La metrou

Dat fiind ca toata vara eu am stat in dristor si munceam in grozavesti in fiecare dimineata si in fiecare dupa-amiaza trebuia sa folosesc metroul, cam un drum de 30-35 de minute cu totul, cu mers pe jos si mersul efectiv cu metroul. Cam 2 saptamani am facut un fel de mini experiment sa ii spun asa. Nu aveti idee cat de aglomerat poate sa fie, este dezastruos la cel mai propriu mod cu putinta. In unele dimineti abia aveam loc sa intru in metrou efectiv si stateam atat de inghesuiti incat putea soferul sa puna cate frane vrea el, sa ia cute curbe vrea, ca nu se misca absolut nimeni nici macar cu un centimetru, atat de unul in altul stateam. Pe la 5 juma sau 7 cand ieseam eu( in functie daca ma duceam la sala sau nu) era ceva mai acceptabil, era normal tot foarte aglomerat, dar mai aveai loc sa te misti cat de cat. Eu de obicei uit sa imi scot castile din ghiozdan ca sa ascult muzica si in metrou nu mai stau sa le caut si raman asa, ma joc de obicei sau ma uit pe 9gag. Vreo 2 saptamani cam asa, am stat in metrou cu telefonul in buzunar si fara casti.

Mi s-a parut extrem de interesant cate lucruri am observat despre comportamentul oamenilor in aglomeratie sau nu. In cele aproape 40 de minute merse zilnic cu metroul( dus-intors) am observat fata care isi bifeaza in carnetel task-urile indeplinite in ziua respectiva, doamna stresata ca intarzie la munca, biatul emotionat de probabil prima intalnire sau una din primele intalniri care isi verifica parul si barba si gulerul de la camasa o data la cateva minute si ceasul si mai des ca nu cumva sa intarzie, fata care tine in mana un trandafir ca si cand ar fi cel mai important lucru din viata ei, fata care aproape plange in timp ce scrie mesaje, baiatul stresat in asteptarea unui apel sau a unui mesaj care isi verifica telefonul la cateva secunde si care bate insistent si stresat din picior, parintii foarte extrem de mega ultra rabdatori care explica de fiecare data copiilor de ce o voce anunta de fiecare data ‘atentie se inchid usile’ sau ‘urmeaza statia x’ si de ce de fiecare data urmeaza o alta statie, de ce se opreste metroul si ei nu coboara, parintii rusinati de comentariile copiilor lor la adresa altor persoane din metrou, dar in acelasi timp rabdatori le explica situatia. Da, poate nu a fost frumos din partea mea sa ma uit la toate lucrurile astea, dar mi s-a parut foarte interesant cum toata lumea este in filmul lor si stau cu ochii in telefon sau cu muzica in urechi si ignora totul in jurul lor. Dar in acelasi timp mi s-a parut interesant cum toata lumea observa semnele distinctive. Din cauza anumitor circumstante intamplate in aceasta vara pentru o perioada am purtat un semn distinctiv pe haine( nu dam detalii aici) dar in acea perioada am observat cum 70% din persoanele din jurul meu observau si imi aruncau pe furis priviri pline de mila si apoi isi mutau rusinati privirea, din nou mi s-a parut foarte interesant acest comportament al oamenilor, deranjat pentru mine personal, dar foarte interesant. Cred ca o sa mai repet acest experiment. 

Ma intimidez usor

Este un sentiment foarte placut, sau cel putin pentru mine este, cand primesc mailuri sau mesaje private pe facebook de la persoane care au blog de putin timp sau care vor sa inceapa un blog si imi cer sfaturi. Evident, eu mereu raspund aproape la fel, difera cuvintele, dar ideea in esenta este aceiasi, le multumesc, normal, pentru ca toti incep prin a spune ca imi urmaresc blogul si ca le place, si apoi le spun ca eu din pacate, din cauza timpului mi-am neglijat cam mult blogul si ca sunt persoane care sunt mult mai pricepute in domeniu. Si partea cea mai tare, din punctul meu de vedere, abia acum vine, cand citesc ca da, stiu si ei ca exista altii poate mai priceputi cu bloguri mai mari, dar lor le place stilul meu si ca vor sa auda de la mine un sfat, o recomandare, o ceva. In momentele alea ma inmoi complet si ma pierd si multumesc in sinea mea ca discutia este digitala, nu live, ca altfel m-as inrosii mai rau decat o rosie si m-as balbai mai rau decat un bebelus care abia incepe sa vorbeasca. Da, sunt o persoana timida, nu imi place sa o recunosc, dar totusi am facut-o acum, aici, public.

Nu ma consider o persoana potriva sa ofer sfaturi de monetizare sau de optimizare. Tot ce stiu despre optimizare stiu de pe net si eu, intr-o perioada ma obseda ideea asta si pe mine. Auzeam la altii si nu stiam nici macar ce inseamna d-apoi cu ce se mananca, si am inceput intr-o zi sa iau google.ul la rand si nu stiu cum a trecut timpul si cand in ziua aia, dar stiu ca am inceput sa caut dupa-amiaza, in jur de 2-3, o zi dupa liceu, si m-am mai ridicat de la birou la ora 8 cand a venit mama la mine sa ma cheme la masa si eu eram la modul “deja? Am mancat acum jumatate de ora” si abia atunci m-am uitat la ceas si am vazut ca afara e noapte, ca lumina la mine in camera e aprinsa, nu stiu de cine si cand, si ca ceasul indica ora 8 si ceva seara. Asta este modul in care aflii ceva nou cand esti cu adevarat interesat, dar eu sunt o persoana draguta, si nu va las sa luati tot google.ul la rand ca stiu ca pe pielea mea ca dureaza si ca poate fi foarte stresant uneori, si va recomand sa incercati sa aruncati o privire pe optimizare website Pro Digital Media. O sa fie mult mai bine daca cititi singuri ceva redactat bine, nu ceva colocvial si intr-o logica de multe ori doar de mine inteleasa. Desigur, daca dupa ce cititi pe undeva ceva inca aveti dubii sau ceva, normal ca o sa raspund, imi place sa fiu de folos, mai ales daca e tot digital si nu e nevoie sa iau contact direct ca sa ma pierd in cuvinte. Adica a nu se intelege ca sunt o persoana antisociabila acum, ca ies si eu din casa, vorbesc cu oamenii si prefer mult mai mult conversatiile personale, directe, nu pe net, dar in astfel de situatii in care ma intimidez usor, prefer ca prima discutie sa fie digitala si abia apoi face-to-face, nu de alta, dar ca sa se inteleaga ceva, altfel tot ce as reusi sa scot pe gura ar fi “aa, da, probabil, mersi, cred, da, nu” si cam atat, nu as putea sa folosesc cuvinte articulate mai ales in prima jumatate de ora.

Si daca optimazarea website nu e suficienta puteti sa incercati si optimizare seo Pro Digital Media. Adica ideea este ca oricum, optimizarea asta nu e ceva chiar atat de simplu si ca mai bine incercati sa apelati la persoane care chiar se pricep la asa ceva.

Sper ca am raspuns persoanelor care m-au intrebat in ultima saptamana despre treaba asta, si ii astept sa revina cu mesaje pe facebook, sau tot pe mail, dupa ce citesc pe net recomandarile de mai sus. 

O dai pe spate cu gluma asta

Nu recent am citit un articol foarte interesant despre un tip, Jim, care sufera de o boala rar intalnita…si chiar funny. Cum am spus articolul nu este recent asa ca probabil unii ati aflat de el, insa e posibil sa sufar si eu de aceiasi boala in cazul articolului asta si anume de “Intarziere cronica”. Da, ati citit bine…bietul scotian, Jim, sufera de intarziere cronica si are o intarziere de 20 minute, oricat s-ar stradui omul asta nu poate sa fie punctual…in acelasi articol am citit ca si-a luat o marja de eroare de arpoximativ 11 ore ca sa poata ajunge la un film si nu, tot nu a ajuns omul nostru la timp la film,  a ajuns dupa 20 minute pentru ca aparent asa e setat creierul lui si nu are ce sa faca. Adica nu e ca si cand nu ar fi incercat...tocmai v-am spus ca si-a calculat cu 11 ore in plus ora la care trebuie sa ajunga la film si el tot a intarziat...tot cu fix 20 minute ca de fiecare data. Deci el chiar ar putea fi inteles cand intarzie si se scuza cu o replica gen „sunt bolnav ce vrei? Am intarziere cronica” ....foarte tare este si denumirea bolii...oare daca ma duc la acelasi doctor o sa ma declare si pe mine cu lene acuta? Sau trebuie eu sa o inventez si oficial? Ca de suferit sufar de ea de ani buni...

Si daca tot mi-am amintit de acest scotian m-am gandit sa caut si alte boli ciudate si am gasit cateva, cateva mai multe, dar o sa va spun doar de cateva. De exemplu avem persoana alergica la tehnologie...da, aparent exista cineva care nu poate sa vorbeasca la telefonul mobil sau sa foloseasca un calaculator si are alergie chiar si la unele autovehicule care folosesc unde electromagnetice

Dupa o avem pe fata care daca rade sau se sperie sau e surprinsa in orice fel cade din picioare la propriu. Iti dai seama ca ei daca ii spui o gluma buna poti spune la propriu ca ai dat-o pe spate pentru ca tipa chiar o sa cada din picioare daca incepe sa rada. Boala asta se numeste aparent cataplexie...da, nume nu e foarte funny, dar boala este...

Femeia asta mi se pare foarte tare, are 40 de ani, dar isi poate aminti exact, cu detalii concrete evenimente din orice zi, ea nu poate uita nimic, daca o intrebi orice ea iti va spune ce zi din saptamana era, ce a facut in ziua respectiva, amanuntit si mai mult decat atat o sa-ti spuna si evenimentele mondene care au fost publicate in ziar in ziua respectiva sau au aparut la stiri daca la vremea respectiva i-au atras catusi de putin atentia. Au gasit si o denumire pentru treaba asta...aparent femeia sufera de sindromul hipertimestic.

Un olandez face baie in gheata, se plimba pe varfu muntilor iarna doar in pantaloni scurti si inoata pe sub gheata fara sa simta frig...Barbatului asta nu ii este niciodata frig.  El poate suporta fara sa fie deranjat temperaturi care unui om normal i-ar putea fi fatale.

Aparent anumite persoane simt uneori, de nicaieri, nevoia sa consume substante necomestibile precum lipici, hartie, benzina sau altele si nu se pot stapanii...aceasta boala se numeste aparent Pica...oare pentru ca poarta pica?

Si cam atat...erau mai multe, dar nu are rost sa le insir pe toate, nu? Dar parca totusi...nu am gasiti pe nicaieri oficial lene acuta...asa ca probabil o sa o declar eu in viitorul apropiat sau indepartat. Si da, toate cele enumerate mai sus sunt destul de funny, dar probabil cei care sufera de ele nu le vad chiar asa....mai ales fata care nu poate sa rada fara sa cada...glumesc, desigur, dar totusi...sa le tratam la nivel de amuzament si nu de gravitate.

10 si 20 Mai zici?

Nu stiu daca sa va spun cate emotii am avut eu tot weekendul sau cate emotii am avut toata dimineata sau sa va spun direct ce am facut la traseu. Dupa atatea emotii si pentru ca nici acum nu mi’am revenit nu va mai tin in niciun suspans si va zic direct: SUNT SOFEEEEEEEEEEEEEEEER!!!!

Nu stiu ce melodie sa pun,  o sa pun o poza cu permisul probabil cand o sa’mi vina acasa, pana atunci inchei pentru ca sunt intr’o stare ciudata de fericire si eliberare ca am scapat cu bine incat nu stiu ce sa va povestesc. Vreti sa stiti traseul? Nu cred, greseli prea multe si mari n’am facut, chiar nu stiu ce sa va spun…doar ca sunt foarte happy si normal, ca altfel nu se putea, hai sa bem un pahar de vodka cu suc de mere, acum cat mai pot ca dupa trebuie sa mai taiem din alcool, nu? Bineinteles ca da, doar suntem soferi 

Vineri, 10 mai, altceva?

Voi stiti ce zi este astazi? Da, este vineri, altceva? Da, e si 10 mai…da, e si inceput de weekend…altceva? Cum atat? Nu e doar atat, e ziua de dupa ziua fratelui meu siii este ziua in care am dat sala. Si daca va amintiti cand am plecat la tara v’am spus ca am emotii…si nu vreti sa stiti cat am batait din picior pana mi’a venit randul, cred ca au inceput aia sa intre la banuieli daca piciorul meu e real sau e pe vibratii. Si emotiile cresteau si mai si cand vedeam ca din 20 cati erau in fata mea abia daca au trecut 6 sau maxim 7…si ca mai mult de jumatate sunt a 2’a oara. Imi venea sa plec, sicer, imi venea sa plec si sa ma duc sa dau saptamana viitoare, dar a ajuns si la mine…ma cheama sa’i dau buletinu’ si dosaru’ si sa astept sa iasa cineva si sa intru eu. Fierbeam, da’ fierbeam la propriu si piciorul inca era pe vibratii, ba chiar incepuse si celalalt sa ia sintomele, aveam furnicaturi in varful degetelor atat de tare ca atunci cand am intrat in sala si a trebuit sa apas star am apasat langa sau nu stiu cum ca nu voia sa porneasca…si atunci mi’am zis “am inceput bine”…am vazut prima intrebare si am zis din nou “clar am inceput bine” si am amanat prima intrebare. Clar un start promitator daca aman pana si prima intrebare, nu? Asa ziceam si eu…si dupa am inceput sa’mi iau o pozitie draguta pentru ca stiam ca’mi fac poze si sa nu incep ca acasa sa imi fac semne cu mainile sa inteleg…pentru ca da, acasa cand primeam o intrebare “daca politistul este cu fata spre tine cu mana dreapta/stanga intinsa ce faci?” si eu incepeam si imi intideam mana sa vad…si imi dadeam seama, dar nu, acolo am avut aceiasi pozitie de la inceput pana la final…bine, defapt cand am vazut ca am facut 22 deja(adica am trecut) am inceput sa am un zambet tembel pe fata. Da, normal ca am trecut…cum adica “deci ai luat 22, ai trecut”…normal ca am trecut, si nu, nu am trecut cu 22, am trecut cu 25.

Da, stiu ma cam laud putin, dar la cate emotii am avut nu’mi vine sa cred ca am facut 25 si ca puteam sa fac 26. De ce zic ca puteam? Pentru ca am raspuns pe jumatate, adica exact cum ma enerveaza pe mine mai tare…sa raspund pe jumamtate, daca tot gresesc sa gresesc si aia e, nu sa raspund pe jumatate. Si sincer m’am gandit ca ar fi si a 2’a varianta corecta, dar am zis “si daca nu e? mai bine o pun doar pe asta, ca asta e sigur”. Mare mea mirare a fost ca asta s’a intamplat in prima jumatate a chestionarului, abia trecusem de intrebarea 10 sau chiar intrebarea 10…si in general daca am una gresita incep sa ma deconcentrez si sa ma gandesc “pic”…cand am 2 gresite sunt deja “gata, clar pic”…ce e drept nu prea le’am picat nici cand aveam 3 sau 4 gresite, dar asa imi urla subconstientul in cap…mare mirarea cum am inceput sa zic a fost ca de data asta nu m’am panicat, am tras aer in piept si mi’am zis ca e ok, e doar 1 gresita si a fost ok.

Asa ca…sunt pe jumatate sofer…ramane sa vedem ce fac luni, pe 20 mai, la traseu…sper sa fie bine si acolo pentru ca si acolo am emotii si acolo nu mai e bine sa am picioarele pe vibratii.

Auuu si era sa uit...normal ca am pentru voi vodka cu suc de mere, pentur mine doar suc de mere pentru ca sunt pe antibiotice si in plus trebuie sa ma obisnuiesc cu reducerea alcoolului la 0, nu?