Articolul asta o sa incerc sa il fac cu caracter
general, dar in realitate se axeaza pe o singura persoana, dar sper sa fie cat
mai general valabil.
Incep prin a spune ca e vorba de prietenie. Mai stie
cineva adevaratul sens al acetui cuvant banal pentru multi? Prietenie nu e aia
pe interes, e aia in care poti sa vorbesti si cele mai banale si plictisitoare
lucruri si celalalt sa asculte si sa intretina subiectul, prietenie e atunci
cand nu trebuie sa spui ca esti fericit sau trist, cand celalalt pur si simplu
stie, prietenie e atunci cand la 4 dimineata nu ai somn si dai un telefon, iar
persoana apelata iti raspunde chiar daca doarmea si o sa vorbeasca cu tine, nu
o sa iti inchida telefonul dupa ce ii spui ca nu e nimic important, doar nu
puteai sa dormi. Si multe altele, si nu, asta e doar prieteni, nu iubire, sau
ma rog, e iubire, dar iubire intre prieteni, nu iubire iubire. Multi confunda
si treaba asta, dar uita un lucru, prietenia poate exista fara dragoste, dar dragostea
nu poate exista fara prietenie. Si si mai multi spun exact din acelasi motiv,
ca nu pot face diferenta, ca nu poate exista prietenie intre o fata si un
baiat. Eu zic ca se poate, daca stii sa faci diferenta intre iubirea pentru
iubit/a si iubirea dintre prieteni.
Exista multe forme de iubire, iubire pentru
parinti, iubirea pentru copii, iubire pentru frati/surori, iubire pentru rude,
iubire pentru prieteni, iubire pentru iubit/a, ordinea este, evident, aleatorie,
fiecare ordoneaza in felul lui.
Si inca o chestie mai spun, spre final. O
prietenie adevarata poate sa treaca prin multe, poate sa reziste distantei si
absentei. Da, poate sa existe si in absenta. Puteti sa va vedeti azi si sa mai
vorbiti peste 2 luni, daca prietenia dintre voi e una reala o sa vorbiti si o
sa comportati ca si cum v-ati fi vazut ultima data ieri.
Sau cand va certati...in orice relatie, de orice
natura, ca si astea ca si iubirea au mai multe forme, fiecarei forme de iubire
ii corespunde o relatie, revenind, in orice relatie, indiferent de natura ei, exista
si perioada mai proaste in care apare cearta, se spun cuvinte la suparare,
fondate sau nu, care dor, care se imprima in subconstient, care ranesc, se fac
gesturi care mai tarziu, la fel ca si cuvinte, se regreta, la fel ca toata
cearta de altfe. Uneori momentul ala in care regreti vine mai tarziu, dar vine,
trebuie sa vina si apoi sa va impacati...pentru ca nu esti tu fara el/ea,
pentru ca simti ca ai multe de spus, dar nu poti, pentru ca vrei ca lucrurile
sa revina la normal, pentru ca iti pasa prea mult chiar daca nu vrei sa o arati
mereu pentru ca ar parea un semn de slabiciune, dar oricum daca iti este prieten
cu adevarat nu poti sa ascunzi, le simte uneori mai clar decat tine...asa ca
trebuie sa vina momentul ala in care regretati toata cearta aia idioata si
faceti ca lucrurile sa revina la normal...