Leapsaaaa

La aproape o luna de cand am primit leapsa asta, am reusit si eu sa imi fac timp sa o ‘rezolv’, hai sa vedem ce iese, dar iniante de toate: multumesc Mona ca te-ai gandit la mine si acum sa vedem ce iese:

1.Faci ceea ce vrei cu adevarat?

In ultimele luni chiar am incercat sa fac asta, nu a fost chiar cea mai buna combinatie, dar a fost destul de fun cat a fost, acum o mai fac doar rar, cand bugetul, dar mai ales programul imi permit.

2.Din promisiunile facute, cate ai indeplinit?

Cand promit ceva am mare grija la cuvintele pe care le aleg cand formulez promisiunea pentru ca imi tin mereu promisiunile.

3.Cate persoane ai urat in ultimii ani si cat mai conteaza acum?

Nu stiu daca am urat pe cineva, displacut maxim, in prezent incerc sa urasc pe cineva, dar nu reusesc, asa ca raman doar la sentimentul, pentru prima data in cei 21 de ani ai mei, de regret profund ca am intalnit acea persoana si sper sa nu mai conteze in viitorul apropiat.

4.Ti-e teama sa incerci?

Raspunsul asta o sa fie socant pentru cei care ma mai cunosc de pe blog sau din alte imprejurari, dar, in prezent am ajuns la nivelul ala de maturitate[ so scary, i know] in care ma gandesc ce efect vor avea actiunile mele pe viitor, deci nu mai fac chiar atat de multe lucruri noi, nu mai incerc chiar tot ce imi trece prin minte fara sa trec prin filtrul asta inainte si sa imi pun intrebari gen “si cum o sa ma afecteze asta pe viitor?”

5.Care e diferenta dintre tine si marea majoritate a oamenilor?

Asta este o intrebare grea, foarte grea chiar. Nu stiu, sunt o persoana excentrica, fac foarte multe lucruri diferit fata de marea majoritate.

6.Care e prioritatea ta acum?

Facultatea, vreau sa repar ce am stricat pe primul semestru, munca- o sa povestesc intr-un articol viitor despre noua mea pozitie acolo, si sa imi pun lucrurile in ordine in viata pentru ca este un haos.

7. Daca ai putea sa calatoresti in trecut, ce sfat i-ai da copilului din tine?

Sa nu isi mai doreasca niciodata sa se maturizeze pana cand nu o sa fie cu adevarat nevoie, sa se bucure de copilul care a fost mereu si sa ramana asa cat mai mult, si cel mai important, sa nu faca niciodata ce am facut eu deja incepand cu luna octombrie anul trecut!

8.Munte sau ocean?

Ambele, dar in urmatoarea ordine: mare si dupa munte.

9.Filmul preferat?

Nu cred ca am asa ceva, imi plac foarte multe filme, o sa zic gen preferat: comedy romance

10.Cafea sau ceai?

Cafea zilnic, ceai cand suntem bolnaviori.

Dat fiind ca leapsa asta a circulat pe bloguri acum o luna, nu o sa nominalizez pe nimeni, dar o sa las  totusi un set de intrebari in cazul in care doreste cineva sa raspunda la ele intr-un comentariu sau blog:

1. Ce preferi, sa te maturizezi cat mai repede sau sa ramai copil mereu?

2. Merita sa faci sacrificii pentru o persoana?

3. Prietenie sau interes?

4. Cand a fost ultima data cand ai ras cu lacrimi?

5. Ii permiti copilului din tine sa iasa la iveala macar o data pe saptamana?

6. Cand ai putin timp liber preferi sa faci ceva productiv sau sa te relaxezi?

7. Preferi sa iesi sa mananci in oras sau acasa?

8. Cu cate persoane din trecut mai pastrezi legatura cu adevarat?

9. Putini prieteni sau multe cunostinte?

10. Traiesti clipa sau analizezi situatia?

Cineva trebuia sa o spuna

Acum, in ajun de Craciun, un articol putin mai diferit. O sa fac o “descoperire” care o sa ii surprinda, dar nu dezamageasca pe cei ce cred in magia Craciunului si in Mos Craciun: Mos Craciun si Elfii lui sunt ingineri! Da, asa se explica de ce in fiecare an Mos Craciun revine in Politehnica chiar in perioada in care ar trebui sa fie ocupat cu pregatitul cadourilor. Si da, asa se explica cum de acolo la Polul Nord, in atelierul lui foarte sofisticat si tehnologizat care functioneaza fara sa fie alimentat la o sursa de energie de orice forma Elfii pot face produce toate acele jucarii simple sau complexe. Totul este pur ingineresc acolo pentru ca na, inginerul se cunoaste si cineva trebuia sa o spuna, desi toata lumea s-a gandit la asta pana acum. 

Sper ca diseara sa fiti inconjurati de familie si maine dimineata sa gasiti sub brad tot ce va doriti. Stiu ca eu cel putin am primit deja ce am vrut de Craciun anul asta, si aici nu ma refer la lucrurile materiale, dar daca tot am facut un articol in care va prezint aceasta realitate a laboratorulu lui Mos Craciun, vreau sa spun si Multumesc. Vreau sa ii multumesc Mosului ca tot anul, nu doar acum de Sarbatori, mi-a oferit cel mai de pret lucru pentru mine: prieteni care sa fie acolo pentru mine, prieteni cu care sa rad, sa plang, sa ma distrez, sa sufar, sa impartasesc. Multumesc mosule si multumesc si acestor persoane pentru ca au fost acolo pentru mine nu doar cand aveam nevoie de ei, dar si pentru ca mai ales atunci nu m-au lasat, si pentru ca m-au lasat la randul meu sa fiu acolo pentru ei.

Si cum ultima jumatate de an a fost destul de aglomerata pentru mine, astazi punem totul pe pauza si fug sa fac ultimele cumparaturi pentru Craciun si dupa am fugit acasa, pentru ca de Craciun toate drumurile duc acasa.

Sarbatori Fericite! 

A trecut ceva timp

Nu am mai scris de cam mult timp despre A. asa ca scriu acum, si nu asa oricum, pentru ca A. a fost cea mai tare persoana ever. Luni seara, cand am venit de la munca m-a asteptat cu mancarea calda pe masa, mi-a dat sa mananc, mi-a dat si desert, iar asta este cel mai tare gest posibil pentru mine, sa ma astepte cineva cu mancare dupa o zi in care am fost si la facultate si la munca, sa nu mai stau eu sa fac asta, ador asta. Si in acelasi timp A. m-a facut aseara sa realizez ca prostia doare si m-a mai facut sa realizez foarte multe chestii pe care le ignorasem din cauza unor vorbe anapoda si din cauza unor idei idioate din mintea mea. Asa ca A.: iti multumesc pentru ca existi in viata mea, chiar nu stiu ce m-as face fara tine si nici nu vreau sa aflu vreodata, pentru ca daca aseara am reactionat cum am reactionat in acea situatie, daca ar fi fost cu tine stiu ca ar fi fost mult mai rau de atat. Nu am multi prieteni, dar in acelasi timp am cei mai buni prieteni si nu i-as da la schimb pe o mie, pentru ca intotdeauna calitatea bate cantitatea, iar pentru mine A. face cate n prieteni de duzina, si ma bucur ca in clasa  a 9-a in al doilea semestru mi-am facut curaj sa ma bag in seama cu ea si ca acum, dupa 4 ani si ceva, aproape 5, inca e prietena mea. Da, ma mai si supara, vreau sa o bat uneori, dar si ea pe mine, destul de des, dar altfel ar fi ceva plictisitor, nu? Plus ca cine se aseamana se aduna. Mersi A. 

Poate ca se poate

Recent am stat si am citit niste lucruri, niste lucruri scrise de mine, niste conversatii, si mi-am dat seama ca m-am schimbat intr-o oarecare masura, ca mi-am schimbat modul in care ma exprim, mi-am modificat gradul de subiectivitate pe care il folosesc, ca imi dozez altfel temperamentul in discutii sau diferite situatii, ca aleg sa cedez in loc sa ma enervez mai tare in anumite situatii. Mi se pare foarte dubioasa treaba asta. De ce? Pentru ca la un moment dat, de mai multe ori chiar, mi-am propus sa ma schimb, dar niciodata nu am reusit, sau cel putin nu am sesizat, si nici altii, iar acum "schimbarea" asta s-a produs foarte lent pentru ca se vedea diferenta de la zi la zi, de la saptamana la saptamana, aparea cate ceva nou, ceva subtil, dar era acolo, nu suficient cat sa il sesizez pe moment, dar acum, privind obiectiv si in acelasi timp subiectiv le-am observat. Doar ca acum nu stiu daca e de bine sau de rau. Acum am ajuns la un punct in care imi pot bloca sentimentele, defapt nu, nu ma exprim corect, le pot suprima, le pot ascunde, pot sa le tin doar pentru mine, doar in mine. Si treaba asta este foarte nasoala pe de-o parte, dar bine, intr-o forma sau alta le redau, fie prin blog, fie prin vorbitul cu anumite persoane pe care le consider speciale, fie prin dialoguri nebune pe care le aud doar eu pentru ca au loc in mintea mea.

Uneori imi este dor, dar de cele mai multe ori imi dau seama ca nu e asa, ca e mai bine acum, pentru ca pot sa evaluez altfel lucrurile, pot sa “incasez lovituri” fara sa mai arat ca ma afecteaza, fara sa mai cedez. Chiar recent au fost doua faze, la interval de cateva zile si cu persoane diferite ca protagonisti, carora inainte le cedam relativ usor, acum m-am controlat, mi-am facut metaforic un dus rece si am lasat telefonul si facebookul de-o parte si nu am sunat, nu am dat mesaj, nu am dat niciun semn, chiar daca in interior simteam cum ma arde ceva, simteam caldura in mana dreapta, simteam cum vrea sa ia telefonul si sa scrie un mesaj sau mai grav, sa sune, dar am stins “focul” ala cumva si imi ziceam “nu, e ok, acum, asa cum e, e ok” si incercam sa ma gandesc la altceva, nu imi venea nimic in minte, ramaneam tot pe subiectul ala, dar cum le-am invins. Si asta ma face sa cred ca se poate, cred ca ... nu imi vine sa cred ca spun asta...cred ca....e greu, dar o sa o spun, cred ca am inceput sa ma maturizez in anumite privinte.

Bine, dar poate ca totusi nu s-au facut modificari chiar atat de mari la mine, pentru ca in anumite situatii totusi am cedat, poate ca e bine sau nu, nu pot sa cataloghez inca treaba asta dat fiind ca s-a intamplat foarte recent, totusi am realizat prin asta ca sunt o persoana inca relativ slaba, dar poate in timp o sa se modifice si treaba asta.

Miercurea fara cuvinte(4)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

I don't care anymore

Stiti ce e interesant? Momentul ala aiurea cand se intampla ceva neplacut in viata ta, te afecteaza pe moment, dar apoi realizezi ca...nu e prima oara, stii sigur ca nu o sa fie nici ultima, si dupa un timp destul de scurt pur si simplu nu te mai afecteaza, devi imun. Si treaba asta se intampla fara sa iti planifici, pur si simplu dupa un punct subconstientul tau ia atitudine si te transfora intr-o persoana imuna la acele gesturi pentru ca in loc sa iti imprime in creier lucrurile pentru care ar trebui sa treci cu vederea, cum s-a intamplat de fiecare data, iti transmite niste impulsuri fara o tinta anume, este pur si simplu nimic.

Poate e bine, poate e rau, nu stiu, pentru ca am ajuns la punctul ala de imunitate se pare, desi pe moment m-a afectat foarte tare, dar orice usa inchisa in nas inseamna o alta usa deschisa pe care sa poti intra linistit si fara probleme.

Nu prea are sens, nu? Stiu, nici pentru mine nu prea are. Nu, nu are. Nu prea imi pot explica chestiile astea, dar...se inampla cu sau fara voia mea se intampla. Pe de-o parte cred ca era timpul ca subconstientul meu sa ia atitudine, pe de alta parte incep sa cred ca nu face o treaba prea buna daca ma lasa sa constientizez totusi treaba asta, nu? 

Prietenie

Articolul asta o sa incerc sa il fac cu caracter general, dar in realitate se axeaza pe o singura persoana, dar sper sa fie cat mai general valabil.

Incep prin a spune ca e vorba de prietenie. Mai stie cineva adevaratul sens al acetui cuvant banal pentru multi? Prietenie nu e aia pe interes, e aia in care poti sa vorbesti si cele mai banale si plictisitoare lucruri si celalalt sa asculte si sa intretina subiectul, prietenie e atunci cand nu trebuie sa spui ca esti fericit sau trist, cand celalalt pur si simplu stie, prietenie e atunci cand la 4 dimineata nu ai somn si dai un telefon, iar persoana apelata iti raspunde chiar daca doarmea si o sa vorbeasca cu tine, nu o sa iti inchida telefonul dupa ce ii spui ca nu e nimic important, doar nu puteai sa dormi. Si multe altele, si nu, asta e doar prieteni, nu iubire, sau ma rog, e iubire, dar iubire intre prieteni, nu iubire iubire. Multi confunda si treaba asta, dar uita un lucru, prietenia poate exista fara dragoste, dar dragostea nu poate exista fara prietenie. Si si mai multi spun exact din acelasi motiv, ca nu pot face diferenta, ca nu poate exista prietenie intre o fata si un baiat. Eu zic ca se poate, daca stii sa faci diferenta intre iubirea pentru iubit/a si iubirea dintre prieteni.

Exista multe forme de iubire, iubire pentru parinti, iubirea pentru copii, iubire pentru frati/surori, iubire pentru rude, iubire pentru prieteni, iubire pentru iubit/a, ordinea este, evident, aleatorie, fiecare ordoneaza in felul lui.

Si inca o chestie mai spun, spre final. O prietenie adevarata poate sa treaca prin multe, poate sa reziste distantei si absentei. Da, poate sa existe si in absenta. Puteti sa va vedeti azi si sa mai vorbiti peste 2 luni, daca prietenia dintre voi e una reala o sa vorbiti si o sa comportati ca si cum v-ati fi vazut ultima data ieri.

Sau cand va certati...in orice relatie, de orice natura, ca si astea ca si iubirea au mai multe forme, fiecarei forme de iubire ii corespunde o relatie, revenind, in orice relatie, indiferent de natura ei, exista si perioada mai proaste in care apare cearta, se spun cuvinte la suparare, fondate sau nu, care dor, care se imprima in subconstient, care ranesc, se fac gesturi care mai tarziu, la fel ca si cuvinte, se regreta, la fel ca toata cearta de altfe. Uneori momentul ala in care regreti vine mai tarziu, dar vine, trebuie sa vina si apoi sa va impacati...pentru ca nu esti tu fara el/ea, pentru ca simti ca ai multe de spus, dar nu poti, pentru ca vrei ca lucrurile sa revina la normal, pentru ca iti pasa prea mult chiar daca nu vrei sa o arati mereu pentru ca ar parea un semn de slabiciune, dar oricum daca iti este prieten cu adevarat nu poti sa ascunzi, le simte uneori mai clar decat tine...asa ca trebuie sa vina momentul ala in care regretati toata cearta aia idioata si faceti ca lucrurile sa revina la normal...

Multumesc A.

Unul dintre cele mai naspa momente sunt alea in care atingi o limita si consideri ca trebuie sa inchei cumva asta. Te gandesti ca cei dragi tie pot fi afectati din cauza ta si apoi cand atingi limita aia consideri ca cel mai bine ar fi sa te retragi usor usor, nu complet, dar suficient cat sa nu mai fie afectati cei de care iti pasa si la care ti. Cum treci peste momentul asta extrem de naspa? Tu nu crezi ca treci, nu vrei sa treci, vrei sa duci pana la capat ce ti-ai propus, dar apoi apare un prieten care nu te lasa sa cedezi, in cazul meu apre A. si ma face sa imi dau seama ca nu ar fi cea mai buna solutie cea pe care o gasisem eu si ma face sa am din nou incredere si imi da metaforic doua palme care ma trezesc la realitate si ma fac sa imi amintesc ca am langa minte niste persoane adevarate ca doar nu degeaba tin atat la ele, nu? Si si ele tin la mine si asta este un sentiment foarte placut si linistitor.

Stiu, v-am obisnuit ca A. sa va distreze de obicei, dar astazi am vrut doar sa-i multumesc ca a fost mereu langa mine in prostiile mele si stiu ca o sa mai fie. Aaaah, dar da, am si o secventa de mesaj care ii este specific.

Oh si inca o chestie mica....A.? Fara stres ca trece tot! 

A is back

A. de foarte mult timp imi tot spune ca nu am mai scris nimic despre ea de mult...si cam are dreptate. Hai sa remediem asta. Nu prea imi vine in minte nimic ca si noutate asa ca unii dintre voi, cei care ma aveti la prieteni pe facebook o sa recunoasteti imaginea, dar o sa aflati si povestea din spatele ei.

Urma ziua mamei mele si eu voiam sa ii fac o surpriza, impreuna cu fratele meu i-am cumparat un aranjament de flori si trebuia sa il ascundem ca eu sa i-l dau la miezul noptii, problema era unde sa il tin pana atunci sa nu il vada, m-am gandit la A. asa ca i-am dat mesaj sa o intreb daca ma poate ajuta cu o combinatie in ziua urmatoare...schimbul de mesaje a decurs asa:

Si ei bine, cum am spus si pe facebook cand am pus imaginea....”asta inseamna prietenie pentru mine”. Asa ca A. ai ajuns din nou si pe blog si acum toata lumea stie cine ma ajuta in treburile murdare muhahahaha!

Mici, dar mari

Secretul unei surprize reusite se ascunde exact ca esentele in sticlute mici. Nu trebuie sa fie neaparat ceva material ca sa reusesti sa surprinzi placut. Nu! Din contra, gesturile mici sunt cele care fac difereneta. Nu e nevoie sa trimiti mesaje lungi si pompoase, poti sa trimiti unul simplu cu banala intrebare “ce faci?” , dar daca il trimiti cand trebuie o sa fie tot ce conteaza. Poti sa ii trimiti un simplu mesaj de “buna dimineata” sau unul de “noapte buna” si o sa stie ca a fost prima/ultima persoana la care te-ai gandit. Si nu, nu e valabil numai in cupluri pentru ca eu vorbesc la general.

Cadourile mici, simbolice, sunt tot ceea ce conteaza cu adevarat. O floare, poate sa fie ea si rupta din gradina pe langa care ai trecut cand mergeai spre locul de intalnire, o sa ii aduca un zambet imens. O gluma spuna la momentul potrivit sau un simplu zambet ori chiar o privire calda pot sa fie cel mai frumos cadou primit in ziua respectiva.

Detaliile mici te ajuta sa oferi si sa iti oferi cele mai frumoase momente. Nu te gandi la nimic ca fiind un gest mic si neinportant, totul conteaza…si este posibil ca intr-o zi sa realizezi ca acel “mic detaliu nesemnificativ” era defapt un detaliu important.

Gesturile mici fac diferenta, asa ca bucura-te si profita de ele! 

Cum e defapt?

Te gandesti ca e nasol cand un prieten iti spune in fata ca nu e bine ce faci, cand te da inapoi, cand iti spune realitatea, cand incearca sa te faca sa vezi realitatea. Dar stii ce e cu adevarat nasol? Cand acel prieten o sa-ti spuna banal si sec doar „ok”.

Si stii de ce e asta cu adevarat nasol? Pentru ca in momentul ala tu ai pierdut un prieten caruia ii pasa de tine. Cand inceteaza sa incerce sa-ti mai arate realitatea, cand inceteaza sa-ti spuna ceea ce gandeste sincer, atunci l-ai pierdut, si greu se va mai intoarce.

De ce l-ai pierdut? Poate pentru ca tu ai obosit sa il asculti cum „te cearta”, iar el probabil a obosit sa incerce sa-ti arate ce e bine si ce e rau in zadar. Dar hei, zambeste! E bine pentru tine, nu? Scapi de un stres, nu te mai ascunde si recunoaste ca asta e primul gand care iti vine in minte „ieei, am scapat si de stresul asta”, dar mai tarziu o sa constientizezi ca defapt ai pierdut un prieten care tinea prea mult la tine.  

Pentru tine

Ok stiu ca nu este chiar un cadou…nu este cadou deloc defapt, dar pentru ca nu pot sa iti spun live m’am gandit sa fac asta. Nu sunt nici macar acasa asa ca sunt cateva multe sute de km intre noi in momentul asta, dar heyyy asta nu inseamna ca uit de ziua ta sau ca nu o sa te si sun si stresez cu mesaje de la multi ani foooarte dese.

Nu e chiar ce fac pentru toata lumea, dar cum sa nu fac un articol special pentru tine? Mai ales ca ai facut si tu in sfarsit (sa zic varsta aici?) hai fie nu o zic, dar zic ca ai crescut si tu in sfarsit si ai intrat in randul lumii pentru putin timp, dar nu conteaza. Ooohhh da si mai era un motiv…te cunosc si suntem prietene de mai bine de 12 ani .

Nu ma bate (nu ca ai putea) , dar pun poza asta cu noi(pentru ca e cea mai recenta)

Si iti spun si direct: LA MULTI ANI BAAAAYYYY

Si atat ca dupa o lungesc prea tare si nu’si are rostul…restul chestiilor cu care oricum nu prea le am pentru urarile astea o sa te stresses cu mesaje si la telefon (muhahahaha)

Provocare

Am primit o provocare de la B.D sa fac un cadou facut de mine cuiva si sa scriu despre asta…iti multumesc frumos de provocare si imi pare rau ca a durat asa mult pana cand am facut’o.

Avand in vedere ca nu prea ma pricep sa confectionez eu obiecte am ales sa’i fac cadou unui prieten mai de la distanta. In ce consta acest cadou? Pai i’am facut un filmulet cu majoritatea glumelor dintre noi si a amintirilor noastre atat din momentele in care eram efectiv unul langa altul, cat si din momentele in care am fost la distanta, si 2 desene. Filmuletul nu o sa’l urc aici pentru ca asa cum am spus mai devreme cuprinde lucruri destul de private si nu cred ca acea persoana ar fii de acord, dar desenele da.

Cum m’am simtit eu cand am facut acest cadou? Foarte bine. Este un prieten destul de vechi, un prieten foarte bun, cu care am avut parte si de bune si de rele (ca orice oameni ne mai certam si noi, dar din fericire ne impcam destul de repede). De la el am invatat multe, nu stiu daca si el de la mine, dar eu cu siguranta am invatat multe de la el…am invatat sa vad partea buna si din rau, nu doar din bine.

Cum s’a simtit el? I’am dat acest cadou aseara in jurul orei 21 si putin…iar el a ras pana cand am iesit eu pe la 1 si putin. A fost fericit si de la acel filmulet a pornit un mini maraton al amintirilor daca il pot numi asa. In filmulet eu am folosit doar anumite replici semnificative si memorabile, insa in privat am dezvoltat dupa fiecare replica + multe altele. Stau acum si ma gandesc…la cate intamplari si amintiri am spus numai aseara…am impresia ca il cunosc de o viata nu doar de 4-5 ani.

De ce l’am ales pe el? Pentru ca el ma face sa rad cel mai tare cu povestile lui, cu glumele si mistourile pe care le scoate pe moment, asa cum spune el “din buzunar”, pentru ca este unul dintre prietenii mei vechi, pentru ca este special pentru mine si poate cel mai important…pentru ca a stiut sa fie mereu langa mine cand am avut nevoie de asta.

De ce am facut cadoul asta? Cum am spus si la inceput…nu ma pricep la confectionat obiecte…si pentru ca mi s’a parut distractiv si reprezentativ…in desene este el, iar in filmulet sunt o parte amintirile noastre memorabile

Monday Seven! - Realitate

Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!

Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Fericire

                                                   

Prietenie

Indiferenta

                                                             

Ingrijorare

Iubire

Inceput

Speranta

Schema e simpla:

7 zile- 7 fotografii-7 cuvinte

Prieteni

Ai avut vreodata sentimentul ca ai un prieten caruia poti sa’i spui tot si sa sti ca n’o sa te judece? Ai avut vreodata sentimentul ca ti’ai gasit un prieten pe viata? Cu siguranta da! Dar spune’mi chiar a fost?

Sa ne imaginam 2 personaje principale si altele secundare. Sa zicem X si Y ca sa nu dau nume si dupa sa se interpreteze gresit. X si Y sunt prieteni buni, chiar foarte buni, dar intr’o zi Y il las pe X pt alti “prieteni”. “Prieteni” care a 2-a zi poate nici nu’l mai baga in seama.

Cum dracu credeti voi [care sunteti pe post de Y] ca se simte X? Nu se simte bine asta va garantez eu! Cum dracu sa se simta cand cel mai bun prieten il lasa dracu pentru niste vorbe? Daca iti cunosti prietenii cum poti sa faci asta? Serios acum , daca cunosti pe cineva inseamna ca sti cum e defapt , dar totusi prefer sa crezi pe altii si sa lasi pe altii sa aleaga pentru tine. DE CE?

*“Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane”– Octavian Paler*

Omu’ asta are dreptate nu credeti? Eu chiar ii dau dreptate. Adica nah daca chiar esti prieten ierti, dar chiar daca ierti nu mai are cum sa fie exact ca inainte. Si mai e o chestie. Poate Y considera ca X e de piatra. Dar orice piatra cand o lovesti in continuu si in continuu se sparge. Asa si cu X, chiar daca e de piatra fiecare vorba d’asta aruncata de Y loveste si piatra se sparge incet-incet. Si odata si odata se sparge de tot !

Nu o sa inteleg “prietenii” astia care te cunosc doar cand au nevoie de ceva.

Mai devreme sau mai tarziu se pare ca majoritate au de ales..si tot majoritatea aleg orice altceva inafara de tine si prietenia ta.
Ai grija ce prieteni iti alegiJ “tine’ti prietenii aproape si dusmanii si mai aproape” 
""vorbesti mult sau stii sa asculti

prieteni buni sau prieteni multi

care esti tu, care esti tu?""