Nu vrea si punct

“Iar stai la calculator si la tine in camera zici ca a fost tornada!” ori „toata ziua ai sta la calculator sau ai face orice altceva, dar nu ai baga de seama ca in camera ta este un dezastru total!”

Si vine deja faimoasa si tachinanta replica „da, dar invat, nu am timp sa-mi fac si patul, dar lasa ca la toamna plec si nu o sa mai deranjeze nimeni patul!”

Va ganditi bine, nu am innebunit, nu vorbesc in contradictoriu cu mine ci cu mama, care aparent este mereu nemultumita de camera mea. Mai exact de faptul ca nu-mi fac patul... si mai are un of cu lenjeria de pat. Eu nu suport cuvertura pe pat, nu imi place si punct, nu te pui cu piticul meu de pe creieras cand nu-i place ceva. Dar mama il testeaza si mereu vine la mine cu texte gen „Vine la tine X si tu ai patul asa, pune si tu ceva pe el, il lasi asa doar cu lenjeria pe el?” DA! Arata bine asa! Bine, aranjat, nu dupa ce doar m-am trezit ca atunci zici ca s-au dat luptele greco-romane acolo. Apoi vine ea cu o solutie, sa-mi cumpere alta lenjerie de pat, care sa semene a cuvertura si pe care sa o puna cand vine cineva. NU! Nici asa nu-i bine. Ar insemna prea mult efort pentru mine inutil. Am numai lenjerii de pat frumos colorate, care e problema? Sunt lenjerii pat Pucioasa majoritatea, le schimb de 2-3 ori pe saptamana, nu sunt murdare, nu miros, care ar fi problema? De ce ar fi necesara o lenjerie de pat doar pentru cazul in care vine cineva la mine in vizita? Inutil, nu e asa? Dar nuuuu.... normal ca nu... daca nu e cuvertura nu e bine! Nu ar fi bine nici daca as avea o astfel de lenjerie pe care sa o pun doar cand nu dorm. De ce? Pentru ca nu e cuvertura de pat, simplu! Si discutia de la inceput se reia zi de zi, 7 zile din 7, nu 24 de ore din 24, dar 2 din 24 tot cred ca sunt. Dar nici piticul meu de pe creier nu se lasa! Nici sa vreau eu, el tot nu vrea... nu vrea si punct, cu el nu te poti intelege orice ai face. 

Uite-l! Ah,nu e el

Recent cineva m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog sau de ce scriu asa rar, de ce nu ma mai iau de nimic, de ce nu mai recomand nimic, de ce nu mai povestesc nimic din filozofiile lui C. (care apropo s-a simtit in al 19’lea cer cand a auzit ca si-a amintit cineva de el) de ce nu mai comentez pe alte bloguri cum faceam inainte, de ce disparitia asta treptata.

Ei bine...raspund aici pentru toti cei care se intreaba asta. Nu am disparut, nu vreau sa dispar, sunt inca aici, mai rar, e adevarat, dar sunt inca aici, sunt si pe facebook, poate putin mai des decat pe aici, dar ideea este ca nu am disparut. Sau cel putin nu voit. Doar ca... de la un timp se aduna tot mai multe de facut si timpul este tot mai scurt. Nu credeam ca scoala o sa-mi ocupe vreodata atat de mult timp sau ca o sa-mi dau silinta atat pentru ceva legat de scoala, dar inevitabil...o fac. Da, stiu ca ar fi plictisitor pentru voi sa vorbesc despre stresul meu sau despre revoltele mele in ceea ce priveste clasa a 12’a, bacul si toate cele legate pe subiectul asta...asa ca din lipsa de alte subiecte si de timp mai lipsesc.

Si nu glumesc, chiar am programul incarcat....ore pana la 2-3 zilnic, 3 zile pe saptamana cate 2 ore si dupa amiaza...si intre...mate si fizica cat cuprinde si mai se insereaza si romana din cand in cand cu diverse texte argumentetative idioate sau cu diverse comentarii. Si in ultima perioada inserez si niste site’uri ca trebuie sa’mi fac atestatul si la info cica. Si apoi streses si cu simularile alea enervante. O gramada de stres, putin somn, multa fizica, multa mate, mediu romana si uite asa se duce timpul meu liber.

Cand prind cate o portita libera intru si pe blog, la mine, sau la voi si recuperez cate putin, dar...aparent o perioada o sa tot fie absenta asta a mea pe blog...mai deasa sau mai rara, depinde de situatie si de moment.

Si in premiera, anul asta e singurul an in care spun asa ceva, dar....hai cu toamna! Vreau sa scap odata de tot stresul asta si de toti nervii astia, vreau sa trec de bac si de admitere, sa ma mut si gata. Da, stiu, la facultate o sa fie la fel de greu sau muuult mai greu, dar momentan vreau sa ajung acolo sa vad asta...pana atunci vreau doar sa scap de stresul bacului si al admiterii.

Si tot cu ocazia asta imi cer scuze fata de cei care considera ca i-am uitat pentru ca nu am mai ajuns pe blogurile lor sau ca nu am mai avut activitate aici.

Ce caut?

In ultimul timp am niste vise dubioase. Chiar dubios de dubioase. Nu, nu ma repet, nu vreau sa vorbesc despre visele alea prea realistice. Ma refer la altele aproape sau chiar la fel de dubioase. Adica astea sunt fara sens, fara logica. Ultima data am visat ca eram intr-un oras mare, in mijlocul unui oras mare si nu cunosteam pe nimeni. Eram pe strada, in pijamale (ceea ce este exagerat de dubios…eu nu port pijamale niciodata, da, dorm in pantaloni scurti si tricou!!!) si papuci de casa, dar nu orice papuci de casa, din aia mari, botosei, cu iepurasi si daca va zic si culoarea e clar ca visul este straniu. Da, erau ROZ! Ciudat vis, nu? Si cum eram eu asa, intr-o astfel de tinuta in mijlocul unui oras mare ma uitam si eu in stanga si in dreapta ca poate trece cineva cunoscut, dar nu, nimeni. Incep sa ma plimb pe acolo pana cand ajung intr-un magazin de mobila. De ce subconstientul meu ar vrea sa ajunga intr-un magazin de mobila? Sau defapt...de ce ar vrea in primul rand sa se trezeasca in pijamale si botosei cu iepurasi roz in mijlocul unui oras mare si foarte aglomerat? In fine... sa continuam... Ajung intr-un magazin de mobila...si culmea este ca ma uit dupa ceva anume, nu am idee dupa ce ma uit, dar caut ceva. Apoi ajung in alta parte, ajung la vopsea.... si imi suna telefonul. Raspund si ma intreaba daca am gasit.

Eu: „ce sa gasesc?

Misteriosul: „ glumesti? Ai gasit?”

Se pare ca si in vise dau de geniali din astia deloc stresanti. Ii spun ca nu am idee unde sunt si ce caut

Misteriosul: „ cauti un pat. Unde esti?”

Asta explica de ce sunt in pijamale... sau cred ca explica. Ii raspund, normal...” nu stiu unde sunt”

Misteriosul: „ce vezi pe langa tine?”

Eu: „ vopsea...multa vopsea”

Misteriosul: „Ce vopsea? Cum adica vopsea”

Eu: „Adica sunt la un raion cu vopsele lavabile, dar nu stiu in ce magazin”

Si brusc totul dispare si ajung intr-o camera in renovari. Si nu mai sunt in pijamale... sunt in niste salopete( ceea ce nu am purtat niciodata) murdare de vopsea. Si nici urma de telefon sau de misteriosul de la capatul celalalt.

Aparent mi-am dus pasiunea veche si stinsa pentru desen la un alt nivel. Am inceput sa fac desene tribale pe pereti. Sau asa cred, ca eu le-am facut pentru ca de nicaieri apare unul in spatele meu care imi spune ca ii place cum mi-a iesit. Oare el este misteriosul de la telefon? Nu am timp sa aflu asa ceva pentru ca ajung inapoi in mijlocul orasului, dar nu acelasi oras, asta nu mai e oras, adica e oras, dar nu in adevaratul sens al cuvantului. Sunt pe o strada, circula muuulte masini, sunt zeci de persoane in jurul meu ce se grabesc undeva, nimeni nu vorbeste cu nimeni, nimeni nu se uita la nimeni, doar merg, merg catre nicaieri, iar blocurile, ei bine... blocurile au devanit niste cutii gigantice de vopsea.

Probabil am un soi de nebunie in mine de visez asa ceva, nu ? Un soi de nebunie...ceva mai mare. 

Miercurea fara cuvinte(8)

Mai multe gasiti la Carmen

Si unde meregem?

Totul a inceput joi seara. Dupa ceva timp primesc un mesaj de la o anume persoana si nu orice mesaj, un mesaj de aproape ca m-a facut sa prind clatita cu capul nu cu tigaia. Un mesaj care suna exact asa, citez, “te scot maine seara in oras?” . Nu mai iesisem de ceva vreme in oras cu persoana respectiva si mesajul m-a surprins, dar am zis da, doar era Valentine’s day, nu? Intalnirea se anunta promitatoare…vineri dimineata am vorbit despre asta…voiam sa aflu unde ma scoate in oras…raspunsul a fost unul simplu, scurt si la obict “la dracu sa ne ia” .

Ei bine…am zis ca daca tot o sa mergem la “dracu sa ne ia”, probabil un local nou, m-am gandit ca o sa fie foarte cald acolo, dracu asta e vestit pentru cazanele lui cu smoala si focurile interminabile asa ca am zis sa vorbim despre alte detalii…de exemplu tinuta…si s-au pus anumite conditii, de exemplu a fost o lista reciproca pentru “nu ies cu tine in oras daca nu:” , daca nu te imbraci in rosu, daca nu iti iei cercei kmetrici, daca nu te aranjezi asa, daca nu iti faci freaza etc etc etc.

Aparent “conditiile” au fost respectate. Am iesit in oras si ce sa vezi? Chiar la dracu sa ne ia am ajuns. Ne-am plimbat prin tot orasul dupa un local cu o masa libera, dar in zadar. Am facut o plimbare prin tot orasu cu taxiul si la pas…cu taxiul pana in centru...pe jos prin spate, printre blocuri catre alta destinatie, cu taxiul catre capatul celalalt al orasului…pe jos din nou pana in centru, aici da telefoane sa aflii daca sunt mese libere in alta parte fara sa te mai deplasezi pana acolo…suni, iti inchide, suni pe altcineva, faci rost de numarul altcuiva care trebuie sa sune pe altcineva ca intr-un final sa iti spuna “nu mai lucreaza acolo, dar…” si acel dar era catre o locatie cu o posibila masa libera, dar telefonul suna iar si ajungem intr’o masina care ne duce pana…pana practic aproape acasa. Nu acasa, aproape acasa. Acasa la cineva mai exact, ne-am “inmultit” si am petrecut Valentine’s day acasa la cineva in mai multi…si am jucat bolț.

Asa ne-am petrecut eu si A. “intalnirea” de Valentine’s day. Romantic, nu?Se presupune ca trebuia sa fie iesire de agatat…singurul lucru care pe l-am agatat a fost paharul la bolț...si nici ala prea des ca stim sa numaram.

Sper ca voi ati petrecut mai romantic ziua de Valentine’s day in compania persoanei speciale...sau macar la fle ca noi, cu prietenii.

Miercurea fara cuvinte(7)

Totul a pornit de la Carmen

Ariciul ce ne învaţă ....

Aplicaţia FunABC  - ariciul ce ne învaţă alfabetul românesc

FunABC este un abecedar interactiv pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2-5 ani. Aplicaţia învaţă literele alfabetului românesc. Aplicaţia este gratuită şi oferă acces la toate literele din alfabet. Copii vor descoperi literele alfabetului român prin intermediul unor animale hazlii şi prietenoase.

Aplicaţia poate fi instalată pe dispozitive ca: tablete sau smartphone-uri cu sistem de operare Android. Lăsăm la o parte planşele cu desene şi cărţile cu litere – acum folosim aplicaţia FunABC.

Aplicaţia are un design plăcut, culori atractive şi un meniu confortabil şi funcţional. Interfaţa simplă nu permite lansarea unor ferestre şi pop-up-uri inutile. Fiecare literă este asociată unui animăluţ, care este prietenos şi vesel. Sunetele emise de animale au fost luate din lumea animală, sunt foarte realiste şi amuză copii. Literele şi cuvintele sunt pronunţate clar de către scriitoarea de poveşti pentru copii Ada Demirgian.

Aplicaţia se lansează cu prima literă din alfabet, şi anume litera „A”. Alături de ea mai apare imaginea unui arici şi cuvântul înscris „Arici”. La apăsarea aceastora, se va auzi pronunţia lor, la apăsarea ariciului se va auzi un sunet emis de arici – un fosăit.

Toate literele sunt prezentate în aşa mod. Pe părţile laterale ale aplicaţiei sunt situate butoane-săgeţi ce permit listarea înainte-înapoi a literelor alfabetului.  În partea de sus a aplicaţiei este un meniu ce permite selectarea unei litere aleator.

Copii sunt impresionaţi de sunetele emise de un urs, girafă sau nevăstuică.

Aplicaţia poate fi găsită aici:

 https://play.google.com/store/apps/details?id=net.ejuk.funabc.

Sau dacă înscriem cuvintele- cheie în fereastra de căutare a Google Play-ului: funabc, aplicatia educativa funabc, alfabet roman, alfabet romanesc. Aplicaţia este prezentată de o iconiţa cu imaginea unui arici. După care urmează procedura standartă de instalare.

Unbreakable

Miercurea fara cuvinte(6)

Mai multe gasiti la Carmen

Nu mai e scapare

Stiu ca nu v-am stresat deloc anul asta comparativ cu 2013, dar astazi nu mai e cale de scapare, astazi trebuie sa dam drumu la manele muzica sa auda toata lumea, trebuie sa bem vodka cu suc de mere si sa ne simtim bine. Si cum eu nu ma simt bine complet daca nu impartasesc cu voi...facem party pe blog.

Incepem cu melodia asta pentru ca mi-a fost dedicata inca de la miezul noptii

Si pana se termina melodia si schimba dj’ul playlistul zic sa bem niste sampanie, asa de incalzire 

hai cu paharele

Acum ca tot am gustat sampania...hai sa bagam si niste tooort, diplomat ca altfel nu se putea, desigur(tortul este inca in „constructie”, nu e ornat, asa ca ne multumim cu unul de pe google si apoi probabil pe facebook mai vedem poze)

Sampanie am baut, tort am mancat....hai cu vodka cu suc de mere verzi, normal ca nu putea sa lipseasca

Dar nu e problema daca vreti seaca, avem si asa 

Cel mai probabil pe facebook o sa fie mai multe poze/melodii astazi...asa ca daca vreti sa participati si inca nu ati dat like paginii o gasiti in partea dreapta, sus ...sau mai usor, pun linkul si aici: Just Words

Miercurea fara cuvinte(5)

Mai multe gasiti la Carmen

Anormal

Acum ca am scapat de un stres, bine, poate ca nu m-am stresat asa de mult, dar totusi un stres acolo a fost. Si acum ca am scapat de el si am lenevit putin am zis sa mai fac si un articol pentru ca din pacate blogul nu prea a mai avut parte de atentia mea si nu imi place asta.

Faza e ca am vazut anumite persoane care au un grad de heitereala in ei mult prea ridicat...da, mai mare ca mine...cu mult mai mare decat mine. Adica gen heiterul de heiteri....cum pana mea frate? Ultima chestie pe care am vazut’o la o astfel de persoana a fost joi dimineata...cand da, trebuia sa ma concentrez pe diverse lucruri, dar am intrat si pe facebook....si da, joi dimineata cand a fost cutremur. Nu era nici macar un status despre cutremur pe facebook...sau ma rog...niciunul dintre prietenii mei de pe facebook nu postase asa ceva...si apare el, heiterul de heiteri care comenteaza la absolut orice, la 10-15 minute dupa cutrem si pune status gen „nici un status despre cutremur? Ce e cu voi oameni buni?”...pai bine frate..ce pana mea faci? Insitigi ca sa ai ce heiterii in continuare? Si nu mai continui pentru ca as trece la ipocrizie...adica am zis ca ei sunt heiteri de heiteri si eu as deveni heiter de heiteri de heiteri.

Asa ca inchei introducerea asta...si trec la o heitereala, da, poate fi considerata asa, dar pe bune frate ca mi se pare anormal... Eram zilele trecute pe facebook, pe telefonul, plictiseala domle ce sa-i faci? Si vad o stire cu un titlu interesant...m-am gandit ca articolul va fi plictisitor asa ca am intrat la comentarii pentru ca acolo mereu se gaseste unul care sa zica despre ce e vorba in articol pe scurt daca e ceva interesant, daca nu sunt doar idiotenii de comentarii. Normal asa a fost si in cazul asta...insa altceva mi s-a parut aiurea...

Stirea era asta:

Si comentariul care mi-a sarit din prima in ochi a fost: 

Si am intrat si pe profilul lui...nu de alta, dar din poza de profil aia mica nu parea sa aibe mai mult de 8 ani...dar am zis ca poate e ta-su, ma-sa si au pus poze cu el, dar nu...era facebook’ul lui...si poza lui de profil mai mare e asta:

Cum frate la 8 ani...ii da cineva mai mult? Sa reactionezi in halul asta la o stire in care ar fi vorba despre anul teoretic in care ar disparea facebookul? Plus gravul analfabetism...

E normal ca la un moment dat sa dispara si facebookul si sa apara altceva, la fel cum a fost si cu hi5’ul acum cativa ani. Si atunci se credea ca hi5’ul va fi etern, dar nu a fost, a aparut facebookul si s-a dus hi5’ul lor...in prezent facebook pierde zilnic zeci de utilizatori in defavoarea twitter sau g+...si mereu o sa fie asa...o sa evolueze tehnologia si o sa apara mereu noi site’uri de socializare. Dar pe bune ca nu mi se pare normal ca un copil de nici 8 ani sa reactioneze in halul asta...zau.

Si altceva...legat de subiectul cu avionul...am primit un mail anonim... apropo cum poti trimite un mail anonim? Nu o sa comentez subiectul...mi se pare foarte trist ce s-a intamplat, imi pare rau pentru cele doua vieti pierdute, imi pare rau pentru traumele celor ce au supravietuit, dar nu o sa comentez mai mult, nu o sa ma leg de imbecilitatea celor din functiile inalte si nici de modul in care functioneaza tara in astfel de situatii...pentru ca nu pot sa spun ce mare om era Adrian Iovan in conditiile in care am auzit de el prin prisma acestui accident...la fel si in cazul studentei Aura Ion. Nu spun ca nu ar fii, da, pilotul a facut un gest incredibil prin faptul ca a reusit sa aduca avion la sol intr-o pozitie cat mai favorabila, nu spun ca studenta nu ar fi fost bine intentionata prin munca de voluntariat pe care o facea in momentul respectiv. Dar atat...asta este tot ce pot spune despre acest subiect...daca ii cunosteam personal, daca auzeam despre ei macar o data inainte de acest accident atunci da, mi-as fi dat cu parerea inca din prima seara, dar in conditiile date prefer sa-mi pastrez parerile pentru mine si sa injur persoanele ce fac afirmatii idioate doar in sinea mea sau in conversatiile particulare.  

Miercurea fara cuvinte(4)

Mai multe gasiti la Carmen

Dupa mult timp

De la Minnie am primit aceasta leapsa. Acestea sunt regulile!

1. Adaugă un link către persoana care te-a nominalizat.

2. Răspunde la cele 11 întrebări fomulate de persoana care te-a nominalizat.

3. Nominalizează la rândul tău 11 persoane și formulează 11 întrebări pentru ele.

4. Nu poți nominaliza persoana care te-a nominalizat.

5. Anunță nominalizații printr-un comentariu pe blogul lor.

1. Care este ultima carte citită?  Texas Sage de Sandra Brown

2. Ceai sau cafea? Cafea

3. Ai tatuaje? Ți-ar place să-ți faci? Nu am si nici nu as vrea sa-mi fac, sincer.

4. Ce melodie te obsedează în momentul actual?  Asta, dar nu intrebati de ce ca nu stiu :

5. Unde ai vrea să călătorești anul acesta? Vreau sa ma duc in Bulgaria...nu de alta, dar vreau sa ma asigur ca iau Bacul anul asta...aroganta, desigur...nu am planuri de calatorit inca

6. Ce hobby-uri / pasiuni interesante ai? Momentan blogul

7. Ce seriale urmărești? The Originals si The Vampire Diaries

8. Ce piesă vestimentară ai purtat des până acum? Blugi

9. De la 1 la 10, cam cât de ordonată ești ca persoană? Un 5 cu indulgenta

10. Ce mâncare îți place? Trebuie sa fac o lista cam lunga aici asa ca...

11. Trei celebrități cu care ai lua cina? Salaaaaaam Nu stiu...cred ca Ian Somerhalder, Mario Casas si Faydee

Acum se presupune ca trebuie sa o dau mai departe catre 11 persoane, dar sincer nu stiu pe cine sa numesc asa ca o las la liber pentru toti cei care vor sa o preia. Nu mai facusem de mult o leapa. 

Acum incepe defapt

Anu’ trecut pe vremea asta va stresam cu ziua mea, acum va stresez cu bacul meu. Si asta dintr-un singur motiv: abia acum constientizez faptul ca bacul nu e doar ceva de umplutura, ca admiterea este serioasa si ca toate astea sunt importante. Saptamana viitoare, da, peste fix o saptamana am prima simulare si abia acum cu ocazia asta constientizez ca eu nu am invatat nimic concret pentru bac si putinul pe care il stiu incep sa-l uit din cauza stresului. Da, am inceput sa ma stresez…ba chiar incep sa ma gandesc ca trebuie sa ma reprofilez. Nu vreau sa o fac, dar trebuie sa-mi aleg totusi si variante de rezerva in caz de…Doamne fereste. Ba chiar am inceput sa caut pe net tot felul de chestii ca poate poate ma duc la Universitate la informatica…sau poate fac un an de ASE…poate fac cibernetica sau ceva cu manangement. Am inceput sa caut informatii despre diverse sectii si chestii. Poate o sa ajung sa fac chiar ceva despre managementul deseurilor care mi se pare destul de interesant daca intri in amanunte tehnice.

Ideea este ca am stat pana acum cu nepasare...bine, nu chiar cu nepasare. Adica am bagat fizica si inca bag fizica la greu, de saptamana asta incep sa bag si mate mai intens si in weekend o sa rup comentariile la romana pentru simulare, dar acum am inceput sa ma stresez si sa ma panichez usor. Trece, nu zic ca nu, dar in momentul de fata caut alternative, caut si alte variante...ma intreb ce as mai putea face daca eu de cand am intrat la liceu si am vazut ca imi place informatica mi-am zis ca o sa fac asta mai departe, o sa fac ceva pe domeniu IT. Sunt 2 optiuni mai mari: Politehnica: la automatica sau la calculatoare si Universitate: la Informatica. Din astea ies inginer, inginer cu alt rang...adica fie inginer automatist, fie inginer IT, fie inginer informatician. Dar sunt inginer...mai e si ASE’ul la cibernetica, dar de acolo ies economist...in domeniu IT ce e drept, dar economician. Sau pot sa fac ceva de management tot la ASE...sau sau sau...multi de sau in capul meu acum si nici urma de formule matematice sau fizice.  

Miercurea fara cuvinte(3)

Mai multe gasiti la Carmen

Fara legatura

Cea mai aiurea chestie care mi s-a intamplat de 3 ori numai saptamana asta. Vorbesc frumos cu cate un amic si din vorba in vorba ajugem la un moment dat si la subiectul bac…ba ca ma plang eu de teme, ba el, ba ca e el mai mare cu 1-2 ani si tine lectii de filozofie de viata. Si de aici ajung sa aud “tocmai tu te plangi de texte argumentative la romana?” …raman putin asa…mai ales cand aud prima data si intreb si eu ca tot omul care stie ca nu e geniu in asa ceva “cum adica tocmai eu? Eu ce am?”…si vine raspunsul briliant: “pai nu esti tu blogger? Nu cu asta te ocupi tu? Scrii, nu?”

Genial ce pot spune…sa compari articolele scrise de mine, majoritatea in acelasi stil si format ca asta, cu textele argumentative de la romana.

Unul dintre cei care mi-a spus ceva de genul a fost si C., bine, el a spus-o mai mult pentru a-i ironiza pe ceilalti. Si cu “sprijin” de la el am ajuns sa imi imaginez cum ar fi daca as scrie la bac textul argumentative in maniera in care scriu aici, pe blog, sau as face comentariu literar exact asa cum il interpretez eu defapt…adica as spune cat de curve sunt Otilia, Ela sau cat de tembel este Ion sau cat de drogat era Iona sau cat de emo era Bacovia si aceste “sau”  pot fi muuulte. Am o maniera de a interpreta si comenta textele din programa de bac de mama-mama. Si C. mi-a spus ca ar fi bine daca nu m-as alege cu vreo vanataie/fractura din partea profesorilor care vor corecta lucrarea mea…de trecut nici nu se pune problema sa trec mai mult decat strada.

Dar din nou, nu inteleg care e legatura intre faptul ca am blog, ca scriu pe blog cu lipsa mea completa de inspiratie cand vine vorba de a compune niste texte argumentative complet tampite pe niste subiecte complet idioate Nu are pic de legatura…sau poate ar trebui sa inteleg ca persoanele respective nu mi-au citit in viata lor blogul si nu au nici cea mai vaga idee despre ce si cum scriu eu pe aici, nu? 

Fara sens

A trecut o saptamana si eu nu am ajuns pe blog mai deloc. Stiu ca nu e bine, i-am simtit lipsa, dar nu am avut puterea sa ajung si aici. A inceput scoala si dupa 2 saptamani de stat acasa si de leneveala mi-a venit foarte greu sa ma reacomodez. Si incepand de duminica, 5 ianuarie, am intrat in forta…adica duminica am scris de la 12 si ceva pana seara la 10 si ceva…Si saptamana ce a trecut a aratat cam asa:

Luni- trezit dimineata, ore pana la 1, somn de la 2 pana la 6 pentru ca efectiv nu puteam tine ochii deschisi si dupa pana la 9-10 scris si dupa putin timp de relaxare in care chiar nu imi venea nimic in minte despre care as fi putut scrie

Marti- trezit dimineaa, ore pana la 3, somn de la 3 jumatate la 7 jumatate, dupa stricat telefon si incercat reparat pana la 2 dimineata, fara succes.

Miercuri- trezit dimineata, ore pana la 1(am cam plecat de la ultima ora…) si de la 1 jumatate pana la 4 si ceva reparat telefon, de data asta cu succes, de la 5 fara ceva pana seara la nu se mai stie ora scris

Joi- trezit dimineata, ore pana la 1(da, am plecat iar de la ultima ora…) , de la 1 juma la 3 reparat niste chestioare prin pc, de la 4 la 6 scoala(mate), de la 6 jumatate pana la nu se stie ora scris

Vineri- trezit dimineata, ore pana la 2, somn de la 2 jumatate la 6 jumatate. Pana la 7 si ceva cautat niste tampenii pe net pentru ca aia din ziare scriu despre aparate miraculoase care vindeca toate bolile posibile si imposibile. Dupa vazut niste filme cu un amic si niste plimbare si apoi somnic.

Si dupa o astfel de saptamana totusi am reusit astazi sa ma trezesc la 11. Stiu, este ceva… Bine, fie…defapt imi era foame d-asta m-am trezit…

Si weekendul asta se anunta la fel de aiurea ca si saptamana adica am de scris o gramada, dar pana cand ma apuc de teancul de caiete si carti ce ma asteapta recuperez ce am pierdut saptamana asta la voi si poate mai am timp sa scriu cateva articole pentru cazul in care saptamana viitoare o sa fie la fel de aiurea ca asta…

Da, stiu…articol fara sens dupa o saptamana de inactivitate…

Inca o data

Momentul ala cand la inceput de an iti spui din nou ca vei avea un nou inceput, ca anul asta o sa faci tot ce ti’ai propus, ca o sa te schimbi, ca nu o sa mai faci aceleasi greseli, dar asta o spui acum…la inceput de an…dupa 1-2-3 luni uiti ca ti’ai propus sa faci multe si de toate si repeti aceleasi greseli idioate sau faci altele nou sau cel mai intalnit ambele variante. Si tu stii sigur ca asa se va intampla, dar totusi o faci, totusi iti propui sa te schimbi anul asta.

Poate ca anu’ asta am si motiv sa fac asta, dar asta am spus si anul trecut…si totusi am repetat o  gramada de greseli si am facut o multime de noi greseli…greseli pe care daca as da timpul inapoi probabil le’as face din nou si din nou si din nou si din nou pentru ca asta e firea mea…

Am tot zis de 1-2-3 ani tot zic ca las in urma pe cineva si totusi acel cineva se intoarce pentru 1-2 zile si imi da totul peste cap fix atunci cand cred ca nu mai conteaza. Anu’ asta n’am mai facut asta…adica am avut intentia sa o fac, dar am zis nu, anu’ asta nu. De ce? Pentru ca am realizat ca nu pot sa fac asta oricat mi’as dori pentru ca o parte din mine nu vrea sa lase totul in urma, ii place sa pastreze o amintire acolo. Si am zis ca daca o sa fie sa fie…atunci sa fie…daca nu o sa reusesc asta e…nici nu mai incerc.

Insa anul asta inseamna cu siguranta un nou inceput pentru mine. Pentru ca in toamna plec de acasa, ma mut la Bucuresti, facultate si toate cele. Asta e cu siguranta un nou inceput care trebuie pus in fruntea tuturor “listelor” pe 2014 …asta e prioritar, nu ceva/cineva vechi de cativa ani…

Asa ca…2014 sa te vad!!

Rezumat

Am ajuns si in ultima zi a anului 2013. A trecut foarte repede anul asta, sincer, parca mai ieri scriam rezumatul de anul trecut. Da, anul trecut am facut un articol de sfarsit de an, un fel de bilant si am zis sa fac unul si anul asta. Sa incep sa imi amintesc ce am facut eu anul asta…nu a fost un an foarte activ pentru mine, dar sa incerc totusi. Am inceput anul luand decizia de a avea un nou inceput in prinvinta unei persoane si am continuat dezvaluindu’mi adevarata fiinta interioara, mini Grinch. De asemenea am spus clar si raspicat care este stilul meu de a scrie pe blog si apoi v’am invitat pe toti sa sarbatorim majoratul meu virtual cu vodka si suc de mere, asta dupa ce am recunoascut ca si la 70 de ani o sa fac acelasi lucru.

M’am tot plans de cainii din fata blocului si mi’am descoperit latura de mini killer in devenire. Am cotinuat sa profit de aceasta latura nou descoperita cand s’a manelizat si singura melodie care mi’a placut muuult din ultima vreme si inca imi place.

V’am prezentat flocosenia mea mica sisimpatica in ziua in care a adus’o tata acasa si inca nu avea nume.

Am luat permisul din prima. Am scos din cutia cu amintiri o gramada de obiecte, am lucrat cateva saptamani la un filmulet care sper ca a meritat pentru ca de atunci a inceput sa’mi placa sa ma joc cu videourile si dupa ce scap de bac am in plan niste chestii pe care le las in anonimat momentan.

V’am povestit despre vizita mea in Maramu’, despre tabara la mare v’am povestit chiar de 3 ori (1,2,3)

Am avut parte de un ultim nou inceputde an scolar. M’am gandit sa ma las de inginerie (pana cand am aflat cum spun inginerii 1+1=2) si sa ma fac expert si am “deschis” un mic shop online.

Si cam atat sa zic, momentan. Anul trecut am facut si o lista cu lucurile pe care mi le doresc in 2013 si in mare zic ca le’am cam realizat. Nu am invatat sa dansez, dar am dansat, am avut un majorat destul de ok, carnetul l’am luat, de angajat nu m’am angajat, dar asta e, am combinat tabara cu mersul la mare cu prietenii…in mare a fost ok anul asta, dar a trecut parca prea repede.

Sa fac o lista si pentru 2014? Hai una mica

-             - Sa iau bacu’

-            - Sa intru la facultate, la stat de preferat

-            - Sa prind loc in camin

-             - Sa imi implinesc “fantezia” pe care o am de un an si ceva poate chiar 2

-            - Sa ma simt bine in Bucuresti

-            - Sa imi fac prieteni noi si sa nu dau peste fite prea multe

-             - Sa trec cu bine prin sesiune

-             - Sa realizez chestia cu viodeourile pe care o am in minte

Si momentan nu imi mai vine nimic in minte si oricum articolul e deja prea luuung. Inchei si va urez un 2014 cat mai placut, plin de realizari si impliniri pe toate planuri, sa duceti pana la capat tot ce va propuneti si sa nu renuntati indiferent de situatie. 2014 sa va aduca tot ce 2013 nu a reusit sa realizeze si sa va petreceti frumos noaptea dintre ani alaturi de persoana potrivita/persoanele potrivite. LA MULTI ANI!!! si  LA MULTI ANI 2014! 

Ohh si daca va gandeati ca o sa fiti numai voi alaturi de persoana potrivita la miezul noptii, o sa fiu si eu si o sa va arat poza pe facebook