Una din doua sau amandoua

Incep articolul o intrebre de 20p: Cat de des ma razgandesc eu? Hai sa raspund tot eu: extrem, prea des, exagerat. Cum am spus, am multe de povestit de vara asta, incep cu faptul ca am fost la sala, am luat o pauza de o luna din diverse motive, o sa reiau de luni 3 octombrie, dar nu asta este principalul. De ce am vrut eu sa merg la sala? Pentru ca am vrut sa cresc in masa musculara, parca prea ma zbura vantul pe strada si puteai sa te scarpini intre dinti cu bratele mele. M-am hotarat, m-am dus frumos, mi-am luat echipament de sala, fitness forta tot ce trebuie, imi fac si abonament la sala, totul ideal si perfect.

Si cand zic ca mi-am luat echipament de sala ma refer ca m-am urcat frumos in masina, m-am dus la un magazin cu din astea sportive si m-am intors de acolo cu tot ce tine de echipament de sala de la pantaloni si tricouri/maieuri la sosete adidasi si manusi de sala, urmeaza manusile de box saptamana viitoare cand imi fac din nou abonament. Dar normal ca na, fiind vara cand am inceput mersul la sala ( nu ca acum ar fi prea iarna) mi-am luat pantaloni scurti si pantaloni trei sferturi. Si a inceput prima parte din chinul cu mersul la sala: da-i si epileaza-te la 2-3 zile. Dupa ce ca ajungeam acasa tarziu ca ma duceam la sala in pauza de masa de la munca ajungeam de nu voiam sa vad decat pat in fata ochilor nuu, normal ca nu. Am ajuns sa am mereu blande/bubite pe picioare de la epilator pana cand m-am enervat, dupa 2 saptamani m-am apuca sa caut unde pot sa imi fac epilare definitiva bucuresti ca deja era prea mult, nu mai suportam sa am atatea bubite de la epilator.

Asta a fost doar prima problema, urmeaza a doua, care are legatura cu intrebarea de la inceputul articolului. M-am hotarat ca trebuie sa mananc bine daca tot ma duc la sala, nu? Si i-am dat o luna juma cu sala si cu mancare fara numar, 3-4 mese pe zi, toate sa contina carne evident. Am reusit sa ma ingras si sa ma ingras muscular nu in burta, am pus 3kg intr-o luna, am ajuns la frumosul si rotundul numar de 50kg pe care il tinteam. Acum ce fac? Dupa ce am facut pauza o luna de la sala din cauza unor factori externi m-am decis ca ‘bai parca m-am cam ingrasat, hai sa trecem la slabit”. Si i-am dat eu asa usor cu din ce in ce mai putina mancare, dar mesele tot mai consistente daca sunt mai rare. Cineva mi-a spus ca am innebunit, ca pana acum le ziceam ca vreau sa ma ingras si nu discut nimic, acum le zic ca vreau sa slabesc, mi-au zis chiar sa incerc si chestii de genul LPG Cellu M6 Bucuresti,  ca scap si de celulita fara sala si de toate, dar normal ca nu, eu o zi vreau sa ma ingras o zi vreau sa slabesc, ce e asa anormal aici nu inteleg. Aparatul arata interesant ce e drept, nu pot spune nimic.

Si da, as vrea sa stau asa si totul sa se rezlve, dar nuuu, normal ca nu. Eu merg pe principiul: nu tin diete, nu fac nimic, eu doar vreau. Partea cu sa ma ingras am tinut dieta defapt, carne asezonata cu carne si niste garnitura de carne cu desert de carne. Acum la slabit, ei bine sunt doar la ideea e de vreau sa slabesc.

Maine cred ca o sa vreau iar sa ma ingras, dar ma mai gandesc pana atunci.

Orice e posibil

Pentru cei care ma urmaresc si pe facebook [atat pe pagina personala, dar mai ales pe cea officiala a blogului] poate va amintiti ca intr-o perioada puneam poze cu mine de la birou in camsa, uneori, de cele mai multe ori si la cravata, cu o descriere de genul, sau doar descrierea uneori, fara poza, “Work hard until you don't need to introduce yourself” sau cel la care voiam sa ajung de fapt: “If you want to get somewhere in life, dress and act like you’re already there.” Ei bine, pot spune, cu foarte multa mandrie chiar, ca de o luna sunt director la firma la care m-am angajat in vara. Si acum teoretic as avea motiv sa merg la munca la camasa si cravata, nu? Hai sa va arat totusi o poza cu mine in aceste costumatii, nu cele de pe facebook, ca alea sunt deja pe facebook, si da, este o poza facuta in oglina.

Culoarea camasii variaza de la alb la negru, trece prin albastru gri si roz si asa mai departe, iar sacolul de cele mai multe ori este optional. 

Dar normal ca un post ca asta vine si cu mult mai multa munca si responsabilitate, dar cu tupeu si cu capul mereu sus mergem inainte si o scoatem la cap, nu? Bine, timpul meu liber are mult de suferit in privinta asta, pentru ca am un orar destul de nasol la facultate, si chiar si la program de part-time este foarte obositor, plec dimineata la 8-9 si ma intorc seara la 6-8, zilnic, dar dupa 5 zile din astea vine weekendul si il astept in fiecare saptamana cu bratele deschise si cu nerabdare, da, pentru ca in mare planul meu de weekend este sa dorm continuu, dar cum facultatea spune: Vrei sa dormi in weekend? Nuuu, ia de aici niste teme, mai ia de aici si niste referate, hai mai baga si niste referate, asa, sa nu te plictisesti acasa. Dar totusi e ok, ne descurcam noi, nu? Cum ar spune cineva “somnul este pentru cei slabi”. Da, programul asta dauneaza totusi vietii mele sociale, dar am facut oarecum un pact cu colega de camera, ca in fiecare luni seara iesim undeva la un suc, bine, fie, recunosc, defapt iesim la o bere sau la un vin, asta asa ca sa ne luam avant pentru saptamana ce abia incepe, dar care stim ca o sa fie cel putin la fel, daca nu mai  stresanta si obositoare decat precedenta, si asa putem sa spunem si noi ca mai iesim din casa si socializam.

Oh si chiar daca nu am timp liber si din astea, vrea sa imi fac si abonament la sala si sa ma apuc si de alergat dupa ce imi fac putina rezistenta la sala si se mai incalzeste afara. Da, stiu, am innebunit, nu am timp de nimic si toata lumea imi sare in cap ca nu ies si nu fac nimic, ca vreau doar sa vad un serial si dupa sa dorm cand ajung acasa seara, sau doar sa dorm direct, dar eu consider ca daca o sa fac putin sport o sa am parte de o oarecare rutina si disciplina in viata mea. Asta este conceptia mea: ca sportul, sub orice forma, sala, alergat sau ceva organizat gen karate, box sau altele, pe langa faptul ca este sanatos, iti ofera o anumita disciplina. Si eu am nevoie de asa ceva in viata mea in prezent pentru ca sunt un adevarat haos la capitolul asta. Dar le luam pe rand si ajungem sa le avem pe toate din nou in ordine, nu? Trebuie.

Nu e asa simplu pe cat pare

Am auzit atat de multe persoane care prefera sa aleaga “bisturiul” in locul unui stil de viata sanatos si activ. Vreau sa le spun acestor persoane ca poti sa iti faci operatii unde vrei, poti sa faci chiar si operatie de liposuctie la Clinica Zetta din Bucuresti sau unde ai tu in plan, dar, un mare si subliniat DAR, loposuctia nu este un tratament impotriva obezitatii si garantat nu tine locul alimentatiei sanatoase si exercitiilor fizice recomandate zilnic.

Da, normal, toata lumea vrea sa slabeasca rapid si fara sa miste un deget, dar nu e chiar asa usor. Exista diete, exista exercitii fizice si tot asa mai departe sau pe scurt, exista un stil de viata sanatos. Chiar daca faci azi o operatie si scapi de grasime, daca o sa continui in acelasi ritm ca pana in moment operatiei, ghici ce, grasimea aia se intoarce si o sa trebuiasca sa intri din nou pe usa in lateral, ca frontal nu ai loc. Si la fel de degeaba este sa urmezi o dieta daca atunci cand o termini rupi primul fast-food care iti iese in drum.

Da, stiu, exista persoane care sunt mai plinute din cauza anumitor afectiuni medicale, dar mai mult de jumatate din persoanele supraponderale sunt in aceasta “conditie” din cauza stilului de viata foarte haotic. Si prin asta ma refer la mese neregulate, mancare proasta( ca sa o spun asa direct, si stiu ca intelegeti la ce ma refer), lipsa activitatilor sportive, si aici nu ma refer ca trebuie sa faci sport de performanta, nu, daca alergi 15-30 minute zilnic, sau doar daca mergi, da, daca mergi 30-60 minute zilnic, se simte, pentru organism chiar se simte.

Da, stiu, eu sunt o persoana lenesa si le spun altora teoriile astea, dar nu e chiar asa, adica recunosc, mananc numai prostii si foarte neregulat, dar merg aproape zilnic 3-4 km la pas si de luna viitoare, dupa ce o sa ma intorc in camin si acesti 3-4 km zilnici se vor rezuma la 1-2 km, o sa merg la sala zilnic sau aproape zilnic. Si nu, nu ma duc sa imi dezvolt muschii, ma duc pentru cardio, miscare, tonifiere, intretinere si da, vreau sa dau jos si din grasime. Nu se vede foarte rau la mine, dar eu stiu ca este acolo, o vad si o simt, si garantat o vad si altii daca eu o vad, chiar daca, foarte dubios, eu zic ca m-am ingrasat in ultimele 2 luni, insa persoanele nu m-au vazut in acest interval de timp, mi-au spus ca am slabit. Dar asta este deja alt subiect.

10 si 20 Mai zici?

Nu stiu daca sa va spun cate emotii am avut eu tot weekendul sau cate emotii am avut toata dimineata sau sa va spun direct ce am facut la traseu. Dupa atatea emotii si pentru ca nici acum nu mi’am revenit nu va mai tin in niciun suspans si va zic direct: SUNT SOFEEEEEEEEEEEEEEEER!!!!

Nu stiu ce melodie sa pun,  o sa pun o poza cu permisul probabil cand o sa’mi vina acasa, pana atunci inchei pentru ca sunt intr’o stare ciudata de fericire si eliberare ca am scapat cu bine incat nu stiu ce sa va povestesc. Vreti sa stiti traseul? Nu cred, greseli prea multe si mari n’am facut, chiar nu stiu ce sa va spun…doar ca sunt foarte happy si normal, ca altfel nu se putea, hai sa bem un pahar de vodka cu suc de mere, acum cat mai pot ca dupa trebuie sa mai taiem din alcool, nu? Bineinteles ca da, doar suntem soferi 

Vineri, 10 mai, altceva?

Voi stiti ce zi este astazi? Da, este vineri, altceva? Da, e si 10 mai…da, e si inceput de weekend…altceva? Cum atat? Nu e doar atat, e ziua de dupa ziua fratelui meu siii este ziua in care am dat sala. Si daca va amintiti cand am plecat la tara v’am spus ca am emotii…si nu vreti sa stiti cat am batait din picior pana mi’a venit randul, cred ca au inceput aia sa intre la banuieli daca piciorul meu e real sau e pe vibratii. Si emotiile cresteau si mai si cand vedeam ca din 20 cati erau in fata mea abia daca au trecut 6 sau maxim 7…si ca mai mult de jumatate sunt a 2’a oara. Imi venea sa plec, sicer, imi venea sa plec si sa ma duc sa dau saptamana viitoare, dar a ajuns si la mine…ma cheama sa’i dau buletinu’ si dosaru’ si sa astept sa iasa cineva si sa intru eu. Fierbeam, da’ fierbeam la propriu si piciorul inca era pe vibratii, ba chiar incepuse si celalalt sa ia sintomele, aveam furnicaturi in varful degetelor atat de tare ca atunci cand am intrat in sala si a trebuit sa apas star am apasat langa sau nu stiu cum ca nu voia sa porneasca…si atunci mi’am zis “am inceput bine”…am vazut prima intrebare si am zis din nou “clar am inceput bine” si am amanat prima intrebare. Clar un start promitator daca aman pana si prima intrebare, nu? Asa ziceam si eu…si dupa am inceput sa’mi iau o pozitie draguta pentru ca stiam ca’mi fac poze si sa nu incep ca acasa sa imi fac semne cu mainile sa inteleg…pentru ca da, acasa cand primeam o intrebare “daca politistul este cu fata spre tine cu mana dreapta/stanga intinsa ce faci?” si eu incepeam si imi intideam mana sa vad…si imi dadeam seama, dar nu, acolo am avut aceiasi pozitie de la inceput pana la final…bine, defapt cand am vazut ca am facut 22 deja(adica am trecut) am inceput sa am un zambet tembel pe fata. Da, normal ca am trecut…cum adica “deci ai luat 22, ai trecut”…normal ca am trecut, si nu, nu am trecut cu 22, am trecut cu 25.

Da, stiu ma cam laud putin, dar la cate emotii am avut nu’mi vine sa cred ca am facut 25 si ca puteam sa fac 26. De ce zic ca puteam? Pentru ca am raspuns pe jumatate, adica exact cum ma enerveaza pe mine mai tare…sa raspund pe jumamtate, daca tot gresesc sa gresesc si aia e, nu sa raspund pe jumatate. Si sincer m’am gandit ca ar fi si a 2’a varianta corecta, dar am zis “si daca nu e? mai bine o pun doar pe asta, ca asta e sigur”. Mare mea mirare a fost ca asta s’a intamplat in prima jumatate a chestionarului, abia trecusem de intrebarea 10 sau chiar intrebarea 10…si in general daca am una gresita incep sa ma deconcentrez si sa ma gandesc “pic”…cand am 2 gresite sunt deja “gata, clar pic”…ce e drept nu prea le’am picat nici cand aveam 3 sau 4 gresite, dar asa imi urla subconstientul in cap…mare mirarea cum am inceput sa zic a fost ca de data asta nu m’am panicat, am tras aer in piept si mi’am zis ca e ok, e doar 1 gresita si a fost ok.

Asa ca…sunt pe jumatate sofer…ramane sa vedem ce fac luni, pe 20 mai, la traseu…sper sa fie bine si acolo pentru ca si acolo am emotii si acolo nu mai e bine sa am picioarele pe vibratii.

Auuu si era sa uit...normal ca am pentru voi vodka cu suc de mere, pentur mine doar suc de mere pentru ca sunt pe antibiotice si in plus trebuie sa ma obisnuiesc cu reducerea alcoolului la 0, nu?

2 ani

Stiu ca n’am avut activitate in ultime zile pe aici, dar am fost la tara si acolo abia am semnal sa sun sau sa dau mesaje, sa intru pe bloguri nu se pune problema…am incercat, dar n’am prea reusit…pe facebook am vrut sa pun cateva poze, dar nu reuseam sa le postez pe pagina blogului si se postau pe peretele de pe pagina personala…au distribuit cateva, dar nu a iesit chiar ok…si oricum in 4 zile am consumat 40mb de net pe nimic. Eu acum nu pot decat sa sper ca o sa ma iertati si sa promit ca o sa incerc sa recuperez cat mai mult din ce am pierdut pe blogurile voastre, sper sa reusesc tot la toti, dar nu pot sa promit asta pentru ca saptamana asta trebuie sa ma pun la propriu cu burta din nou pe carte pentru ca vineri am sala  si da, am emotii.

Acum sper si presupun ca m’ati iertat daca ati ajuns pana aici, nu?  Oricuuuum eu voiam sa va spun ca astazi blogul meu micut a implinit 2 anisori de existenta in blogosfera si eu spun ca este destul de bine asa cum este…se vede un progres clar de la inceput si se vede un progres clar si de anul trecut pana acum. Am pagerank 3, o medie de aproximativ 60-70 unici pe zi…5565 comentarii, 510(511 cu asta) postari, 227.282 vizualizari, iar pagina de facebook a strans 124 like'uri. Bineinteles ca se putea si mai bine, dar pe mine ma super multumeste stadiul lui actual si ma bucur foarte tare ca sunt persoane care ma citesc zilnic sau aproape zilnic, persoane pe care le citesc zilnic sau aproape zilnic si eu pe toate aceste persoane le consider prieteni chiar daca am vorbit si in privat pe mess/facebook/mesaje/telefon sau doar prin comentarii pentru ca prin postarile voastre si prin comentariile voastre m’ati facut sa va cunosc putin cate putin si sper ca am reusit sa va fac si eu sa ma cunoasteti cate putin prin postarile si prin comentariile mele. Da, nu pot sa neg ca v’am aratat o fata foarte negativista a mea pentru ca in general am postari cu lucruri care ma enerveaza sau deranjeaza, dar pe alocuri mai sunt si cateva postari in care povestesc cate ceva, iar in comentarii glumesc mai mult. Bineinteles ca nu pot sa neg nici faptul ca pe blogurile noi pentru mine primele comentarii sunt mai timide pentru ca asa sunt si in realitate…cand doar cunosc o persoana am o atitudine retrasa, obsrevatoare si dupa ce vad orietentativ daca persoana tine la glume si asa imi dau drumu la a fi eu in toata regula. Acum nu stiu ce sa mai spun …pot doar sa va multumesc din toata inima ca ati intrat in viata mea fie si doar virtual, ca ma cititi, ca reveniti, ca imi oferiti in permanenta noi informatii despre voi, ca ma invatati lucruri noi, ca am ce invata de la voi si sper sa pot spune acelasi lucru si peste un an si peste 2 si peste multi ani pentru ca eu nu am de gand sa renunt la blogging si sper din toata inima ca nici voi, iar daca totusi o sa o faceti, desi repet spre sa nu, sper sa pastram legatura in continuare pe facebook/mess/telefon, in orice mod. Inchei si va multumesc inca o data pentru tot! 

Happy Weekend- editia 36

Stiu ca e prea devreme sau cel putin asa consider eu ca este prea devreme, dar prin orasul meu deja s’au pus decoratiunile de sarbatori…si asta nu de ieri sau azi ci de cateva saptamani, magazinele sunt pline de articole de craciun etc… dar sa apara deja si colindatorii? Bine macar ca pisica este rationala

Dar totusi sa nu uitam ca suntem in postul Craciunului si mai important sa nu uitam ca trebuie sa mancam sanatos, asa ca luati aminte de la iepuras: