Pasiune

Am asteptat de foarte mult timp sa iasa soarele afara si cand a iesit ba nu am avut eu prea mult timp, ba se razgandea el si fugea in nori, dar saptamana trecuta l-am prins si nici saptamana asta nu mi-a scapat. Am prins si timp si vreme pentru iesit cu bicicleta, problema era ca aveam doar 2 biciclete copii  si var-miu era ok pe ea, dar eu nu prea, noroc ca am gasit sa inchiriez totusi.

Ma gandeam intr-un timp sa imi aduc bicicleta de acasa, dar apoi am revenit cu picioarele pe pamant si mi-am dat seama ca nu am unde sa o tin, asa ca am renuntat repede la idee. Eu sunt genul de persoana foarte lenesa si sedentara, dar care paradoxal adora bicicleta si mersul pe bicicleta. De cand aveam mai putin de 5 ani stiu sa merg pe bicicleta si mereu mi-a placut. Cand eram la tara, acum prefer comoditatea de a merge cu masina, nu mergeam absolut nicaieri fara bicicleta, si sunt foarte multe persoane care pot confirma treaba asta, adica nu mergeam pe jos nici macar 100 m pana intr-un miniparculet din curtea scolii, poarta bunicilor mei dadea direct in curtea scolii, deci erau maxim 100 m pana in acel miniparculet, dar nu si nu, nu te intelegeai cu mine, eu mergea cu bicicleta chiar si pana acolo. Plus ca am ajuns la “performanta” de a merge cu 20 de litri de apa pe bicicleta, 2 bidoane de 5 L pe portbagaj si cate unul in fiecare mana, pentru ca na, manerele nu sunt facute sa tii mainile pe ele, sau cel putin asa mi-a spus cineva cand m-a vazut. Mi-a ramas treaba asta, oricat de lene mi-ar fi, oricat de tare ma domina sedentarismul oricand as merge cu bicicleta, ma relaxeaza, mi se pare o placere, nu un sport si clar nu un efort. Bine, cand ma urc prima data pe ea dupa o perioada lunga obosesc destul de repede, sedentarismul isi spune clar cuvantul, dar imi revin repede si dupa nu ma mai dai jos de pe bicicleta aia.

Si am zis ca daca mersul pe bicicleta este foarte util organismului si in acelasi timp este relaxant si placut  de ce sa nu ii ofer si unui prieten, fratele mai mic al unei prietene, placerea de a invata sa mearga pe bicicleta. Si-a strans singur bani si si-a luat o bicicleta de pe Toyz, i-au adus-o acasa pe gratis, livrarea fiind gratuita in Bucuresti si poate sa invete linistit, are garantie 24 de luni, pentru ca da, el vrea sa invete sa mearga pe ea, dar tatal lui este mai mult plecat, mama lui nu stie si nici prietena mea nu stie, asa ca am zis ca o sa il invat eu sa mearga. Sambata avem prima “sedinta de condus”.

Si daca tot ma fac instructor poate ajung sa imi iau si eu Pegas-usul ala pe care il vreau de multicel, nu de alta, dar mi se pare genial acel design vintage, plus ca mie mi se par bicicletele vechi ok si mai durabile decat cele moderne cu tot felul de tampenii pe ele, cum este si a mea de altfel, i-am pus chiar si stop pe frana si semnalizare, deci... . Dar totusi, bicicletele Pegas mi se par foarte faine, nu stiu de ce mai exact de atat, pur si simplu imi place, nu stiu cat as merge pe ea, dar mi-ar place sa stiu ca o am acolo, a mea.  

Plimbare sensibila

Eu incerc sa fiu o persoana prietenoasa, sa arat si altora locuri noi, locuri frumoase pe care nu le vezi prea des prin bucuresti. Asta am vrut sa fac si ieri. Am vrut sa arat cuiva un drum forestier printr-o mini padure din campusul de la Poli. Da, asta am vrut sa fac, nu am luat-o pe drumul gresit! Eu cunosc campusul din Poli acum ca pe propriul buzunar...hei, am gasit 50 de bani in blugi...revenind, cunosc campusul ca pe propriul buzunar, deci exact pe acolo am vrut sa merg ca sa poata vedea si ea frumusetea unui drum forestier in mijlocul campusului, dar ce credeti? Mp3’ul nu a apreciat deloc gestul meu si se tot plangea ca am dus-o in padure si ca ne-am pierdut, evident ca asta nu a fost adevarat, stiam exact unde suntem, i-am aratat si repere, dar ea nu si nu, si am renuntat la plimbarea prin padure si am revenit pe drumul cel bun dupa care am venit acasa.

Data viitoare nu iti mai arat campusul!!! Care nu doar pare imens, chiar este. Dar in acelasi timp este un loc foarte frumos pentru o plimbare luunga sau scurta, depinde pe unde vrei sa o iei, ai pe unde sa alergi, pe unde sa te plimbi cu bicicleta/role, sa te plimbi pe jos, sa stai intins pe iarba si asa mai departe. Dar acum spuneti si voi...mai merita sa du Mp3’utul pe acolo daca se plange ca e padure parasita?

Prima

Prima “ratacire” de cand m-am mutat. S-a intamplat samabata trecuta. Eram in parcul IOR cu mai multi prieteni, rand pe rand ne-am imputinat, iar la final am ramas doar eu si trebuia sa ma mai intalnesc cu cineva acolo. Ce s-a intamplat dupa asta? Ne-am cautat prin parcul ala mai bine de jumatate de ora si intr-un final ne-am gasit la statia de metrou, in parc nu am avut nici o sansa, eram in colturi opuse intr-un fel si practic noi incercam sa ne gasim, dar mergeam in aceiasi directie, apoi am aflat ca mergeam in aceiasi directie, dar pe bulevarde diferite.
Si inca o chestie...cand inca ne cautam prin parc, la un moment dat aveam punct de reper "vezi o mireasa? sunt langa mireasa"
Nu am idee cate mirese au fost in ziua respctiva in parcul ala, dar se pare ca multe, eu am vazut cel putin doua si persoana cu care ma cautam vedea si ea alta.

Am facut-o si pe asta: prima “ratacire”. Daca as avea o lista as putea sa tai asta de pe ea. Sa vedem ce mai urmeaza, muhahaha

Aventuri in bucuresti

Dupa cum bine stiti eu sunt din provincie, nu foarte departe de Bucuresti, dar suficient. O perioada a fost necesar sa stau acolo, cu treaba, dar si placere, iar una dintre locatiile la care trebuia sa ajung era un hotel, aveam o intalnire mai profi si avea loc intr-o sala de conferinta. Trebuie sa recunosc, camera aia era imensa si clar dadea un aer foarte profi si pompos pentru ceea ce urma sa se intampe. Aventura nu o reprezinta intalnirea in sine, ci cum am gasit eu zona.

O iau cu inceputul. Ajung in Bucuresti, ajung in locul in care urma sa stau si dupa maxim jumatate de ora suna telefonul si mi se comunica locatia intalnirii: Hotel Intercontinental Bucuresti. Am confirmat ora si am inchis. Imeidiat dupa ce am inchis telefonul intreb cu voce tare, desi nu mai era nimeni in camera, “Unde naiba e hotelul asta si cel mai important cum ajung eu acolo?”  

Dau cateva telefoane sa aflu informatii, am dat trei telefoane…nici un raspuns nu seamana: prima persoana imi spune ca e pe langa Cismigiu,  a doua persoana ca e pe langa Centrul Vechi, a treia persoana ca e pe langa Teatrul National…nu am mai sunat pe nimeni, era deja mai in pom decat in momentul in care am sunat, dar ma pregatesc de intalnire, plec la metrou, nimeresc metroul corect si ma duc pana la Universitate si de acolo cu mult tupeu incep sa explorez zona in cautarea hotelului. Cand asteptam la un semafor observ o gasca foarte numeroasa de motociclisti trecand si imi amintesc instant de un articol citit pe earticole.com si imi imaginez ca daca as avea un motor exporarea bucurestiului in gasirea hotelului ar putea semana pentru mine cu o aventura pe Transalpina. Dar las motociclistii sa isi vade de de drumul lor, iar eu de al meu ca in timp ce eu visam cu ochii deschisi s-a facut verde semaforul.

Pot spune ca m-am invartit mult si bine in zona respectiva si ca cei trei prieteni ai mei au avut dreptate, am trecut si pe langa Centrul Vechi, si pe langa parcul Cismigiu si pe langa Teatrul National…si chiar si pe langa hotel. Scria mare numele, se vedea de la distanta, dar eu nu…eu nu il vedea si l-am ocolit de cel putin 5 ori pana cand mi-am dat seama ca in 15 minute trebuie sa ajung in sala de conferinta asa ca am intrebat pe cineva. Ghiciti unde eram cand am intrebat? Va zic eu…eram fix la intrarea in hotel. Persoana pe care am intrebat-o era tanara si a facut putin haz de nepriceperea mea, nu intr-un mod deranjant, si eu am inceput sa rad…nu mi-a spus unde era hotelul sau cum ajung acolo…mi-a spus sa ma uit in sus…scria mare numele, iar in dreapta mea era usa. Se vede ca nu ma orientez deloc bine in spatiu, nu? 

Vrei senzatii tari?

Daca raspunsul este da atunci te'as sfatui sa renunti la gandurile legate de parasutism, de zbor cu parapanta, de bungee jumping, de curse de masini si la orice alte ganduri ai avea si incearca urmatorul lucru: vino la ora 1 si ceva noaptea sau chiar mai tarziu la mine in parcare. Cum nu e suficient de extrem pentru tine? Imagineaza’ti urmatorul scenariu: vii la ora 1 spre casa, ajungi in parcarea din fata blocului si din senin auzi un zgomot in tufisuri...in tufisurile de la scara ta, imediat dupa vezi 2 caini iesind de acolo alergand si apoi, la nici 10 secunde, auzi cel putin 3 caini latrand si alergand spre tine din parcul de langa scara...

Pe bune ca mie alte senzatii tari nu'mi trebuiesc...Mi'a luat cred ca juma de ora sa'mi revin complet... Cand am auzit zgomot in tufisurile de la scara mea m'am oprit in loc si nu mai puteam sa merg, voiam sa ma intorc, dar unde sa ma duc si cum sa ajung acasa...nu puteam sa ma misc, nu stiam ce sa fac...am scos telefonul din buzunar cu gandul sa’l sun pe tata sa vina cu o bata sa ma ia in casa...bata pentru javre nu pentru mine...dar inainte sa apelez vad cei 2 caini iesind si alergand. Nu am apucat sa'mi spun in gand "mersi Doamne ca au plecat si au alergat in alta directie si nu spre mine" ca si aud alte potai latrand...am distins 3, dar tot ce e posibil sa fi fost mai multi...alergand pana aproape de mine au venit 2, 1 se vedea in urma lor, dar se mai auzeau latrand. In momentul ala m'am panicat maxim, iar voiam sa dau apelare la tata, dar mi'am dat imediat ssama ca daca ma opresc pana coboara tata toata satra de caini e calare pe mine si ma fac carne tocata...am grabit pasul si cu o voce cat am putut de serioasa si grava spuneam "mars" in continu. Cand am ajuns la usa scarii abia am nimerit sa bag cartela sa deschid si dupa ce am intrat in scara am tras usa dupa mine sa se inchida mai repede.

Cand am ajuns sus inca nu'mi revenisem din soc, din panica, simteam cum imi furnica mainile...

Spun din nou si din toata inima: urasc cainii, pardon, urasc javrele, potaile, maidanezii din parcul de la scara mea...am fobie de ei...

Am imbatranit?

Stiti deja ca eu nu sunt din Bucuresti, dar nici departe nu sunt si am prieteni si rude acolo. Si m’am dus si eu la un party acolo, un majorat. Si ce era sa fac? Nu puteam sa ratez un party, nu? Nu, nu putem, ca doar vorbim de un prieten bun. Si ma urc eu frumos in autobuz si directia Bucuresti scrie pe mine. Cu castile pe cap “mergi singur pe drum ” (d’aia nu e bine sa ascult muzica in timp ce scriu articole, le combin) stau frumos pe scaunul gasit liber cu greu in autobuz si astept sa ajung la destinatie.

Sa va povestesc cum l’am stresat pe frate’miu? Hai sa va rezum…ideea era ca trebuia sa cobor mai devreme, adica sa nu merg pana la gara pentru ca as fi ocolit mai mult dupa. Si imi explica el mie “o sa vezi o biserica, nu cobori acolo, dupa o sa treci pe langa un parc mare, pe langa un avion, pe langa niste sine de tramvai cu gardulete etc etc”. Ascultam si spuneam “bine, ma uit dupa parcuri, avioane si gardulete”. Inchei partea asta prin a spune ca am coborat unde a trebuit si m’am descurcat si dupa relativ ok. Sa ne intoarcem la majoratul la care trebuia sa ajung. Ajunsesem devreme asa ca m’am dus sa stau cateva ore in camin la frate’miu. Ok, ajung acolo, toate bune si frumoase. Incep si eu sa ma pregatesc, ca nah, timpul trecuse, trebuia sa plec. Am parul scurt si in general se aranjeaza repede, dar in ziua ai nu voia sa stea de nici o culoare. Dai cu spuma, dai cu fixativ, dai cu gel, dai cu ceara, dai cu , dai cu, dai cu tot ce gasesti, dar ii dai degeaba. Nu voia antena sa se culce sub nicio forma si nici restu’ parului nu asculta de mine si nu statea cum il asezam eu. El ce’mi zice? “Ai timp sa ajungi la un salon daca te grabesti” …stau si ma gandesc putin…parca nu suna rau ideea…si defapt eram cam singura solutie asa ca’l intreb la ce salon sa ma duc pentru ca nah, evident, nu stiam. Si imi zice “Coafor Mosilor” …ma uit la el putin si nu zic nimic…eu intelesesem “coaforul mosilor”…si intr’un final ii spun ca stiu ca inca mi se mai vad putin cateva varfuri blonde, dar ca nu am imbatranit chiar asa rau. Si dupa imi explica el acolo ca defapt asa ii spune la coafor, ca e pe mosilor. Ok, imi explica cum ajung acolo pentru ca nu avea timp sa vina cu mine. Si dupa il intreb si de un salon in zona aia pentru ca nu mai aveam timp sa ma duc la coafor dupa sa ma intorc la camin sa ma machez si abia dupa sa plec la party. Si imi spune ca ba da, ca tot acolo e si salon frumusete Mosilor. Iar aud aiurea, dar nu’l mai intreb nimic si plec pentru ca trebuia sa ma incadrez si in timp, nu imi place sa intarzi indiferent de ce se intampla sau daca totusi intervine ceva si intarzii mai mult de cateva minute anunt.

Si totul se termina cu bine, gasesc salonul, ajung la timp si la petrecere si dupa dai cu voie buna si cu distractie pana spre dimineata.

Cu schimbul pe vizor/geam

Astazi va vorbesc despre ceva cu care v’ati obisnuit deja, sigur, dar nu, nu despre facebook(de data asta) ci despre mosi/babe! Daaar, da, exista un dar…nu despre orice mos/baba ci despre aia care fac cu schimbul pe vizor sau geam. Si care ,evident, seara stau pe banca din fata blocului sau din fata portii si dezvolta subiecte si barfe despre tot ce au vazut ei/ele in ziua respectiva. Dar imi pun urmatoarea intrebare, adica inteleg…sunt pensionari(in majoritatea cazurilor) si pierd toata ziua facand diverse activitati acasa, dar acum vine intrebarea…chiar nu au nimic de facut toata ziua decat sa se benocleze pe vizor sa vada cine a venit/plecat sau pe geam sa vada cine a facut piata, cine fumeaza, cine bea, cine asculta muzica, cine injura, cine pe cine mai barfeste si ei nu sunt prezenti,etc.? Adica ok ai facut curat in casa, ai facut mancare, ai mancat, te’ai plictisit si de televizor…iesi si tu la o tabla ca toti pensionarii in parc…sau un sah daca vrei sa fi mai intelectual sau pur si simplu plimba’te prin parc sau pe strada nu neaparat prin parc…pe unde vrei tu, dar nu mai sta sa’ti bagi nasul si sa vezi tu repede ce fac toti vecinii sau cine vine in vizita la cine.

Miercurea fara cuvinte(19)

Vorbeste poza asta mai mult decat suficient nu? 

Mai multe gasiti la Carmen

Vino sa iti arat

Am primit o leapsa destul de interesanta de la Vienela si de la Roxana(Addicted) … trebuie sa va plimb prin orasul meu si sa va arat 10 obiective…cam greu 10 obiective pentru ca este un oras micut, dar sa zicem ca avem asa:

Avem turnul Eiffel ...deci poti sa consideri ca stau in Paris

Monumentul eroilor surprins pe 1 decembrie

Piata revolutiei

Happy Weekend- editia 13

Daca tot e weekend sa fie :

Incep cu o explicatie pe care multi nu o stiu si doar ii acuza pe bietii oameni 

 Cineva suna la usa, iar barbatul deschide. Moartea, in fata lui, ii spune:
 - Am venit dupa viata ta! Barbatul o striga pe nevasta-sa:
 - Viata mea, pe tine te cauta!

Cabinetul unui psihiatru.Se deschide usa si intra un barbat, in patru labe cu un cablu in gura. Psihiatrul :
- Vai! Cine a venit la noi? O pisicuta?
Barbatul se taraie pana in coltul cabinetului. Doctorul il urmareste.
- Un catelus?
Barbatul trece cu mana pe langa perete si se taraie in celalalt colt.
Doctorul nu renunta
- Ah! Cred ca e un arici! Nu? O broasca testoasa?
Barbatul scoate cablul din gura si zice :
- Auzi? Ma lasi sa iti trag internetul sau nu?!

 Se plimbă un tânăr prin Cișmigiu și vede un moș care stă pe bancă și plânge:
- De ce plângi, moșule?
- Păi uite dragul meu, m-am însurat de curând, cu una de 21 de ani,... mă trezesc dimineața, primesc micul dejun în pat, ziua îmi dă de mâncare, seara îmi face masaj și înainte de culcare face dragoste cu mine!
- Păi și de ce plângi, nene?!!!
- Am uitat unde trăiesc!!!

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! - Ediţia 13

STOP!

Gata…ajunge! M’am plictisit de atata ploaie!!! Au fost 2 zile (sau mai bine zis doua jumatati de zi) in care nu a plouat chiar daca a fost innorat…dar azi se pare ca trebuie sa recupereze…de la ora 9 dimineata ploua in continuu si constant …nici mai tare nici mai incet…marunt, des si tare.

M’am plictisit sa ma uit pe geam si sa vad numai ploaie…m’am saturat sa fac sarituri de olimpiada peste baltoace…mi’a ajuns sa ocolesc 2 lacuri si sa ajung tot in noroi…m’am plictisit sa ajung acasa cu parul mai ud decat atunci cand ies de sub dus si sa scurg din haine o galeata de apa.

Unde e butonul de on-off pentru ploaia asta? Si de ce nu apasa nimeni pe off? Pentru ca nu cred ca doar eu m’am saturat si plictisit de toata ploaia asta…

Chef de ce poti sa ai pe vremea asta? Pe mine cel putin vremea asta ma baga intr’o stare de somnolenta notorie si de lene acuta in faza finala. Nu am chef nici de muzica…nici de mess…nici de facebook…nici de blog…nici de mancare…nici de apa…si parca nici de somn nu mai am chef chiar daca casc in continuu (inclusiv acum ) .

Ok …ploaia e buna…ploaia ajuta recoltele si restu’…dar nu asa de multa!....gata…ajunge…vreau sa mai vad si soarele … M’AM PLICTISIT DE ATATA PLOAIE!!!!

A venit primvara, dar maine e iar luni

Weekendul asta a fost prea frumos…ma repet si spun ca primavara nu este anotimpul meu preferat, dar anul acesta a fost parca mai ok decat in general. Sa spun de ce nu este chiar anotimpul meu preferat ca sa intelegeti la ce ma refer. Pay..nu’mi place pentru ca primavara sunt foarte multe lacuri…se topeste zapada, si ce inseamna asta? Inseamna muuuulte lacuri si muuult noroi, iar chestiile astea mie nu’mi plac…nu’mi place sa merg prin baltoace si sa ajung acasa cu adidasii plin de noroi. Primavara asta pot sa spun ca nu a fost asa de rau, chair daca au fost zapezi mari.

Ieri si azi a fost soare si cald asa ca am iesit sa dau si eu cateva ture de oras cu bicicleta. Nu o mai scosesem din “grota ei” de vara trecuta…am sters’o de praf superficial si am fugit. Am stat cateva ore nu foarte mult, dar pot sa spun ca se vedea ca a venit primavara. Gata cu gecile groase..toata lumea era in tricou sau tricou si geaca subtire, gata cu bocancii si ghetele lumea a trecut la adidasi si pantofi. Asa imi place…sa fie cald, sa fie weekend si nu fie lacuri si noroi.

Evident nu am fost singurele persoane care ne’am gandit sa iesim cu role si bicilete, in parcuri erau foarte multi ca noi, dar si pe strada erau multe persoane care se plimbam pur si simplu pe jos, usor si linistit bucurandu’se de ziua calda si frumoasa.

Dar acum incepe sa ma cuprinda nostalgia…de ce? Pentru ca incep sa realizez ca maine este iar luni…si ca maine din pacate s’a terminat programul meu de voie(in ultimele 3 saptamani nu am prea mers la ore cu regularitate) si trebuie sa merg la toate orele, normal. Zilele de luni sunt foarte nasoale…dau startul la trezit dimineata…ore pana la 2-3…laboratoare dupa’amiaza…incepusem sa ma obisnuiesc in astea 3 saptamani cu trezitul la 10-11 si mers doar 2-3 ore la scoala...si in alea 2-3 ore nu faceam ore normal stateam in laboratorul de informatica.

Ei …asta e…trebuie si scoala(sau servici in cazul altora) nu?