Adunate din timpul saptamanii

Zic sa revin cu un articol oarecum funny, si tot odata fara un subiect anume, cu mai multe, ca o retrospectiva. O sa incep cu o chestie funny pe care am auzit-o zilele trecute. Joi seara dupa munca am trecut prin Carrefour sa fac si eu diverse cumparaturi, chestii pentru camera, chestii de care aveam eu nevoie personal si chestii de care imi era pofta. Nimic interesant pana aici, partea interesanta vine cand ies din carrefour, ca sa revin la camin trec 2 semafoare si cel de pe partea cu caminele are un intermitent la dreapta. In fata mea 3 domni bine, care era destul de evident ca nu erau studenti, sau poate au inceput facultatea la 30+ ani, nu stiu, irelevant, revenind, 3 domni bine in fata mea, trecem cu totii de semafor, si imediat dupa ce trecem si de cel mic cu intermitent dreapta pentru masini ii aud, involuntar, distanta fiind destul de mica intre noi, ca na, este mereu ‘trafic’ intens printre pietoni pe splai, ii aud discunand ceva foarte interesant, dar normal ca a trebuit sa ma abtin din ras: “ce ti-e si cu astia de la bucuresti, varule, arunca asa cu banii cum le vine, in loc sa schimbe becul la semaforul ala care palpaia intruna, au pus alt semafor”. Poate e rautate ca inca rad de treaba asta, sau ca am ras de la inceput in sinea mea, dar nu ma pot abtine, zau, mi s-a parut prea funny treaba asta, mai ales ca a venit si replica unuia dintre ceilalti 2: “eh, asa sunt astia la capitala, ma, cand se strica ceva ei nu repara, inlocuiesc, dar nu se deranjeaza sa il scoata macar pe ala stricat” si al treilea care din nou a fost foarte tare "lasa-i ma, nu vezi ca si cu 2 semafoare ei tot te calca pe trecerea de pietoni cum vor ei", asta fiind aluzie la faptul ca in spatele nostru unu' a trecut pe trecerea de pietoni pentru ca omul avea intermitent dreapta si normal, nu il interesa ca e rosu pentru inainte. 

Alta situatie funny din ultimul timp? Hmmm, sa vedem...a da. Cand ma duc la munca trec prin fata primariei Bucuresti, si doua blonde [ la propriu] se contraziceau pe tema “asta e prima Bucurestiului fata” si replica nu a intarziat sa apara “fata, asta e primaria sectorului 6, primaria Bucurestiului nu exista, e la cotroceni echivalentul primariei bucuresti”, normal ca s-a continuat cu “Hai ca esti nebuna, cum sa fie la cotroceni primaria, acolo sta Iohanis” Si nu stiu cum s-a continuat discutia pentru ca in timp ce au le-am depasit ca sa  nu intarzii la munca ele s-au oprit in fata cladirii ca sa caute scris undeva pe ea daca e primaria bucurestiului sau primaria sectorului 6.

Si lumea ma mai intreaba de ce nu merg si eu ca tot omul cu castile in urechi cand merg pe strada, uite d-asta, ca sa ma mai amuz si eu intre munca si facultate, daca tot nu am timp sa ajung la un stand up comedy, nu?

Si o ultima chestie funny: cand ies de pe strada de la munca exista un semafor, si cum este normal, exista un semafor pentru masini si unul pentru pietoni. O stimabila, tot blonda [la propriu] trece de semaforul pentru masini si se opreste paralel cu trecerea de pietoni[impiedicand masinile care vin din directia perpendiculara cu ea sa iasa] si asteapta la semaforul pentru pietoni, rosu, si in ciuda claxoanelor si a flashurilor primite pentru ca incurca circulatia, ea nu a plecat de acolo pana cand semaforul de la pietoni, da, ala de la pietoni, nu s-a facut verde.

Si cam atat momentan, astea sunt chestiile funny intalnite de mine, si considerate funny de mine, saptamana asta. Sper sa revin curand pe aici cu un alt articol sau, defapt, eu sper cu mai multe, dar sa vedem ce zice si timpul meu, pentru ca am un program al naibii de incarcat semestrul asta cu facultatea si munca. Dar, sa speram ca reusesc sa ma intorc si la vechea mea pasiune, scrisul pe blog. 

Program de heiterit

Nu am mai heiterit de mult, sau cel putin nu aici, live am mai tot facut asta si chiar si pe pagina de facebook. Subiectul asta l-am abordat deja pe facebook inca din seara in care s-a intamplat pentru ca mi s-a parut mult prea deplasat, mult prea dubios. Pentru cei care nu au facebook sau nu au dat like paginii, dezvolt aici. Cand veneam de la munca intr-o seara, o seara ploioasa, fara umbrela, normal fara umbrela, aproape alergand spre camin trec pe langa un grup de copii, nu foarte mare si cu media de varsta undeva intre 8-10 ani si la inceput, cand ma apropiat mi se pareau sweet, aveam impresia ca  au inceput sa simta deja spiritul iernii si cantau colinde, cand am trecut pe langa ei nu mi s-au mai parut asa deloc pentru ca am auzit “si aduce droguri multe la...” si dupa “semanlul” s-a bruiat, pentru ca din nou, aproape alergam.  Mi s-a parut foarte aiurea si dubios, adica sa fim seriosi, la 8-10 ani sa schimbi un colind atat de dragut, un colind al copilariei pentru foarte multe generatii in asa ceva? Si mai dubios este ca acel copil care canta era tot un zambet, iar ceilalti il priveau oarecum admirativ, deci pentru el, pentru ei, era ceva foarte cool, foarte smecher, foarte interesant, foarte intens. Pentru mine a fost o chestie marcanta pentru toata seara aia....

Dilema?

Am o dilema, si una inca foarte mare. Nu inteleg deloc, dar absolut deloc, in mintea mea expresia asta nu poate capata sens: “sa traiesti cu numele”. Serios, acum, poate sa imi explice si mie cineva logica acestei expresii? Inteleg, e ziua cuiva de nume, asta o pricepe oricine, dar cum vine treaba asta sa traiesti cu numele? Traiesti cu el ca ti l-au pus la nastere parintii si il suporti, nu te duci sa il ca sa nu ii superi indirect, chiar daca ai un pomelnic in loc de nume. Sau se refera sa te muti, sa iti iei angajamente si sa traiesti cu el, sa stai cu el, sa mananci cu el, sa dormi cu el etc etc.

Oricum, eu o sa spun simplu si sec(pentru ca nu o sa spun sa traiasca nimeni cu numele) La multi ani tuturor ce poarta numele de Ioan, Ioana, Ion, Ionut, Oana si alte derivate.

Eu sunt pe antibiotice, dar va servesc pe voi cu sampanie. 

Mi s-a pus pata pe tine

Eu sunt genul de persoana careia ii plac lucrurile iesite din comun. Imi plac lucrurile extravagante, sa fie cat mai “ciudate”. Si asta in orice domeniu. De exemplu la telefon imi place sa am cele mai dubioase teme posibile, cele mai complexe, cu cat mai multe prostioare, dar dupa ce iarna trecuta mi-am cam “prajit” telefonul facand asta am renunatat si l-am lasat asa cum e el. Si aici pe blog, daca va amintiti mereu am avut teme cu o gramada de elemente, zapada iarna, teme de sezon si tot asa, am inceput sa renunt si aici, sau poate ca nu, ma mai gandesc. In casa nu mai spun. Acasa am usa plina cu desene, desenele alea vechi facute de mine, dar e usa plina, lenjeria de pat trebuie sa fie cat mai colorata sau sa aiba cat mai multe chestii imprimate, pana cand si canile mele sunt “dubioasa”, adica am o cana cu ochi pe arc, da, imi place mereu sa zdrangan ochii aia cand sunt acasa si beau cafeau. Anul viitor, sau poate reusesc pana de craciun, vreau sa iau pentru acasa, pentru camera mea, vreau sa iau un corp de iluminat de la atas, mai exact asta:

Este stralucitor, complex in simplitatea lui, si iesit din comun, sau cel putin asa mi se pare mie. Vreau sa il pun chiar deasupra patului. Imi place cum se vede lumina, asa, in toate directiile, imi place forma, imi place modelul, mi s-a pus pur si simplu pata. Si site-ul asta de 20 de ani ofera o gama foarte variata de corpuri de iluminat, interior si exterior, asa ca ma gandesc sa li-l arat si parintilor, poate vor si ei sa schimbe ceva prin casa. Stiu ca ei nu o sa cumpere ceva asemanator de ceea ce vreau eu in dormitor, dar au de unde alege asa ca nu imi fac griji, chiar deloc.

Abia astept sa o cumpar si sa vad cum se vede in dormitorul meu. Sunt ca un copilas din la mic, stiu, dar zau ca mi s-a pus rau pata. 

Ce caut?

In ultimul timp am niste vise dubioase. Chiar dubios de dubioase. Nu, nu ma repet, nu vreau sa vorbesc despre visele alea prea realistice. Ma refer la altele aproape sau chiar la fel de dubioase. Adica astea sunt fara sens, fara logica. Ultima data am visat ca eram intr-un oras mare, in mijlocul unui oras mare si nu cunosteam pe nimeni. Eram pe strada, in pijamale (ceea ce este exagerat de dubios…eu nu port pijamale niciodata, da, dorm in pantaloni scurti si tricou!!!) si papuci de casa, dar nu orice papuci de casa, din aia mari, botosei, cu iepurasi si daca va zic si culoarea e clar ca visul este straniu. Da, erau ROZ! Ciudat vis, nu? Si cum eram eu asa, intr-o astfel de tinuta in mijlocul unui oras mare ma uitam si eu in stanga si in dreapta ca poate trece cineva cunoscut, dar nu, nimeni. Incep sa ma plimb pe acolo pana cand ajung intr-un magazin de mobila. De ce subconstientul meu ar vrea sa ajunga intr-un magazin de mobila? Sau defapt...de ce ar vrea in primul rand sa se trezeasca in pijamale si botosei cu iepurasi roz in mijlocul unui oras mare si foarte aglomerat? In fine... sa continuam... Ajung intr-un magazin de mobila...si culmea este ca ma uit dupa ceva anume, nu am idee dupa ce ma uit, dar caut ceva. Apoi ajung in alta parte, ajung la vopsea.... si imi suna telefonul. Raspund si ma intreaba daca am gasit.

Eu: „ce sa gasesc?

Misteriosul: „ glumesti? Ai gasit?”

Se pare ca si in vise dau de geniali din astia deloc stresanti. Ii spun ca nu am idee unde sunt si ce caut

Misteriosul: „ cauti un pat. Unde esti?”

Asta explica de ce sunt in pijamale... sau cred ca explica. Ii raspund, normal...” nu stiu unde sunt”

Misteriosul: „ce vezi pe langa tine?”

Eu: „ vopsea...multa vopsea”

Misteriosul: „Ce vopsea? Cum adica vopsea”

Eu: „Adica sunt la un raion cu vopsele lavabile, dar nu stiu in ce magazin”

Si brusc totul dispare si ajung intr-o camera in renovari. Si nu mai sunt in pijamale... sunt in niste salopete( ceea ce nu am purtat niciodata) murdare de vopsea. Si nici urma de telefon sau de misteriosul de la capatul celalalt.

Aparent mi-am dus pasiunea veche si stinsa pentru desen la un alt nivel. Am inceput sa fac desene tribale pe pereti. Sau asa cred, ca eu le-am facut pentru ca de nicaieri apare unul in spatele meu care imi spune ca ii place cum mi-a iesit. Oare el este misteriosul de la telefon? Nu am timp sa aflu asa ceva pentru ca ajung inapoi in mijlocul orasului, dar nu acelasi oras, asta nu mai e oras, adica e oras, dar nu in adevaratul sens al cuvantului. Sunt pe o strada, circula muuulte masini, sunt zeci de persoane in jurul meu ce se grabesc undeva, nimeni nu vorbeste cu nimeni, nimeni nu se uita la nimeni, doar merg, merg catre nicaieri, iar blocurile, ei bine... blocurile au devanit niste cutii gigantice de vopsea.

Probabil am un soi de nebunie in mine de visez asa ceva, nu ? Un soi de nebunie...ceva mai mare. 

Vise ciudate

Gata cu bucuria, gata cu petrecerea, nu m-am lasat de blog si nici nu ma las, am avut doar o saptamana mai grea si mai incarcata, zilele astea o sa incerc sa recuperez tot ce am pierdut pe blogurile voastre si o sa incerc sa-mi revin si eu cu activitatea pe blogul meu…adica sa mai postez si eu. Si nu, articolul nu are nici o legatura cu treaba asta, asta a fost doar asa ca o introducere.

Subiectul despre care vreau sa va povestesc eu se regaseste si in titlu…”vise ciudate”…si acum urmeaza reactiile gen “ce biiiip vrea sa spuna cu asta?” . Vreau sa spun ca in unele seri am niste vise extrem de ciudate…si nu ma refer neaparat la ideea visului…alea sunt mereu cam ciudate. Ma refer la faptul ca visez foarte realist uneori. Adica visez si parca simt atingerea sau lovitura sau vantul sau orice. Si si mai ciudate sunt unele dimineti dupa astfel de vise. De ce? Pentru ca si deoarece…sa dau un exemplu mai bine. Sa zicem ca am visat ca era un jaf, eu in vise sunt si mai si ca in realitate si sar in sus, incerc sa evadez si d-astea…si sarim peste niste episoade si ajungem la partea in care primesc un glont in coaste. Nu ma trezesc din vis, nu mor in vis, visul ori isi schimba brusc firul ori gasesc eu o cale miraculoasa cum numai in vise se poate intampla, logic, si rezolv totul si raman si in viata. Partea ciudata este dimineata cand ma trezesc cu vantai exact in locul din vis…in exemplul asta dimineata ma trezesc cu o vataie in zona coastelor fix in zona in care in vis am incasat un glont, pe aceiasi parte, in exact acelasi loc. Si nu am idee cum. Da, mi s-a mai zis cand am deschis subiectul asta cu diverse persoane ca ma uit la prea multe filme de actiune…total fals…ma uit aproape numai la romance, comedie si ocazional horror. Altii imi spun ca ma lovesc in somn…si uneori e credibil adica ma trezesc cu vanatai pe picioare sau maini sau parti din astea mai usor de lovit in somn, dar coastele? Sau pe lateral, undeva tot in zona coastelor, dar mai sus. Si nu inteleg in ce m-as putea lovi, daca m-as lovi. Ca am doar o noptiera langa pat, care e in dreptul capului…si e destul de mica.

Visul asta pe care l-am dat ca exemplu l-am avut acum cateva zile…si a fost culmea si din ala in care parca simteam. Adica inaite sa ajung in zona care urma sa fie jefuita am mers pe afara unde era foarte frig si imi inghetasera urechile si nasul si simteam cum vantul ma da pe spate.

Stiu, am niste vise tare ciudate intr-o maniera clar ciudata, dar n-am ce le face…unele sunt chiar placute ca snt realiste. Adica am si unele vise in care apare…cine nu trebuie…si e plcut cand pot simti atingerea, parca, e placut asa realist…dar tot e ciudat, si plus ca asta a fost doar o data…in fine, raman la ideea ca e ciudat si tot nu inteleg cum de ma trezesc asa dupa anumite vise…