Ce iti lipseste cel mai mult din copilarie?

Aseara cineva mi-a pus o intrebare foarte...interesanta, care m-a pus mult pe ganduri. Intrebarea este aparent simpla, suna cam asa: “ce iti lipseste cel mai mult din trecut, din copilarie?”

Intrebarea asta m-a blocat pe moment. Normal, m-am gandit ca imi lipsesc prietenii pe care ii aveam atunci, dupa m-am gandit ca imi lipsesc eu, eu din copilarie, as da orice sa mai pot scoate copilul ala la iveala mereu si sa nu para dubios. Dar apoi mi-am dat seama ca nu asta este raspunsul, raspunsul este altul defapt... unul poate banal pentru multi, dar semnificativ pentru mine: cel mai mult imi lipseste sa privesc cerul instelat noaptea tarziu. Da, suna banal, dar mereu cand eram la bunici ma duceam undeva la poarta, pe un gardulet, si ma uitam la stele si in fiecare seara in acelasi loc era o stea, imi placea sa ii spun steaua mea, era cea mai luminoasa stea de pe cer si ma fascina mereu, nu stiu de ce, dar pierdeam minute bune privind spre acea stea. Si la un moment dat, acum vreo 6 ani si ceva poate chiar 7 aveam un fel de pact...vorbeam cu cineva din alt oras si pentru ca ne vedeam foarte rar aveam treaba asta...in fiecare seara ne uitam la steaua aia si asa mai trecea putin din dor, era un lucru pe care il aveam in comun. Desi ce e drept nici acasa nu se vedea chiar asa bine, dar totusi se vedea. In bucuresti, am incercat in seara asta sa ma uit dupa steaua mea si nu am reusit sa vad nici macar o stea, d’apoi pe aia care trebuie...

Si da, suna dibios, dar de asta imi este cel mai dor din copilarie, de noptile la bunici in care puteam sa stau si sa privesc cerul instelat....era un sentiment pe care incerc sa il descriu acum in cuvinte, dar zau ca nu reusesc, era linistitor, era fascinant, era placut, era perfect, desi practic nu era nimic, da, exact, era nimic, dar in acelasi timp era totul....nu are nici un pic de logica, nu? Poate e doar in capul meu logica, dar stiu ca exista undeva acolo, pentru ca sentimentul ala era real, era acolo... si chiar imi lipseste, mi-am dat seama acum ca as vrea sa pot sa vad din nou cerul instelat cum il vedeam acum 9-10 ani cand am descoperit pentru prima data cum ma poate fascina ‘steaua mea’ ....

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe detalii gasiti la Carmen

E deja joi?

Cand s-a facut joi? A trecut prea repede timpul saptamana asta, serios. Bine, eu defapt de luni aveam impresia ca e deja marti…adica luni seara pe la 8 eu ma gandeam ceva de genul “sa’mi bag picioarele mai am de scris la mate si in juma de ora incepe masterchef”. Da! Ma uit la Masterchef. Apoi imi zice mama ca emisiunea e maine defapt…si eu ma revolt “cum sa fie maine? Azi e. Nu e azi marti?” …abia dupa realizez ca e abia luni. Marti am pierdut’o cu scoala pana la 3, putin somnic si teme, seara masterchef, apoi iar niste teme si somnic. Miercuri a trecut fara sa realizez. Am ajuns acasa la 2 si ceva…aveam niste planuri care s’au anulat asa ca pe la 4 fara ceva, mai mult 3 jumatate cam asa…intru sa’mi descarc un episode dintr’un serial…The Originals. Imi descarc frumos episodul si realizez ca subtitrarea pentru el nu e gata. Ieeei. Si ba da, stiu engleza sa ma uit la el cu subtitrare in engleza sau dupa sonor, dar nu’mi place…e mai comod cu subtitrare…asa imi e mie mai comod. Si intru eu frumos pe un site pe care se fac subtitrari, ma alatur traducerii…era aproape 2% cand am intrat. Si incep si traduc si traduc…surprinzator, dar da…am contribuit destul de mult la o traducere si are o gramada de descarcari deci e ok. Asta e un lucru mare pentru mine pentru ca engleza mea este cam de balta, dar lucrez la ea…asta este unul din modurile in care lucrez la ea…si chiar functioneaza…adica e un mod placut de a invata engleza…nu gramatica, engleza in general. Asaaa si pe la 6 si ceva vine mama la mine sa ma intrebe ce vreau sa mananc si cand. Ma uit la ceas…nu’mi venea sa cred cum a trecut timpul…tradusesem pana la 90 si ceva %. Dupa baga fizica si mate si uite asa s’a facut 11 jumate…hai repede un dus si la somnic.

Si uite asa ma trezesc eu ca azi e deja joi si eu mi’am petrecut saptamana facand nimic…si cu toate ca nu am facut nimic interesant nu am avut nici timp de nimic…nici de blog dupa cum se observa…

Dar asta a fost doar o introducere lunga. Eu voiam sa ajung defapt la 2 articole mai vechi de pe alte 2 bloguri. Este vorba despre oglinda lui Elly si despre modul interesant de a iti aranja parul prezentat de Mona.

De ce articolele astea? Pai intrati si cititi si o sa intelegeti. Dar sa fac si eu o mica legatura. Elly se intreba cum ar fi daca nu am avea oglinzi, iar Mona ne prezinta cativa pasi pentru aranjarea parului LUNG intr’un anumit mod. Si am realizat si atunci, am si comentat pe blogurile lor, si realizez din nou acum ca eu nu prea am nevoie de oglinda pentru a-mi aranja parul. Adica toata ideea e ca avand parul scurt si facandu’mi aceiasi freaza de 2 ani ( hmm…prin iarnuarie-februarie se fac 2 ani de cand am aceiasi freaza) pot sa aranjez parul si fara oglinda. Bine, nu fac asta, dar daca ar fi cazul as putea sa o fac. Si am facut’o de mai multe ori. De exemplu imi amintesc si acum foarte bine ce freaza frumoasa facuta printre sirele de paie si de ciocani mi’a stricat ploaia de paste. Hai sa va detaliez putin. Cei care ma cititi mai de mult poate va amintiti ca de Paste, aproape ca in fiecare an, am fost la tara cateva zile, inclusive in noaptea de inviere. Si cum eu de acasa plecasem cu dubii, adica stau sau nu stau de inviere acolo…nu mi’am luat la mine cine stie ce. Haine aveam, parfum aveam, deodorant aveam, dar fixativ sau spuma nu aveam. Si cum parul meu daca nu e spalat o seara da-una nu se ingrasa de zici ca nu m’am spalat 2 luni trebuia sa’mi fac baie. Si am sperat ca o sa’mi ramana asezat. Adica stiti voi, daca parul ti se usuca intr’un anumit fel, ridicat in cazul meu, ramane asa pana te speli din nou orice i’ai face tu. Doar ca aveam parul cam mare si nu voia sa ramana sa se usuce cum il aranjasem eu deloc. Ce sa fac ce sa fac…dau un sms “spune’mi ca ai fixativ la tine”…primesc raspuns destul de repede “da, am” …ieeeeei. Si persoana asta care m’a scos din impas este o foarte veche prietena, Ana, o cheama…sau mp3, cum vreti voi sa’si spuneti. Si bunicii ei au curtea in spatele curtii bunicilor mei. Nu stiu cum sa explic asta mai bine…ideea e ca intre curtile bunicilor nostri este un singur gard, gard comun. Si vine Ana acolo, imi aduce fixativul si imi zice sa ii dau sms cand termin cu el, eu ii zic sa stea cateva minute ca sunt gata imediat. Se uita cam dubios la mine cand i’am zis…cand a vazut ca incep sa’mi dau cu fixativ in par si sa’mi aranjez parul asa in aer fara sa ma uit nici macar in telefon se uita si mai ciudat si la un moment dat a inceput sa si rada. Si culmea este ca normal freaza mi’o aranjasem si bine. Dar cand am plecat la ivniere m’a cam plouat si s’a cam dus freaza mea… Deci da, eu pot sa ma aranjez sumar si fara oglinda…imi fac freaza frumos oriunde daca imi dai un fixativ sau niste spuma, sau amandoua. Si nici nu am nevoie de foarte multi pasi.

Hai ca ajunge cu freaza mea, fug sa mai fac niste fizica pentru ca am meditatii azi si mai am cateva exercitii de rezolvat.

Mic si simpatic

Flocosenia mea mica este cat se poate de simpatica. Afara este tot mai frig, ea nu vrea sa mai intre sa doarma in cusca ei si eu inca nu am apucat sa’i cumpar o perna din aia de plus sa doarma pe ea. Dar ce face ea?

Hai sa va spun intai cum dormea luna trecuta, cand nu era asa frig. Cand am fost la tara, la cules porumb m’am incaltat cum e firesc cu niste adidasi de tavaleala, pe care stiam sigur ca nu’i mai pot folosi dupa decat la tara, la camp. A fost o decizie buna dat fiind ca au ajuns de nerecunoscut. Dar nu asta e esential. Ideea este ca imediat dupa ce m’am descalatat de ei catelusul meu micut s’a asezat pe ei si nu se mai dadea la o parte, noaptea a dormit pe ei. Si credeti’ma…adidasii aia…miroseau interesant. Mai dormea ea si pe adidasii mei buni, sa le zic asa, aia cu care veneam de acasa, de drum, de oras, cum vreti voi sa le ziceti, dar seara ii baga tataia in casa, nu o lasa sa’i tavaleasca. Pe astia nu i’a luat nici acum. Si acum mai sta langa ei.

Revin la intrebarea de la inceput. Acum 1-2 saptamani mama a fost cu tata pe la tara, eu nu am fost ca au plecat cand inca eram la scoala. Si au fost pana la camp si cand s’au intors au dat jos o poala. Pfff nu stiu daca e termen universal valabil, dar nu stiu cum ii spune altfe. Sa va explic cam ce vreau sa spun prin poala. La mine la tara, cand se culege porumbul se culege in poala, o carpa maaaare, care se leaga de gat sa poti cara porumbul dupa tine pana la gramada. Nu stiu sa va explic altfel ce este o poala, stiu ca nu se foloseste peste tot, dar alta denumire nu cunosc. Revenind…au dat jos poala respectiva din masina si au dus’o pe o canapea, undeava afara. Catelusul meu micut a crezut ca e de la noi si de atunci, cum se lasa frig afara, pe seara, cara poala aia maaare dupa ea si se aseaza unde are ea nevoie si plange daca nu i’o dai. S’a cam smecherit ea asa, a vazut ca daca plange primeste cam tot ce vrea. Si cand spun plange ma refer la sensul cat se poate de propriu, adica plange cu lacrimi cand plange. Si normal ca iti inmoaie imediat toate organele din tine si o lasi sa faca ce vrea ea si ii dai ce iti cere.

Vaca si capra

Astazi am vazut in frigider lapte de vaca langa branza de oaie si asta mi’a amintit de momentul ala din copilarie cand tata radea de mine pentru ca nu stia exact sa’mi raspunda la intrebarile mele filozofice de copil mic, curios sau pentru ca pur si simplu i se parea funny nu stiu. Ideea e ca eu am crescut la tara pana la varsta de 5 ani si acolo umblam dupa tataia peste tot. Se ducea sa duca vaca dimineata, ma ducea cu el, o aducea seara acasa, ma duceam cu el, mulgea vaca, stateam langa el. Ii venea randul la stana, la lapte, ma duceam cu el. Si da, se poate spune ca am facut anumite lucruri acolo care sunt mai …Dar hai fie, va povestesc si despre asta. Cand era la rand tataia la lapte, normal ca ma duceam cu el…si acolo intram sa dau oile la rand. Nu stiu cati ati fost vreo data la stana sa vedeti cum sta treaba exact acolo si eu nu stiu sa va explic prea exact, dar ideea e ca ciobanii stau la muls, 2-3 cati sunt si oile sunt undeva in spatele lor, intr’un tarc. Si tarcul ala e mare, iar oile trebuiesc directionate spre “usile de muls”, acolo unde le dau drumu ciobanii cand e nevoie, dupa ce termina de muls o oaie, dau drumu sa mai intre una si tot asa. Ei bine, mie imi placea sa stau acolo intre toate oile alea cu un bici sau un bat ciobanesc in mana si sa le alerg sa se duca la muls. Si poate oacazional…imi placea sa le calaresc…. Dar trecem peste si revenim la povestea mea. Asta era cand oile erau la stana, dar toamna le dadeau acasa, iarba inca era, asa ca oamenii din sat faceau cu randul, la fel si cu vacile dupa ce plecau vacarii. Nu m’am dus cu tataia cu randul nici cu oile nici cu vacile, pentru ca sigur m’as fi plictisit o zi intreaga, dar ma duceam dimineata cand aduna oile. Cand nu era randul lui era al altcuiva, dar seara oile trebuiau alese si bagate in curte. Dupa cateva zile oile se invatau si se alegeau singure. Deci eu, copilas de 5 ani, crescut pana atunci intre animale stiam de unde vine branza si cum se face, si aia de vaca si aia de oaie. Stiam de unde vine lapte si asa mai departe. Dar cand am venit la oras am constatat ca desi nu avem nici stana, nici oi, nici capre, nici vaca, branza nu lipseste din frigider si nici laptele. Si nu intelegeam cum, de unde e acolo daca noi nu mai aveam animale care sa le produca? Si apoi il mai vedeam pe tata ca vine cu lapte si in punga si mi se parea si mai ciudat. Asa ca tata mi’a spus ca avem si noi animale, ca avem o vaca pe balcon care da lapte si o capra la subsol care da branza. Desigur, mi’a spus ca nu le pot vedea pentru ca daca le vad nu o sa mai dea nici lapte nici branza.

Mi se parea extrem de dubios, dar stiu ca initial mi se parea credibil, aveam 5 ani, nu aruncati cu pietre! Si mai tarziu, la un moment dat ma duc cu tata la magazin si el cumpara si lapte. Opa, ceva dubios…asa ca in mijlocul magazinul eu l’am intrebat ce s’a intamplat cu vaca de pe balcon, nu mai da lapte? Eu vreau lapte de la vaca noastra de pe balcon! In mijlocul magazinului eu zic ca vreau doar lapte din ala si punct! Tata incearca sa’mi explica si ma imi spune ca vaca noastra se mulge singura, imi mai spusese asta si mai imi spusese ca si capra la fel, face singura branza, revenind la lapte, vaca noastra minune de pe balcon care nu trebuia mulsa si nici dusa la iarba sau sa i se dea de mancare sau apa se mulge singura, ambaleaza laptele si il trimite si la magazin. O vaca de vaca ce sa mai…

Si abia atunci a inceput mie sa mi se pare extrem de ciudata treaba asta, dar se poate spune ca am copilarit cu o capra minute la subsol ce in loc de lapte dadea cantitai mari de branza de OAIE si cu o vaca minune pe balcon ce isi ambala singura laptele si il teleporta in rafturile magazinelor. 

Camuflaj

Oboseala e inca mare, chiar foarte mare. Da, o sa’mi spuneti ca a fost weekend de ce nu am dormit…v’am spus din postarea anterioara, cea pentru Happy Weekend, apropo multumesc frumos Ellypentru ca m’ai inscirs in tabel. Pentru cei care nu au citit acolo…nu m’am odihnit nici in weekend pentru ca am fost din nou la tara, la cules via. Si in loc de odihna m’am ales cu o durere incredibila de spate si febra musculara, dar nu la fel de mare ca cea de la porumb…acum am la aproape toti muschii, dar nu atat de mare, cel mai tare ma doare umarul stang, cel pe care am carat, dar parca e mai bine decat de la porumb cand nu am putut sa’mi folosesc picioarele cu adevarat decat dupa o saptamana cand au inceput si ele sa se mai relaxeze…nu e placut sa stai aproape o saptamana cu febra musculara de absolut toti muschii de la ambele picioare.

Asa…subiect dupa cum v’ati dat seama nu am, asa ca am aberat si eu putin si o sa mai aberez putin.

De exemplu sa va arat ce am gasit eu in vie cand culegeam, statea acolo aproape camuflata perfect :

Nu va arat si poze de la cules sau de cand faceam vinul propriu-zis pentru ca am doar cateva si alea nu foarte reusite…si la oboseala din momentul respectiv…

Dar v’o arat pe flocosenia asta mica, poate va era dor de ea, mie sigur mi’a fost…mereu imi e dor de ea. A mai crescut si ea…si va garantez ca nu a stat asa mai mult de 5 minute…nu in pozitia asta, dar sa stea jos, linistita, nu…ea a participat la tot procesul …ba plangand pe la usi si porti pentru a fi si ea primita in spate, unde era toata lumea treaza la munca, ba alergand printre picioarele noastre si sarind pe noi sa o bagam si pe ea in seama…ar fi trebuit sa o mangai putin cu mainile asa lipicioase, nu?  

Miercurea fara cuvinte(38)

Mai multe gasiti la Carmen

Antreprenor iscusit sau...?

Astazi iar sunt in pana de idei, ca de obicei, asa ca m’am gandit sa va povestesc despre o faza din vacanta aia pe care am avut’o de Paste. Daca va mai amintiti am stat la tara aproape o saptamana atunci si intr’o zi au venit niste unii cu masina prin sat sa vanda gaini. Si ii auzi “gaini, gaini avem, gaini de vanzare avem”…bun, nu o sa ma leg si de faptul ca soferul avea mana lipita pe claxon pentru ca alta explicatie nu gasesc la faptul ca claxona preluuung in continuu(tot m’am legat, nu? Dar doar putin deci nu se pune, nu?) Asa si acum sa revenim. Printre acele claxoane mai prelungi decat cele de la mort il auzeai pe celalalt om care tipa ca vinde gaini…la un moment dat se opreste, parca se distinge si o frana mai brusca, si dupa cateva momente ii auzi iar “gaini avem, gaini de vanzare avem, gaini, gaini avem” si acum vine partea interesanta ii auzi ca striga si  “rate, rate de vanzare, rate avem”. Opaaa, cand au facut aprovizionare si cu rate ca pana acum aveau doar gaini. Hmmm sa aibe oare vreo legatura acea oprire brusca? Mintea mea crede ca da…si tot mintea mea debiteaza urmatoarea intrebrare “de ce te duci sa vinzi gaini intr’un sat?” Adica ma gandesc ca in sat toata lumea (care vrea) are deja gaini si pun closti ca sa le scoata pui, nu? Dar nu, mai bine vine un antreprenor iscusit si vinde gaini in sat…eventual proprietarului.

Da…cand mi’am notat chestia asta in telefon (pentru ca am mai spus eu odata pe aici ca am in telefon o notita cu numele “inspiratie de moment” in care scriu un titlu sau o idee chiar in momentul in care imi vine pentru ca altfel uit, dar in ultimul timp nu am mai scris…) aveam mai multe in cap, adica credeam ca o sa iasa ceva mai mult…eh asta e, n’a fost sa fie…<<articol scris fara inspiratie>>…

Inca un mister

Ei bine chiar daca inca nu m’am decis daca de paste o sa raman acasa sau la tara stiu un lucru…azi m’am tirat la tara pentru cel putin 2 zile…ma duc sa ma joc cu flocosenia mea ca tare dor imi e de ea, mai merg si la denii…ma spovedesc si impartasesc…normal mai fac si febra musculara ajuntand’o pe mamaia…DA, fie exagerez putin, dar intelegeti voi ideea…si poate ma si hotarasc ce fac de paste…adica ma intorc sambata seara acasa sau ma intorc luni …inca un mister caruia nu’i gasesc raspunsul.

A intrebat cineva la ce flocosenie ma refer? La piticania aia care a stat 2 zile la mine si care a trecut de la fara nume la nume fara numar. Aici sunt poze cu ea.

O sa programez un articol pentru maine, sper sa reusesc sa fur niste wifi de la vecinii mai bazati si sa reusesc sa va vizitez pe cat mai multi poate sa si comtez, dar asta nu promit pentru ca depinde daca gasesc sau nu vecini cu wifi care sa’mi spuna parola sau eventual sa fie parola, dar de citit o sa trec sa va citesc pe toti si o sa mai pun poze pe facebook ca sa va arat diverse.

Ei bine…o saptamana frumoasa in continuare, sper sa mai treceti pe aici chiar daca eu o sa absentez putin.

Si logica?

Imi este greu sa gasesc logicul din ilogicul asta…Sa va povestesc o chestie…v’am spus acum ceva timp ca nu prea imi place husa mea de la telefon si as vrea una de silicon ca nu il mai face asa mare si nu mai trebuie toata ziua sa’l frec ca sa ma uit la ceas sau sa citesc un mesaj…

Eh si m’am pus pe cautat pe net…si gasesc…50 lei-60 lei…mai jos nu prea…stau si ma gandesc…”mah ce sa fac? iau una la 50 daca mai ieftin nu e …” Asaaaaa…si dau sa fac comanda…cand aflu ca mai trebuie sa dau si transport 20 sau 30 lei…si am zis hai du’te dracu cu husa ta cu tot ca nu dau acum 70-80 lei pe o husa … Si ce’mi amintesc? Imi amintesc ca fratemiu facea comenzi din Vietnam…intru pe siteul respectiv…nu gasesc…ma gandesc sa caut eu pe alte siteuri de afara…si gasesc huse pentru telefonul meu diverse modele pe un site din china. Si culmea exact acelasi model care era 50 lei aici costa 30 lei…si si mai culmea (asta este ilogicul care imi da batai de cap) transport pe moca…

Adica din China, de la mama naibii, de la mii de km distanta imi vine coletul pe moca…de la Bucuresti sau de la Brasov (sau de oriunde din tara ) trebuie sa platesc transport…Cum poate sa fie asta logic? Nu reusesc sincer sa’mi dau seama…acelasi produs, mai ieftin + transport pe moca …pai ii dau dracu pe romanii nostri si comand din china…lucru pe care l’am si facut…

Da…vine comanda mai tarziu…ca totusi vine de la mama naibii, dar macar vine pe moca si nu dau nici atat de mult pe cat as fi dat in tara…

Vo ice ziceti am facut afacere buna ori ba? Saaau….voi gasiti logica in ilogicul asta?

Miercurea fara cuvinte(24)

Ceva nu e in regula aici...si nu e photoshop!

Mai multe gasiti la Carmen

Happy Weekend-editia 32

A venit si weekendul, deci e timpul pentruuuu

care a ajuns la editia 32 deja si totul i se datoreaza lui Elly

O blonda la volan. Suna telefonul mobil. Raspunde si aude vocea sotului panicat:

- Iubito, fii foarte atenta. Am auzit la radio ca o masina circula pe contrasens pe autostrada A1!

- Dragule, cei de la radio se inseala. Nu este doar o masina, sunt sute!

‎- Draga mea, trebuie sa-ti marturisesc ceva.

- Ce?!

- Sunt casatorit.

- Pfff, ce m-ai speriat … Credeam ca BMW-ul nu e al tau!

În sat soseste o învatatoare noua si tânara. În întîmpinarea ei este trimis un tânar aratos. Acesta îi pune frumos bagajele în caruta, si se aseaza în fata, lânga domnisoara. La marginea satului vad ei o vaca care se împerechea cu un taur. Venita de la oras, învatatoarea este profund marcata, si-l întreaba pe tânar:

- De unde stie taurul, ca... stii tu... deci, când este momentul potrivit?

- Dupa mirosul vacii...

Merg ei mai departe si vad un cal si o iapa facand acelasi lucru.

- Si calul de unde stie...? întreaba din nou curioasa femeie.

- Tot dupa miros, la fel si câinii, si oile.

Ajung ei la noul domiciliu al învatatoarei, descarca bagajele si baiatul îsi ia ramas bun:

- Toate cele bune!

- Multumesc pentru ajutor, spune tânara. Mai treci pe la mine daca ti s-a desfundat nasul...

Un grup de cercetători scriu o carte, de 300 de pagini, un compendiu de fizică cuprinzând toate cunoştinţele din domeniu.

Se hotărăsc să facă un sondaj ca să afle în cât timp o vor învăţa studenţii.

Merg mai întâi la francezi şi ăştia zic că o învaţă în 4 luni !

Apoi merg în Germania şi nemţii spun că o învaţă în 2 luni!

Şi în final ajung în România, într-un cămin studenţesc unde toţi erau beţi morţi ! Îl trezesc pe unul şi îl întreabă:

"În cât timp reuşeşti să înveţi toată cartea asta?" şi studentul nostru:

"BUUEEEYYYY, SCULAREA ! MÂINE AVEM EXAMEN!!!!"

Romania pe blog

Probabil unii dintre voi stiti deja de proiectul Romania pe blog, dar pentru ca mai sunt si altii care inca nu au aflat o sa spun si eu despre ce e vorba.

Astazi s’a lansat oficial Romania pe Blog, primul blog care gazduieste informatie de calitate din toate judetele tarii. Pe Romania pe Blog sunt postate articole despre lucruri frumoase care se intampla in Romania, despre locurile care merita vizitate si despre tot ce e romanesc si merita promovat!

Romania pe Blog este primul Blog al Romaniei si consider ca este o idee foarte buna care o sa aibe succes.

Eu sunt unul dintre autori, o sa scriu articole despre judetul meu,Ialomita, care chiar daca este relativ linistit, simplu si micut are si partile lui frumoase. Se cauta si alti autori pentru Romania pe Blog, insa acceptam numai bloggerii care indeplinesc cateva conditii obligatorii: sa scrie corect din punct de vedere gramatical, sa fie de acord cu promovarea Romania pe Blog pe blogurile lor si cu promovarea blogurilor lor pe Romania pe Blog si sa posteze minim un articol pe saptamana. Toate blogurile autorilor vor fi mentionate pe prima pagina, sub articole si pe o pagina separata

Si ca o concluzie generala despre acest blog putem spune ca  Romania pe Blog pune accentul pe calitatea articolelor si informatiilor prezentate in articole.

Sper sa intrati, sa cititi, sa va exprimati opinia in legatura cu articolele de acolo si poate chiar sa deveniti autori.

Update: Vom lansa un blog de sport pe un subdomeniu Romania pe Blog, pe care vom reuni cele mai interesante stiri din toate judetele

Intrebari capcana

Am primit leapsa de la Aura, Vienela, OchiiVerzi si a trecut si pe la Mutulica

1. Muntele sau marea?

Mare, dar nu imi displace nici la munte

  

2. Iarnă sau vară?

Iarna pentru ca : ziua mea, sarbatori=> mancare multa + cadouri, vin fiert, scortisora, portocale, miros de cozonac prin casa, etc etc, dar evident imi place si vara pentru ca vara e vacanta si concediul si deci plecarile de acasa

 3. Care e destinaţia la care visezi că vei ajunge măcar o dată în viaţă?

Sincer nu prea m’am gandit la asta…Vreau sa ajung sa vizitez macar o data fiecare punct istoric, cultural, touristic,etc din tara

 4. Care a fost cea mai frumoasă ţară pe care ai vizitat-o?

Am fost doar in Bulgaria si nu m’a impresionat cine stie ce asa ca o sa spun Romania

  

5. Care a fost cel mai frumos oraş din afara ţării pe care l-ai vizitat?

Spun pas pentru ca asa cum am zis am fost in afara doar in Bulgaria si nu m’a impresionat mai deloc…

 6. Care a fost cel mai frumos oraş din România pe care l-ai vizitat?

Prea mult adevar!

Chiar ii dau dreptate in totalitate celui care a scris asta :

http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/social/citeste-scrisoarea-de-protest-a-unui-tanar-care-a-dat-bac-ul-43253.html

“Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotanistilor! Generaţia idioţilor! Generaţia facebook! – aşa ne cataloghează mass media şi opinia publică din întreaga ţară în zilele acestea pe toţi care am dat Bacalaureatul – eu le spun doar atât – RUSINE! Ruşine tuturor!

Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi! Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!..."

Life in pictures(6)

Daca tot am fost la tara am zis sa fac si eu cateva poze

Mai multe gasiti la Costin

Leapsa calatoriei in timp

Am primit aceasta leapsa de la Anyela, mersi frumos >:d<

Pfff ce buna ar fi o masina care sa poata sa dea timpul inapoi…daca as putea sa calatoresc in timp…cel mai probabil…m’as intoarce cativa ani buni…cand imi doream cu fiecare particica din mine sa fiu la tara nu acasa. Da...atunci eram doar un copilas (nu ca acum sunt prea mare) care nu avea in minte decat joaca si distractie!!!

Imi amintesc ca atunci supararea nu tine mai mult de cateva minute…hai fie maxim o ora…dar dupa totul era ca inainte, parca nimic nu se intamplase. Nu’mi pasa de nimeni si de nimic, tot ce imi trebuia era sa ma joc si sa ma simt bine.

Imi amintesc ca din ultima zi de scoala, imediat dupa ore fugeam la tara si stateam acolo toata vacanta fara sa am macar intentia de ma intoarce mai devreme. Ajungeam acolo…luam bicicleta si fugeam …ma duceam sa ma joc cu prietenii mei.

Nu ma simteam nicaieri mai bine ca acolo, cu ei. Imi amintesc si acum de o faza cand o prietena(don't kill me) a umblat cu o cioara moarta…era legata cu o sarma si o tragea dupa ea ca sa ne arate ca nu ii mai e frica de mortaciuni. Saream garduri si ne urcam in pomi, ne rupeam blugii si alergam sa nu ne prinda proprietarii.

Am intrat intr’o scoala veche…inintial pentru ca era o masa de ping-pong acolo si voiam sa ne jucam, dar dupa joc am inceput sa cotrobaim prin “clase” si sa scoatem diverse lucruri de acolo, sa sperie persoane care treceau pe acolo, dar dupa  am fost prinsi si a trebuit sa bagam tot inapoi.

Sau daca nu pot sa ma intorc atat de mult…atunci as alege sa ma intorc doar 1-2 ani…in momentele in care exista o persoana deosebita cu care ma simteam foarte bine si aducea soarele in viata mea.  As vrea sa retraiesc unele momente  si de atunci…cand eram doar noi doi…si ne plimbam…glumeam si toate “nimicurile” alea de atunci care pareau importante.

Imi place adolescenta , dar pot sa zic…cu toata inima…ca parca tot cand eram mici era mai bine, ne distram mai bine parca, era mai linistiti….acum ne strasam si facem din orice nimic o maaare problema[ehehe specific varstei nu?].

Nu stiu daca o sa primesc vreodata un bilet pentru calatoria asta in timp…dar pana atunci…aleg sa raman un copil mare, sa imi pastrez vesnic sufletul de copil [cine ma cunoaste stie si poate sa aprobe…iar cine nu, dar vrea…nu e timpul pierdut:) ] 

Nu am poze cu noi de cand eram mici, dar am prieteni de cand eram mici si acum :)  

Leapsa merge mai departe la oricine doreste sa o preia:)