Se spune ca

Se spune ca dragostea trece prin stomac. Asta e adevarat, mai ales daca barbatul e mai plinut, dar recent eu am descoperit ca se aplica mai mult “dragostea trece prin masina lui”. Serios, incep sa cred ca masina e mai importanta, cand ii mai dau si eu cate un mesaj sa-l intreb ce face imi raspunde ba ca se plimba cu masina, ba ca e la masina, ba ca e cu masina in service ca-i mai pune nu stiu ce prostioare pe ea. Devine stresant, zau. Nu merge nicaieri fara masina lui si are grija de ea mai ceva ca de o persoana, cainelui uita sa-i dea mancare, dar masina nu uita sa o spele, mie uita sa-mi raspunda la telefon, dar masina nu uita sa o lustruiasca. La un moment dat i-am spus ca nu mai vreau sa vina cu masina pentru ca eu deja sunt in plus, masina e suficienta pentru el, m-a calmat, intai mi-a spus ca am innebunit, dar dupa m-a linistit si acum e ok, masina e inca foarte importanta pentru el, dar acum nu conteaza unde si ce face, cu sau fara masina, imi raspunde la telefon si la mesaje, inca putin si o sa-si aminteasca sa hraneasca si cainele zilnic.

Partea mai problematica este ca vine ziua lui peste cateva saptamani si eu inca sunt in dubii cu cadoul. Zilele trecute ma tot gandeam ce sa-i iau, ce sa-i iau, si apoi am zis ca daca ii cumpar ceva pentru masina o sa fie in extaz, dar apoi ma gandeam ca o sa fie prea in extaz, daca revine la vechile obiceiuri, dar mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa caut pe net chestii pentru masini, dar ce? Daca scriu pe google “chestii interesante pentru masini” nu gasesc mare lucru, da, am incercat deja. Si incep sa-l intreb pe X si pe Y, chiar si pe Z si toti imi spun altceva. Si incep eu sa caut frumos pe net si ajung de la una la alta. Ce am facut intr-un final? Simplu, am achizitionat ceasuri plasma de aici. Cred, dar mai ales sper, ca o sa-i placa. Eu am scapat de mersul in magazine auto, si dupa cum am vazut la locco.ro se pare ca acest aspect nu este pe placul nici celor pasionati, iar comanda ajunge inainte de ziua lui, ceea ce este mai mult decat perfect. Toata lumea e fericita, eu am spus de ce + o sa-i ofer cel mai frumos cadou anul asta, iar el pentru ca, ei bine, primeste cel mai frumos cadou si mai ales il primeste de la mine. 

Bacul prin ochii mei(1)

Una s-a dus au mai ramas 5. Trecem peste ele cu stoicism. Marti a fost prima proba de bac si anume oralul la romana…am asteptat destul de mult sa intru in sala dat fiind ca numele meu de familie incepe cu T… dar asta sa zicem ca a fost cea mai mica problema. Am intrat intr-un final in sala, extrag un bilet…nr 71…eu aveam in minte sa nimeresc unul de la 50 si ceva pana la 60…m-am dus prea departe aparent, dar a fost ok si asta…in mare. Adica trebuia sa citesc textul ala si sa-mi dau seama de care este…informativ, argumentativ, epistolar etc etc etc. Si am citit eu acolo de vreo 3 ori textul si tot nu stiam sigur daca e argumentativ sau informativ. Textul era un fragment din “La taifas” scris de Aurora Liiceanu. Si dupa ce il citisem deja de 3 ori am zis ca asta e, sa vedem ce iese, si m-am pus pe scris, am zis ca e si informativ si argumentativ, sa fie acolo de toate. Am zis cui ii este adresat, am extras si ideea centrala. Buun, trecem la 2…aici e aici…toti care au iesit din sala inaintea mea au avut subiecte aiurea rau de tot, despre politica, despre UE, despre importanta lcturarii textelor epistolare (a scrisorilor indosariate in romane), despre publicatiile culturale…mie mi-a picat ceva relativ usor, dar care m-a blocat tocmai pentru ca parea mult mai banal decat ce auzisem inainte si anume…”importanta evenimentelor in viata unui om”. Prima data cand am citit subiectul mi s-a parut usor si ok, dupa am stat si mi-am stors toata imaginatia la celalalt exercitiu si cand am ajuns sa fac textul argumentativ…pauza, liniste totala, stiti cum e in filmele alea cand in mijlocul pustiului trece doar o rota de paie sau de praf? Asa era in mintea mea. Am inceput de 2 ori textul ala si tot nu era ok…pana cand am zis din nou ca asta, vedem ce iese. Si m-am apucat si am scris o gramada de tampenii, dar fix tampenii, nu mi-a placut deloc ce a iesit, dar a respectat structura.

Oricum…cam asta a fost prima proba de bac…sa le vedem pe restu. Oh, si da, am luat experimentat. 

Miercurea fara cuvinte(24)

Mai multe la Carmen

Bau-Bau

Ei bine se pare ca incepe si nebunia cu care m-au amenintat profii inca din clasa a 9-a. Da, inca din primul semestru din clasa a 9-a am auzit “nu avem timp de bazgaiala, trebuie sa luam bacul cu note bune”, in a 10-a nu mai spun…”absolut tot ce invatati anul asta o sa intre la bac” si tot asa. In mintea mea bacul este folosit de profesori la fel cum il folosesc parintii pe bau-bau. Ati inteles ce vreau sa spun, nu? Si ei bine, aparent, acest “bau-bau” care nu se ascunde sub pat, dar cu care m-au terorizat profii inca din clasa a 9-a chiar a venit…sau vine, e pe vine.

Stiu ca probabil nu va intereseaza treaba asta, dar, cum prima proba de oral e maine, proba de atestat o lasam in pace, aia a trecut deja, incepem maine oficial cu bacul, cu oralul la romana mai exact, activitatea mea iar o sa o ia razna si m-am gandit sa imbin putin treburile si sa fac o chestie pe care am vazut-o prima data la Pishky in perioada simularilor. Ea a facut o categorie pe blog numita “Jurnal de Bac” si m-am gandit sa preiau si eu treaba asta pentru ca mi s-a parut chiar interesanta, stiu ca titlul pe care l-a ales este extrem de sugestiv si ok, dar nu o sa il preiau de la ea, preiau deja ideea, sa nu iau chiar si titlul, o sa-i spun “bacul vietii” sau “bacul prin ochii mei” ma mai gandesc pana maine cand ma intorc de la proba. Pentru ca da, o sa fac cate o postare dupa fiecare proba si una la final, cand se termina oficial, adica dupa aflarea rezultatelor.

Asa ca…teoretic ma duc sa invat cate ceva despre stilurile functionale si alte chestii din astea pompoase…practic ma duc sa fac intai un dus, dupa ma uit la un film si apoi ma apuc si de invatat, dar mai bine voi considerati ca ma duc de acum la invatat, sa par si eu putin mai altfel.  

Involuntar

Cazi, te ridici, cazi din nou, iar te ridici…si tot asa, o sa repeti pasii astia continuu fara sa inveti nimic. Da, o sa te amagesti ca „nu o sa se mai repete” dar asta e exact ca dupa fiecare betie, in fiecare dimineata cand te trezesti mahmur iti spui „ai sa-mi bag picioarele, nu mai beau niciodata”. O greseala nu  o faci niciodata o singura data, in cazul meu o fac de n’spe mii de ori. Dar stiti care este diferenta in cazul meu? Nu spun ca este doar in cazul meu, dar acum vorbesc strict despre mine. Fac aceiasi greseala de n’spee mii de ori, imi invat lectia teoretica dupa fiecare, dar niciodata nu pun in practica lectia aia teoretica. Nu, chiar daca as vrea nu pot, si repet greselile din nou si din nou si din nou si tot asa. Interesant este faptul ca involuntar subconstientul meu lucreaza si ma face sa ma schimb usor, chiar nesesizabil imediat, dupa fiecare greseala chiar daca urmeaza sa o repet de n’spe miliarde de ori. Si la un moment dat ajung la a n’spe mia unu greseala repetata si imi dau seama ca nu e ca inainte, ca nu-mi mai pasa, ca pot sa-i spun du-te dracu, nu mai cad, raman in picioare. Dezavantaj? Nu se aplica doar pe o greseala, ramane deprinderea pe care subconstientul mi-a imprimat-o treptat. Si asa ajung sa creez un zid, o bariera si involuntar sa nu-mi arat trairile in totalitate, pentru ca subconstientul meu considera asta o slabiciune si aparent nu mai tolereaza slabiciunile  si incearca sa le inlature pe toate, si interesant este ca o face la fel ca si pana acum, fara sa-mi dau seama decat dupa ce termina cate o etapa. 

Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar aparent nu ma pot lupta cu subconstientul meu, mai ales ca deja a lucrat destul de mult la treaba asta.  

1 iunie

Astazi vreu sa urez la multi ani tuturor celor care trec pe aici, da, nu conteaza varsta, fiecare este copil in interior, fiecare este copilul cuiva si va ramane copil indiferent de faptul ca poate la randul lui are copii sau chiar nepoti. In suflet toti suntem copii, chiar si cei care nu vor sa recunoasca si nu lasa copilul din ei sa mai iasa la suprafata. Da, eu nu ma includ printre ei ... eu sunt un copil mare care va ramane mareu un copil mare si las copilul din mine la suprafata mai mult decat persoana in curs de maturizare care se presupune ca ar trebui sa fiu. Iar cei care nu lasa copilul din ei sa se exteriorizeze...ar trebui sa o faca, lasa-ti copilul din voi la suprafata din cand in cand, nu o sa regretati.

Asa ca revenind, urez tuturor un calduros LA MULTI ANI, COPII!

Oh si sa nu uitam ca acolo undeva inca exista

O lume minunata in care veti gasi

Numai copii

O lume cu mult soare si mii de jucarii

Pentru copii

In lumea cu povesti si flori veti intalni

Numai copii

Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi

Pentru copii

Ar trebui sa fie

De 20 minute stau cu wordul deschis si nu stiu ce sa scriu, in mintea mea se ingramadesc cuvintele, dar fara a contura fraze sau sintagme coerente. Am vrut ca articolul asta sa fie pe sentiment, dar nu stiu cum sa fac asta. Stiu ca o sa-mi lipseasca mult anumite persoane, stiu ca o sa-mi lipseasca sa stau jumatate din zi, 5 zile din 7 cu ele. Si acum ce sa fac, sa insir aici amintiri? Nu ar avea farmec, sa fac un pomelnic cu persoanele care o sa-mi lipseasca? Nici asta nu ar avea farmec…

O sa spun totusi ca in 4 ani de liceu mi-am facut prieteni noi, am intarit prietenii vechi, cu anumite persoane sunt in aceiasi clasa de 12 ani, cu unii chiar de la gradinita, dar ce e drept la gradinita nu eram in aceiasi clasa, unele legaturi le-am pierdut, am iubit, am suferit, am ras, am plas, m-am schimbat, m-am maturizat…hai ca aproape m-am crezut si eu cu maturizarea.

O sa-mi lipseasca foarte multe chestii, da, stiu, am telefon, au telefon, am facebook si au facebook, dar nu o sa mai fim cate minim 6 ore pe zi in acelasi loc. Nu o sa ne mai plangem ca facem 10 ore de mate pe saptamana, nu o sa ne mai certam cu profa de info, nu o sa mai facem auditie muzicala in aproape fiecare ora de dirigentie cu domnul director, nu o sa mai fim clasa de suflet a domnului director, adica o sa fim, dar nu o sa mai fim prezenti, o sa vorbeasca despre noi la trecut,nu o sa se mai faca glume bune sau idioate in ore, nu o sa ne mai stresam unii pe altii si toate astea…

A trecut si liceul, se presupune ca am crescut, ca ne-am maturizat…si pentru ultima data pentru ca c'est fini la comedie

Ani de liceu,

Cu prietenii pe viata,

Scumpii ani de liceu

Ti-i vei aminti mereu.

Fara motiv concret

Incredere zici?

            Stiti cum e treaba asta cu increderea? Uite cam fix asa:

            Da, si mai stiti cum e defapt? O castigi greu, dar o pierzi repede si extrem de greu o recapeti. Dar stiti ce e cel mai interesant dupa mine? Ca nu merita sa lupti pentru increderea cuiva care nu e dispus sa ti-o ofere. Lupti ca sa ce? Tu ii oferi increderea ta deplina, iar el/ei o ignora sau doar profita de ea si nu se gandesc sa ti-o ofere si ei pe a lor, sau iti ofera cu portia, asta asa, doar ca sa-ti alimenteze iluzia, sa te faca sa le oferi mai mult din tine, mai mult din increderea ta, mai mult din tot ceea ce ai tu de oferit. Ei bine, in situatii ca asta eu consider ca nu merita sa lupti pentru increderea persoanei/personalelor respective. Lasa-i in lumea lor, stai in banca ta si nu incerca sa patrunzi pentru ca vei fi vazut mereu doar ca un intrus, vei exista fix doar cand are/au nevoie de tine si apoi vei intra subit in umbra, vei fi lasat de-o parte pentru ca la urma urmei esti doar un intrus in lumea lor. 

Anii ce vin

Pentru ca mai e o saptamana si termin liceul, pentru ca pur si simplu exact asa e in mintea mea:

Anii ce vin or sa fie divini
Anii ce-au fost nu au fost fara rost

Miercurea fara cuvinte(21)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Mici, dar mari

Secretul unei surprize reusite se ascunde exact ca esentele in sticlute mici. Nu trebuie sa fie neaparat ceva material ca sa reusesti sa surprinzi placut. Nu! Din contra, gesturile mici sunt cele care fac difereneta. Nu e nevoie sa trimiti mesaje lungi si pompoase, poti sa trimiti unul simplu cu banala intrebare “ce faci?” , dar daca il trimiti cand trebuie o sa fie tot ce conteaza. Poti sa ii trimiti un simplu mesaj de “buna dimineata” sau unul de “noapte buna” si o sa stie ca a fost prima/ultima persoana la care te-ai gandit. Si nu, nu e valabil numai in cupluri pentru ca eu vorbesc la general.

Cadourile mici, simbolice, sunt tot ceea ce conteaza cu adevarat. O floare, poate sa fie ea si rupta din gradina pe langa care ai trecut cand mergeai spre locul de intalnire, o sa ii aduca un zambet imens. O gluma spuna la momentul potrivit sau un simplu zambet ori chiar o privire calda pot sa fie cel mai frumos cadou primit in ziua respectiva.

Detaliile mici te ajuta sa oferi si sa iti oferi cele mai frumoase momente. Nu te gandi la nimic ca fiind un gest mic si neinportant, totul conteaza…si este posibil ca intr-o zi sa realizezi ca acel “mic detaliu nesemnificativ” era defapt un detaliu important.

Gesturile mici fac diferenta, asa ca bucura-te si profita de ele! 

Respira si....

            Fiecare a avut cel putin o data un moment trist, momentul ala in care iti venea sa-ti bagi tot ce ai si ce nu ai in tot, nu puteai sa te linistesti nicidecum, erai mohorat, nervos si iti venea sa te certi sau chiar bati cu toti cei din jurul tau. Daaar ai ajuns undeva inconjurat de copilasi si inevitabil ti-a aparut un zambet usor fortat pe fata pentru ca nu aveai cum altfel, nu puteai sa te afisezi nervos si gata sa rupi capul cuiva unor copilasi. Si ai intrat in hora si te-ai jucat. Poate acei copilasi nu erau defapt “ei” ci doar unul, e acelasi lucru. Poate erau rude sau ai unor prieteni, din nou, e acelasi lucru.

            Bun, te-ai calmat si apoi te duci sa discuti si cu parintii pentru ca acum erai ok, nu mai aveai acea dorinta sadica de a le redecora casa cu propriul sange. Si ii surprinzi in mijlocul unei crize parintesti: copiii incep sa creasca, serviciul reprezinta in majoritatea cazurilor o absoluta necesitate si ii auzi

            -Ieri am stat cu ala mic in parc toata ziua si nu mai pot, a inceput sa poata sta in picioare sustinut si nu te mai poti intelege cu el, ma doare spatele exagerat de tare, m-a alergat prin tot parcul.

            Imediat vine replica partenerului de viata care ii spune ferm ca este momentul sa cumpere un premergator. Si in momentul ala, tu esti deja lucid, iti amintesti ca exista diverse site-uri online de pe care poti cumpara premergatoare de diferite culori, marimi si materiale asa ca te bagi in mijlocul discutiei ca musca in lapte si le povestesti despre un model pe care l-ai vazut pe net, care era si accesibil si multifunctional, realizat din plastic foarte rezistent, disponibil in trei culori: portocaliu, albastru sau roz, cu masuta muzicala detasabila, si cum am spus, multifunctional, poate fi folosit si ca balansoar.

            M-au intrebat tot felul de detalii, iar eu le-am aratat pe net pentru ca sunt multiple modele pe placul si buzunarul tuturor parintilor ce vor sa-si vada copilul alergand fericit de colo-colo fara sustinerea lor.

Make it real

            Degeaba stai cu nasul in carti toata ziua, degeaba urmaresti n’spe mii de documentare, degeaba stii totul teoretic, daca la practica esti 0. Cea mai importanta lectie pe care o inveti din teorie? Ca lectiile de viata adevarate nu le gasesti in carti. Da, o sa-mi sariti in cap si o sa-mi spuneti ca ba da, ca inveti din greselile si din experienta altora. Nu sunt de acord cu asta, sau nu in totalitate. Eu cand fac o greseala nu o fac de doua ori, o fac de n’spe mii de ori, dar si cand spun stop, e stop, pentru ca imi impun sa invat din greseala aia pe care am tot repetat-o la infinit si imi impun anumite chestii, si e ca dracu, zau ca e! Dar in acelasi timp e si eficient, in schimb pot sa citesc de un miliard de ori o carte si tot nu o sa invat din greselile personajelor.

            Experientele pozitive? Ramane ceva de invatat cu adevarat din ele? Experientele pozitive raman niste amintiri placute, practic sunt mai mult niste lectii deja invatate, ai trait momentul respectiv, ai reusit, ai invatat ceva pe loc si ti-ai creat o amintire frumoasa. Dar nu cred ca mai ramane ceva de invatat. Daaar la fel…asta e in practica, in teorie e aberant sa consideri ca ti-ai aprofundat lectii sau conturat idealuri. Citesti zeci de carti, urmareste n’spe mii de filme siropoase…si apoi afirmi “am invatat ceva important astazi” . Ce? Ce ai putut invata din randurile citite sau din secventele vizionate? Nu, nu ai invatat nimic, in realitate doar ai constatat niste fapte, de invatat inveti atunci cand traiesti pe pielea ta anumite momente, anumite stari, anumite trairi.

Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva cititului si a urmaritului de filme/seriale, sunt chiar pro ambele, sau toate 3 daca pui filmele si serialele separat, le  practic pe toate 3, da, stiu, nici mie nu mi-a venit sa cred ca citesc, dar aparent am inceput sa o fac, si e placut si relaxant, dar nu inseamna ca imi construiesc idealuri si prototipuri de pe urma a ceea ce citesc sau urmaresc. Nu, dar cu toate astea nu inseamna ca nu fac niste calatorii geniale. Da, ma transpun in pielea personajelor despre care citesc (nu chiar toate, A. si C. daca cititi asta sa stiti ca in cartile alea nu m-am transpus deloc, am urmarit totul de pe margine!!! ) si pentru alea 1-2 ore cat dureaza un film, sau 40 de minute episodul, sau 1-2 ore cat citesc, sunt in alta lume, si imi dau seama de anumite lucruri, le indosariez in minte, dar tot in practica le invat, cand ma lovesc de ele in realitate imi amintesc si abia atunci le inteleg cu adevarat sensul.

            Asa ca nu mai asteptati sa gasiti in carti rezolvari la problemele pe care le intampinati in viata de zi cu zi, nu mai asteptati ca scoala/facultatea/invatamantul in general sa vina cu solutii, nu mai asteptati sa invatati lectii de viata din carti si/sau filme…traiti, incercati, riscati! Cea mai eficienta metoda, nu, nu e simpla, nu e mereu usoare si nici placuta, dar ramane cea mai eficienta. Viata ta? Visele tale? Make it real! 

Si totusi se poate

Cred ca toata lumea a fredonat sau a auzit macar o data “vine vara, bine-mi pare” . Iti da o stare din aia euforica sintagma asta, dar apare sentimentul nasol cand stii ca vine vara, dar nu-ti pare bine. De ce nu-mi pare mie bine? Pentru ca nu o sa am vara, o sa trebuiasca sa invat si sa ma plimb dupa hartii si bla-bla-bla’uri din astea. Dar sa fim seriosi, nu sunt chiar cea mai silitoare persoana, sunt o lepra si normal ca nu o sa invat continuu, sa fim seriosi acum. Si de ce sa astept? De ce sa astept sa vina vara sa aud in stanga si in dreapta sau sa citesc pe facebook despre cat de frumos e la mare sau la munte sau la piscina cand afara este extrem de frumos si acum, mai am ceva timp pana la examene, adica nu e chiar agitatia aia de “mai am 2 saptamani si nu stiu nimic” … acum e mai mult “mai am 2 luni si nu stiu nimic”. E ceva mai rezonabil acum asa ca de ce sa nu profit? De ce sa nu merg la o piscina descoperita fix in ziua deschiderii, adica vineri, pe 9 mai?  Acum e momentul oportun … adica nu e nici stresul foarte mare, cum am spus mai sus, normal ca e stres, dar nu este asa mare, afara este frumos, cald, soare, numai bine pentru facut plaja si o prima balaceala pe 2014.

Ce? De ce pareti surprinsi? Ador marea, ador bazinele, ador piscinele, ador balaceala si in special ador vara! Si stiti care este culmea? Ca desi vara asta este aproape inexistenta, zau ca o astept, normal ca sunt motive sa o detest si sa vreau sa treaca la fel de repede cum a trecut tot anul, dar cu toate astea exista si motive sa o ador. Adica ok, poate nu o sa ajung la mare sa stau o saptamana sau nu o sa ma duc de 2-3 ori pe luna cate 2-3 zile, dar pot sa ies in oras, pot sa ma distrez in weekenduri, pot sa dau fuga la cate o piscina si mai mult decat atat pot sa fac plaja si sa invat in acelasi timp, da, stiu, ar fi cam aiurea sa fac mate si fizica la piscina, dar pot sa camuflez comentariile la romana in dosare si sa le citesc ca pe o lectura obisnuita, fireasca si banala de plaja, nu?

In orice caz…ma intalnesc cu cinva vineri la piscina? Astept un telefon daca da.

Miercurea fara cuvinte(19)

Detalii gasiti la Carmen

Meloman pentru o zi

Totul a pornit de la Sorin

Cum e defapt?

Te gandesti ca e nasol cand un prieten iti spune in fata ca nu e bine ce faci, cand te da inapoi, cand iti spune realitatea, cand incearca sa te faca sa vezi realitatea. Dar stii ce e cu adevarat nasol? Cand acel prieten o sa-ti spuna banal si sec doar „ok”.

Si stii de ce e asta cu adevarat nasol? Pentru ca in momentul ala tu ai pierdut un prieten caruia ii pasa de tine. Cand inceteaza sa incerce sa-ti mai arate realitatea, cand inceteaza sa-ti spuna ceea ce gandeste sincer, atunci l-ai pierdut, si greu se va mai intoarce.

De ce l-ai pierdut? Poate pentru ca tu ai obosit sa il asculti cum „te cearta”, iar el probabil a obosit sa incerce sa-ti arate ce e bine si ce e rau in zadar. Dar hei, zambeste! E bine pentru tine, nu? Scapi de un stres, nu te mai ascunde si recunoaste ca asta e primul gand care iti vine in minte „ieei, am scapat si de stresul asta”, dar mai tarziu o sa constientizezi ca defapt ai pierdut un prieten care tinea prea mult la tine.  

Pur si simplu ador asta

            Stiu ca o sa ma contrazic acum pentru ca stiu ca mi-am exprimat in nenumarate randuri disconfortul pe care mi-l creaza primavara/toamna, in special prin ploaia, dar cand afara ploua si eu stau in casa, beau o cana de cafea caldea si lenevesc pe net sau urmarind filme/serioale, pe bune ca nu ma deranjeaza deloc, ba chiar imi place pentru ca se contureaza asa o oarecare atmosfera propice lenevelii continue. Si fix asta am in plan, un weekend luuung plin de leneaveala. Da, ieri am stat aproape toata ziua in pat in haine extra mega confortabile, nu, nu pijamale pentru ca nu folosesc deloc, dar similare, urmarind filme si asta o sa fac si dupa-amiaza asta pentru ca afara este o vreme fix de lenevit sau de facut copii, ambele implica patul, deci...e bine.      

Miercurea fara cuvinte(18)

Totul a pornit de la Carmen

Meloman pentru o zi

Detalii gasiti la Sorin

Dilema

Nu stiu sigur daca sa-mi cataloghez papagalul ca fiind destept sau diabolic sau enervant. Cred ca e putin din toate. Are un obicei domle…daca e lumina aprinsa si/sau muzica pornita(nu conteaza volumul) si el vrea sa doarma…pai tipa atat de tare incat ii stingi lumini si ii opresti muzica pentru ca altfel nu te poti intelege cu el. Acum aproximativ o luna aveam eu de lucru foarte mult si stateam pana tarziu sa termin…2-3 dimineata…si normal ca lasam lumina aprinsa ca altfel ajungeam cu funduri de sifoane la ochi, bine, se presupune ca oricum ar trebui sa port ochelari, dar nu o fac…si imi lasam si muzica sa mearga, asa pe fundal, nu tare, dar te intelegi cu nebunul? Nu te intelegi, normal ca nu! Si dupa 12 incepeai si ne auzeai cum tipam unul la altul. Da, ce, eu nu am voie sa innebunesc sau cum? El tipa sa-i sting lumina, eu tipam la el sa taca, el tipa mai tare la mine, eu tipam iar la el sa taca si tot asa...zici ca eram doi retardati. Dupa aproximativ 3-4 nopti din astea in care ne certam ca prostii care tipa mai tare mi-am pus castile pe urechi sa nu-l mai aud ca tipa, pentru ca da, tot tipa din cauza ca era lumina aprinsa.

De ce va spun asta acum si le legatura are cu dilemea mea cu care am inceput articolul? Pai, da, incep o fraza cu pai! Aseara am avut din nou o noapte din asta mai lunga, gen am stat pana pe la 3 jumatate-4 fara ceva dimineata sa termin ce aveam de facut, mi-am pus castile pe urechi si mi-am vazut de treaba, apropo are cineva idee cum au putut castile mele sa ajunga asa daca eu nu le-am facut ghem niciodata? Sau macar stie cineva cum le pot indrepta?

Revenind, am stat pana pe la 4 fara ceva cu lumina aprinsa, a mai tipat el, il auzeam si prin casti, dar nu l-am bagat in seama si surprinzator s-a linistit, nu a avut decat 3-4 episoade din astea in care a tipat. Dar ce credeti ca imi pregatea? Am adormit pe la 4 si jumatate....ghiciti la cat mi-a dat trezirea diabolicul meu Miky?  La 6 jumatate! Ma intreb daca nu cumva aseara, cand era el asa cuminte si nu tipa deloc, isi facea planul pentru cum sa mi-o intoarca. Si mi-a intors-o! El nu a dormit noaptea, eu nu am dormit dimineata. Asa ca revin...nu stiu daca este extrem de destept si diabolic sau doar enervant.

Miercurea fara cuvinte(17)

Totul a pornit de la Carmen

Meloman pentru o zi

Gasiti detalii la Sorin

Era 3D

Nu vreau sa incep cu ceva negativist, adica nu vreau sa ma iau de nimeni, este totusi a doua zi de Paste. Daaar asta nu inseamna ca nu pot sa scriu despre ceva ce mi se pare funny si ciudat in acelasi timp, nu?

Aseara am gasit un articol interesant, sa’i spunem asa, pe YODA, el e vechi, dar eu aseara l-am vazut. Am vazut titlul si sincer mi-a starnit curiozitatea. Titlul suna ceva gen „Asa o sa arate pizza in 2020. Ai avea curajul sa o mananci?” Si ma gandeam eu asa cu mintea mea semi-obosita....ce poate sa se schimbe asa tare la o pizza in 6 ani inca sa nu am curajul sa o mananc? E mancare, e bun. Intru pe link si ma duce la articolul cu pricina...ghiciti cum arata pizza in 2020? Gen asa:

Dar ma intreb de ce au pus aia in titlu 2020 ca cica e realizabil deja, de anul asta. Poate in urmatorii 6 ani o sa fie dotate toate pizzeriile si toate gospodariile cu o astfel de inventie. Aaa da, inca nu v-am spus despre ce e vorba. Ei bine, este vorba despre o imprimanta. Da! Pizza din imaginea de mai sus este facuta de o imprimanta. Si nu e pe hartie, este o imprimanta 3d pentru mancare si are si un nume interesant Foodini. Si aparent „Foodini poate fi o solutie pentru cei care se grabesc, singurul timp "cheltuit" dupa "printarea" pizzei (de exemplu) fiind cel in care produsul se coace la cuptor. Singurul impediment al dispozitivului este ca ingredientele nu pot fi combinate, "imprimanta" trebuind spalata dupa care fiecare mixtura”

Cum ar veni iti e lene sa faci ceva de mancare, nu ai chef sau bani sa iesi in oras si te duci in dormitor sau in bucatarie sau unde il tii ascuns pe Foodini sa’ti printezi ceva de mancare.

Inca nu stiu cum sa cataloghez treaba asta....pe de-o parte mi se pare amuzant, dar pe alta putin ciudat. Sa va mai spun ca imprimanta 3d pentru ciocolata exista de vreo 2 ani si se tot modernizeaza? Uitati ce modele face:

Paste Fericit!

Scurt, concis si la obiect…nu de alta, dar stiti deja ca nu prea le am cu urarile pompoase si sa dau un copy-paste de pe net parca nu ar avea nici un farmec, nu? Asa ca va urez din inima un calduros Paste Fericit alaturi de cei dragi! Hristos a Inviat!

Aaa da, si de saptamana viitoare revin in actiune…am stat prea mult departe de blog, si de data asta vorbesc serios, chiar ma intorc…poate nu ca la inceput sau nu definitiv inca, dar ma intorc muhahahaha. 

Tu faci parte din turma?

Stiti ce mi se pare mie destul de aiurea in ultimul timp? Ca toata lumea isi exprima dispretul in stanga si in dreapta despre ceea ce se intampla in societatea contemporana…ca sunt muritori de foame, ca sunt bolnavi care mor in spital, ca e mizerie prin parc si prin locurile publice si etc etc etc. Daaar nimeni nu face nimic mai mult. Nu, toti sunt mari observatori, dar nimeni nu ia atitudine nici macar prin propria persoana…adica sa luam cel mai la indemana exemplu...daca x vede ca deja e mizerie pe jos mai arunca si el/ea o doza de suc sau un pet sau un muc de tigara...ca deh...era mizerie oricum, dar asa, prin nepasare si practic prin contribuire nu o sa se rezolve nimic niciodata si o sa ramanem mereu la stadiul ala in care aruncam vina pe unii si pe altii, in stanga si in dreapta.

Un grup de baieti s-a mobilizat in judetul meu si a organizat o asocietie....”Asociatia Sprijin Pentru Cetateni”...si eu ii sustin, sincer, in ceea ce afirma :

„Singuri nu putem schimba lumea dar impreuna putem pune lucrurile in miscare. Noi insine trebuie sa fim exemplul pe care il asteptam de la oamenii din jurul nostru.

Fiecare ajutor oferit, fiecare fapta buna facuta, fiecare gest de omenie este o caramida in cladirea comunitatii noastre si a unui viitor mai bun pentru cei a caror viziune despre acesta reprezinta supravietuirea zilei de maine. „Bunatatea nu este ceva ce faci din cand in cand ci un mod de viata." ”

Fiind la inceput au organizat doar cateva actiuni, dar au planuri mari si nu se dau inapoi de la ceea ce si-au propus chiar daca dau si de greu. Pana acum au avut o activitate de donare de sange, campania se numeste „ Sangele Salveaza Zambete”. Pe pagina lor de facebook, sau mai direct AICI,  gasiti un filmulet in care sunt prezentati cei ce au infiintat aceasta asociatie pro-bono din proprie intitiativa participand la campanie mai sus mentionata. 

Pe pagina de facebook Asoctiatia Sprijin Pentru Cetateni sunt prezentate imagini si filmulete de la activitatile desfasurate pana in prezent, de asemenea tot acolo aflati si mai multe despre capaniile lor viitoare sau in curs de desfasurare.

Da, acum o sa-mi spuneti ca nu conteaza, ca sunt un numar mic de persoane daca ne raportam la numarul de locuitori din oras sau din judet, dar nu e asa! Chiar conteaza, orice implicare conteaza, orice gest de umanitate conteaza si reprezinta o prima etapa spre evolutie, spre civilizare, spre sprinj social, sprijin interuman. Exact cum spunea si Gandhi „Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” pentru ca de aici pleaca totul. Poti alege sa fii diferit de turma, poti alege sa fii tu cel care da un exemplu prin prorpiul comportament sau poti fii o oaie din turma ce pune varf mormanul de deseuri din parc si apoi isi exprima nemultumirea in stanga si in dreapta despre neimplicarea societatii si despre decaderea sociala, despre societatea dezinteresata in care traim. 

Meloman pentru o zi

Ideea ii apartine lui Sorin

Miercurea fara cuvinte(13)

Totul a pornit de la Carmen

O dai pe spate cu gluma asta

Nu recent am citit un articol foarte interesant despre un tip, Jim, care sufera de o boala rar intalnita…si chiar funny. Cum am spus articolul nu este recent asa ca probabil unii ati aflat de el, insa e posibil sa sufar si eu de aceiasi boala in cazul articolului asta si anume de “Intarziere cronica”. Da, ati citit bine…bietul scotian, Jim, sufera de intarziere cronica si are o intarziere de 20 minute, oricat s-ar stradui omul asta nu poate sa fie punctual…in acelasi articol am citit ca si-a luat o marja de eroare de arpoximativ 11 ore ca sa poata ajunge la un film si nu, tot nu a ajuns omul nostru la timp la film,  a ajuns dupa 20 minute pentru ca aparent asa e setat creierul lui si nu are ce sa faca. Adica nu e ca si cand nu ar fi incercat...tocmai v-am spus ca si-a calculat cu 11 ore in plus ora la care trebuie sa ajunga la film si el tot a intarziat...tot cu fix 20 minute ca de fiecare data. Deci el chiar ar putea fi inteles cand intarzie si se scuza cu o replica gen „sunt bolnav ce vrei? Am intarziere cronica” ....foarte tare este si denumirea bolii...oare daca ma duc la acelasi doctor o sa ma declare si pe mine cu lene acuta? Sau trebuie eu sa o inventez si oficial? Ca de suferit sufar de ea de ani buni...

Si daca tot mi-am amintit de acest scotian m-am gandit sa caut si alte boli ciudate si am gasit cateva, cateva mai multe, dar o sa va spun doar de cateva. De exemplu avem persoana alergica la tehnologie...da, aparent exista cineva care nu poate sa vorbeasca la telefonul mobil sau sa foloseasca un calaculator si are alergie chiar si la unele autovehicule care folosesc unde electromagnetice

Dupa o avem pe fata care daca rade sau se sperie sau e surprinsa in orice fel cade din picioare la propriu. Iti dai seama ca ei daca ii spui o gluma buna poti spune la propriu ca ai dat-o pe spate pentru ca tipa chiar o sa cada din picioare daca incepe sa rada. Boala asta se numeste aparent cataplexie...da, nume nu e foarte funny, dar boala este...

Femeia asta mi se pare foarte tare, are 40 de ani, dar isi poate aminti exact, cu detalii concrete evenimente din orice zi, ea nu poate uita nimic, daca o intrebi orice ea iti va spune ce zi din saptamana era, ce a facut in ziua respectiva, amanuntit si mai mult decat atat o sa-ti spuna si evenimentele mondene care au fost publicate in ziar in ziua respectiva sau au aparut la stiri daca la vremea respectiva i-au atras catusi de putin atentia. Au gasit si o denumire pentru treaba asta...aparent femeia sufera de sindromul hipertimestic.

Un olandez face baie in gheata, se plimba pe varfu muntilor iarna doar in pantaloni scurti si inoata pe sub gheata fara sa simta frig...Barbatului asta nu ii este niciodata frig.  El poate suporta fara sa fie deranjat temperaturi care unui om normal i-ar putea fi fatale.

Aparent anumite persoane simt uneori, de nicaieri, nevoia sa consume substante necomestibile precum lipici, hartie, benzina sau altele si nu se pot stapanii...aceasta boala se numeste aparent Pica...oare pentru ca poarta pica?

Si cam atat...erau mai multe, dar nu are rost sa le insir pe toate, nu? Dar parca totusi...nu am gasiti pe nicaieri oficial lene acuta...asa ca probabil o sa o declar eu in viitorul apropiat sau indepartat. Si da, toate cele enumerate mai sus sunt destul de funny, dar probabil cei care sufera de ele nu le vad chiar asa....mai ales fata care nu poate sa rada fara sa cada...glumesc, desigur, dar totusi...sa le tratam la nivel de amuzament si nu de gravitate.

Miercurea fara cuvinte(12)

Mai multe gasiti la Carmen

Simulari zici?

Cred ca majoritatea dintre voi ati auzit deja de la televizor ca saptamana trecuta pe 3, 5 si 7 martie elevii din clasa a XI-a si a XII-a au dat simulari pentru examenul de bacalaureat...bine, cei de-a XI-a doar pe 3 si 5 pentru ca ei nu au dat si proba la alegere, ci doar pe cele obligatorii. In fine...sa va spun cam cum a fost la mine cu simularile astea ca de joi seara tot zic ca fac articolul asta...bine, defapt trebuiau sa fie doua, unul joi seara si unul vineri dupa aflarea rezultatelor, dar joi seara cand am deschis wordul sa scriu articolul mi-am amintit ca nu mi-am terminat documentatia la atestat asa ca o ora si ceva am stat si am scris 14 pagini de word pentru documentatia aia idioata, dar lasand modestia la o parte, sincer, chiar imi place cum mi-a iesit atestatul, simplu, la obiect si in acelasi timp complex si interesant...si chiar si documentatia imi palce cum a iesit desi mi-a luat cam mult sa o termin. Si din cauza asta cele doua articole din mintea mea devin unul singur, adica asta, in care va spun si cum a fost si ce am facut.
Fiind la profil real am dat ca probe obligatorii ale profilului romana si matematica, iar la cea de-a treia proba am avut de ales intre fizica, chimie, biologie si informatica....am ales fizica, desigur. Si acum sa le iau in ordinea in care s-au dat si sa detaliez putin, nu?
Romana...la romana am mai dat o simulare in ianuarie, o simulare la nivel judetean nu national. Subiectele au fost relativ acceptabile pentru cineva ca mine care nu are foarte mare treaba cu romana...nu, nu ma incadrez in cei care au aparut la televizor cu replici de genul "Ion se iubea cu Florica noaptea pentru ca ziua era prea cald"....replica foarte amuzanta totusi, toate au fost foarte amuzante, dar totusi...cu siguranta nu aveau ce cauta intr-un examen, sau ma rog...simulare de examen. Partea funny este faptul ca si in ianuarie si acum la partea a III-a, subiectul in care se cere sa comentam o opera studiata in liceu dupa anumite cerinte, a fost dat romanul realist-obiectiv "Ion" scris de Liviu Rebreanu...si culmea este ca am luat fix aceasi nota si in ianuarie si acum...8,65.
La mate....aici subiectele nu au fost foarte grele, exceptie facand 1 sau 2subpuncte, dar evident ca eu am gresit la mai multe din neatentie. Greseli de prosti adica...dar pur si simplu nu mi-a venit ideea pe moment, mi-a venit abia dupa ce am iesit din sala de examen sau la cateva ore dupa...in fine...ideea este ca totusi stiam sa fac mai mult, asa ca la bac atentie mai mare, gandire mai profunda si o sa fie bine...sper. Nota este cam mica, dar tinand cont de ce am zis mai sus e destul de ok...este 7,30...la bac o sa fie cu siguranta peste 8,50...o sa fie undeva in jur de 9 chiar!
Iar la fizica...aici mi s-a parut cel mai aiurea...adica au fost destul de grele subiectele. La fizica ai posibilitatea de a alege pe moment ce capitole vrei sa dai...fizica are 4 capitole mari si late: optica, mecanica, electricitate si termodinamic. Iar la bac primesti cate un subiect pentru fiecare capitol si alegi sa le faci pe care consideri ca poti sa le rezolvi cel mai bine. Eu invat sau am invatat 3 din cele 4 capitole pentru ca 3 imi trebuiesc si la poli, la admitere...si anume mecanica, termodinamica si electricitate. Iar acum la simulare am ales sa rezolv termodinamica si electricitata pentru ca mi s-au parut putin mai accesibile. Dar aici am gresit fix ca prostii!!!! Dat fiind ca stiam 3 capitole si trebuia sa fac doar 2 am inceput sa rezlv pe ciorna toate cele 3 subiecte si urma sa le trec pe foaia de examen doar pe cele la care m-am descurcat mai bine. Buuun....am rezolvat termodinamica, am scris-o pe foaia de examen...am rezolvat electricitatea si m-am apucat sa o scriu si pe ea pe foaia de examen...ajung la un subpunct si cand transcriam am observat eu ca am trecut o rezista acolo in plus(care normal ca nu era in plus, dar daaah!!!) si nu am mai scris...am reluat pe ciorna calculele si am ajuns la cu totul alt rezultat pe care l-am scris si pe foaia de examen...acum cine poate sa ma contrazica si sa-mi spuna ca nu a fost o greseala fix de prosti? NIMENI!!! Pentru ca fix asta a fost...dar asta e...am luat si aici un 7,05...normal ca se putea mai bine...mai ales ca rezolvasem corect pe ciorna...asta ma oftica putin cam tare, dar la fel ca si la mate...atentie mai mare, gandire mai la rece si mai profunda si cu siguranta la bac nu o sa iau doar 7 si nici 8, o sa fie cu siguranta la fel, peste 9. La romana chiar nu m-ar deranja sa fie fix tot aceiasi nota. Desi ar fi culmea sa dea si la bac tot "Ion" si sa iau tot 8,65.
In fine...ideea e ca am scos o medie de 7,66 ...o medie cam mica, dar totusi...de trecere. Practic luam bacul daca se dadea acum, da, cu o nota cam mica, dar il luam...sau ma rog, cel putin mica pentru asteptarile mele, nu de acum, pentru ca nici nu m-am omorat cu invatatul pentru simularea asta...adica a fost doar o simulare, nu? dar pentru asteptarile mele de la bac e foarte mica pentru ca pot mult mai mult de atat si pentru ca trebuie sa fie mai mare daca vreau sa intru la facultate unde vreau...La bac trebuie sa am o medie de peste 8,60-8,70 cel putin...Sau ma rog, nu neaparat trebuie...dar asa vreau eu sa fie...ramane de vazut ce o sa mai fie peste 3 luni, dar sper sa revin atunci cu un articol in care sa va dau de baut (vodka, desigur, dar si sampanie) cu ocazia implinirii prezicerii mele, adica aia in care spun ca iau peste 8,60-8,70 in bac...

Ce mai pot spune? Cam seamana cu modul meu de a invata...

Si cam asta a fost tot cu simularile mele...cu greselile mele de prosti, dar fix de prosti! La bac o sa scriu toate tampeniile de pe ciorna si pe foaia de examen pentru ca aparent pe ciorna sunt mi geniu decat pe foaia de examen...
Si o sa incerc sa-mi reiau si activitatea pe aici saptamanile astea pentru ca se pare ca am neglijat cam foarte mult acest aspect...

Nu vrea si punct

“Iar stai la calculator si la tine in camera zici ca a fost tornada!” ori „toata ziua ai sta la calculator sau ai face orice altceva, dar nu ai baga de seama ca in camera ta este un dezastru total!”

Si vine deja faimoasa si tachinanta replica „da, dar invat, nu am timp sa-mi fac si patul, dar lasa ca la toamna plec si nu o sa mai deranjeze nimeni patul!”

Va ganditi bine, nu am innebunit, nu vorbesc in contradictoriu cu mine ci cu mama, care aparent este mereu nemultumita de camera mea. Mai exact de faptul ca nu-mi fac patul... si mai are un of cu lenjeria de pat. Eu nu suport cuvertura pe pat, nu imi place si punct, nu te pui cu piticul meu de pe creieras cand nu-i place ceva. Dar mama il testeaza si mereu vine la mine cu texte gen „Vine la tine X si tu ai patul asa, pune si tu ceva pe el, il lasi asa doar cu lenjeria pe el?” DA! Arata bine asa! Bine, aranjat, nu dupa ce doar m-am trezit ca atunci zici ca s-au dat luptele greco-romane acolo. Apoi vine ea cu o solutie, sa-mi cumpere alta lenjerie de pat, care sa semene a cuvertura si pe care sa o puna cand vine cineva. NU! Nici asa nu-i bine. Ar insemna prea mult efort pentru mine inutil. Am numai lenjerii de pat frumos colorate, care e problema? Sunt lenjerii pat Pucioasa majoritatea, le schimb de 2-3 ori pe saptamana, nu sunt murdare, nu miros, care ar fi problema? De ce ar fi necesara o lenjerie de pat doar pentru cazul in care vine cineva la mine in vizita? Inutil, nu e asa? Dar nuuuu.... normal ca nu... daca nu e cuvertura nu e bine! Nu ar fi bine nici daca as avea o astfel de lenjerie pe care sa o pun doar cand nu dorm. De ce? Pentru ca nu e cuvertura de pat, simplu! Si discutia de la inceput se reia zi de zi, 7 zile din 7, nu 24 de ore din 24, dar 2 din 24 tot cred ca sunt. Dar nici piticul meu de pe creier nu se lasa! Nici sa vreau eu, el tot nu vrea... nu vrea si punct, cu el nu te poti intelege orice ai face. 

Uite-l! Ah,nu e el

Recent cineva m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog sau de ce scriu asa rar, de ce nu ma mai iau de nimic, de ce nu mai recomand nimic, de ce nu mai povestesc nimic din filozofiile lui C. (care apropo s-a simtit in al 19’lea cer cand a auzit ca si-a amintit cineva de el) de ce nu mai comentez pe alte bloguri cum faceam inainte, de ce disparitia asta treptata.

Ei bine...raspund aici pentru toti cei care se intreaba asta. Nu am disparut, nu vreau sa dispar, sunt inca aici, mai rar, e adevarat, dar sunt inca aici, sunt si pe facebook, poate putin mai des decat pe aici, dar ideea este ca nu am disparut. Sau cel putin nu voit. Doar ca... de la un timp se aduna tot mai multe de facut si timpul este tot mai scurt. Nu credeam ca scoala o sa-mi ocupe vreodata atat de mult timp sau ca o sa-mi dau silinta atat pentru ceva legat de scoala, dar inevitabil...o fac. Da, stiu ca ar fi plictisitor pentru voi sa vorbesc despre stresul meu sau despre revoltele mele in ceea ce priveste clasa a 12’a, bacul si toate cele legate pe subiectul asta...asa ca din lipsa de alte subiecte si de timp mai lipsesc.

Si nu glumesc, chiar am programul incarcat....ore pana la 2-3 zilnic, 3 zile pe saptamana cate 2 ore si dupa amiaza...si intre...mate si fizica cat cuprinde si mai se insereaza si romana din cand in cand cu diverse texte argumentetative idioate sau cu diverse comentarii. Si in ultima perioada inserez si niste site’uri ca trebuie sa’mi fac atestatul si la info cica. Si apoi streses si cu simularile alea enervante. O gramada de stres, putin somn, multa fizica, multa mate, mediu romana si uite asa se duce timpul meu liber.

Cand prind cate o portita libera intru si pe blog, la mine, sau la voi si recuperez cate putin, dar...aparent o perioada o sa tot fie absenta asta a mea pe blog...mai deasa sau mai rara, depinde de situatie si de moment.

Si in premiera, anul asta e singurul an in care spun asa ceva, dar....hai cu toamna! Vreau sa scap odata de tot stresul asta si de toti nervii astia, vreau sa trec de bac si de admitere, sa ma mut si gata. Da, stiu, la facultate o sa fie la fel de greu sau muuult mai greu, dar momentan vreau sa ajung acolo sa vad asta...pana atunci vreau doar sa scap de stresul bacului si al admiterii.

Si tot cu ocazia asta imi cer scuze fata de cei care considera ca i-am uitat pentru ca nu am mai ajuns pe blogurile lor sau ca nu am mai avut activitate aici.

Ce caut?

In ultimul timp am niste vise dubioase. Chiar dubios de dubioase. Nu, nu ma repet, nu vreau sa vorbesc despre visele alea prea realistice. Ma refer la altele aproape sau chiar la fel de dubioase. Adica astea sunt fara sens, fara logica. Ultima data am visat ca eram intr-un oras mare, in mijlocul unui oras mare si nu cunosteam pe nimeni. Eram pe strada, in pijamale (ceea ce este exagerat de dubios…eu nu port pijamale niciodata, da, dorm in pantaloni scurti si tricou!!!) si papuci de casa, dar nu orice papuci de casa, din aia mari, botosei, cu iepurasi si daca va zic si culoarea e clar ca visul este straniu. Da, erau ROZ! Ciudat vis, nu? Si cum eram eu asa, intr-o astfel de tinuta in mijlocul unui oras mare ma uitam si eu in stanga si in dreapta ca poate trece cineva cunoscut, dar nu, nimeni. Incep sa ma plimb pe acolo pana cand ajung intr-un magazin de mobila. De ce subconstientul meu ar vrea sa ajunga intr-un magazin de mobila? Sau defapt...de ce ar vrea in primul rand sa se trezeasca in pijamale si botosei cu iepurasi roz in mijlocul unui oras mare si foarte aglomerat? In fine... sa continuam... Ajung intr-un magazin de mobila...si culmea este ca ma uit dupa ceva anume, nu am idee dupa ce ma uit, dar caut ceva. Apoi ajung in alta parte, ajung la vopsea.... si imi suna telefonul. Raspund si ma intreaba daca am gasit.

Eu: „ce sa gasesc?

Misteriosul: „ glumesti? Ai gasit?”

Se pare ca si in vise dau de geniali din astia deloc stresanti. Ii spun ca nu am idee unde sunt si ce caut

Misteriosul: „ cauti un pat. Unde esti?”

Asta explica de ce sunt in pijamale... sau cred ca explica. Ii raspund, normal...” nu stiu unde sunt”

Misteriosul: „ce vezi pe langa tine?”

Eu: „ vopsea...multa vopsea”

Misteriosul: „Ce vopsea? Cum adica vopsea”

Eu: „Adica sunt la un raion cu vopsele lavabile, dar nu stiu in ce magazin”

Si brusc totul dispare si ajung intr-o camera in renovari. Si nu mai sunt in pijamale... sunt in niste salopete( ceea ce nu am purtat niciodata) murdare de vopsea. Si nici urma de telefon sau de misteriosul de la capatul celalalt.

Aparent mi-am dus pasiunea veche si stinsa pentru desen la un alt nivel. Am inceput sa fac desene tribale pe pereti. Sau asa cred, ca eu le-am facut pentru ca de nicaieri apare unul in spatele meu care imi spune ca ii place cum mi-a iesit. Oare el este misteriosul de la telefon? Nu am timp sa aflu asa ceva pentru ca ajung inapoi in mijlocul orasului, dar nu acelasi oras, asta nu mai e oras, adica e oras, dar nu in adevaratul sens al cuvantului. Sunt pe o strada, circula muuulte masini, sunt zeci de persoane in jurul meu ce se grabesc undeva, nimeni nu vorbeste cu nimeni, nimeni nu se uita la nimeni, doar merg, merg catre nicaieri, iar blocurile, ei bine... blocurile au devanit niste cutii gigantice de vopsea.

Probabil am un soi de nebunie in mine de visez asa ceva, nu ? Un soi de nebunie...ceva mai mare. 

Miercurea fara cuvinte(8)

Mai multe gasiti la Carmen

Si unde meregem?

Totul a inceput joi seara. Dupa ceva timp primesc un mesaj de la o anume persoana si nu orice mesaj, un mesaj de aproape ca m-a facut sa prind clatita cu capul nu cu tigaia. Un mesaj care suna exact asa, citez, “te scot maine seara in oras?” . Nu mai iesisem de ceva vreme in oras cu persoana respectiva si mesajul m-a surprins, dar am zis da, doar era Valentine’s day, nu? Intalnirea se anunta promitatoare…vineri dimineata am vorbit despre asta…voiam sa aflu unde ma scoate in oras…raspunsul a fost unul simplu, scurt si la obict “la dracu sa ne ia” .

Ei bine…am zis ca daca tot o sa mergem la “dracu sa ne ia”, probabil un local nou, m-am gandit ca o sa fie foarte cald acolo, dracu asta e vestit pentru cazanele lui cu smoala si focurile interminabile asa ca am zis sa vorbim despre alte detalii…de exemplu tinuta…si s-au pus anumite conditii, de exemplu a fost o lista reciproca pentru “nu ies cu tine in oras daca nu:” , daca nu te imbraci in rosu, daca nu iti iei cercei kmetrici, daca nu te aranjezi asa, daca nu iti faci freaza etc etc etc.

Aparent “conditiile” au fost respectate. Am iesit in oras si ce sa vezi? Chiar la dracu sa ne ia am ajuns. Ne-am plimbat prin tot orasul dupa un local cu o masa libera, dar in zadar. Am facut o plimbare prin tot orasu cu taxiul si la pas…cu taxiul pana in centru...pe jos prin spate, printre blocuri catre alta destinatie, cu taxiul catre capatul celalalt al orasului…pe jos din nou pana in centru, aici da telefoane sa aflii daca sunt mese libere in alta parte fara sa te mai deplasezi pana acolo…suni, iti inchide, suni pe altcineva, faci rost de numarul altcuiva care trebuie sa sune pe altcineva ca intr-un final sa iti spuna “nu mai lucreaza acolo, dar…” si acel dar era catre o locatie cu o posibila masa libera, dar telefonul suna iar si ajungem intr’o masina care ne duce pana…pana practic aproape acasa. Nu acasa, aproape acasa. Acasa la cineva mai exact, ne-am “inmultit” si am petrecut Valentine’s day acasa la cineva in mai multi…si am jucat bolț.

Asa ne-am petrecut eu si A. “intalnirea” de Valentine’s day. Romantic, nu?Se presupune ca trebuia sa fie iesire de agatat…singurul lucru care pe l-am agatat a fost paharul la bolț...si nici ala prea des ca stim sa numaram.

Sper ca voi ati petrecut mai romantic ziua de Valentine’s day in compania persoanei speciale...sau macar la fle ca noi, cu prietenii.

Miercurea fara cuvinte(7)

Totul a pornit de la Carmen

Ariciul ce ne învaţă ....

Aplicaţia FunABC  - ariciul ce ne învaţă alfabetul românesc

FunABC este un abecedar interactiv pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2-5 ani. Aplicaţia învaţă literele alfabetului românesc. Aplicaţia este gratuită şi oferă acces la toate literele din alfabet. Copii vor descoperi literele alfabetului român prin intermediul unor animale hazlii şi prietenoase.

Aplicaţia poate fi instalată pe dispozitive ca: tablete sau smartphone-uri cu sistem de operare Android. Lăsăm la o parte planşele cu desene şi cărţile cu litere – acum folosim aplicaţia FunABC.

Aplicaţia are un design plăcut, culori atractive şi un meniu confortabil şi funcţional. Interfaţa simplă nu permite lansarea unor ferestre şi pop-up-uri inutile. Fiecare literă este asociată unui animăluţ, care este prietenos şi vesel. Sunetele emise de animale au fost luate din lumea animală, sunt foarte realiste şi amuză copii. Literele şi cuvintele sunt pronunţate clar de către scriitoarea de poveşti pentru copii Ada Demirgian.

Aplicaţia se lansează cu prima literă din alfabet, şi anume litera „A”. Alături de ea mai apare imaginea unui arici şi cuvântul înscris „Arici”. La apăsarea aceastora, se va auzi pronunţia lor, la apăsarea ariciului se va auzi un sunet emis de arici – un fosăit.

Toate literele sunt prezentate în aşa mod. Pe părţile laterale ale aplicaţiei sunt situate butoane-săgeţi ce permit listarea înainte-înapoi a literelor alfabetului.  În partea de sus a aplicaţiei este un meniu ce permite selectarea unei litere aleator.

Copii sunt impresionaţi de sunetele emise de un urs, girafă sau nevăstuică.

Aplicaţia poate fi găsită aici:

 https://play.google.com/store/apps/details?id=net.ejuk.funabc.

Sau dacă înscriem cuvintele- cheie în fereastra de căutare a Google Play-ului: funabc, aplicatia educativa funabc, alfabet roman, alfabet romanesc. Aplicaţia este prezentată de o iconiţa cu imaginea unui arici. După care urmează procedura standartă de instalare.

Unbreakable

Miercurea fara cuvinte(6)

Mai multe gasiti la Carmen