Keep calm and...

Postarea numaru 901 o sa fie una special, adica asta. De ce? Pentru ca astazi este o zi foarte importanta pentru mine. De ce? Pentru ca astazi blogul meu face 5 anisori. Fix acum 5 ani mi-am facut curajul sa deschid aceasta pagina si am scris cel mai idiot articol posibil, l-am citit din nou astazi, ca in fiecare an pe 7 mai, de altfel, si nu stiu daca sa rad sau sa imi dau palme, mi se pare atat de penibil, dar pana la urma ala a fost primul meu articol, nu pot schimba asta, si nu, nici nu o sa il sterg, pentru ca asa cum este el acolo, asta debita mintea mea acum 5 ani. A trecut timpul foarte repede, nu stiu cand s-au dus 5 ani, sincer. Stiu, nu prea am mai postat pe aici, nu am mai avut activitate, dar blogul a ramas parte din viata mea si asa o sa fie mereu.

Am pus ceva mai devreme pe pagina de facebook a blogului, unde incerc sa postez zilnic ceva, fie ca este o melodie, fie ca este o poza, fie ca este o perla scoasa de anumite persoane, incerc sa nu treaca zi fara macar o postare. Da, cineva s-a luat de mine ca aparent am pus mai multe chestii triste decat funny pe acolo, dar au fost si chestii funny, depinde de zi si de starea in care ma aflam pentru ca si acolo, la fel ca si aici, postez lucruri care sa aiba legatura cu starea mea si cu mine, nu ceva intamplator. Revenind, am pus acolo o poza cu “today it’s a great day”  pentru ca ei bine, chiar este o zi grozava, adica 5 ani, wow. Oare trebuie sa caut o gradinita, a cam implinit varsta sa mai plece si el de acasa, sa cunoasca alte bloguri?

Momentan sunt intr-o stare usor nostalgica, ma uit la postarile mai vechi si nu stiu, la anumite articole imi vine sa rad rau de tot de mine, adica mi se pare foarte interesant ca in unele perioade mintea mea chiar a debitat anumite tampenii, tampenii pe care inca le consider adevarate sau amuzante, dar la unele mi se pare mult prea amuzant modul meu idiot de a exprima acele lucruri. Am citit articole mai vechi si articole mai recente, pana cand si eu am ajuns sa imi dau seama de faptul ca m-am schimbat treptat si in gandire si in exprima si in multe. Inca nu stiu cat e de bine. De ce? Pentru ca parca imi e dor sa scriu un articol asa, la intamplare, despre ce imi trece mie prin cap fix in momentul ala fara sa ma gandesc la lucruri de genul “si pe cine intereseaza asta?”. Si cred ca o sa fac asta, ma mai gandesc putin, dar cred ca o sa fac asta, o sa imi gestionez altfel timpul si o sa incerc sa imi pun neuronul la treaba sa mai scoata si el cateva articole. Plus ca vine si vara, da, pana atunci vine preseseiunea si sesiunea, dar trec si ele, trebuie, cumva, si dupa vine vara, ceva mai mult timp liber, doar munca, fara stres si la facultate si fara oboeala si de acolo.

Pana una alta, hai sa bem un pahar de sampanie, si...La multi ani, Just Words!

La multi ani, Corina

Nu stiu cine este Corina, dar ii urez la multi ani. Mi s-a parut foarte dragut gestul prietenei ei si am decis sa scriu despre el. Aseara eram in Afi, ma plimbam, ma uitam prin magazin, din astea, si la un moment dat am lasat persaona cu care eram in magazine si am iesit putin afara. M-am dus sa ma asez pe o bonca sa nu stau in picioare, ma dureau picioarele, asta este unul dintre motivele pentru care am vrut sa ies afara, si chiar cand am ajuns langa banca vine la mine o fata si imi spune ceva de genul “este ziua prietenei mele, Corina, si vreau sa ii fac un filmulet cu 100 de persoane care ii spun la multi ani, vrei sa ma ajuti, te rog?”

Nu era chiar cea mai buna zi a parului meu sau a expresiei mele faciale, cearcanele erau la ele acasa ca de obicei, dar nu m-am gandit la asta, doar i-am zambit si i-am zis ca da, ca mi se pare super faina ideea. Mi-a explicat ca trebuie sa ma filmeze in timp ce spun la multi, i-am zis ca mi-am dat seama, dar se pare ca unii au refuzat cand au auzit partea asta.

Inca o data, super faina ideea, super tare prietena, Corina sper ca apreciezi aceste persoane din jurul tau si...la multi ani , din nou, Corina! Oricine ai fi. 

Se spune ca

Se spune ca dragostea trece prin stomac. Asta e adevarat, mai ales daca barbatul e mai plinut, dar recent eu am descoperit ca se aplica mai mult “dragostea trece prin masina lui”. Serios, incep sa cred ca masina e mai importanta, cand ii mai dau si eu cate un mesaj sa-l intreb ce face imi raspunde ba ca se plimba cu masina, ba ca e la masina, ba ca e cu masina in service ca-i mai pune nu stiu ce prostioare pe ea. Devine stresant, zau. Nu merge nicaieri fara masina lui si are grija de ea mai ceva ca de o persoana, cainelui uita sa-i dea mancare, dar masina nu uita sa o spele, mie uita sa-mi raspunda la telefon, dar masina nu uita sa o lustruiasca. La un moment dat i-am spus ca nu mai vreau sa vina cu masina pentru ca eu deja sunt in plus, masina e suficienta pentru el, m-a calmat, intai mi-a spus ca am innebunit, dar dupa m-a linistit si acum e ok, masina e inca foarte importanta pentru el, dar acum nu conteaza unde si ce face, cu sau fara masina, imi raspunde la telefon si la mesaje, inca putin si o sa-si aminteasca sa hraneasca si cainele zilnic.

Partea mai problematica este ca vine ziua lui peste cateva saptamani si eu inca sunt in dubii cu cadoul. Zilele trecute ma tot gandeam ce sa-i iau, ce sa-i iau, si apoi am zis ca daca ii cumpar ceva pentru masina o sa fie in extaz, dar apoi ma gandeam ca o sa fie prea in extaz, daca revine la vechile obiceiuri, dar mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa caut pe net chestii pentru masini, dar ce? Daca scriu pe google “chestii interesante pentru masini” nu gasesc mare lucru, da, am incercat deja. Si incep sa-l intreb pe X si pe Y, chiar si pe Z si toti imi spun altceva. Si incep eu sa caut frumos pe net si ajung de la una la alta. Ce am facut intr-un final? Simplu, am achizitionat ceasuri plasma de aici. Cred, dar mai ales sper, ca o sa-i placa. Eu am scapat de mersul in magazine auto, si dupa cum am vazut la locco.ro se pare ca acest aspect nu este pe placul nici celor pasionati, iar comanda ajunge inainte de ziua lui, ceea ce este mai mult decat perfect. Toata lumea e fericita, eu am spus de ce + o sa-i ofer cel mai frumos cadou anul asta, iar el pentru ca, ei bine, primeste cel mai frumos cadou si mai ales il primeste de la mine. 

2 ani

Stiu ca n’am avut activitate in ultime zile pe aici, dar am fost la tara si acolo abia am semnal sa sun sau sa dau mesaje, sa intru pe bloguri nu se pune problema…am incercat, dar n’am prea reusit…pe facebook am vrut sa pun cateva poze, dar nu reuseam sa le postez pe pagina blogului si se postau pe peretele de pe pagina personala…au distribuit cateva, dar nu a iesit chiar ok…si oricum in 4 zile am consumat 40mb de net pe nimic. Eu acum nu pot decat sa sper ca o sa ma iertati si sa promit ca o sa incerc sa recuperez cat mai mult din ce am pierdut pe blogurile voastre, sper sa reusesc tot la toti, dar nu pot sa promit asta pentru ca saptamana asta trebuie sa ma pun la propriu cu burta din nou pe carte pentru ca vineri am sala  si da, am emotii.

Acum sper si presupun ca m’ati iertat daca ati ajuns pana aici, nu?  Oricuuuum eu voiam sa va spun ca astazi blogul meu micut a implinit 2 anisori de existenta in blogosfera si eu spun ca este destul de bine asa cum este…se vede un progres clar de la inceput si se vede un progres clar si de anul trecut pana acum. Am pagerank 3, o medie de aproximativ 60-70 unici pe zi…5565 comentarii, 510(511 cu asta) postari, 227.282 vizualizari, iar pagina de facebook a strans 124 like'uri. Bineinteles ca se putea si mai bine, dar pe mine ma super multumeste stadiul lui actual si ma bucur foarte tare ca sunt persoane care ma citesc zilnic sau aproape zilnic, persoane pe care le citesc zilnic sau aproape zilnic si eu pe toate aceste persoane le consider prieteni chiar daca am vorbit si in privat pe mess/facebook/mesaje/telefon sau doar prin comentarii pentru ca prin postarile voastre si prin comentariile voastre m’ati facut sa va cunosc putin cate putin si sper ca am reusit sa va fac si eu sa ma cunoasteti cate putin prin postarile si prin comentariile mele. Da, nu pot sa neg ca v’am aratat o fata foarte negativista a mea pentru ca in general am postari cu lucruri care ma enerveaza sau deranjeaza, dar pe alocuri mai sunt si cateva postari in care povestesc cate ceva, iar in comentarii glumesc mai mult. Bineinteles ca nu pot sa neg nici faptul ca pe blogurile noi pentru mine primele comentarii sunt mai timide pentru ca asa sunt si in realitate…cand doar cunosc o persoana am o atitudine retrasa, obsrevatoare si dupa ce vad orietentativ daca persoana tine la glume si asa imi dau drumu la a fi eu in toata regula. Acum nu stiu ce sa mai spun …pot doar sa va multumesc din toata inima ca ati intrat in viata mea fie si doar virtual, ca ma cititi, ca reveniti, ca imi oferiti in permanenta noi informatii despre voi, ca ma invatati lucruri noi, ca am ce invata de la voi si sper sa pot spune acelasi lucru si peste un an si peste 2 si peste multi ani pentru ca eu nu am de gand sa renunt la blogging si sper din toata inima ca nici voi, iar daca totusi o sa o faceti, desi repet spre sa nu, sper sa pastram legatura in continuare pe facebook/mess/telefon, in orice mod. Inchei si va multumesc inca o data pentru tot!