E deja joi?

Cand s-a facut joi? A trecut prea repede timpul saptamana asta, serios. Bine, eu defapt de luni aveam impresia ca e deja marti…adica luni seara pe la 8 eu ma gandeam ceva de genul “sa’mi bag picioarele mai am de scris la mate si in juma de ora incepe masterchef”. Da! Ma uit la Masterchef. Apoi imi zice mama ca emisiunea e maine defapt…si eu ma revolt “cum sa fie maine? Azi e. Nu e azi marti?” …abia dupa realizez ca e abia luni. Marti am pierdut’o cu scoala pana la 3, putin somnic si teme, seara masterchef, apoi iar niste teme si somnic. Miercuri a trecut fara sa realizez. Am ajuns acasa la 2 si ceva…aveam niste planuri care s’au anulat asa ca pe la 4 fara ceva, mai mult 3 jumatate cam asa…intru sa’mi descarc un episode dintr’un serial…The Originals. Imi descarc frumos episodul si realizez ca subtitrarea pentru el nu e gata. Ieeei. Si ba da, stiu engleza sa ma uit la el cu subtitrare in engleza sau dupa sonor, dar nu’mi place…e mai comod cu subtitrare…asa imi e mie mai comod. Si intru eu frumos pe un site pe care se fac subtitrari, ma alatur traducerii…era aproape 2% cand am intrat. Si incep si traduc si traduc…surprinzator, dar da…am contribuit destul de mult la o traducere si are o gramada de descarcari deci e ok. Asta e un lucru mare pentru mine pentru ca engleza mea este cam de balta, dar lucrez la ea…asta este unul din modurile in care lucrez la ea…si chiar functioneaza…adica e un mod placut de a invata engleza…nu gramatica, engleza in general. Asaaa si pe la 6 si ceva vine mama la mine sa ma intrebe ce vreau sa mananc si cand. Ma uit la ceas…nu’mi venea sa cred cum a trecut timpul…tradusesem pana la 90 si ceva %. Dupa baga fizica si mate si uite asa s’a facut 11 jumate…hai repede un dus si la somnic.

Si uite asa ma trezesc eu ca azi e deja joi si eu mi’am petrecut saptamana facand nimic…si cu toate ca nu am facut nimic interesant nu am avut nici timp de nimic…nici de blog dupa cum se observa…

Dar asta a fost doar o introducere lunga. Eu voiam sa ajung defapt la 2 articole mai vechi de pe alte 2 bloguri. Este vorba despre oglinda lui Elly si despre modul interesant de a iti aranja parul prezentat de Mona.

De ce articolele astea? Pai intrati si cititi si o sa intelegeti. Dar sa fac si eu o mica legatura. Elly se intreba cum ar fi daca nu am avea oglinzi, iar Mona ne prezinta cativa pasi pentru aranjarea parului LUNG intr’un anumit mod. Si am realizat si atunci, am si comentat pe blogurile lor, si realizez din nou acum ca eu nu prea am nevoie de oglinda pentru a-mi aranja parul. Adica toata ideea e ca avand parul scurt si facandu’mi aceiasi freaza de 2 ani ( hmm…prin iarnuarie-februarie se fac 2 ani de cand am aceiasi freaza) pot sa aranjez parul si fara oglinda. Bine, nu fac asta, dar daca ar fi cazul as putea sa o fac. Si am facut’o de mai multe ori. De exemplu imi amintesc si acum foarte bine ce freaza frumoasa facuta printre sirele de paie si de ciocani mi’a stricat ploaia de paste. Hai sa va detaliez putin. Cei care ma cititi mai de mult poate va amintiti ca de Paste, aproape ca in fiecare an, am fost la tara cateva zile, inclusive in noaptea de inviere. Si cum eu de acasa plecasem cu dubii, adica stau sau nu stau de inviere acolo…nu mi’am luat la mine cine stie ce. Haine aveam, parfum aveam, deodorant aveam, dar fixativ sau spuma nu aveam. Si cum parul meu daca nu e spalat o seara da-una nu se ingrasa de zici ca nu m’am spalat 2 luni trebuia sa’mi fac baie. Si am sperat ca o sa’mi ramana asezat. Adica stiti voi, daca parul ti se usuca intr’un anumit fel, ridicat in cazul meu, ramane asa pana te speli din nou orice i’ai face tu. Doar ca aveam parul cam mare si nu voia sa ramana sa se usuce cum il aranjasem eu deloc. Ce sa fac ce sa fac…dau un sms “spune’mi ca ai fixativ la tine”…primesc raspuns destul de repede “da, am” …ieeeeei. Si persoana asta care m’a scos din impas este o foarte veche prietena, Ana, o cheama…sau mp3, cum vreti voi sa’si spuneti. Si bunicii ei au curtea in spatele curtii bunicilor mei. Nu stiu cum sa explic asta mai bine…ideea e ca intre curtile bunicilor nostri este un singur gard, gard comun. Si vine Ana acolo, imi aduce fixativul si imi zice sa ii dau sms cand termin cu el, eu ii zic sa stea cateva minute ca sunt gata imediat. Se uita cam dubios la mine cand i’am zis…cand a vazut ca incep sa’mi dau cu fixativ in par si sa’mi aranjez parul asa in aer fara sa ma uit nici macar in telefon se uita si mai ciudat si la un moment dat a inceput sa si rada. Si culmea este ca normal freaza mi’o aranjasem si bine. Dar cand am plecat la ivniere m’a cam plouat si s’a cam dus freaza mea… Deci da, eu pot sa ma aranjez sumar si fara oglinda…imi fac freaza frumos oriunde daca imi dai un fixativ sau niste spuma, sau amandoua. Si nici nu am nevoie de foarte multi pasi.

Hai ca ajunge cu freaza mea, fug sa mai fac niste fizica pentru ca am meditatii azi si mai am cateva exercitii de rezolvat.

Miercurea fara cuvinte(39)

Mai multe gasiti la Carmen

Pe facebook

-Cine e ala care e langa x?

-Nu stiu, cred ca e coleg cu x si sta pe undeva pe langa z, dar nu garantez.

-Mai bine mergel sa vorbim cu ei.

Nu, nu e bine, update:

-Cine e ala care e langa x?

-Aaaa, cum nu stii? E w q pe facebook. Are xx ani, invatala la yy, e la qq, e intr’o relatie cu ww, dar vor sa se desparta pentru ca pana ieri era intr’o relatie complicate, iar azi si’a updatat statusul si e intr’o relatie deschisa. …etc etc etc

-Cred ca o sa’i dau si eu o  cerere.

Ce a vrut sa fie asta? Nu stiu sigur, o paralela cred…ceva gen: inainte si dupa facebook. Au fost atatea si atatea situatii in care ieseam la scara, in parc sa ma joc cu prietenii si venea si cineva “nou”, pe care nu’l cunosteam si daca intrebam pe cineva imi spunea ce stia daca stia si erau chestii generale, nu stiam sa’mi spuna unde a mancat aseara si ce a manca, la ce ora s’a culcat si cati au mai fost in patul in care si’a dat check in’ul de noapte buna.

Nu spun ca treaba asta este complet aiurea, pentru ca nu este, are si facebook’ul partile lui utile, poti regasi un prieten vechi si poti afla ce a mai facut in timpul in care nu ati vorbit.

Dar mi se pare aiurea cand intrebi pe cineva “cine e?”  sa primesti numai raspunsuri “e xy de pe facebook” . Ok, nu ma intereseaza cine e pe facebook, voiam sa stiu cum il cheama pe el, nu cine e pe facebook. Da, o sa sariti sa’mi spuneti “si numele de pe facebook nu e numele lui?” Nu mereu, dar nu asta era ideea, ca poate coincide numele de pe facebook cu numele real, dar nu ma intereseaza facebookul lui pentru ca daca ma interesa te intrebam dupa “si are facebook?” . Da, toata lumea are facebook, sau aproape toata lumea, dar din nou deviem de la ideea de la care am vrut sa plec si acum : acum esti x y de pe facebook. Dar intrebarea mea este: Daca nu ai facebook sau nu mai ai ca te’ai gandit sa il dezactivezi nu o sa stie nimeni cine esti?

Adica daca pe strada o sa vezi pe cineva fara facebook si o sa te intrebe altcineva “cine e?” desi sti cam cum il cheama, dar nu ii sti tot numele, de exemplu ii sti doar prenumele sau ii sti porecla ce o sa faci? O sa spui “nu stiu, nu are facebook” sau “e x, dar nu se stie nimic sigur pentru ca nu are facebook”?

Interesant mod de abordare…si da, aveam mai multe in minte, dar ma opresc aici  mai bine…

Din cutia cu amintiri

Nu stiu sigur ce cautam, dar am luam la mana 3 sertare in care aveam puse la pastrat(pentru ca nu vreau sa o las pe mama nici acum  sa le arunce) lucruri vechi, tot felul de prostioare. Ce credeti ca am gasit? Mi’am gasit primul mp3 pentru ca da, mi’a adus Mos Craciun intr’un an mp3…dar nu mp3 din asta “cool” cu n’spe mii de functii smechere…mi’a adus un Walkman, un casetofon cu casti, nu aveti idee cat de tare m’am bucurat

Primul meu telefon

Cautand niste lucruri mai vechi am inceput sa rascolesc aproape fiecare coltisor in care ma gandeam ca ar putea fi ceea ce caut eu…si peste ce credeti ca dau? Evident foarte multe lucruri vechi de care nu m’am indurate sa le arunc pentru ca probabil o sa am nevoie si altadata de ele…si printre lucrurile astea vechi am dat peste “primul meu telefon” . Primul meu telefon arata asa:

Evident, stiu ca nu este un telefon adevarat, daaar candva imi placea sa ma joc cu el si sa consider ca este adevarat. Astia din generatia mai noua au telefoane mai performate decat am eu la ora actuala inca din clasa 1 sau de la gradinita…primul meu telefon l’am primit in clasa a 4’a si atunci era un telefon vai mama lui, dar nu aveti idee cat de bine puteam sa ma simt ca am telefon, chiar daca era unul extrem de vechi…nu pot sa’mi amintesc modelul sa caut o imagine pe google, era unul cu antena oricum si care se apropie de fixurile de azi. Dar pana atunci imi luam telefoane cum e ala din poza de mai sus si imi placea sa ma joc cu ele ca si cand chiar ar functiona…il luam mereu dupa mine, il tinea bine in buzunar separat si nu conta unde sunt ma mai si prefaceam ca suna din cand in cand ca nah doar vorba aia era om important ma cauta lumea.

Ehehehe asta pateste un copil care nu traieste in era iphone si ba chiar care nu e fan deloc iphone …incepe sa considere jcuariile telefoane reale si sa se poarte ca atare cu ele. Postare cam din “cutia cu amintiri”, nu?

Melodii vechi sau noi?

Incep prin a spune ca mie imi plac melodiile vechi si inca le ascult cu placere. Dar evident ascult si melodiile aparute recent, insa parca nu au acelasi farmec. De exemplu sunt multe persoane, nu doar eu, care daca dai play la o melodie de acum 5-6-10 ani isi amintesc din versuri sau macar ritmul si o asculta cu placere. Poate pentru ca erau fani, poate pentru ca au ascultat melodia asta cand era "hit" non-stop, poate pentru ca au multe amintiri placute sau neplacute pe ea sau din diverse motive. Dar acum melodiile care apar se asculta maxim 1 luna , dar e deja mult prea mult o luna si dupa daca spui cuiva ca iti place melodia respecitva sau o vede in telefonul/playlistul tau iti spune ceva gen “asculti tampenia asta de melodie?”. Melodie pe care si respectivul o asculta pana saptamana trecuta non-stop pentru ca nah era hit.

Dar nu cred ca o sa fie cineva care daca vede in playlistul tau 3sud-est, voltaj, animal x, L.A, Akcent, etc etc etc o sa zica “inca asculti tampeniile astea?”. De ce? Pentru ca acum cativa ani inca se facea muzica buna, nu zica ca tot ce se face acum e aiure si nonsens, dar majoritatea cam sunt. Astia care nu au prins niciuna din trupele de mai sus sau multe altele similare o sa ma injure . De ce? Nu numai ca spun de trupe care nu mai exista si de care ei nu au auzit, dar cum imi permit sa le jignesc actualii idoli? Off cata nesimtire pe capul meu  

Si daca tot sunt la capitolul muzica…a mai observat cineva ca artistii romani au inceput sa cante iar si in romana? Sincer m’a uimit putin ca au aparut tot mai multe melodii in limba romana. Mie imi face placere cand aud melodii in limba noastra. Nu spun ca melodiile in engleza nu imi plac, pentru ca imi plac, dar totusi…parca mai bine suna in romana.

Oricum nu mai continui…va las cu doua melodii vechi…una in romana si una in engleza…doua din multe altele pe care, cel putin eu, le consider nemuritoare. 

...(41)

Provocare

Am primit o provocare de la B.D sa fac un cadou facut de mine cuiva si sa scriu despre asta…iti multumesc frumos de provocare si imi pare rau ca a durat asa mult pana cand am facut’o.

Avand in vedere ca nu prea ma pricep sa confectionez eu obiecte am ales sa’i fac cadou unui prieten mai de la distanta. In ce consta acest cadou? Pai i’am facut un filmulet cu majoritatea glumelor dintre noi si a amintirilor noastre atat din momentele in care eram efectiv unul langa altul, cat si din momentele in care am fost la distanta, si 2 desene. Filmuletul nu o sa’l urc aici pentru ca asa cum am spus mai devreme cuprinde lucruri destul de private si nu cred ca acea persoana ar fii de acord, dar desenele da.

Cum m’am simtit eu cand am facut acest cadou? Foarte bine. Este un prieten destul de vechi, un prieten foarte bun, cu care am avut parte si de bune si de rele (ca orice oameni ne mai certam si noi, dar din fericire ne impcam destul de repede). De la el am invatat multe, nu stiu daca si el de la mine, dar eu cu siguranta am invatat multe de la el…am invatat sa vad partea buna si din rau, nu doar din bine.

Cum s’a simtit el? I’am dat acest cadou aseara in jurul orei 21 si putin…iar el a ras pana cand am iesit eu pe la 1 si putin. A fost fericit si de la acel filmulet a pornit un mini maraton al amintirilor daca il pot numi asa. In filmulet eu am folosit doar anumite replici semnificative si memorabile, insa in privat am dezvoltat dupa fiecare replica + multe altele. Stau acum si ma gandesc…la cate intamplari si amintiri am spus numai aseara…am impresia ca il cunosc de o viata nu doar de 4-5 ani.

De ce l’am ales pe el? Pentru ca el ma face sa rad cel mai tare cu povestile lui, cu glumele si mistourile pe care le scoate pe moment, asa cum spune el “din buzunar”, pentru ca este unul dintre prietenii mei vechi, pentru ca este special pentru mine si poate cel mai important…pentru ca a stiut sa fie mereu langa mine cand am avut nevoie de asta.

De ce am facut cadoul asta? Cum am spus si la inceput…nu ma pricep la confectionat obiecte…si pentru ca mi s’a parut distractiv si reprezentativ…in desene este el, iar in filmulet sunt o parte amintirile noastre memorabile