Orice e posibil

Pentru cei care ma urmaresc si pe facebook [atat pe pagina personala, dar mai ales pe cea officiala a blogului] poate va amintiti ca intr-o perioada puneam poze cu mine de la birou in camsa, uneori, de cele mai multe ori si la cravata, cu o descriere de genul, sau doar descrierea uneori, fara poza, “Work hard until you don't need to introduce yourself” sau cel la care voiam sa ajung de fapt: “If you want to get somewhere in life, dress and act like you’re already there.” Ei bine, pot spune, cu foarte multa mandrie chiar, ca de o luna sunt director la firma la care m-am angajat in vara. Si acum teoretic as avea motiv sa merg la munca la camasa si cravata, nu? Hai sa va arat totusi o poza cu mine in aceste costumatii, nu cele de pe facebook, ca alea sunt deja pe facebook, si da, este o poza facuta in oglina.

Culoarea camasii variaza de la alb la negru, trece prin albastru gri si roz si asa mai departe, iar sacolul de cele mai multe ori este optional. 

Dar normal ca un post ca asta vine si cu mult mai multa munca si responsabilitate, dar cu tupeu si cu capul mereu sus mergem inainte si o scoatem la cap, nu? Bine, timpul meu liber are mult de suferit in privinta asta, pentru ca am un orar destul de nasol la facultate, si chiar si la program de part-time este foarte obositor, plec dimineata la 8-9 si ma intorc seara la 6-8, zilnic, dar dupa 5 zile din astea vine weekendul si il astept in fiecare saptamana cu bratele deschise si cu nerabdare, da, pentru ca in mare planul meu de weekend este sa dorm continuu, dar cum facultatea spune: Vrei sa dormi in weekend? Nuuu, ia de aici niste teme, mai ia de aici si niste referate, hai mai baga si niste referate, asa, sa nu te plictisesti acasa. Dar totusi e ok, ne descurcam noi, nu? Cum ar spune cineva “somnul este pentru cei slabi”. Da, programul asta dauneaza totusi vietii mele sociale, dar am facut oarecum un pact cu colega de camera, ca in fiecare luni seara iesim undeva la un suc, bine, fie, recunosc, defapt iesim la o bere sau la un vin, asta asa ca sa ne luam avant pentru saptamana ce abia incepe, dar care stim ca o sa fie cel putin la fel, daca nu mai  stresanta si obositoare decat precedenta, si asa putem sa spunem si noi ca mai iesim din casa si socializam.

Oh si chiar daca nu am timp liber si din astea, vrea sa imi fac si abonament la sala si sa ma apuc si de alergat dupa ce imi fac putina rezistenta la sala si se mai incalzeste afara. Da, stiu, am innebunit, nu am timp de nimic si toata lumea imi sare in cap ca nu ies si nu fac nimic, ca vreau doar sa vad un serial si dupa sa dorm cand ajung acasa seara, sau doar sa dorm direct, dar eu consider ca daca o sa fac putin sport o sa am parte de o oarecare rutina si disciplina in viata mea. Asta este conceptia mea: ca sportul, sub orice forma, sala, alergat sau ceva organizat gen karate, box sau altele, pe langa faptul ca este sanatos, iti ofera o anumita disciplina. Si eu am nevoie de asa ceva in viata mea in prezent pentru ca sunt un adevarat haos la capitolul asta. Dar le luam pe rand si ajungem sa le avem pe toate din nou in ordine, nu? Trebuie.

La patru ace

In mai multe articole am recunoscut ca ador accentele, nu conteaza ca e accent moldovenesc sau ardelean…e ok chiar si accentul american sau italienesc, pur si simplu daca ai accent, de orice natura, deja m-ai captivat. Daaar astazi va mai marturisesc ceva care ma captiveaza: barbatii la costum. Pur si simplu ador un barbat la cravata sau in uniforma de politie… care da, automat implica o cravata. De ce va spun asta acum? Pentru ca recent am realizat ca pentru un barbat nu e atat de simplu sa isi gaseasca un costum precum crdeam. Serios, mereu mi se parea o nedreptate ca femeile sa caute ore in sir o rochie si tot sa nu gaseasca ce isi dorea sau sa nu gaseasca apoi pantofi care sa se potriveasca si barbatii sa poarte un costum si gata. Ei bine, saptamana trecuta pritenul meu a avut un eveniment foarte important la care automat se cerea o tinuta eleganta, la patru ace cum imi place mie sa spun, asa ca am mers cu el la cumparaturi… ei bine, asta a fost momentul in care am realizat ca si ei cauta la fel de mult ca noi, ca nu toate costumele sunt la fel si ca exista o tona de modele desi par aproape identice. Dar stiti ce m-a amuzat cel mai tare? Si ei sau cel putin el, hai sa nu generalizez, dar si el are aceiasi problema ca majoritatea fetelor: pantofii. Da, am mers prin o gramada de magazine care aveau afise imense sau nu cu: pantofi barbati si cred ca a probat aproape o suta de perechi in zadar. Si eu care pana atunci ma gandeam ca fetelor le ia mult sa isi aleaga o pereche de pantofi, se pare ca m-am inselat… sau poate el e un caz mai special, dar ma indoiesc. Si cand eram pe punctul de a abandona si de a pleca acasa cu ideea “sper sa se potriveasca cei de la costumul celalalt” am vazut un magazin pe care il ratasem, unul retras, dar cu postere pe toate geamurile : pantofi negri barbati. Ne-am spus ca oricum nu poate fi mai rau decat este deja si ca merita sa mai incercam un ultim magazin si din fericire acolo am gasit o pereche care sa-i placa. Asa ca misiune indeplinita, prietenul meu s-a ales cu un costum complet, cu cravata cum imi place mie si cu pantofi negri care sa se asorteze cu cravata lui slim.