TOP 3 activitati RELAXANTE pe care sa le faci dupa o zi stresanta de munca!

Indiferent de jobul pe care il ai, cu siguranta, ajungi acasa foarte obosit si, uneori, chiar cu nervii la pamant. Iti doresti sa poti avea cateva momente de relaxare dupa munca? Ei bine, exista cateva metode pentru a face acest lucru, cu ajutorul carora vei putea uita de griji si te vei detasa complet de probleme. Astfel, daca vrei sa afli care sunt acestea, poti descoperi, in cele ce urmeaza, cateva modalitati, mai mult sau mai putin conventionale, ce iti vor face zilele mai bune si te vor motiva sa duci la bun sfarsit ceea ce ai de facut.

Iata cum te poti relaxa dupa o zi stresanta la munca:

1. Mergi la masaj erotic !

Desi nu este o modalitate conventionala de relaxare, in ultimii ani, masajul erotic a inceput sa fie din ce in ce mai apreciat de barbatii din toata lumea si din Romania. De ce? Pentru ca poate oferi senzatii deosebite si, in plus, are beneficii asupra sanatatii masculine. Confidential, un salon de masaj erotic, pe care il gasesti aici https://www.confidential.ro/, este locul unde te asteapta maseuze profesioniste, pregatite sa te faca sa te simti in al noualea cer. Daca te tenteaza aceasta idee, nu ezita sa mergi la o sedinta de masaj erotic, unde vei reusi, pentru cateva ore, sa lasi deoparte toate problemele.

2. Mediteaza!

Probabil stii deja ca meditatia este foarte utila pentru ca reduce stresul si anxietatea. Cum te poate ajuta aceasta? In primul rand, are un rol foarte important  in ceea ce priveste imbunatatirea puterii de concentrare si a memoriei, te ajuta sa iti valorifici mai bine abilitatile cognitive si creative, fiind, de asemenea, esentiala atunci cand ai o decizie de luat sau de rezolvat o problema, pentru ca poti analiza informatiile mai usor. De asemenea, este un tip de relaxare cu beneficii nu doar asupra mintii, ci si asupra fizicului, intrucat imbunatateste sistemul imunitar, respiratia, dar si bataile inimi, reduce presiunea sanguina, problemele de inima, creier, precum si afectiunile inflamatorii si astmul. Aceste superputeri ale meditatiei sunt doar cateva motive in plus sa incepi sa o practici des, pentru ca este in avantajul tau.

3. Deconecteaza-te!

La propriu! Cei mai multi oameni fac greseala de a continua sa munceasca si dupa ce au ajuns acasa, dupa o zi lunga si solicitanta, pentru ca task-urile din cadrul locului de munca par a fi interminabile. Totusi, daca te regasesti in aceasta situatie, trebuie sa realizezi ca nu esti robot, ci un om, a carui energie nu este nesfarsita, si ai nevoie sa te detasezi, pentru o vreme cel putin, de responsabilitatile zilnice. Astfel, odata ajuns acasa, uita de laptop, telefon sau tableta si ofera-ti sansa de a-ti limpezi mintea. Iti poti face un ceai din ierburi aromatice, ca sa-ti rasfeti simturile, iar o carte iti va fi  compania perfecta. Vei reusi, in acest fel, sa te odihnesti, atat fizic, cat si psihic, iar a doua zi vei fi capabil sa muncesti mult mai eficient.

Treci mai usor peste zilele obositoare si bucura-te de viata! Pune in practica aceste metode si vei vedea ca vei deveni mult mai productiv si mai creativ.

Tips & tricks pentru un birou modern. Cum sa usurezi munca angajatilor?

Daca detii o companie sau lucrezi intr-un birou unde se gestioneaza foarte multe documente, stii cat de complicata poate deveni mentinerea unei ordini. Actele se pot pierde sau incurca intre ele, iar stresul cauzat de acest risc este unul destul de mare. Cu toate acestea, poti apela cu incredere la cateva trucuri, pentru a usura efortul angajatilor si pentru a mentine o organizare perfecta.

Iata ce NU trebuie sa iti lipseasca din birou!

• Un sistem de arhivare bine pus la punct

Cea mai inteleapta decizie pe care o poti lua este aceea de a digitiza documentele cu care compania ta lucreaza. In acest fel, vei creste eficienta cu care poti gasi informatiile necesare, reusind sa accesezi actele cautate intr-un timp foarte scurt. De asemenea, aceasta metoda asigura protectia datelor prin semnaturi electronice si marcarea temporala a documentelor. In plus, cheltuielile privitoare la hartia si spatiul utilizat se vor micsora considerabil. Nu trebuie sa treci singur prin acest proces, pentru ca Stefadina ofera serviciul de arhivare electronica, ocupandu-se de toate detaliile necesare. De la pregatirea documentelor, pana la scanarea si stocarea lor, acestea vor fi in siguranta si pregatite, atunci cand ai nevoie de ele.

• Accesorii de birou esentiale

Desi optezi pentru o arhivare electronica, intotdeauna vor exista si variante fizice ale documentelor, pe care trebuie sa le controlezi cu mare atentie. Investeste in bibliorafturi de calitate si amenajeaza biroul, astfel incat sa existe o ordine desavarsita. Poti achizitiona si o ghilotina de pe AbsolutOFFICE.ro, pentru a gestiona rapid si eficient orice document. De asemenea, asigura-te ca ai, in permanenta, agrafe de birou, capsatoare, dosare si alte accesorii care te vor ajuta sa ramai organizat.

• Securitatea datelor

Anumite documente pot contine informatii clasificate care, odata descoperite de persoane neautorizate, pot cauza probleme grave, atat pentru companie, cat si pentru clientii sau partenerii acesteia. Asadar, este necesar sa te asiguri ca, atunci cand arunci varianta fizica a unui act, aceasta sa nu fie lizibila pentru eventualii curiosi. Cea mai buna achizitie, in acest sens, este un distrugator de documente. Acesta ocupa un spatiu mic, este compact si reprezinta un real ajutor.

Aplicand toate aceste mici trucuri, munca ta si a angajatilor tai se va usura considerabil. In plus, nu vor exista temeri cu privire la securitatea documentelor si, astfel, compania isi va putea desfasura activitatea 

Sesiune off, summer on

Vara a venit de o luna calendaristic, daca ne luam dupa temperaturi a venit de ceva timp, nu chiar o luna, ca ne-a mai si plouat, dar pentru mine vara a venit abia saptamana asta pentru ca in sesiune nu se poate spune ca era vara, sau se poate, dar doar asa ca sa ma oftice, dar acum, oficial este vara si pentru mine de o saptamana. Am vazut deja marea weekendul trecut, nu aveti idee de cand asteptam weekendul ala, iar de facultate si invatat si orice pe acest subiect nu vreau sa aud nimic pana la toamna. Vara asta vreau sa fie o vara pentru mine. Da, ma duc la munca, dar hei, vara asta am concediu, gata, nu mai sunt in primele luni de munca sa nu imi permit asa ceva, si vreau sa ma distrez vara asta. Da, acum o sa spuneti si voi cum am mai auzit “daca vrei sa te distrezi trebuie sa iti dai intai demisia, nu ai cum sa te distrezi vara daca muncesti”. Daca va ganditi la asta va scutesc de un efort si va spun ca ba da. Muncesc 8h pe zi nu 12, dupa ora 5, maxim 6( depinde cum ma trezesc sa ajung la munca) am liber, noaptea e lunga si tanara, da, eu nu ma mai simt chiar asa in tinereti, dar mai am nevoie de inca maxim 1-2 saptamani sa imi revin cu oboseala de dupa sesiune si cu cheful de distractii. Si acum o sa vina iar altii sa imi spuna ca “da, cum sa nu, daca vrei sa te distrezi seara/noaptea ar trebui sa te intorci in regie”, din nou va scutesc de un efort, metroul merge pana la ora 23 si dupa exista taxi-uri si mai exista si prietenii care inca stau in regie si care garantat o sa aiba un pat in care sa lesin si eu cateva ore. Deci nu, nimic nu poate sa ma convinga ca vara asta nu o sa fie o vara foarte smechera pentru mine, mai ales ca o sa o fac sa fie o vara pentru mine si despre mine. Singura mea problema vara este purtatul de haine scurte...de ce? Pentru ca epilat mereu! Ma enerveaza mereu aceasta activitate pentru ca pierd mult timp cu epilatorul, cu ceara nu am mereu rabdarea necesara, iar lama incerc sa o evit pe cat de mult posibil. M-am gandit sa incerc epilare definitiva, am auzit multe parere pro pentru treaba asta, dar inca sunt putin in dubii, dar daca cineva o sa imi garanteze ca ma scapa vara asta de o grija, zau ca acum iau telefonul in mana si sun sa imi fac programare. Niciodata nu am fost genul cu mers la saloane de infrumusetare, cu tratamente corporale, cu solare si altele de genul asta, mi se par o pierdere de timp, sincer. Dar da, stiu, sunt o peroana ciudata si dubioasa cand vine vorba de treburile astea. Dar daca anul asta tot am facut o gramada de lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac vreodata, si le-am facut fara sa imi propun, adica a durat ceva pana m-am simtit in largul meu, dar surprinzator, da, pentru mine a fost foarte surprinzator, la un moment dat m-am obisnuit si chiar ma simteam in largul meu facand toate acele lucruri pentru care puteam sa ma bat cu pumnul in piept oricand ca nu o sa le fac niciodata. De ce sa nu incerc si asta? Poate o sa imi placa, ma indoiesc ca o sa pot sa apreciez la adevarata lui valoare un salon de tratemente corporale sau faciale sau de orice natura, la solar nu ma duc nici sa ma pici cu ceara, inca “ma bat” cu arsurile de duminica trecuta de la plaja, cand nici macar nu am stat la soare, dar cum a spus cineva foarte bine cand inca eram acolo “soarele nu te intreaba, te prinde si te ia pe unde vrea el”.

Dar pana una alta...summer on baby, let’s start the fun!

Orice e posibil

Pentru cei care ma urmaresc si pe facebook [atat pe pagina personala, dar mai ales pe cea officiala a blogului] poate va amintiti ca intr-o perioada puneam poze cu mine de la birou in camsa, uneori, de cele mai multe ori si la cravata, cu o descriere de genul, sau doar descrierea uneori, fara poza, “Work hard until you don't need to introduce yourself” sau cel la care voiam sa ajung de fapt: “If you want to get somewhere in life, dress and act like you’re already there.” Ei bine, pot spune, cu foarte multa mandrie chiar, ca de o luna sunt director la firma la care m-am angajat in vara. Si acum teoretic as avea motiv sa merg la munca la camasa si cravata, nu? Hai sa va arat totusi o poza cu mine in aceste costumatii, nu cele de pe facebook, ca alea sunt deja pe facebook, si da, este o poza facuta in oglina.

Culoarea camasii variaza de la alb la negru, trece prin albastru gri si roz si asa mai departe, iar sacolul de cele mai multe ori este optional. 

Dar normal ca un post ca asta vine si cu mult mai multa munca si responsabilitate, dar cu tupeu si cu capul mereu sus mergem inainte si o scoatem la cap, nu? Bine, timpul meu liber are mult de suferit in privinta asta, pentru ca am un orar destul de nasol la facultate, si chiar si la program de part-time este foarte obositor, plec dimineata la 8-9 si ma intorc seara la 6-8, zilnic, dar dupa 5 zile din astea vine weekendul si il astept in fiecare saptamana cu bratele deschise si cu nerabdare, da, pentru ca in mare planul meu de weekend este sa dorm continuu, dar cum facultatea spune: Vrei sa dormi in weekend? Nuuu, ia de aici niste teme, mai ia de aici si niste referate, hai mai baga si niste referate, asa, sa nu te plictisesti acasa. Dar totusi e ok, ne descurcam noi, nu? Cum ar spune cineva “somnul este pentru cei slabi”. Da, programul asta dauneaza totusi vietii mele sociale, dar am facut oarecum un pact cu colega de camera, ca in fiecare luni seara iesim undeva la un suc, bine, fie, recunosc, defapt iesim la o bere sau la un vin, asta asa ca sa ne luam avant pentru saptamana ce abia incepe, dar care stim ca o sa fie cel putin la fel, daca nu mai  stresanta si obositoare decat precedenta, si asa putem sa spunem si noi ca mai iesim din casa si socializam.

Oh si chiar daca nu am timp liber si din astea, vrea sa imi fac si abonament la sala si sa ma apuc si de alergat dupa ce imi fac putina rezistenta la sala si se mai incalzeste afara. Da, stiu, am innebunit, nu am timp de nimic si toata lumea imi sare in cap ca nu ies si nu fac nimic, ca vreau doar sa vad un serial si dupa sa dorm cand ajung acasa seara, sau doar sa dorm direct, dar eu consider ca daca o sa fac putin sport o sa am parte de o oarecare rutina si disciplina in viata mea. Asta este conceptia mea: ca sportul, sub orice forma, sala, alergat sau ceva organizat gen karate, box sau altele, pe langa faptul ca este sanatos, iti ofera o anumita disciplina. Si eu am nevoie de asa ceva in viata mea in prezent pentru ca sunt un adevarat haos la capitolul asta. Dar le luam pe rand si ajungem sa le avem pe toate din nou in ordine, nu? Trebuie.

S-a mai dus unul

2015...2015 a ajuns si el l-a final. A fost un an interesant pentru mine, cu multe lucrurile la care nu m-as fi asteptat. Dar sa incep clasic, ca in ultimii ani. La ziua mea, desi a fost in sesiune, sambata si luni aveam examen, m-am distrat foarte bine, a fost prima mea petrece in camin si am dat o explicatie despre gesturile, poate mici pentru altii, dar imense pentru mine pe care le-au facut cateva persoane de ziua mea. Dupa care am tras linie si v-am aratat cum s-a terminat prima sesiune pentru mine, asa cu bune si cu rele, ideea este ca pe 31 august am avut o zi fericita cand am terminat cu totul si media 8,1 de pe primul semestru s-a transformat in 8,6, a doua sesiune a fost si ea cum a fost, mai rau decat prima as putea spune eu, dar cu bune si cu rele s-a terminat primul an de facultate si normal ca nu am rezistat, v-am spus asa, mai pe scurt, ce s-a putut spune, cum a fost si primul an de camin. Dupa prima sesiune colega de camera a fost foarte funny, am spus ca inca este funny atunci, ei bine, inca este si acum. Am spus ca poate se poate si am constatat ca m-am cam maturizat intr-o oarecare masura, apoi incepand cu vara, cand am inceput sa muncesc si pana in prezent mi-am dat seama ca poate chiar m-am maturizat pe anumite planuri, dar nu mi se mai pare ceva de speriat,  mi se pare ceva ok pentru ca pot sa controlez asta oarecum. C. si A. au mai aparut si ei si anul asta pe blog, normal ca altfel nu se putea, dar nici nu as vrea sa fie altfel pentru ca sunt 2 persoane foarte importante pentru mine, chiar daca ne mai si ciondanim si alte chestii, ei doi o sa fie mereu doua persoane extrem de importante si speciale pentru mine si o sa fiu mereu acolo pentru ei chiar si cand poate dau impresia ca nu sunt, si sper ca stiu si ei asta. Colega mea de camera este o persoana foarte smechera, cea mai tare persoana ever, cand am racit a facut cel maidragut gest pentru mine, nu o data, in fiecare dimineata chiar.

Si acum asa, pe langa ce am povestit deja pe blog, anul 2015 a fost unul interesant pentru mine, suprzintor, dezamagitor, dar in acelasi timp frumos. Am cunoscut persoane noi, am intarit legatura cu persoane vechi, au pierdut sau subtiat legatura cu persoane vechi, am ajuns sa imi exteriorizez sentimentele intr-o maniera care mi-a socat aproape toti prietenii, dar cel mai mult pe mine, fara nici un dubiu, insa imi place, sau mi-a placut, nu stiu daca inca mai e sau pentru cat o sa mai fie, dar cat a fost, cat o sa mai fie, chiar m-am simtit bine si mi-a placut, a fost chestie noua pentru mine.

De cativa ani de cand fac articolul asta de final de an, imi stabilesc o lista de cateva obiective pe care as vrea sa le ating in noul an. Sa vedem ce am reusit din ce mi-am propus anul trecut. Nu am reusit nici anul asta sa ajung unde in 2014 nu am reusit, dar nici nu mai incerc, asta a fost sa fie, viata merge inainte oricum cu sau fara Automatica. Am trecut cu bine peste primul an de facultate, intr-un final, dar am trecut cu bine. Foarte funny mi se pare ca acum am realizat ca anul trecut mi-a pus pe lista si “sa permit altor persoane sa intre in viata mea”, garantat ma refeream la altceva atunci, dar desi am uitat complet de asta am facut asta, am lasat alte persoane sa intre cu adevarat in viata mea, sa ma cunoasca asa cum sunt eu cu adevarat. De distrat da, pot spune ca m-am distrat anul asta, de schimbat nu m-am schimbat in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine cum am sperat, dar da, m-am schimbat, m-am maturizat, mi-am constientizat multe lucruri si le-am acceptat, abordez lucrurile altfel acum, dar in esenta inca sunt acelasi copil care crede in povesti. Activitatea pe blog din pacate nu mi-am reluat-o asa cum mi-am dorit, de lucrat da, am lucrat mai mult, am lucrat cu adevarat, am un job “real” din ala clasic si cu tot tacamul, ah, si am uitat sa va spun, dar de o luna si ceva ma duc la munca doar la pantaloni, camasa si uneori si cravata, office things. In vara am plecat, nu fara destinatie, am ajuns si in  locuri in care nu ma asteptam, deci pe jumatate, se pune?

Per total, acum daca tragem linie, o mare parte din ce mi-am propus s-a realizat, deci pot spune acum ca 2015 a fost un an destul de bun si productiv pentru mine.

In 2016 ce obiective sa imi propun?

- sa ma urc in tren dimineata si sa plec undeva, oriunde pentru o zi

- sa incerc sa am din nou incredere in mine si in altii in jurul meu

- sa tratez asa cum ma trateaza fiecare

- sa ajung cu jobul in stadiul in care mi-am propus momentan

- sa invat engleza

- sa revin pe blog cu adevarat odata si pentru totdeauna

- sa se termine si anul 2 de facultate cu bine

- sa pot sa ma exteriorizez

Si gata, ajunge ca deja e prea lung articolul asta dupa o absenta prea mare. Va urez un an nou plin de realizari si bucurii, sa fiti inconjurati mereu de cei dragi voua si sa profitati de fiecare oportunitate ce vi se iveste, in viata nimic nu este intamplator, totul are un rost, chiar si dezamagirele, sunt o lectie pentru viitor, profitati de orice si nu lasati nimic sa va doboare, cu entuziasm si cu capul sus iesiti din orice situatie. Un An nou fericit! 

Always

Acum ceva timp va povesteam despre o campanie initiata la nivel european care are ca si scop diversificarea deplasarii urbane si dupa ce am fost la spectacolul oferit de cei de la Do The Right Mix Romania pe care ii gasiti si pe facebook, si chiar va sfatuiesc sa intrati sa va uitati pe pagina lor si daca va place ce gasiti acolo ( stiu ca mie mi-a placut) poate le dati si like ca sa fiti la curent cu ce mai posteaza, impreuna cu cei de la trupa freeze, pe mine chiar m-au pus putin pe ganduri. Adica  nu am masina oricum, nu merg cu masina foarte des prin bucuresti si nici fratele sau prietenul meu nu o mai fac, asa ca ne plimbam frumos cu metroul sau cat a frumos frumos afara cu bicicleta sau pe jos prin parc, nu de alta, dar trebuie sa fim si realisti, Bucurestiul nu este un oras in care sa te poti deplasa cu usurinta si in timp util pe jos pentu ca este foarte mare si acum mai este si frig si urat afara. Dar daca am incerca toti sa combinam si sa diversificam modul in care alegem sa ne deplasam zilnic pana la munca sau la facultate sau la liceu sau unde mai avem noi treaba s-ar observa, traficul nu ar mai fi atat de “infernal”, nu am mai ajunge la destinatie cu nervii deja intinsi la maxim pentru ca am prins de 5 ori acelasi semafor, pentru ca nu stiu cine ne-a taiat calea, pentru ca ratb-ul a intarziat, pentru ca metroul era prea plin.

Totul tine de vointa, eu alternez metroul cu ratb-ul sau cu mersul pe jos pe distante rezonabile, dar bine, sunt si in zona ok, adica nu am nevoie de niciun mijloc de transport nici pentru a ajunge la facultate nici la munca, da, as putea sa folosesc si masina persoana, daca as avea una, si ratb-ul ca sa ajung si la munca si la facultate, dar pentru un maxim de 30 minute chiar nu consider necesar asa ceva, mai ales ca daca stau sa ma gandesc bine, cred ca as face mai mult cu ratbul sau cu masina decat fac pe jos.

Si pentru bicicleta acum este cam frigut, dar pentru cei care nu se lasa speriati de asta, o sa recomand mereu mersul pe bicicleta pentru ca este si practic si sanatos si eficient si benefic si multe, foarte multe, mersul pe bicicleta o sa fie mereu o activitate ideala atat pentru deplasare, cat si pentru relaxare, cat si pentru sanatate.

Daca nu inteleg, nu inteleg

 Sunt si lucruri dubioase, pe care eu nu le inteleg, sau poate doar nu vreau sa le inteleg pentru ca mi se par necesare, nu mi se par practice. Adica, in prezent se pune foarte mare accentul pe efectul vizual, conteaza foarte mult cu arati, pentru orice, chit ca e vorba de munca sau de o relatie sau de o prietenie, aspectul primeaza in orice si foarte multe femei si chiar fete, din pacate, spun din pacate pentru ca aleg sa faca asta la o varsta foarte frageda cand corpul nici macar a terminat sa se dezvolte, aleg sa recurga la augmentare mamara, fie ca vor doar sa redefineasca, sa aranjeze, sau ca vor sa mareasca ce le-a oferit “mama natura”, foarte multe femei ajung sa mearga pe aceasta cale. Cale pe care eu nu prea o inteleg, mai ales, cum am spus si mai sus, la fete tinere, adica la 14 ani tu consideri ca ti s-a dezvoltat complet corpul si ca nu esti multumita cu sanii pe care ii ai? Nu mi se pare ok, si nici parintilor, din pacate nu in tote cazurile, dar sunt si parinti care inca gandesc rational si nu sunt de acord cu asa ceva, si ce face fata noastra de 14 ani? Isi strange ea banii de buzunar si se duce sa faca interventia asta chirurgicala pe la cine stie ce cabinete dubioase si se ajunge cine stie pe unde. Daca tot recurgi la o astfel de procedura, macar documenteaza-te bine inainte ce inseamna o procedura de chirurgie estetica, ce e aia rinoplastie, ca nu este chiar atat de simplu, si incearca sa gasesti o clinica acreditata, serioasa, gasesti pe net foarte multe clinici dubioase, dar daca te uiti putin atent gasesti si site-uri ok, adica mie mi-a luat foarte putin sa ii gasesc pe cei de la mihaiaschilian.com si mi se par ok, par o clinica serioasa. Si daca chiar vrei sa apelezi la chirurgie estetica, intreaba medicul ce urmeaza sa se “ocupe” de tine si ce presupune aceasta interventie, ce inseamna rinoplastie, ce implica, ce riscuri sunt, ce efecte secundare pot aparea, ce complicatii si dupa ce cunosti toate detaliile astea inca vrei sa faci acest pas, ok, dar macar documenteaza-te inainte si asteapta sa isi faca pubertatea treaba si sa ti se dezvolte complet corpul inainte sa apelezi la bisturiu.

Dar din nou, de ce sa nu te multumesti cu tine asa cum esti? Adica si daca vrei un job in videochat poti sa il obtii fara implanturi daca ai incredere in tine si te simti bine in pielea ta, dar daca asta este obiectivul tau in viata, este cam degeaba tot ce ai citit pana acum, aici. 

A trecut ceva timp

Nu am mai scris de cam mult timp despre A. asa ca scriu acum, si nu asa oricum, pentru ca A. a fost cea mai tare persoana ever. Luni seara, cand am venit de la munca m-a asteptat cu mancarea calda pe masa, mi-a dat sa mananc, mi-a dat si desert, iar asta este cel mai tare gest posibil pentru mine, sa ma astepte cineva cu mancare dupa o zi in care am fost si la facultate si la munca, sa nu mai stau eu sa fac asta, ador asta. Si in acelasi timp A. m-a facut aseara sa realizez ca prostia doare si m-a mai facut sa realizez foarte multe chestii pe care le ignorasem din cauza unor vorbe anapoda si din cauza unor idei idioate din mintea mea. Asa ca A.: iti multumesc pentru ca existi in viata mea, chiar nu stiu ce m-as face fara tine si nici nu vreau sa aflu vreodata, pentru ca daca aseara am reactionat cum am reactionat in acea situatie, daca ar fi fost cu tine stiu ca ar fi fost mult mai rau de atat. Nu am multi prieteni, dar in acelasi timp am cei mai buni prieteni si nu i-as da la schimb pe o mie, pentru ca intotdeauna calitatea bate cantitatea, iar pentru mine A. face cate n prieteni de duzina, si ma bucur ca in clasa  a 9-a in al doilea semestru mi-am facut curaj sa ma bag in seama cu ea si ca acum, dupa 4 ani si ceva, aproape 5, inca e prietena mea. Da, ma mai si supara, vreau sa o bat uneori, dar si ea pe mine, destul de des, dar altfel ar fi ceva plictisitor, nu? Plus ca cine se aseamana se aduna. Mersi A. 

Gest dragut

Nu am murit inca, desi m-a luat raceala, inca traiesc, sunt aici, cam rarut ce e drept, dar sunt inca aici. Bine, nici “live” nu prea ma prinde multa lumea, adica pana cand si colega de camera mi-a spus ca nu ii mai place de mine asa tare, ca plec dimineata la munca sau facultate si ma intorc seara, ca ea ce face? Ma vede tot anul doar seara? Si ce e drept, nu pot sa ma cert cu ea, ca are dreptate, ajung acasa numa dupa ora 6[in cazurile placute, si rare] sau dupa ora 8[cel mai des] si in weekend, atunci sunt acasa, in mare parte.

Dar haideti sa va povestesc cat de draguta este aceiasi colega de camera care este suparata ca nu prea ma vede anul asta acasa. Dupa ce am rezistat vitejeste cu atatia bolnaviori in jurul meu, oriunde as fi, m-a luat si pe mine raceala. Si miercuri dimineata cand m-am trezit, m-am trezit cu asta pe birou, langa mine: 

Si ieri dimineata era din nou o cana cu ceai pe birou, langa patul meu cu un al post it cu “sa iti bei ceaiul nou”. Este adorabila colega mea, nu? Este!

Oh, si am racit atat de dragut si am tusit atat de mult ieri si aseara incat astazi m-am trezit cu febra musculara la abdomen, nu pot nici sa rad sau sa imi suflu nasul fara sa ma doara. Am zis ca daca nu termin raceala asta cu patratele abdominale, nu am facut nici o treaba, si sincer, cred ca o sa ajung sa am patratelele alea, ca si astazi tusesc, nu la fel de mult, dar suficient.

Din nou...

Din cand in cand ma apuca nostalgia cu privire la primele mele momente cand mi-am deschis blogul. O adevarata aventura, un adevarat chin, dar ce e drept acum mi se par amintiri frumoase, chiar daca atunci era o adevarata bataie de cap. Nu aveam idee ce face o firma de crowdsourcing, nu intelegeam care era treaba cu SEO, nu stiam prea mult, stiam doar ca este o pagina web pe care sa scrii ce iti trece prin minte.

De crowdsourcing ebook nici pana recent nu stiam prea multe, pentru ca ce este drept nu prea am batut fierul pe modalitatile astea, recent am aflat si eu cum este sa constrolezi rezultatele negative din google, si treaba asta am descoperit si eu, din nou, destul de recent, ca este foarte utila pentru ca iti selecteaza vizitatorii, sau daca ai afacere online, iti selecteaza clientii, te favorizeaza pentru ca intotdeauna o sa se trezeasca un “dorel” care sa comenteze ceva aiurea si care sa iti afecteze imaginea sau daca ai un magazin online sau o afacere online, o sa afacteze si mai tare totul.

Da, de la un timp incep sa caut chestii de genul asta, da, nu, nu am timp liber, dar incepe sa ma pasioneze si domeniul asta tot mai tare, din nou, si as vrea sa imi fac din nou mai mult timp pentru el, pentru blog, si sa fac totul la un nivel mai profi, mai ok, sau macar mai consecvent decat acum.

Nu, nu ma pricep deloc, dar sunt foarte multe firme care se ocupa de optimizare pentru motoarele de cautare, au si e-bookuri gratuite, si stiu cu “se mananca” SEO si tot ce tine el, comparativ cu mine care sunt complet pe langa subiectul asta, dar planific sa ma dezvolt si pe latura asta.

Stiu, am mai spus de multe ori ca fac asta, ca ma revin din nou blog cu tot ce tine de treaba asta, ca incerc sa revin la “normal”, la cum era, chiar incerc asta, dar job-ul si oboseala venita la pachet cu el m-a cam retinut, dar din nou, mi-am propus sa revin aici, prea imi e dor. Si daca imi e dor trebuie sa imi fac timp pentru asta. 

Funny story

Cand merg cu metroul si nu este exagerat de aglomerat, in special cand ma intorc acasa de la munca, ma joc pe telefon, in ultimul timp ma joc 2048 hexagon, ma chinui de cateva saptamani la el, mai am putin si ating 1 000 000 de puncte. Partea care mi s-a parut foarte funny? Acum cateva zile cand ma intorceam de la munca, stateam in picioare, undeva intre vagoane. Vin un tip la mine si “hei, vad ca te joci candy crush, imi dai facebookul tau ca sa ne trimitem reciproc vieti?” si la replica mea “defapt ma joc 2048” tipul nu a mai spus nimic, si intre timp a ajuns si metroul in statie si a coborat. Well, nu stiu care era faza si de unde a luat replica aia, dar a fost funny, chiar foarte funny. Data viitoare poate chiar o sa ma joc candy crush in metrou.

Incercari

Inainte sa ma angajez unde lucrez in prezent, am incercat sa ma angajez intr-un domeniu cu care nu am nici cea mai mica legatura, la o firma contabilitate. In momentul in care nu am primit niciun semn de la ei, m-am cam intristat, dar pana seara mi-a trecut, adica, stiam ca nu am nici o treaba cu acest domeniu si ca oricum nu prea ma vedeam lucrand in contabilitate, dar voiam sa lucrez, asa ca am trimis CV-uri la toate job-urile disponibile pe care le-am gasit. Da, voiam sa lucrez, dupa 2 luni de lucrat zilnic, nu stiu daca sentimentele mele sunt chiar aceleasi. Uneori cand imi amintesc de tentativa de a lucra in contabiltiate ma amuz si ma intreb cum as fi fost acum sau, in fine, dupa doua luni de munca in acel domeniu daca starea mea de spirit si entuziasmul meu de a avea un job la care sa mergi zilnic, sa stai 8 ore zilnic, a cam disparut deja si facand ceea ce fac.

Dar e funny cand imi amintesc ca am stat cam o saptamana citind sitiri din financiar si incercand sa inteleg toate notiunile de acolo si sa invat chestii pentru “a da bine” in eventualitatea in care m-ar contacta si ar fi fost nevoie sa merg la un interviu, sa am si eu idee, asa in mare despre domeniu. Si ca tot v-am povestit recent de C., sa continui cu el, nu aveti idee cat a putut sa rada de mine in saptamana aia. Eu incercam sa retin ceva din tot ce citeam acolo, iar el, ei bine, tot ce facea el era sa ma tachineze si sa rada de mine si de incercarile mele, fara succes ce e drept, si nu rata absolut nici o ocazie sa aduca subiectul in discutie. Nu conta despre ce vorbeam, gasea un mod de a ajunge la “si cum merge cu contabilitatea?”. De la incercarea mea incep sa cred ca vorba aceea cu “inginerul nu se impaca niciodata cu economistul”  este adevarata. Dar toatea astea raman doar in mintea mea, si desigur, a lui C., care inca ma mai tachineaza ocazional cu subiectul asta. Nu am de unde sa stiu cum ar fi fost pentru ca nu am ajuns acolo, si chiar daca dupa 2 luni de munca zilnic am ajuns sa afirm cu tarie chiar ca eu nu sunt pentru munca zilnica, ca sunt o lepra si cam de miercuri incep sa numar zilele pana vineri si vineri numar orele pana seara pentru ca stiu ca in seara aia dorm si a doua zi nu imi suna alarma, imi si place sa am o activitate, sa am, practic, o responsabilitate.

Sunt jos. Si eu

Va mai amintit de C.? Nu am mai spus nimic de mult despre el, hai sa remediem asta. In zona unde stau acum, in fata blocului este un loc pe care scrie “Loc pentru cazane”, ce citeste al meu C.? “Loc pentru cazare” si era chiar foarte intrigat, cum, in parcare, loc de cazare, unde, cum? Ba chiar la un moment dat a intrebat si cat costa si daca e chirie pe ora, zi, saptamana sau luna.

Oh, si cand a venit prima data sa ma ia de la birou sa ma aduca acasa se incurcase pe stradute, a scris adresa gresit pe gps si a fost foarte “fun” cand am inceput sa ne contrazicem “sunt jos, unde esti?”

“am parcat chiar in fata”

“pai eu sunt jos, nu te vad”

“nici eu nu te vad, unde esti mai exact?”

“langa usa garajului”

“ce garaj? Nu e niciun garaj aici, e o terasa”

Si acum ca ati prins ideea, discutia asta a durat aproximativ 20 de minute si apoi am ajuns la “du-te la gura de metrou si vin sa te iau de acolo”, aparent nu numai ca nu era pe strada care trebuia, era aproape de iesire din bucuresti, spre chitila, in partea aia.

Si cam atat va spun momentan de C., nu, o sa va las si pe voi sa radeti de perlele lui in general, dar ma opresc aici ca sa am “material” si pentru alte articole. 

Oportunitati

Am observat ca in prezent daca sti limba engleza nu mai este un avantaj cand vrei sa te angajezi, sa cunosti limba engleza este deja ceva standard pentru angajatori, nu mai este ceva wow, nu mai este ceva cautat, este o cerinta aproape, sau chiar, standard. In schimb chineza si germana sunt foarte cautate, motiv pentru care eu, am decis sa fac un curs delimba germana pentru incepatori. Da, am ales germana, pare ceva mai ok decat chineza in mintea mea, in prezent.

Ce e cu mine? Nu stiu nici eu, sincer, adica am deja un job, dar m-am gandit ca nu se stie niciodata ce o sa se intample pe viitor, de ce sa nu profit de ocazie daca tot am dat peste ea, nu? O sa fac totusi niste cursuri autorizate ca am mai vrut eu sa invat niste chestii pe net si peste ce am dat pe site-urile respective, zau ca nu avea nici o treaba cu titlul si implicit nici cu materia, defapt era un program de programare, care era “prezentata”. Adica, realizati in stil erau daca eu care nu prea aveam deloc tangente cu acele notiuni am putut sa imi dau seama ca sunt doar abureli acolo, nu? Dar din fericire au fost free, deci nu a trebuit sa ma oftic extrem de tare ca am dat bani degeaba. Cu germana am ceva mai multa incredere cand stiu ca e ceva oficial, este un curs de 4 saptamani, cu profesori, cu clase si tot asa. Adica, pare mult mai credibil decat “trimite un mail aici pentru cursuri”.

Da, am timp si de munca si de facultate, care da, stiu, o sa inceapa curand, si o sa am timp si de cursurile astea de germana si o sa am timp si sa ma distrez. Adica ma pot duce la cursuri in doar in weekend sau in 2 dupa-amiezi din timpul saptamanii, orele sunt decente in ambele cazuri, si asa, cand o sa aud pe cineva vorbind in germana in jurul meu sau cu mine, nu o sa mai intreb daca ma injura sau de ce ma injura. 

Zi de zi

De cand cu munca timpul meu liber s-a micsorat radical, dar nu pot spune ca este ceva rau, exceptie facand somnul, in rest pot spune ca este chiar ok si in timp o sa ma obisnuiesc si cu somnul sau cu lipsa lui mai bine spus. Cand stateam toata ziua acasa doar ma uitam la seriale si efectiv nu faceam mai nimic in afara de asta. Inca ma mai uit, seara, dar nu mai vad un sezon in doua zile. In schimb, pe langa “serialul de seara” am inceput sa ma joc, da, au inceput sa ma captiveze din nou jocurile. Nu m-am apucat din nou de cele de strategie si de durata, dar ma gandesc si la asta. Momentan raman la a-mi pierde timpul cu jocuri simple, scurte si nu foarte complicate, online, lejer. Stau cam o ora doua pe xjocuri si pierd timpul aproape in fiecare seara si ma relaxez. Dupa o zi in care ma trezesc dimineta si stau 8 ore la munca, inca juma de ora pe drum, tot ce vreau e sa stau in pat si sa ma relaxez putin. Un episod de 40 min dintr-un serial este perfect pentru, cum imi place mie sa spun, zacut in pat, apoi ceva de mancare sau o gustarica mica, o ora doua de jocuri si dupa eventual inca un episod sau direct somnic.

Si cam asta este o zi normala din timpul saptamanii pentru mine. Banal? Da. Plictisitor? Poate. Obositor? In cele 8 ore de munca. Relaxant? Cand ajung acasa. Am inceput chiar sa ma uit din nou si la televizor, lucru pe care nu l-am mai facut de destul de mult timp.

Dar pot spune, asa in final, ca imi place mai mult acum, chiar daca in momentul asta simt ca as putea sa dorm 3 zile si 3 nopti fara probleme. Imi place sa am din nou o rutina, sau nu neaparat rutina, dar sa stiu ca am ceva de facut in ziua respectiva, cand ma trezesc si sa stiu ca am ceva de facut, ca am un loc unde trebuie sa ajung zilnic, si nu aveti idee ce sentiment placut am cand sunt pe drum spre casa, nici cand ieseam de la liceu nu am sentimentul asta asa placut pe drumul spre casa. 

Un nou capitol

Exista anumite evenimente in viata care sunt importante pentru fiecare persoana in momentul in care le traieste personal, degeaba aude in stanga si in dreapta, nu o sa aiba nici o valoare pana cand nu o sa traiesc acel moment, pana cand nu o sa ajunga in acea etapa.

Acum am ajuns si eu in alta etapa, una importanta, dupa mine cel putin. De o saptamana si jumatate m-am angajat, am primul meu job real cu program de 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, salariu la sfarsit de luna si tot tacamul.

Este ceva foarte entuziasmant pentru mine, ceva foarte wow, a trecut o saptamna si jumatate, dar inca mi se pare ceva interesant sa am din nou un program fix, sa am o alarma care sa sune in fiecare dimineata la aceiasi ora, sa am o rutina zilnica, sa am un birou al meu, sa am un scaun foarte smecher al meu. Da, cel mai tare la munca imi place scaunul meu. Oh, hai sa va arat o poza cu biroul daca tot am ajuns la el: 

Si cam atat pentru astazi. Am innebunit foarte multa lume cu noul meu job cu chestii gen “hei, uite asta e biroul meu/scaunul meu/cheile mele/balconul/etc/etc/etc” , si probabil o sa o mai fac o perioada, dar pe langa ce o sa ii innebunesc pe ei in privat, o sa povesc si aici, cel putin pana cand nu o sa mi se mai para asa wow, dar probabil nu o sa fie curand, inca ma incanta toate chestiile astea mici.

M-am decis

Vesnica mea problema de care m-am decis sa scap vara asta? Sau cel putin, sa incerc sa scap de ea. Nimeni nu imi da varsta pe care buletinul spune clar ca o am. Bine, incercand sa privesc totul intr-o forma pozitiva, ma gandesc ca daca acum nimeni nu imi da varsta pe care o am si scad pe putin aproximativ 3 ani, daca si atunci cand voi avea 30-35 lumea imi va da cu 4-5 ani mai putin o sa fie ideal, nu? Cum vreau sa scap de problema asta? Simplu, m-am decis sa merg la birou cu rochii casual pentru ca sunt comode si pentru ca ma fac sa par o persoana serioasa si matura.

Si oh da, chiar m-am pus pe treaba, adica, da, stiu, nu am prea multe rochii in garderoba, dar deja am dat comanda de 2, au ajuns de ieri si chiar trebuie sa specific ca nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca arata exact ca pe site. Hai sa vi le arat si voua, sa imi spuneti ce parere aveti:

Pe aceasta am ales-o sa merg cu ea maine la birou

Iar pe aceasta am luat-o tot cu gandul de merge in ea la munca, dar apoi am zis ca ar merge mai mult pentru iesit, insa nu exclud inca posibilitatea de a merge si la birou cu ea.

Si astazi m-am decis sa mai dau comanda de inca 2-3 rochii casual. Da, am vorbit serios, chiar vreau sa imi schimb garderoba, bine, asta nu se va intampla peste noapte, desigur, chiar daca trasportul este rapid. Asta nu inseamna ca o sa renunt la tricourile mele largi[sau nu] si la blugi, in niciun caz, asta nu se va intampla curand, garantat, defapt nu se va intampla niciodata, blugii si tricourile mele raman la locul lor, doar ca pe langa ele o sa asez cate haine care sa ma faca sa par o persoana matura si responsabila si serioasa si care are varsta pe care o indica buletinul si permisul si orice alt act pe care este trecuta data de nastere sau CNP-ul. 

Maturitate

Cand ajungi la facultate si mai ales daca nu e in orasul tau si pleci de acasa, deja se considera ca esti matur, ce cuvant urat, “matur”, si se presupune ca ar trebui sa iti porti singur de grija, sa te duci la facultate chiar daca nu te mai streseaza nimeni dimineata sa te trezesti, sa nu umblii toata noaptea si sa dormi toata ziua, sa iti impui niste limite, sa gestionezi banii pe care ii primesti, eventual sa ii si castigi. Cat de nasol poate sa sune, nu? Da, stiu, foarte, dar faza si mai nasoala? Sunt in situatia asta. Ce e si mai rau de atat? Ca ma gandesc sa ma angajez pe vara, sa produc si eu ceva, nu doar sa cheltui. M-am uitat pe cateva locuri de munca la Aptjob, am gasit un job interesant acolo si apoi am aflat ca au un concurs interesant pe pagina lor de Facebook, ofera o tableta celor care isi finalizeaza sau isi fac de la 0 CV-ul in perioada 4-27 mai. Castigatorul se va desemna printr-un program random si am zis sa aplic si eu.

Este ciudat cand ma gandesc ca am facut asta. Adica, serios, eu sa lucrez? Mi se pare un gand foarte straniu, sincer. Nu stiu daca o sa ajung sa lucrez la jobul pentur care am aplicat pe Aptjob.ro sau la altul, sau daca o sa lucrez pana la urma, dar si doar gandul mi se pare ceva dubios. Nu prea ma vad lucrand, este ceva nou pentru mine, ceva ce as vrea sa incerc, dar ceva cu care nu stiu daca m-as descurca inca.

Bine, este o gama foarte larga de joburi pe site-ul respectiv, dar mi-e greu sa ma consider

Pentru un loc de munca. Da, pot sa gasesc program flexibil, pot sa lucrez in mai multe judete, adica pot sa imi gasesc ceva acasa, sa nu trebuiasca sa raman neaparat in Bucuresti, dar totusi... este ciudat cand ma gandesc la asta, si este si mai ciudat ca totusi iau asta in calcul ca pe o varianta foarte plauzibila de a-mi petrece vara. Si da, stiu, este prima vara de cand sunt la facultate si da, ar trebui sa ma distrez ca am suficient timp sa lucrez, dar parca as vrea sa vad cum e. Plus ca normal ca o sa ma si distrez, nu o sa ma duc pe un job de vara care sa ma solicite 20 de ore din 24 6 zile din 7, ma duc si eu pe ceva cu 8 ore pe zi sau poate chiar cu 4.

Ramane de vazut ce o sa iasa, ideea este ca de ceva timp ma bate gandul asta si nu reusesc sa scap de el, dar inca este doar un gand, mai este pana devine sau nu realitate.

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe gasiti la Carmen

Noroc? O sa am nevoie

M’am trezit cu chef de treaba, dupa ce am injurat tantarii aia nesuferiti toata noaptea, abia la 4 si ceva m’au lasat sa adorm, am facut un dus, am baut cafeaua si am mai citit niste tampenii de stiri pe site’ul unui program tv, m’am imbracat frumos, mi’am aranjat freaza ciufulita cu breton stramb sa arate cat mai ok, mi’am scos la imprimanta CV’ul in multe exemplare, le’am bagat intr’un dosar si dosarul intr’o mapa, telefonul in buzunar, portofelul cu acte in celalalt buzunar, cheile si ele intr’un buzunar, m’am incaltat, mi’am bagat castile in urechi si am plecat.

Am plecat in cautarea unui loc de munca pe vara…macar 2 luni sa lucrez si eu, nu? Nu mi’e frica de program, nu’mi e frica de trezit devreme si culcat tarziu, fac asta tot anul in timpul liceului, nu? Nu mi’e frica de persoane peste care o sa dau, nu mi’e frica de munca. Vreau sa vad cum e sa muncesti cu program fix, zi de zi. Si da, am nevoie de bani… Am 18 ani, e vara, vreau si eu sa ies in oras, vreau si eu petreceri, vreau si eu mare, munte, plecari neprogramate, vreau si eu aia si aia si aia, chiar si cealalta. Chestii obisnuite stiu, dar pentru chestiile astea obisnuite am nevoie de bani, bani pe care nu’i am…asa ca…singura solutie: sa facem niste bani, nu?

Urati’mi succes, presimt ca o sa am nevoie. Am plecat in vanatoarea unui job astazi!