Vineri, 10 mai, altceva?

Voi stiti ce zi este astazi? Da, este vineri, altceva? Da, e si 10 mai…da, e si inceput de weekend…altceva? Cum atat? Nu e doar atat, e ziua de dupa ziua fratelui meu siii este ziua in care am dat sala. Si daca va amintiti cand am plecat la tara v’am spus ca am emotii…si nu vreti sa stiti cat am batait din picior pana mi’a venit randul, cred ca au inceput aia sa intre la banuieli daca piciorul meu e real sau e pe vibratii. Si emotiile cresteau si mai si cand vedeam ca din 20 cati erau in fata mea abia daca au trecut 6 sau maxim 7…si ca mai mult de jumatate sunt a 2’a oara. Imi venea sa plec, sicer, imi venea sa plec si sa ma duc sa dau saptamana viitoare, dar a ajuns si la mine…ma cheama sa’i dau buletinu’ si dosaru’ si sa astept sa iasa cineva si sa intru eu. Fierbeam, da’ fierbeam la propriu si piciorul inca era pe vibratii, ba chiar incepuse si celalalt sa ia sintomele, aveam furnicaturi in varful degetelor atat de tare ca atunci cand am intrat in sala si a trebuit sa apas star am apasat langa sau nu stiu cum ca nu voia sa porneasca…si atunci mi’am zis “am inceput bine”…am vazut prima intrebare si am zis din nou “clar am inceput bine” si am amanat prima intrebare. Clar un start promitator daca aman pana si prima intrebare, nu? Asa ziceam si eu…si dupa am inceput sa’mi iau o pozitie draguta pentru ca stiam ca’mi fac poze si sa nu incep ca acasa sa imi fac semne cu mainile sa inteleg…pentru ca da, acasa cand primeam o intrebare “daca politistul este cu fata spre tine cu mana dreapta/stanga intinsa ce faci?” si eu incepeam si imi intideam mana sa vad…si imi dadeam seama, dar nu, acolo am avut aceiasi pozitie de la inceput pana la final…bine, defapt cand am vazut ca am facut 22 deja(adica am trecut) am inceput sa am un zambet tembel pe fata. Da, normal ca am trecut…cum adica “deci ai luat 22, ai trecut”…normal ca am trecut, si nu, nu am trecut cu 22, am trecut cu 25.

Da, stiu ma cam laud putin, dar la cate emotii am avut nu’mi vine sa cred ca am facut 25 si ca puteam sa fac 26. De ce zic ca puteam? Pentru ca am raspuns pe jumatate, adica exact cum ma enerveaza pe mine mai tare…sa raspund pe jumamtate, daca tot gresesc sa gresesc si aia e, nu sa raspund pe jumatate. Si sincer m’am gandit ca ar fi si a 2’a varianta corecta, dar am zis “si daca nu e? mai bine o pun doar pe asta, ca asta e sigur”. Mare mea mirare a fost ca asta s’a intamplat in prima jumatate a chestionarului, abia trecusem de intrebarea 10 sau chiar intrebarea 10…si in general daca am una gresita incep sa ma deconcentrez si sa ma gandesc “pic”…cand am 2 gresite sunt deja “gata, clar pic”…ce e drept nu prea le’am picat nici cand aveam 3 sau 4 gresite, dar asa imi urla subconstientul in cap…mare mirarea cum am inceput sa zic a fost ca de data asta nu m’am panicat, am tras aer in piept si mi’am zis ca e ok, e doar 1 gresita si a fost ok.

Asa ca…sunt pe jumatate sofer…ramane sa vedem ce fac luni, pe 20 mai, la traseu…sper sa fie bine si acolo pentru ca si acolo am emotii si acolo nu mai e bine sa am picioarele pe vibratii.

Auuu si era sa uit...normal ca am pentru voi vodka cu suc de mere, pentur mine doar suc de mere pentru ca sunt pe antibiotice si in plus trebuie sa ma obisnuiesc cu reducerea alcoolului la 0, nu?

Happy weekend- editia 33

Weekendul asta pentru rubrica lui Elly m'am inarmat cu romantism pentru ca poate tu nu ma crezi,  :

Si am si o declaratie de dragoste pentru tine

Si o sa inchei cu un mesaj pe care mi l'a trimis cineva aseara: "Participa si tu la ziua internationala a bolilor mintale. Trimite un sms unui prieten handicapat asa cum am facut si eu si poti aduce un zambet pe fata lui tampita."  Si asta am si facut, am participat si eu. Mai participa cineva?

Aprecieri false

Nu imi plac si prefer sa nu primesc deloc aprecieri decat sa primesc aprecieri false! Nu le agreez deloc si nici persoanele care le spun nu prea imi sunt pe plac. Toata lumea incepe cu linguseli cand are nevoie de ceva, unii mai au putin si iti spun ca esti idolul lor… si toate ca la sfarsit sa urmeze “am nevoie de …”/ “ajuta’ma cu…” . Pay bine mah omule…de ce nu intrebi sau de ce nu zici direct? Crezi ca daca am de gand sa’ti raspund “nu” iar tu inainte sa ma intrebi imi bagi un set frumos si lung de laude si tot felul de linguseli o sa’mi schimb raspunsul? Sa te ajut…NU…poti sa ma lauzi sa’mi spui ca sunt zeu/idol/cea mai suprema fiinta…daca raspunsul meu e nu…apoi nu ramane.

Da…eu iau chestiile aste in gluma de cele mai multe ori…dar cand se exagereaza deja devine stresant…apreciez omul care stie sa zica ce vrea direct nu pe ocolite cu “pay sa vezi ca mi’a murit pisica, purcelu’, catelu’ si peste toate astea am ramas si fara hartie igienica la baie in timp ce stateam pe tron”…(vai, dar ce m’ai impresionat)…si dupa ce imi bagi o poveste din asta extreme de lacrimogena impresionanta incepi sa’mi lauzi tot ce iti amintesti despre mine “esti cea mai desteapta, isteata, draguta, frumoasa, impresionanta,etc, etc, etc persoana pe care o cunosc”…(clar nu stii multe persoane, dar mersi m’ai flatat plictisit) …si dupa toata introducerea asta scuuurta in care imi poveste despre tragedia vietii tale si imi insiri un pomelnic de complemente incepi ce vroiai tu sa’mi zici defapt “am nevoie sa ma ajuti si pe mine sa ….” . Pay bay omule…pana ajungi tu la partea asta cu “ am nevoie sa ma ajuti cu…” eu deja ori adorm ori te opresc si injur.

Cu ce dracu’ crezi tu ca ma incalzeste pe mine ca am aflat ca ti’a murit pisica, purcelu’ si catelu’ si ca ai ramas si fara hartie igienica pe tron? Cu nimic…nu’mi pasa de asemenea tampenii cand tu nu vrei decat sa’mi ceri ajutor pentru o chestier mai putin sau mai mult banala.

Imi faci complimente? Fa’mi …dar sa fie adevarate…daca incepi sa imi insiri un asemenea pomelnic de calitati si abilitati pe care nu le am nu’mi dovedesti decat ca esti tembel. Ma amuzi…da…dar daca nu te si opresti si deja o dai in fantasme imi stergi zambetul care se transforma din ras puternic in nervi…nervi ca esti tembel si nu stii sa te opresti…nervi ca esti idiot si nu stii nici macar ce sa spui ca sa para veridic.

Apreciez critica(pe aia constructiva, nu pe aia din invidie)…o astept…apreciez complimentele (pe ALEA REALE)…si detest din ce in ce mai mult lingusitorii care sunt prea redusi sa te intrebe direct sau sa’ti ceara ajutorul direct si intai au nevoie de o introducere pompoasa cu o ditai tragedia din viata lor inexplicabil de grea si de un pomelnic universal de calitati pe care ei le apreciaza la tine si complimente fara numar.