Nu este nici o noutate daca va spun ca
nu sunt cea mai gratioasa persoana pe ringul de dans, nu? Cu siguranta nu, dar
eu incerc, imi dau silinta sa imi conving corpul sa se miste pe ritmul muzicii,
dar el se incapataneaza si nu si nu! Nu vrea si nu vrea! Se misca putin in
acelasi ritm si ii ajunge, nu vrea sa invete nimic nou, nimic ce ar putea fi
numit si de altii “dans”, nu, se incapataneaza sa ramana la acele miscari
random si anapoda din maini si picioare ce ar putea fi incadrate mai usor la o
tentativa de lupta sau ca simtome la o oarecare forma de parkinson. Da, atat de
rau e!
Acum ceva timp am iesit in oras cu C.,
il mai stiti pe C.? Amicul ala tampit (intr’un sens bun, desigur) al meu.
Revenind, am iesit cu el in oras…si nu aveam chef sa mergem intr’un local anume
sa bem un suc si sa ne uitam la altii cum fac acelasi lucru si stau pe
telefoane. Pentru ca atunci cand ies cu el imi place sa simt ca sunt afara cu
el, nu sa stam pe net, sa vorbim unul cu altul si asa mai departe. Asa ca ne’am
decis sa ne plimbam cu masina, el era cu masina, sa stam undeva parcati, ne
cumparasem niste sucuri si am stat in masina dupa cateva ture de oras. La un
moment dat imi suna telefonul. Nimic ciudat, ziceam eu, raspund, vorbesc, in
timpul asta eu il vedem pe C. cum incearca sa nu izbucneasca in ras, dar nu
intelegeam de ce pentru ca vorbeam ceva complet neinteresant cu persoana
respectiva, deci nu era asta motivul, nu stia cine e persoana cu care vorbesc,
deci nici asta nu era motivul. Dupa ce inchid izbucneste, nu s’a mai putut
abtine, nu a asteptat sa inchid defapt, cum am luat telefonul de la ureche a
inceput sa rada cum numai el stie. Ma uitam ciudat la el si tot nu intelegeam…il
intreb: “ok, razi, razi foarte tare, ce e asa funny? Ca vreau si eu sa rad cu
tine.”
El incerca sa’mi raspunda, dar nu
putea sa se abtina din ras. Intr’un final trage aer in piept si reuseste sa se
opreasca pret de cateva secunde si sa’mi spuna atat: “serios? Serios?
Latino-time?” Si atunci mi’a picat si mie fisa…melodia mea de la tonul de apel…era
una latino. Da, stiu, este ironic, dar mie chiar imi place muzica latino. A mai
ras de treaba asta cateva minute bune incat i’au dat chiar si lacrimile. La un
moment dat incepusem si eu sa rad, da, radeam de mine, dar…
Dupa ce se opreste din ras scoate un
cd, il avea mai ascuns, il pune…ghici? Muzica latino. Deschide geamurile la
masina, iese afara, eu ma uitam la el destul de ciudat si la un moment dat vine
la geam si zice “te mai astept mult? Iesi afara din masina, hai aici” si incepe
sa incerce sa ma invete sa dansez pe muzica latino. Tot ce pot sa spun este:
mersi Doamne ca nu a fost nimeni sa inregistreze momentul asta. Dar totusi a
fost o seara funny…si merita povestita ocazional, dar doar ocazional.
