Uite-l! Ah,nu e el

Recent cineva m-a intrebat de ce nu mai scriu pe blog sau de ce scriu asa rar, de ce nu ma mai iau de nimic, de ce nu mai recomand nimic, de ce nu mai povestesc nimic din filozofiile lui C. (care apropo s-a simtit in al 19’lea cer cand a auzit ca si-a amintit cineva de el) de ce nu mai comentez pe alte bloguri cum faceam inainte, de ce disparitia asta treptata.

Ei bine...raspund aici pentru toti cei care se intreaba asta. Nu am disparut, nu vreau sa dispar, sunt inca aici, mai rar, e adevarat, dar sunt inca aici, sunt si pe facebook, poate putin mai des decat pe aici, dar ideea este ca nu am disparut. Sau cel putin nu voit. Doar ca... de la un timp se aduna tot mai multe de facut si timpul este tot mai scurt. Nu credeam ca scoala o sa-mi ocupe vreodata atat de mult timp sau ca o sa-mi dau silinta atat pentru ceva legat de scoala, dar inevitabil...o fac. Da, stiu ca ar fi plictisitor pentru voi sa vorbesc despre stresul meu sau despre revoltele mele in ceea ce priveste clasa a 12’a, bacul si toate cele legate pe subiectul asta...asa ca din lipsa de alte subiecte si de timp mai lipsesc.

Si nu glumesc, chiar am programul incarcat....ore pana la 2-3 zilnic, 3 zile pe saptamana cate 2 ore si dupa amiaza...si intre...mate si fizica cat cuprinde si mai se insereaza si romana din cand in cand cu diverse texte argumentetative idioate sau cu diverse comentarii. Si in ultima perioada inserez si niste site’uri ca trebuie sa’mi fac atestatul si la info cica. Si apoi streses si cu simularile alea enervante. O gramada de stres, putin somn, multa fizica, multa mate, mediu romana si uite asa se duce timpul meu liber.

Cand prind cate o portita libera intru si pe blog, la mine, sau la voi si recuperez cate putin, dar...aparent o perioada o sa tot fie absenta asta a mea pe blog...mai deasa sau mai rara, depinde de situatie si de moment.

Si in premiera, anul asta e singurul an in care spun asa ceva, dar....hai cu toamna! Vreau sa scap odata de tot stresul asta si de toti nervii astia, vreau sa trec de bac si de admitere, sa ma mut si gata. Da, stiu, la facultate o sa fie la fel de greu sau muuult mai greu, dar momentan vreau sa ajung acolo sa vad asta...pana atunci vreau doar sa scap de stresul bacului si al admiterii.

Si tot cu ocazia asta imi cer scuze fata de cei care considera ca i-am uitat pentru ca nu am mai ajuns pe blogurile lor sau ca nu am mai avut activitate aici.

Primul meu telefon

Cautand niste lucruri mai vechi am inceput sa rascolesc aproape fiecare coltisor in care ma gandeam ca ar putea fi ceea ce caut eu…si peste ce credeti ca dau? Evident foarte multe lucruri vechi de care nu m’am indurate sa le arunc pentru ca probabil o sa am nevoie si altadata de ele…si printre lucrurile astea vechi am dat peste “primul meu telefon” . Primul meu telefon arata asa:

Evident, stiu ca nu este un telefon adevarat, daaar candva imi placea sa ma joc cu el si sa consider ca este adevarat. Astia din generatia mai noua au telefoane mai performate decat am eu la ora actuala inca din clasa 1 sau de la gradinita…primul meu telefon l’am primit in clasa a 4’a si atunci era un telefon vai mama lui, dar nu aveti idee cat de bine puteam sa ma simt ca am telefon, chiar daca era unul extrem de vechi…nu pot sa’mi amintesc modelul sa caut o imagine pe google, era unul cu antena oricum si care se apropie de fixurile de azi. Dar pana atunci imi luam telefoane cum e ala din poza de mai sus si imi placea sa ma joc cu ele ca si cand chiar ar functiona…il luam mereu dupa mine, il tinea bine in buzunar separat si nu conta unde sunt ma mai si prefaceam ca suna din cand in cand ca nah doar vorba aia era om important ma cauta lumea.

Ehehehe asta pateste un copil care nu traieste in era iphone si ba chiar care nu e fan deloc iphone …incepe sa considere jcuariile telefoane reale si sa se poarte ca atare cu ele. Postare cam din “cutia cu amintiri”, nu?

A venit primvara, dar maine e iar luni

Weekendul asta a fost prea frumos…ma repet si spun ca primavara nu este anotimpul meu preferat, dar anul acesta a fost parca mai ok decat in general. Sa spun de ce nu este chiar anotimpul meu preferat ca sa intelegeti la ce ma refer. Pay..nu’mi place pentru ca primavara sunt foarte multe lacuri…se topeste zapada, si ce inseamna asta? Inseamna muuuulte lacuri si muuult noroi, iar chestiile astea mie nu’mi plac…nu’mi place sa merg prin baltoace si sa ajung acasa cu adidasii plin de noroi. Primavara asta pot sa spun ca nu a fost asa de rau, chair daca au fost zapezi mari.

Ieri si azi a fost soare si cald asa ca am iesit sa dau si eu cateva ture de oras cu bicicleta. Nu o mai scosesem din “grota ei” de vara trecuta…am sters’o de praf superficial si am fugit. Am stat cateva ore nu foarte mult, dar pot sa spun ca se vedea ca a venit primavara. Gata cu gecile groase..toata lumea era in tricou sau tricou si geaca subtire, gata cu bocancii si ghetele lumea a trecut la adidasi si pantofi. Asa imi place…sa fie cald, sa fie weekend si nu fie lacuri si noroi.

Evident nu am fost singurele persoane care ne’am gandit sa iesim cu role si bicilete, in parcuri erau foarte multi ca noi, dar si pe strada erau multe persoane care se plimbam pur si simplu pe jos, usor si linistit bucurandu’se de ziua calda si frumoasa.

Dar acum incepe sa ma cuprinda nostalgia…de ce? Pentru ca incep sa realizez ca maine este iar luni…si ca maine din pacate s’a terminat programul meu de voie(in ultimele 3 saptamani nu am prea mers la ore cu regularitate) si trebuie sa merg la toate orele, normal. Zilele de luni sunt foarte nasoale…dau startul la trezit dimineata…ore pana la 2-3…laboratoare dupa’amiaza…incepusem sa ma obisnuiesc in astea 3 saptamani cu trezitul la 10-11 si mers doar 2-3 ore la scoala...si in alea 2-3 ore nu faceam ore normal stateam in laboratorul de informatica.

Ei …asta e…trebuie si scoala(sau servici in cazul altora) nu?