Marea decizie

La un moment dat pentru anumite persoane, pentru mine inclusiv, apar niste ganduri despre a face pasul cel mare si a te aseza la casa ta, la propriu, nu la primarie, apare instinctul acela romanesc, simtul de proprietate, sa ai proprietatea ta, chit ca este casa sau doar un apartament. Este acel moment cand incepi sa te gandesti la viitor, cand incepi sa pui in balanta avantajele de a plati lunar o suma de bani catre banca si a avea locul tau sau a plati lunar o suma de bani catre un proprietar si a ramane chirias. Si atunci incepi sa iti evaluezi optiunile, incepi sa calculez ce bani ai pusi acolo, bine, la saltea, cati bani ai putea sa (mai) pui si in cat timp, pentru ca desi credit, prima casa sau ipotecar, tot ai nevoie de niste bani, pentru avans, 5% sau 15%, pentru taxele notariale, pentru taxele bancare. Iei in calcul si cam pe la ce suma ai vrea sa se invarta apartametul tau, cu o marja de 5-10 000 euro sau pe acolo, dar iti faci o idee de un prag maxim peste care nu ai vrea sa treci sau peste care nu poti trece, poate acel prag setat de tine este plafonul maxim pe care ti-l poate da banca prin programul prima casa, poate este mai mic, in functie de venituri si desigur, in functie de rata pe care te gandesti ca o vei avea lunar. 

Dar odata intrat in mintea ta acest gand si desi poate nu ai in totalitate banii care ti-ar fi necesari, incepi sa cauti anunturi pentru apartamente de vanzare sa vezi cam pe la ce preturi se invart apartamentele de configuratia dorita de tine, 2 sau 3 camere sau de ce nu, 4, decomandat sau semidecomandat, intr-o zona anume si tot asa, fiecare cu criteriile setate. Si atunci vezi daca bugetul pe care ti l-ai stabilit se potriveste cu piata imobiliara. 

Vorba clasica si batraneasca "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ". Asa a fost in cazul meu, bugetul stabilit initial de mine nu a fost cel care era cerut pentru apartamentele compartimentate cum imi doream eu. In momentul ala am mers la banca sa imi fac o simulare de credit, sa vad suma maxima pe care o pot lua de la ei ca sa stiu cu cat as putea sa mai cresc bugetul meu 'ideal'. 

Dupa ce mi-am schimbat filtrul de buget si mi-am refacut calculele pentru cat ar insemna un avans la suma respectiva si cat timp mi-ar lua sa completez si sa ajung la suma respectiva am inceput cautarea. Timp de 4 luni am tot cautat si am tot comparat apartamente si preturi, dar doar in online, nu am fost la nici o vizionare in perioada asta, eram in stadiul de 'studiu', studiam piata. Am gasit intr-un final cateva apartamente care mi-au atras atentia, le-am salvat intr-un excel cu mai multe criterii importante pentru mine precum: pret, zona, etaj, suprafata, anul constructiei, distanta fata de metrou, daca este vandut de agentie sau de proprietar, semidecomandat/decomandat/circular, daca vine cu extra'uri precum mobilat/utilat, loc de parcare etc, si desiguri mici comentarii. Pe parcurs, la un moment dat arata cam asa:

Pe durata procesului de studiat piata am observat ceea ce era firesc, apartamentele se vand, nu ma astepta pe mine. Asa ca mi-am luat inima in dinti, telefonul in mana, geaca pe umar, ochiii de soim la purtator si am plecat la drum. Am inceput efictiv procesul de vizionare. Sunat proprietarii sau agentii care nu percepeau comision la cumparator, ci doar la vanzator, stabilit zi/ora de vizionare, mers efectiv si vazut apartamentul. Aici este din nou partea interesanta, inainte de a merge efectiv la vizionari am vorbit cu persoane care si-au cumparat in ultimii ani apartament, cat de cat recent, sa aflu la ce s-au uitat, ce au descoperit dupa ce l-au luat si ar fi putut observa la vizionare si imi facusem o lista cu 'aspecte de urmarit' precum:

- daca nu are centrala proprie sa nu fie capat de coloana la radet(dureaza cu orele pana ajunge apa calda daca esti primul care face dus, indiferent de etaj) 

- tevile "de apa"( chiuveta si caloriere) sa nu fie de pexal 

- instalatia electrica sa fie pe cupru

- cat de denivelati sunt peretii, daca exista o diferenta foarte mare de nivel este clar ca nu pot fi indreptati doar din glet, ar trebui tencuit sau poate chiar placat cu rigips, deci mult de munca si mai ales pierdut din suprafata

- urme de inflitratii in pereti, de la vecini, de la coloana de tevi sau de afara

- sa nu fie peretii fisurati( revenim la punctul anterior) 

- apartamentul sa corespunda cu schita RLV, sa nu existe sparturi/extindere neoficiale 

Si desigur ce mai parea evident cand inspectam apartamentul. Dar desigur sunt anumite aspecte pe care nu le poti observa la vizionare. In cazul meu: tavanul in anumite camere are huma pe el. Ca sa iti dai seama de asta trebuie ori sa 'scojesti' putin peretele ori sa'l uzi sa observi daca se umfla, dar evident niciun proprietar sau agent imobiliar nu o sa te lase sa faci asta la vizionare

Pentru ca da, intr-un final am gasit "apartamentul meu", stiu ca suna dubios sa spun asta, dar cand am venit la vizionare am avut o senzatie ca 'bai, eu as putea sa vin zilnic aici de la munca, cum am facut astazi, si sa ii spun acasa' 

Am analizat apartamentul, am revenit cu un amic la vizionare si desi ii vazusem minusurile, stiam ca o sa am de munca la el( minus partea cu huma, asta a fost una dintre surprizele descoperite ulterior) dar cu toate astea am decis ca aici o sa fie acasa pentru mine si am inceput procesul de negociere, un proces de negociere care a durat cam 3 saptamani, timp in care am mai fost la vizionari, dar niciunul nu era ca asta, imi ramasese fixat acest apartament si cumva comparam tot ce vedeam dupa cu el. Din fericire, negocierea mi-a iesit si am reusit sa trec la pasul urmator....notar si banca....dar despre asta povestesc in alt articol

5 modalitati RAPIDE de a castiga bani pentru vacanta!

In cazul in care nu ti-ai facut inca planurile de vacanta din cauza situatiei financiare, afla ca este extrem de simplu sa te organizezi, chiar si atunci cand nu ai un job stabil. Daca esti student sau ai terminat recent facultatea, dar inca nu ai gasit un loc de munca full-time, care sa iti asigure un venit suficient, exista numeroase alte modalitati la care poti apela.

Iata ce poti face pentru a castiga RAPID banii necesari unei vacante pe cinste!

1. Vinde lucrurile de care nu mai ai nevoie

In prezent, exista foarte multe platforme special create pentru cei care doresc sa vanda, pentru diverse sume, obiectele pe care nu le mai folosesc. Fa-ti cont pe unul sau mai multe site-uri de acest gen si incepe sa cauti acele lucruri de care nu mai ai nevoie. Cu aceasta ocazie, vei face ordine in locuinta si vei avea mai mult spatiu pentru cele necesare. Pentru a te asigura ca vei vinde tot ce iti doresti, realizeaza fotografii clare ale obiectelor, adauga o descriere convingatoare si stabileste un pret realist. In acest fel, vei obtine rapid o suma de bani suficienta pentru a acoperi o parte sau chiar intreaga mini-vacanta!

2. Devino model de videochat de acasa

O alta metoda pentru a castiga bani rapid este aceea de a deveni, pentru o perioada determinata, model de videochat. Poti afla AICI cum sa faci acest lucru din confortul propriei tale locuinte, fara a fi presata de un program fix si fara a petrece minute sau ore intregi pe drumul dintre casa si locul de munca. Acest tip de job iti asigura un venit substantial si numeroase bonusuri, asa ca poti castiga usor suma de care ai nevoie pentru vacanta mult dorita!

3. Imparte pliante

Aceasta activitate presupune un minimum de efort si poti castiga o suma semnificativa. Tu decizi cate ore si cate zile vei munci, asa ca nu vei fi constransa. De asemenea, vei lucra stradal sau in centrele comerciale, iar timpul va trece cat ai clipi. Totodata, te poti angaja si drept promoter, participand la cateva promotii in magazine. Cateva saptamani de lucru iti pot oferi banii de care ai nevoie pentru a pleca in locul in care iti doresti sa ajungi!

4. Ofera lectii particulare

Din moment ce esti student sau chiar ai terminat facultatea, cu siguranta detii cunostinte solide intr-un anumit domeniu. Profita de acest lucru si ofera lectii particulare de limba romana, matematica, fizica, limbi straine sau orice alta materie pe care o stapanesti. O idee buna este sa oferi pregatire pentru examenul de bacalaureat. Cu siguranta, vor fi multi doritori, iar tu vei putea castiga extrem de rapid suma necesara plecarii in vacanta!

5. Ajuta alte persoane

In mod sigur, cunosti deja pe cineva cu un program extrem de incarcat, care ar avea nevoie de ajutor. Ofera-te sa rezolvi sarcini usoare, pentru cei care nu au timp sa se ocupe de ele, contra unei sume moderate de bani. Poate vei face cumparaturile pentru o vecina sau vei avea grija, pentru cateva ore, de copilul unei rude extrem de ocupate. Posibilitatile sunt infinite, trebuie doar sa le cauti!

Asadar, aplica una dintre aceste metode, pentru a-ti asigura rapid suma necesara de bani pentru vacanta ta. Poti chiar sa combini mai multe joburi de scurta durata, daca vrei sa pleci cat mai curand!

Nici azi, dar intr-o zi...

As avea atat de multe de spus, dar in acelasi timp ratiunea ma impiedica sa scriu in acest moment tot ce imi trece prin minte, nu inteleg de ce, si incerc sa ma opun, sa imi fortez mainile sa scrie cum scriau candva, aporape singure, dar ratiunea imi blocheaza gandirea si toate ideile pe care le aveam in momentul in care am deschis pagina asta alba au disparut instant, si acum stau din nou, ca aproape in fiecare zi, de altfel, si ma uit la o pagina alba si nu stiu ce sa scriu, tastez cateva cuvinte, apoi le sterg pentru ca nu au nici o logica, dar astazi NU! Astazi, de astazi, o sa ma fortez sa scriu, poate nu o sa si postez tot ce o sa ma straduiesc sa scriu, dar o sa ma straduiesc sa fac asta, ca sa imi revin, ca sa recagasesc lucrul care m-a facut intotdeauna sa ma simt mai bine, sa regasesc pasiunea care ma facea sa ma simt intr-o alta lume, intr-o lume a mea, mult mai buna, scrisul. Stiu, niciodata nu am scris poetic sau pompos sau ceva concret, dar mereu ma relaxam facand asta, mereu era o placere sa fac asta, acum ma fortez, nu este bine, pauzele lungi si dese nu sunt cheia marilor succese, clar nu, sau cel putin nu pentru mine in domeniul asta. Dar intr-o zi o sa vrea, o sa imi revin, am nevoie de ceva care sa imi declanseze din nou mainile, si cel mai probabil acel ceva este o heitereala clasica, cum faceam la inceput, si dat fiind ca stau inca 3-4 zile acasa, am o presimtire ca o sa vina pana la sfarsitul anului acel declansator.

Si dat fiind ca inspiratia iar m-a parasit cand am vazut pagina alba in fata ochilor, o sa ma rezum la a spune La multi ani, Stefan! Si La multi ani, Stefania! De pretutindeni. 

Ciorba a la camin

Cea mai nasoala parte cand nu esti acasa? Ca stii ca mama ta a stat juma de vara si un inceput de toamna sa puna castraveti murati si alte muraturi, dar tu nu ti-ai luat la camin chiar daca te-a intrebat de fiecare data cand te duceai acasa daca vrei, si cand te asezi si mananci te gandesti ca “parca ar fi mers mai bine cu niste muraturi”. Si te gandesti sa suni acasa ca sa iti trimita duminica in pachet, ca te-ai razgandit, ca vrei, dar pana la urma termini de mancat asa, fara castraveti murati, fara muraturi de nici o forma si apoi uiti sa suni acasa pentru asta. Si tot asa, pana cand te trezesti tu ca, bai, ia gata, ma duc la magazin si imi cumpar. Si uite asa te duci acasa cu borcane noi, de muraturi si iti fac parintii capul calendar ca ei te intreaba de fiecare data cand esti acasa sau cand iti fac pachet daca nu vrei si conserve, muraturi, compoturi si multe altele si tu te gandesti ca nu vrei sa cari de ele pana in camera, nu ai chef sa cauti loc sa ai unde sa le depozitezi si pe alea si spui de fiecare data nu, nici macar clasica zacusca nu o ai anul asta in camin si te gandesti uneori ca parca ar merge, asa putin, de pofta, si iar te duci la magazin chiar daca camara de acasa arata cam asa:

Si mai sunt si momentele alea cand colega de camera are plita, vecina de la etajul 1 are chef de facut mancare, colega de camera se ofera sa ii dea plita si sa gateasca impreuna pe modul. Si le auzi din camera cum tipa de nicaieri “aoleu, nu avem zarzavat pentru ciorba” si apoi continua discutia la fel ca in povestea lui Creanga in care explica prostia omeneasca prin intermediul drobului de sare si ajungi sa iesi din camera si sa le spui ca te duci sa le cumperi, daca inceteaza cu discutiile alea absurde si iti aduc si tie un borcan de castraveti murati, ca ti-ai amintit ca tu ai pornit totul de la faptul ca doar ce ai terminat de mancat si voiai castraveti murati, dar nu ai avut. Si o faci si pe asta, ele raman linistite, dupa isi continua ciorba in liniste si la final te mai cheama si pe tine sa gusti, sa vezi daca le-a iesit, dar tu ai retineri si le spui ca doar ce ai mancat si fugi sa te bagi in pat si te prefaci ca dormi pana astepti sa manance ele sa vezi daca isi dau una alteia cu castronul in cap sau nu.

Si cam asta e o zi din viata de camin...

Nu mi se pare corect

Fara sa vrea, aud in jurul meu tot mai des barfe, critici, vorbe rautacioase si jigniri referitoare la dimensiuni, la greutate. Fetele refuza sa poarte anumite obiecte vestimentare care chiar le plac si care le vin bine din simplu motiv ca pe eticheta sunt trecuti doi de x si un l, ce e asa rusinos sa porti rochii marimi mari, da, ai vazut o rochie, ai probatat-o, iti place cum iti vine, dar nu o cumperi pentru ca este o rochie xxl si nu se poate sa porti asa ceva pentru ca o sa iti auzi vorbe in ceafa la tot pasul.

Nu e ok sa judeci un om dupa aspectul fizic, poate exista motive pentru kg in plus, daca persoana respectiva se simte bine in pielea ei, de ce sa comenteze altcineva din afara si sa ii strice imaginea despre sine? Ma deranjeaza foarte tare treaba asta si nu ii inteleg deloc rostul.

Da, mergi la o ocazie? Foarte bine, rochii de ocazie nu se gasesc doar in marimea s sau xs, se gasesc si rochii xxl foarte dragute, si daca se gasesc inseamna ca sunt facute tocmai pentru ca lumea sa le poarte si sa se simta bina in ele. Eu nu am o treaba cu rochiile in general, nici ca sunt xs nici ca sunt alte marimi, doar in situatii extreme, dar am fost cu o prietena si m-a deranjat foarte tare faptul ca si-a pierdut increderea in ea si o vedeam cum se schimba la fata de fiecare data cand trebuia sa caute in raionul de rochii marimi mari, de ce nu se gasesc si rochii xxl langa cele xs sau s sau l? De ce trebuie sa fie puse undeva in spate, separat? I se pare cuiva normala treaba asta? Inteleg impartirea pe rochii office, rochii de ocazie, rochii casual si asa mai departe, dar impartirea pe marimi nu mi se pare ok, sau ma rog, e ok, ca sa nu stai sa iei fiecare rochie si sa verifici marimea, dar sa fie puse in acelasi raion toate marimile, nu complet separat, ca si cand ti-ar pune cineva un semn imens pe spate “vreau sa cumpar o rochie xxl”.

Da, pana la urma prietena mea si-a luat de pe net pentru ca pana si vanzatoarele se uitau dubios, si atunci eu m-am enervat maxim in unul din magazine la cabina de proba, motiv pentru care persoana respectiva a zis ca nu mai merge cu mine la cumparaturi si ca hai acasa ca intra pe un site, pe www.depochic.ro si isi alege ceva de acolo ca daca mai intram intr-un magazin ma iau la cearta cu personalul de acolo. Dar pe buna dreptate acum, nu? Doar mie nu mi se pare normal asa ceva?

Oh, si rochia pe care si-a luat-o pana la urma, online pentru ca nu a mai vrut sa mearga in magazine cu mine, a spus ca nu mai vrea sa repete experienta, si nu a mai vrut sa mearga nici ea dupa singura:

Funny story

Cand merg cu metroul si nu este exagerat de aglomerat, in special cand ma intorc acasa de la munca, ma joc pe telefon, in ultimul timp ma joc 2048 hexagon, ma chinui de cateva saptamani la el, mai am putin si ating 1 000 000 de puncte. Partea care mi s-a parut foarte funny? Acum cateva zile cand ma intorceam de la munca, stateam in picioare, undeva intre vagoane. Vin un tip la mine si “hei, vad ca te joci candy crush, imi dai facebookul tau ca sa ne trimitem reciproc vieti?” si la replica mea “defapt ma joc 2048” tipul nu a mai spus nimic, si intre timp a ajuns si metroul in statie si a coborat. Well, nu stiu care era faza si de unde a luat replica aia, dar a fost funny, chiar foarte funny. Data viitoare poate chiar o sa ma joc candy crush in metrou.

Ah, ce bine e

Stiu ca am zis in articolul de rezumat de an ca anul asta imi propun sa ma schimb, dar stiti ce am realizat? Ca am facut deja asta, bine, nu in acelasi sens, dar m-am schimbat. Adica sa fim seriosi, cand am scris ultimul articol in care ma luam de ceva? Unde e heitareala din mine? Culmea e ca a fost involuntar si chiar nu am idee cand am scris ultimul articol in care ma iau de ceva. Am remediat ieri, cu un articol semi, dar, nu e panica, remediem in continuare. Si cum remediem? Simplu. Cu clasicul subiect care ma nemultumeste pe mine cel mai tare: cainii din parcarea de acasa!

Da, am stat si eu 2 saptamani acasa in vacanta si am mai iesit si eu din casa, ca tot omul, si ziua si noaptea, de ce sa mint acum? Am iesit si noaptea, am venit acasa noaptea, am venit acasa dimineata. Si iar a trebuit sa merg pe varfuri, sa nu cumva sa scartaie zapada sub picioarele mele prea tare sa se trezeasca animalele salbatice care se numesc cainii din parcul 4, sa am grija sa nici nu alunec ca daca alunecam si cadeam nu mai era speranta, acum mancati coliva, nu mai citeati articole scrise de mine, eram in permanenta cu telefonul in mana ca sa pot sa il apelez pe tata in caz de ceva, stiu ca pana ar fi coborat el cainii deja ar fi fost pe mine, dar voiam sa am un pic de incredere ca daca se intampla ceva exista o sansa mica acolo ca la un moment dat sa dispara acei caini de pe mine.

Asta ma face sa imi amintesc ca prin vara era un status pe facebook cu ceva de genul ca animalele sunt ok si oamenii sunt tampiti si ca ar trebui sa se ia masuri asupra oamnilor. Am dat si eu un comentariu, m-a mancat si pe mine, stiu. Am intrebat cand o sa se ia masuri si asupra cainilor, nu doar a oamnilor. Am cautat postarea si se pare ca au fost sterse comentariile, dar ale mele au ramas in “Activity log” . Mi s-a raspuns ca “nu s-au luat suficiente masuri cand au fost trimise animalele nevinovate in adaposturi?” Normal ca m-a mancat iar, i-am zis ca in slobozia nu s-a intamplat asa ceva, ca eu sunam zilnic la hingheri si cainii din parcarea de la mine nu au disparut in prezent. Asta a fost, de aici s-a trans concluzia ca sunt o persoana ingrozitoare, mi s-a spus ca isi da seama ce inima pot sa am daca am sunat hingherii sa ia niste biete animale din mediul lor, ca animalele ataca doar cand sunt atacate si ca simt cand o persoana este rea. Ce om ingrozitor sunt, asa ca o concluzie. Ocolesc cate 3-4 scari, merg prin parcare cu frica, pref sa nu ies din casa decat sa ma bat cu ei, am atacuri de panica in momentul in care aud un caine ca latra si vine spre mine. Normal, ce persoana fara suflet, ce om ingrozitor poate fi zdwub, suna la hingheri sa ia niste biete animale care nu vor decat sa se joace cu tine molfoindu-ti carnea de pe picioare. Sincer? Nu stiu cum de ma mai suport nici eu, d-apoi altii.

De ce am zis de treaba asta abia acum? Pentru ca am fost acasa si pentru ca am avut din nou, inevitabil, intalniri cu ei. Si mi-am amintit ca tot eu sunt persoana aia teribila din ecuatia asta. Eu ii bat, eu ii alerg, eu ii agresezi, ei simt ca sunt o persoana fara suflet. Incep sa ma gandesc sa ii las sa se hraneasca cu carnea mea, si asa saracii nu au ce manca, dar sa nu ii ducem in adaposturi unde sunt hraniti, sa ii lasam pe strada sa manance din gunoaie si din oameni.

Multumesc ca unde stau acum nu sunt caini, sunt defapt 1-2 in campusul politehnicii, dar sunt atat de comozi incat in momentul in care treci pe langa ei nici macar nu ridica privirea sa se uite la tine, in concluzie sunt pasnici, si in plus acolo este mereu un flux foarte mare de persoane, este un dute-vino permanent aglomerat, deci... multumesc ca nu am si aici parte de astfel de animale simpatice si dornice de joaca cu tibia mea dupa ce imi mananca muschii gambei. 

Se intampla si la case mai mari

Ca sofer o sa ai mereu parte de surprize in trafic. O sa il vezi pe ala cu numere de bulgaria cum zboara pe langa tine, eventual mai si “opreste” intr-un stalp sau intr-un pom sau si mai grav intr-un alt particiapant la trafic; o sa il vezi pe ala cu masina scumpa cum claxoneaza in continuu ca el e om important si se grabeste, nu sta el la fiecare semafor care e rosu; o sa il vezi pe ala incepator care a luat permisul pe banii si pilele parintilor cum nu respecta nici o regula de circulatie si nu opreste la semafoare sau treceri de pietoni ca la pornire in moare motorul, etc etc, o sa vezi multe astfel de cazuri, nu o sa te “plictisesti” niciodata in trafic din privinta asta.

Ce e cu adevarat suparator si foarte urat? Cand unul din categoriile expuse mai sus te implica si pe tine in nebunia lui. Cand intra direct in tine sau cand intri tu in ceva sau iesi de pe carosabil sa il eviti pe idiotul care pune frana din senin si mai incepe sa dea si cu spatele, eventual, sau pe ala care merge pe contrasens, sau pe ala care se crede prea bun si important sa stea la semafor si nu se uita ca mai sunt masini in fata care asteapta ( ce o fi in mintea lor nu stiu, auziti si voi tupei pe ei, stau la semafor la rosu) sa se faca semaforul verde.

Ce mai e urat? Cand iti pica masina din senin in mijlocul nimicul. Mergi si tu linistit cu masina, asculti muzica, eventual, te relaxezi, vorbesti cu cei din masina, razi, glumesti, esti nerabdator sa ajungi la destinatie sau pur si simplu mergi fara directie, pur si simplu doar te plimbi, si dintr-o data ti se opreste masina in mijlocul campului, pe autostrada sau pe unde esti tu.

Ultima situatie mi s-a intamplat si mie recent. Am plecat cu niste prieteni la munte, aveam de gand sa stam doar o zi, am plecat dimineata si urma sa ne intoarcem seara, mergeam sa vedem zapada, sa ne distram putin departe de Bucuresti si departe de casa. Eram pe autostrada, ascultam colinde si ne povesteam tot felul de amintiri, cand deodata vedem ca incetineste masina. Intrebam soferul de ce opreste si el nimic, ca nu face el nimic. Apoi s-a oprit masina, bine totusi ca nu s-a oprit brusc si a putut sa treaca pe banda de urgente inainte sa pice complet. Incearca sa reporneasca, dar nimic. Ne dam jos, ne invartim pe langa masina, nimic. Nimeni nu isi dadea seama ce s-a intamplat. Unul dintre noi, care se plictisise de cat s-au invartit toti pe langa masina fara rezultate propune sa sunam la tractari, sa plecam si noi acasa. Am fost toti de acord intr-un final. Singurul numar de telefon pe care il aveam se ocupa de tractari doar pe o raza de x km de bucuresti, noi eram mai departe. Panica, ce facem acum? Intram frumos pe net, ca doar de-aia avem telefoane destepte, nu? Pentru asta sunt smartphonurile nu numai pentru selfiuri. Gasim ceva, tractari auto alotractari.ro . Ne-a placut cum suna, d-asta am si sunat sincer. Nu am regratat decizia pentru ca au venit si ne-au tractat intr-un timp chiar eficient si au fost si foarte profesionisti, sau cel putin asa ni s-au parut noua.

Acum suntem cu totii in Bucuresti, la casele noastre, in siguranta, dar putin dezamagiti ca nu am ajuns sa vedem zapada la munte, dar am promis ca o sa rezolvam problema asta cu prima ocazie, pana atunci ne multumim cu poze

Ce ii poti cere?

Ieri a fost duminica, ziua aia in care de obicei se termina mancarea din pachet, dar cand nu e problema pentru ca oricum tot duminica vine noul pechet. Nu ma regasesc de multe ori in situatia asta, de obicei am suficienta mancare, si prin suficient ma refer ca imi ramane pana luni-marti saptamana viitoare chiar daca primesc duminica alta. Ieri insa m-am cam regasit. De ce spun asta? Pai pentru ca la micul dejun am mancat ciorba, da, era 11 jumatate cand m-am trezit, dar era totusi dimineata pentru mintea mea proaspat trezita. In timp ce imi incalzeam mancarea primesc un mesaj de la C., da, s-a gandit sa schimbam iar mesaje

C.: ce faci?

Eu scriam cu ochii adormiti si cu gandul ca voi manca, da, chiar imi era foame nu stiu de ce: mananc

C.: nu e rau, ce mananci?

Eu: ciorba

C.: aaa e clar, ai ramas fara mancare, nu?

Da, imi fac reclama naspa cu mana mea povestind asta, dar asta e adevarul. In prima luna cand m-am mutat mancam saptamanal ciorba, si acum mananc in mare, dar o las pe sfarsitul saptamanii, atunci, in octombrie, mancam in fiecare joi ciorba. Da, joia era zi de ciorba, veneam de la facultate la 6-7 seara si mancam ciorba, acum mananc orice vad ca are mai multa carne joi. Da, e post, stiu, dar nu am cum sa imi iau mancare de post la pacheti si in plus nu mai pot tine postul...imi este foarte greu daca nu mananc carne si/sau ciocolata, imi scade destul de repede glicemia mai ales daca si invat

Lapusneanu 2

Decembrie zici? Chiar decembrie e anul asta, zapada si tot tacamul. Oricat a incercat zapada sa ma ocoleasca nu a mai reusit, m-am dus dupa ea.

Cand eram acasa stiti ca mereu ma plangeam ca la Bucuresti ninge si la mine nu, anul asta a fost invers: a nins in Slobozia si la Bucuresti nu. Ieri am plecat acasa dupa zapada si m-am intors azi tot pe zapada, a nins pe autostrada, a nins in Bucuresti. Muhahaha...am mers pe principiul lui Alexandru Lapusneanu “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”

Si ca tot e 1 Decembrie, chiar daca pe sfarsite, La multi romani de oriunde:

Am aflat

Cand eram acasa si mama ii trimitea pachet fratelui meu erau saptamani in care spunea “nu vreau si snitele, m-am saturat de snitele” si eu eram ceva gen “serios? Cum se poate satura cineva de snitele?”

De cand sunt la camin am aflat si raspunsul: mananca o luna snitele rece sau incalzite la microunde! Da, clar ti se ia de snitele, sau cel putin de snitele reci/incalzite la microunde.

Uneori, mai ales dimineata si cand vin acasa, zau ca imi e dor de casa. Adica stiti ca m-am alintat destul de rau in ultimul timp acasa si dimineata mereu ma trezeam cu cafeaua calda adusa de mama in dormitor, cand ajungeam acasa mancarea era calda, ma astepta pe masa doar sa mananc. Acum, aici, trebuie sa imi fac eu toate chestiile astea si e destul de aiurea, bine, incep sa ma invat, nu pot spune nu, dar totusi, era mai bine acasa. Acum imi fac cafeaua de seara si o pun intr-o cana termos sa o am facuta dimineata cand ma trezesc, dar mancarea tot trebuie sa mi-o incalzesc eu cand ajung de la facultate, sa imi spal vasele dupa si asa mai departe.

E bine in schimb un lucru: am inceput sa ma adaptez aici suficient incat sa nu imi mai fac patul, sa nu mai imi strang mereu lucrurile de pe birou si etc. Incep sa ma simt acasa aici, dar totusi, uneori chiar ar fi bine sa fie mama aici sa ma astepte cu mancarea calda cand ajung dupa 6-8-10 ore de facultate sau dimineata cand abia reusesc sa ma dau jos din pat sa ma astepte cu cafeaua calda, aburinda, cu mirosul ala imbietor. 

Le-am corupt

Trebuie sa marturisesc ceva: dupa aproape doua luni de cand m-am mutat in camin am inceput sa consider camera de camin “acasa”, cu mici exceptii ma inteleg foarte bine cu colegele, m-am acomodat si cu somnul si cu tot ce tine de viata de camin si am inceput sa ma simt acasa aici, chiar acasa. Si de luna viitoare, adica peste o saptamana maxim doua, o sa incepem sa decoram camera, vine craciunuuuuul si ce craciun e ala fara decoratiuni? Nu se poate asa ceva, daca acum acasa e aici, la bucuresti, in camin, aici o sa fie si craciunul. Deja le-am corupt pe fete si sunt de acord sa decoram camera, ce a mai ramas? Sa mergem sa cautam decoratiuni craciun. Dar aici apare o problema, da, apare vesnica problema: “Cand mergem sa luam? Cine se duce sa ia? Chiar vreti sa mergem azi?” Da, este o problema eterna la noi treaba asta, asa ca ne-am gandit noi cu mintile noastre luminate de viitori ingineri ce suntem: avem internet si e black Friday. Ne-a luat ceva sa gasim site-uri care sa ofere reduceri la astfel de articole, dar intr-un final am gasit decorix, da, ei au reduceri de black Friday si iti ofera si posibilitatea sa platesti in rate. Deci, problema rezolvata, si cu 50% reducere la toate produsele clar o sa cumparam o gramada de prostioare precum acesti fulgi de nea fosforescenti 

Si o sa se potriveasca perfect cu o ghirlanda  cu fulgi de zapada 

Da, stiu, stau intr-o camera, dar asta nu inseamna ca nu pot sa pun tot felul de chestioare pe pereti care sa ma faca sa simt craciunul din plin si sa ma bucur de farmecul sarbatorilor. Plus ca o sa fie prima iarna pe care o petrec in Bucuresti, in camin, cu fetele in camera, si chiar vreau sa ma simt cat mai bine, sa simt magia Craciunului. Normal ca o sa ma duc intr-un weekend si acasa pentru a face si acolo bradul si toate cele, dar vreau sa am Craciunul meu aici, la Bucuresti, si dupa sa am masa de craciunul si Craciunul cu familia acasa. Incepand de anul asta la mine magia sarbatorilor o sa fie dublata.

Da, stiu, e cam devreme, dar stiti doar cat de mult imi place iarna si cat de mult imi place zapada si cat de mult imi place Craciunul. 

Miercurea fara cuvinte(47)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

Aiureli

“E miezul noptii, nu ti se pare ca este suficient de tarziu? Baga-te la somn ca altfel maine nu te iau cu mine”

Asta am auzit in baia unui pub din centru vechi. Cum sa fii atat de cinic? Adica tu iesi la baut, da, era la baut, au baut bere la galeata toata seara, si ii spui copilului tau pe care l-ai lasat aparent singur acasa ca e suficient de tarziu si ar trebui sa doarma. Daca as fi fost in locul copilului respectiv cred ca te lasam sa dormi pe pres, incuiam usa, lasam cheia in usa si daca ai fi sunat la usa as fi spus ca nu am auzit, eu dormeam la orele alea, era suficient de tarziu. 

Vrei senzatii tari?

Daca raspunsul este da atunci te'as sfatui sa renunti la gandurile legate de parasutism, de zbor cu parapanta, de bungee jumping, de curse de masini si la orice alte ganduri ai avea si incearca urmatorul lucru: vino la ora 1 si ceva noaptea sau chiar mai tarziu la mine in parcare. Cum nu e suficient de extrem pentru tine? Imagineaza’ti urmatorul scenariu: vii la ora 1 spre casa, ajungi in parcarea din fata blocului si din senin auzi un zgomot in tufisuri...in tufisurile de la scara ta, imediat dupa vezi 2 caini iesind de acolo alergand si apoi, la nici 10 secunde, auzi cel putin 3 caini latrand si alergand spre tine din parcul de langa scara...

Pe bune ca mie alte senzatii tari nu'mi trebuiesc...Mi'a luat cred ca juma de ora sa'mi revin complet... Cand am auzit zgomot in tufisurile de la scara mea m'am oprit in loc si nu mai puteam sa merg, voiam sa ma intorc, dar unde sa ma duc si cum sa ajung acasa...nu puteam sa ma misc, nu stiam ce sa fac...am scos telefonul din buzunar cu gandul sa’l sun pe tata sa vina cu o bata sa ma ia in casa...bata pentru javre nu pentru mine...dar inainte sa apelez vad cei 2 caini iesind si alergand. Nu am apucat sa'mi spun in gand "mersi Doamne ca au plecat si au alergat in alta directie si nu spre mine" ca si aud alte potai latrand...am distins 3, dar tot ce e posibil sa fi fost mai multi...alergand pana aproape de mine au venit 2, 1 se vedea in urma lor, dar se mai auzeau latrand. In momentul ala m'am panicat maxim, iar voiam sa dau apelare la tata, dar mi'am dat imediat ssama ca daca ma opresc pana coboara tata toata satra de caini e calare pe mine si ma fac carne tocata...am grabit pasul si cu o voce cat am putut de serioasa si grava spuneam "mars" in continu. Cand am ajuns la usa scarii abia am nimerit sa bag cartela sa deschid si dupa ce am intrat in scara am tras usa dupa mine sa se inchida mai repede.

Cand am ajuns sus inca nu'mi revenisem din soc, din panica, simteam cum imi furnica mainile...

Spun din nou si din toata inima: urasc cainii, pardon, urasc javrele, potaile, maidanezii din parcul de la scara mea...am fobie de ei...

Tipar pentru bloggeri?

Exista un tipar anume pentru bloggeri? Ca sa poti fi blogger trebuie sa indeplinesti niste criterii, de exemplu sa ai 1,80m, 80kg, brunet, ochi caprui si ochelari? Daca exista imi doresc sa’mi fi spus si mie cineva inainte sa ma apuc sa scriu aici…Care e faza? Cine spune ca un blogger trebuie sa fie neaparat asa sau asa? E atat de importanta persoana din spatele blogului?

De exemplu daca tu (da, tu care ma citesti acum pe mine) citesti un blog foarte des…intri de 2-3 ori pe zi, esti abonat la postari si la commentarii, esti un cititor fidel in adevaratul si profundul sens al cuvantului si intr’o zi vezi printr’un commentariu sau intr’o postare sau la rubrica “despre mine” ca persoana din spatele blogului nu este asa cum ti’o imaginai tu. Adica poate tu iti imaginai pe cineva de 18 ani, brunet/a, ochi caprui, inalt/a, etc…si afli ca defapt este mai mare/mic decat credeai tu, ca nu este brunet/a ci blond/a sau roscat/a , nu are ochiii caprui ci verzi/albastrii…nu e inalt/a e scund/a , etc…in cateva cuvinte complet diferit decat ce iti imaginai tu. Ce o sa faci? Iesi de pe blog in cea mai mare graba, aproape nici nu mai poti sa nimersti “x” in viteza aia, te dezabonezi de la postari de la commentarii de la tot si stergi siteul din arhiva browserului, nu?

Nu conteaza ca iti place cum scrie persoana aia, nu conteaza ca te regasesti in ce scrie persoana aia, nu conteaza nimic…nu e asa cum iti imaginai tu, asta e singurul lucru important….nu se incadreaza in acel tipar, nu? 

Intrebare fara raspuns…cu ce afecteaza? Daca persoana respectiva nu arata cum credeai tu sau nu lucreaza unde credeai  tu sau nu are vocea cum credeai tu….ce conteaza toate astea? Le vezi pe blog? Pana acum ti’a pasat? Nu ti’a pasat ca intrai si citeai, comentai si ce mai faceai tu pe acolo.

Eu sunt de parere ca bloggerul spune mai mult prin cuvinte decat printr’o poza. Pentru mine conteaza mult felul de a fii al unei persoane…conteaza mai mult decat aspectul…si cam asa e si la bloggeri…ei isi spun sentimentele, isi deschid si descarca sufletele.

Daca vrei sa cunosti pe cineva mai bine e normal sa’i ceri si o poza …macar de curiozitate, dar daca esti un cititor adevarat nu o sa pui accent pe altceva, o sa’ti pastrezi in continuare convingerile si parerile pe care le aveai inainte sa vezi si latura asta a bloggerului.

Buuun…altceva….nu sunt de accord nici cu vorba aia care tot circula …despre faptul ca bloggeri nu au viata sociala, nu au viata offline…pai daca nu am o viata sociala, daca nu traiesc si in offline cum pot sa vin aici si sa scriu despre ce mi se intampla? De unde scot sentimentele si trairile astea daca nu din viata de zi cu zi? Si prin viata de zi cu zi nu ma refer la cea online…ma refer la viata reala,  viata offline.

Nu stiu daca exista un tipar pentru bloggeri, dar mai mult ca sigur eu nu intru in el. Eu sunt eu (si asta imi ocupa cam tot timpul) si nu fac parte din niciun tipar online sau offline.  Si pentru mine aici, in blogosfera toti suntem o echipa….imi este greu sa ma adresez cuiva pe blog cu “dvs” pentru ca imi vine peste mana sa scriu asa in comentarii. De ce? Nu pentru ca nu am educatie…pentru ca am cei 7 ani de acasa, dar imi vine mai greu sa ma exprim asa si in comentarii pentru ca poate pe bloggerul respective nu are varsta pe care mi’o imaginez eu si dupa cine stie ce crede…sau daca initial vorbeam la per-tu  si ulterior aflu ca persoana respectiva este mai in varsta decat mine si ar fi frumos si normal din partea mea sa’i vorbesc cu dumneavoastra nu pot …de ce? Pentru ca deja am inceput sa i ma adres cu “tu”.

Asa ca imi cer scuze daca cineva se simte jignit ca nu’i vorbesc cu dumneavostra cand ar fi cazul si daca este cineva care doreste acest lucru sa’mi spuna si se rezolva.