Miercurea fara cuvinte(26)

Mai multe detalii la Carmen

Miercurea fara cuvinte(22)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Pasiune

Am asteptat de foarte mult timp sa iasa soarele afara si cand a iesit ba nu am avut eu prea mult timp, ba se razgandea el si fugea in nori, dar saptamana trecuta l-am prins si nici saptamana asta nu mi-a scapat. Am prins si timp si vreme pentru iesit cu bicicleta, problema era ca aveam doar 2 biciclete copii  si var-miu era ok pe ea, dar eu nu prea, noroc ca am gasit sa inchiriez totusi.

Ma gandeam intr-un timp sa imi aduc bicicleta de acasa, dar apoi am revenit cu picioarele pe pamant si mi-am dat seama ca nu am unde sa o tin, asa ca am renuntat repede la idee. Eu sunt genul de persoana foarte lenesa si sedentara, dar care paradoxal adora bicicleta si mersul pe bicicleta. De cand aveam mai putin de 5 ani stiu sa merg pe bicicleta si mereu mi-a placut. Cand eram la tara, acum prefer comoditatea de a merge cu masina, nu mergeam absolut nicaieri fara bicicleta, si sunt foarte multe persoane care pot confirma treaba asta, adica nu mergeam pe jos nici macar 100 m pana intr-un miniparculet din curtea scolii, poarta bunicilor mei dadea direct in curtea scolii, deci erau maxim 100 m pana in acel miniparculet, dar nu si nu, nu te intelegeai cu mine, eu mergea cu bicicleta chiar si pana acolo. Plus ca am ajuns la “performanta” de a merge cu 20 de litri de apa pe bicicleta, 2 bidoane de 5 L pe portbagaj si cate unul in fiecare mana, pentru ca na, manerele nu sunt facute sa tii mainile pe ele, sau cel putin asa mi-a spus cineva cand m-a vazut. Mi-a ramas treaba asta, oricat de lene mi-ar fi, oricat de tare ma domina sedentarismul oricand as merge cu bicicleta, ma relaxeaza, mi se pare o placere, nu un sport si clar nu un efort. Bine, cand ma urc prima data pe ea dupa o perioada lunga obosesc destul de repede, sedentarismul isi spune clar cuvantul, dar imi revin repede si dupa nu ma mai dai jos de pe bicicleta aia.

Si am zis ca daca mersul pe bicicleta este foarte util organismului si in acelasi timp este relaxant si placut  de ce sa nu ii ofer si unui prieten, fratele mai mic al unei prietene, placerea de a invata sa mearga pe bicicleta. Si-a strans singur bani si si-a luat o bicicleta de pe Toyz, i-au adus-o acasa pe gratis, livrarea fiind gratuita in Bucuresti si poate sa invete linistit, are garantie 24 de luni, pentru ca da, el vrea sa invete sa mearga pe ea, dar tatal lui este mai mult plecat, mama lui nu stie si nici prietena mea nu stie, asa ca am zis ca o sa il invat eu sa mearga. Sambata avem prima “sedinta de condus”.

Si daca tot ma fac instructor poate ajung sa imi iau si eu Pegas-usul ala pe care il vreau de multicel, nu de alta, dar mi se pare genial acel design vintage, plus ca mie mi se par bicicletele vechi ok si mai durabile decat cele moderne cu tot felul de tampenii pe ele, cum este si a mea de altfel, i-am pus chiar si stop pe frana si semnalizare, deci... . Dar totusi, bicicletele Pegas mi se par foarte faine, nu stiu de ce mai exact de atat, pur si simplu imi place, nu stiu cat as merge pe ea, dar mi-ar place sa stiu ca o am acolo, a mea.  

Miercurea fara cuvinte(26)

Mai multe la Carmen

Miercurea fara cuvinte(19)

Detalii gasiti la Carmen

Miercurea fara cuvinte(17)

Totul a pornit de la Carmen

Miercurea fara cuvinte(35)

Nu stiu sa inot, dar stiu sa plutesc 

Mai multe gasiti la Carmen

Reflexii in oglinda

Detaliile le gasiti la Sorin

Zici tu?

Ce te face sa crezi ca daca vorbesti langa mine ca sunt adolescent si nu stiu ce e ala respect pentru ca am casti in urechi si ochelari de soare la ochi o sa’ti las scaunul meu? Parca numai asa de chestie mi’as intinde putin cracii pe culoar.

Am intrat prea brusc in subiect? Atunci sa detaliez putin…astazi dupa ce am fost sa’mi iau premiu ca in sfarsit s’a terminat scoala am plecat putin la tara, m’am dus si m’am intors dupa o ora, n’am stat, dar am fost cu autobuzul. Si pentru ca mie imi place punctualitatea am ajuns mai devreme si in mod normal m’am dus sa’mi ocup scaun, nu?Afara, la umbra, stateau o gramada de “doamne bine” . Foarte bine, ce treaba am eu cu ele? Niciuna. Imi las sacosa pe scaun si ma duc sa’mi iau o sticla de apa si dupa mai raman putin jos cu mama. Ma uit pe geam si vad cum o tanara pipita domnisoara se tot rezeama de scaunul pe care il ocupasem eu si isi si pune sacosa pe el…ok, o mai las, poate vede ca e ocupat. Nu vede…se apropie ora sa plece autobuzul asa ca ma duc pe scaun pentru ca am zis “mai bine stau 5 minute in aerul ala sufocant decat sa raman pe afara ca nu mai pot sa urc” . Si ma duc frumos, ma uit la sacosa de pe scaunul meu, ma uit la pipita domnisoara si ii fac semn, nimic, tusesc, nimic, “ma scuzati”, nimic, “alooo”, nimic, “nu va suparati, dar va luati o data sacosa aia de pe scaunul meu sa pot sa stau jos?” , se uita la mine sictirit si o ia. Buuuun…dupa se rezeama alta de scaunul meu, dupa ce ma asezasem, oke, e aglomerat, nu zic nimic, imi bag castile in urechi, imi pun ochelarii de soare la ochi pentru ca batea soarele foarte tare pe parte pe care ma asezasem si imi vad de treaba mea. Ce e drept, ascult muzica tare in casti, nu aud prea multe din jurul meu, in mare parte nu aud deloc, dar se mai si schimba melodiile alea, mai au si ele parti din alea “plangacioase”, lente, si fix atunci aud de la una din stimabilele “doamne bine” care au stat pana aproape a plecat autobuzul afara, la umbra, ceva de genul “e adolescent ce sa’i ceri?” Opaaa…si se uita la mine, punem discret pauza, fara sa se observe, si ascultam in continuare “Adolescentii de astazi nu mai stiu ce e ala respect. Toata ziua sunt cu casti in urechi si cu ochelari de soare la ochi”…M’am uitat sictirit la ea, o doamna de aproximativ 40 ani, imbracata intr’o rochie foarte colorata si inflorata, si nu, nu era si ea bronzata sa zici ca nah “asa e traditia”, cu ochelari de soare pe cap, cu o poseta cat un sac si machiata strident. Mi’am dat din nou drumul la muzica si m’am si intins putin, mi’am intins picioarele in fata, sub scaunul din fata mea, dar parca numai asa de chestie mi’as fi intins picioarele pe culoar, pe langa ea. Acum o sa’mi sariti in cap…ca are dreptate tanti aia, ca am 18 ani, sunt la varsta adolescentei si nu am habar ce e ala respect. Nu e asa, stiu ce e ala respect, dar in situati ca asta nu ma ridic de pe scaun nici daca vi sa ma iei pe sus. Adica tu imi ti mie, sau le vorbesti altora din jurul tau despre mine ca port ochelari de soare cand si tu ii ai pe cap, esti imbracata si machiata ca una de 20 ani care a fost tinuta din scurt si a vazut pentru prima data in viata ei machiajul si magazinul de haine. Si in plus mai si comentezi sa’ti las scaunul meu…NU!!! Eu nu ofer locul meu unor astfel de persoane niciodata!!! Daca vreau sa’l ofer, il ofer pentru ca vreau eu si pentru ca asa consider, consider ca are nevoie persoana respectiva. Dar “doamna bine” clar nu avea nevoie…poate doar ca era prea la inaltime si era mai cald acolo sus si incepea sa’i curga machiajul…uite ca la asta nu m’am gandit pe loc ca poate asa luam in considerare sa’i las scaunul…ca doar era caz de forta majora, nu?

Oooh si sa mai spun si ca tipa care s’a rezemat de scaunul meu dupa ce m’am asezat a ajuns sa se rezeme mai mult de mine decat de scaun? Pe bune ca’mi venea sa’i spun “nu vrei intai sa iesim in oras macar o data si dupa sa trecem la pipaiele din astea?” . Tot drumul s’a frecat cu dosul, sa nu’i spun altfel, de umarul si de mana mea de zici ca era bara…trageam mana mai asa, ramanea pe umar, umarul nu aveam unde sa’l mai trag, poate doar sa sparg geamul si sa ies putin afara din masina.

Atat de tare imi place sa merg cu autobuzul vara…

Oh, si da, stiu ca toata saptamana am lipsit total, dar in curand o sa vedeti rezultatele, pentru ca m’am concentrate foarte tare pe un singur lucru pe care vreau sa’l fac curand si vreau sa’l fac bine, e legat de blog, dar pentru treaba asta am nevoie de inca o persoana si trebuie sa o prind libera intr’o dupa’amiaza, am nevoie sa invat sa lucrez cu 2 programe total noi pentru mine dintr’un domeniu complet necunoscut mie, si doar stiti ca eu sunt cu piticul pe creieras si nu citesc tutoriale si alte prosti, apas toate butoanele pana imi dau seama ce fac si dupa le combin cum vreau eu. Mi’am notat cateva subiecte despre care am vrut sa scriu saptamana asta, dar nu am avut timp, m’am axat doar pe cele 2 programe, dar promit ca o sa’mi revin…dupa ce fac treaba asta, deci, probabil o sa mai lipsesc putin, poate nu chiar asa total, nu stiu, dar stiu ca vreau sa fac bine ce am in minte si sper ca o sa va placa atunci pentru ca nu aveti idee cat am muncit pana acum pentru el si cat mai e de munca.

Duminica floriilor

Dupa cum stiti (pentru ca v’am stresat cam o saptamana la momentul respectiv cu treaba asta) ma mandresc cand e ziua mea…cand e ziua mea de nume nu ma agit chiar asa de mult, dar tot ziua mea e, nu? Sincer anul asta chiar am uitat de ea, imi aminteam doar din cand in cand…si aseara mi’a zis cineva ca maine(azi) e sarbatoare si eu ma uitam cam crucis gen “ce sarbatoare e?” si dupa eram “aaa da, stiam ca doar e ziua mea”. Asa ca va dau si astazi o vodka cu suc de mere(altfe nu se poate, nu? ) si urez la multi ani tuturor ce isi serbeaza astazi ziua de nume si va daruiesc cate o floare (pozele sunt facute de mine asa ca nu sunt chiar stralucite, dar nu dadeati ca gestul conteaza, nu? )

Miercurea fara cuvinte(14)

Hai cu varaaaa! Mai multe imagini gasiti la Carmen

Life in pictures 2.22

Hai cu varaaaa

Gasiti mai multe la Costin

Happy Weekend-editia 41

Asta este ultimul Happy Weekend la care particip. GATA! Mi’a ajuns, m’am saturat , nu m’ai suport si bag si divort. Ne’am inteles Elly, da? Asta este ultima editie la care particip! Anul asta

Sper ca Mosul a trecut pe la voi si ca macar in preajma sarbatorilor ati uitat de dusmani si i’ati considerat prieteni

Leapsa- partea 2

Si aici e continuarea Primei parti si sunt primite tot de la cei numiti acolo

Leapsa din corason

Trebuie sa spun 20 de lucruri pe care le iubesc…

Incep prin a spune ca ordinea este complet aleatorie!

1. Familia

2. Prietenii apropiati (sau mai bine zis cei pe care eu(cel  putin) ii consider apropiati)

3. Amicii

4. Lenea:x

5. Sa ma joc(cand ma prinde cate un joc…apoi nu ma mai scoti usor de acolo…cel putin nu pana castig sau chiar m’am foarte plictisit)

6. Sa ma uit la filme

7. Sa ma plimb cu masina

8. Sa ma plimb pe jos

9. Ador cand imi da tata masina sa conduc

10. Blogul meu (care desi nu este el foarte mare sau cunoscut a devenit o parte importanta din mine)

Life in pictures(12)

Inca putin(doar cateva zile) si ma intorc aici

Mai multe gasiti si aici

Niciodata multumiti

Asa suntem noi…niciodata multumiti. Luna trecuta cand erau ploi cat cuprinde, ploua de dimineata pana seara toata lumea zicea ca vrea soare…acum cand e cald si soare toata lumea vrea ploaie. Si totul se repeta. Care e faza?

De ce nu putem si noi sa fim multumiti cu ce avem? A plouat o luna…s’a oprit intr’un final si a iesit soarele…acum e soare…o sa vina si vantul sa adie, o sa vina si cate o ploaie scurta de VARA sa scoata caldura din pamant si sosea. Asteapta ca vin toate…dar am o nelamurire…ce anotimp este? Aaaa da…e VARA!!! Si ce deosebeste vara de celelalte anotimpuri? Aaaa da…stiu si asta: caldura!!

Ce ai vrea acum ? Sa ninga…pai si iarna ce mai face? Sa ploua mult…atunci in primavara si mai ales in toamna ce sa mai fie?

Asta e…suntem o tara in care avem 4 anotimpuri…si dupa ce ca sunt aiurea si astea si se rezuma la doua [ori e prea frig ori prea cald]  nici asa nu ne convine. Nu…noi vara vrem zapada si iarna soare…si daca le primim ne intrebam “ce iarna/vara mai e si asta?” dar in momentul in care intra in normal “nuuu….ma topesc/inghet…vreau zapada/soare” .

Incep sa ma conving din ce in ce mai tare ca omul nu stie ce vrea, ca mereu cauta doar ceea ce nu are, iar in momentul in care obtine tot nemultumit e…pentru ca a aparut altceva care il intriga, altceva care este peste posibilitatile lui…si evident asta e ceea ce vrea el…pentru ca e ceva ce nu poate avea.

Ar trebui sa invatam sa ne multumim cu ceea ce avem si nu mai avem vise atat de inalte, sa ne limitam la ceea ce este posibil. Sa ne multumim ca acum avem soare si caldura…sa ne multumim cand o sa mai vina 2-3 ploi…sa ne multumim cand o sa inceapa sa ninga…si sa nu mai cautam ceea ce nu avem si nu putem sa avem oriunde si in orice.

Welcome spring

Astazi, este soare afara,
E primavara!

Se pare ca primivara isi intra in drepturi:x 















Am o idee…
Calea lactee!

1 Martie

A venit si primavara...calendaristic cel putin..nu stiu cum e pe la voi...dar la mine inca mai este zapada, iar ghioceii n'au reusit sa iasa de sub nameti.
De 1 Martie am cautat si am gasit mai multe legende. Cea a martisorului si cea a babei Dochia.
Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă. 

Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: "De unde ai floare, căci este încă iarnă?". Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână... De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.

si cea a viteazului Martisor


Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, inchizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii. 

Nu mai sarbatorim aceasta zi cum se facea "in timpurile de mult apuse"...acum este mai mult ceva comercial...o modalitate de a castiga/pierde bani...dar in esenta 1Martie...ramane 1Martie...ziua Martisorului:)