput sau ca au folosit dintotdeauna diacriticele. Eu sincer nu stiu ce sa spun despre asta…adica pe de’o parte mi se pare ok si poate pentru unele persoane sunt chiar  necesare si utile, dar pe de alta parte mi se pare destul de greu sa te obisnuiesti cu ele mai ales daca nu ai o tastura specifica pe care sa ai pe langa semnele : ; [] #%$^ si restul si ă î ș â ț .

Pe de’o parte consider ca suntem romani si ca e bine sa scriem romaneste mai ales ca pe net este foarte raspandit ‘fenomenul’ de a scrie r0m4ne$t3 …si prin sa scriem romaneste se intelege si folosirea diacriticelor, nu? Dar totusi se intelege si exprimarea fara diacritice foarte bine si pentru multi este mai comoda…si pentru mine este mai comoda pentru ca de cativa ani(de cand am net mai exact…5-6 ani) scri asa…defapt daca tot sunt pe tema asta…nu scriu asa de atunci…scriu asa de aproximativ un an…si nu, nu scriam cu diacritice inainte…scriam pe mess si prin mesaje si foloseam prescurtari…destul de multe, dar de vara trecuta am inceput sa tai din ele si am ajuns sa nu mai folosesc nicio prescurtare…nici pe blog, nici pe facebook, nici pe mess si nici prin mesaje. Si acum sunt in impas…am dubii…asa ca va cer o parere…sa incep sa folosesc si eu diacritice? Adica nu prea reusesc sa’mi fac o lista cu argumente pro sau contra solida asa ca astept sfaturi si pareri

Efecte secundare

Tin minte cum pana anul asta cam asa aveam sute de mailuri necitite. Cand intram pe mess era ceva normal si foarte firesc sa imi apara jos in colt “you have nnn new message(s)” si sa nu ma strofoc nici macar sa citesc numarul doar sa’l las in pace sau de multe ori sa apas pe acel “x” micut sa dispara mai repede. Cand primeam un mail nou si imi aparea din nou chestia aia nici nu ma deranjam sa ma uit in momentul ala in colt, in dreapta sa vad de la cine e. Pur si simplu nu’mi pasa…cand stiam ca trebuie sa’mi trimita cineva ceva pe mail intram seara si ma uitam doar stric dupa ce ma interesa…nu imi pasa ca poate mai sunt si alte mailuri importante sau care macar sa merite atentia si importanta de a ma uita la expeditor sau subiect. Nu…ramaneau acolo necitite si nici macar marcate ca fiind citite.

Dar de prin ianuarie cam asa au inceput sa apara efectele secundare ale blogului . Primeam mailuri legate de blog: comentarii. Era ceva nou pentru mine…chiar daca blogul meu dateaza din mai 2011 nu prea a avut tangente cu alti bloggeri decat de prin ianuarie- februarie anul acesta. Evident la inceput le’am lasat acolo fara sa le deschid sau macar marchez ca fiind citite (le’am descoperit ulterior). Intram pe blog si uneori gaseam comentari alteori nu, insa cu timpul interesul meu pentru acest lucru tot crestea si crestea si la fel si curiozitatea. Incepeau intrebarile prin cap sa se contureze si dupa vocile nu mai taceau…intrebau in continuu “Oare a mai comentat cineva ceva? ….Oare ii mai place cuiva ceva din ceea ce am postat?” .

Nu ma mai joc!(cap VIII)

-Te ascult ce s’a intamplat?

- Nimic important..dar cand vorbesc cu tine uit de restu’ si ma simt mai bine.

Cand am auzit asta mi’a aparut instant un zambet urias pe fata. Si iar ne’am luat cu vorba si iar s’a facut aproape dimineata.

Vorbeam zilnic prin mesaje, pe mess si la telefon. Ma atasasem foarte tare de el, cand nu vorbeam simteam ma simteam ciudat..simteam un nod in gat si un gol in stomac. Iar el stia asta si a vrut sa profite “asa repede ti s’a facut dor de mine? Am lasat telefonul la incarcat de dimineata:*” …”nu mi’a fost dor deloc de tine..nici nu am observant…de ce? Tie ti’a fost?” …nu reusesc sa’l mint niciodata..deci evident si de data asta si’a dat seama…”si te astepti sa te cred?..mie chiar nu mi’a fost.” Si am continuat discutia asta pana cand “bine…daca tot o ti pe a ta ca nici nu ai observat si nu ti’a fost dor deloc de mine…hai sa facem un mic joculet..sa vedem cine rezista mai mult fara sa vorbeasca cu celalalt”…”ok…dar crezi ca o sa rezisti sa nu vorbesti cu mine mai mult de 1h?”…”ma subestimezi..hai sa vedem”.

El e(cap V)

Initial nu am vrut sa’i raspund asa ca am lasat telefonu’ sa sune…a inchis…dupa cateva minute primesc mesaj…tot de la el…”sunt Ionut…trebuie sa’ti spun ceva..cred ca o sa o consideri o informatie utila dupa ce o sa o auzi” …Ionut era o cunostinta(nu pot sa’l numesc chiar prieten), cu care nu mai vorbisem de foarte mult timp…Iesisem de cateva ori in oras si cu el, fiind prieten destul de bun cu Alex. Nu’i raspund la mesaj…probabil incerca sa puna “pile” pentru Alex. Dupa cateva minute ma suna iar…il las sa sune putine, dar intr’un final ii raspund

-Da..

-Buna, sunt Ionut ce faci?

-Pierd vremea…tu?

-Eu vreau sa iti spun ceva despre Alex

Cum credeam..incearca sa puna “o vorba buna” la rugamintea prietenului lui…nu stiu daca are nevoie dar ..:

-Ascult..ce e cu el?

-A facut un pariu

Care dintre ei?(Capitolul II)

Suna telofunul…mesaj…”hai la o cafea” de la Cata. Ma uit la ceas : 11:15…ma ridic repede din pat si fug sa fac un dush, dupa care ma imbrac sa plec la scoala. In timp ce imi faceam ghiozdanul ii raspund si lui Cata “nu mi.a sunat ceasu’ azi…nu mai am timp si de cafea…sper sa ajung la scoala”….cand eram gata sa ies pe usa “hellloooo e 1 decembrie…nu se face scoala…”. Dupa ce am citit am aruncat ghiozdanul de pe umar si o injuratura discreta mi’a scapat printre buze. “atunci…eu sunt gata…in cat timp esti la mine?”…Daca tot ma pregatisem sa plec… la scoala nu ma duceam…baiatul ma invita afara…de ce sa’l refuz? …”in juma’ de ora..vezi pe cine mai chemi”. Ok…juma’ de ora…in juma’ de ora ma plictisesc si adorm inapoi asa ca  mai bine deschid calculatorul si intru pe mess. Marius era on…intru si eu tot on, chiar daca initial aveam de gand sa stau pe invisible. Vad ca nu ma baga in seama…ei bine nici eu pe el…asa ca intru pe youtube si ma apuc sa ma uit la tot felul de videoclipuri ciudate/interesante/amuzante. “mai intarzii putin” de la Cata….in timp ce’i scriam un mesaj care “sa’l incurajeze” sa se grabeasca ma baga in seama Marius asa ca nu dau trimitere. Dupa banalele “buna/cf?” a inceput baiatul sa’mi povesteasca cat de bine s’a simtit el aseara..cum nu a putut sa doarma ca se gandea la mine…si multa, multa vrajeala ieftina de pe google. Intre timp mai primesc un mesaj de la Cata “sunt gata…pleaca de acasa si vin’o tu spre mine”…ii zic lu’ Marius sa astepte putin…timp in care eu inchid calculatorul, dar intru pe mess de pe telefon…discutia parea mult prea interesanta ca sa o termin.

Ma intalnesc cu Cata, intre timp mai vorbisem cu Marius pe mess, dar inca nu terminase cu vrajeala de pe google. Ii arat si lu’ Cata si incepem amandoi sa radem. La un moment dat Marius ma intreaba daca nu vreau sa ies la un suc sau pe afara oriunde.

Mom and Dad