Cum zilele trecute a tot
fost cald si furmos afara am fost la un prieten la curte pe langa Bucuresti sa
facem un gratar, sa fortam asa, putin cate putin, primavara. Dupa facultate
ne-am urcat in masina, am fugit la cel mai apropiat market, am luat ce ne
trebuia si am plecat la drum. Cand am ajuns acolo am ramas foarte wow la
priveliste. Iarba incepea sa se faca vazuta, avea si cateva tufe de ghiocei,
cine stie, poate chiar vine primavara. Dupa ce ne-am facut mai comozi am
inceput sa pregatim pentru gratar. Cand am vazut gratarul am ramas chiar fara
cuvinte, cand o sa am curte o sa vreau sa imi fac ceva de genul ala, neaparat.
Avea pavele pe jos si avea iesit in relief cu un alt model tot de pavele o
poteca si intr-un colt avea gratarul facut frumos din caramida. Se vedea
genial. Pavelele care erau peste tot erau ceva de genul
Iar cele care alcatuiau “poteca” ceva de genul
asta
Dar
desigur, ca niste viitori ingineri ce suntem am inceput sa gandim mai practic
si cineva l-a intrebat de ce nu a folosit ciment/beton sau altceva mai ieftin,
sa toarne dintr-o bucata tot si apoi sa faca poteca din pavele sau doar sa faca
poteca, sa nu mai toarne si bucata mare. Raspunsul a fost unul mai pompos, dar
tot ce am retinut eu a fost ca pavelele sunt mult mai practice decat betonul
sau asfaltul si ca sunt mai ok si ca aspect, si aici ii dau dreptate, se forma
o iluzie optica senzationala, imi pare rau doar de faptul ca nu am facut nicio
poza, dar data viitoare cand ajung acolo cu siguranta o sa fac muuulte poze ca
sa compensez si pentru acum si ca sa le pastrez sa stiu cum o sa arata si
curtea mea daca o sa ajung vreodata sa am asa ceva.
De aproximat 2-3 luni melodia asta ma obsedeaza, dar grav rau de tot, si inca nu reusesc sa mi-o scot din minte chiar daca are cele mai idioate versuri posibile, ritmul si bassul nu imi ies din minte orice as incerca...dar pana una altafuck that little mouse 'cause' i'm an Albatraoz
Intotdeauna am avut o atractie pentru nunti, nu
stiu de ce, poate pentru ca am fost la foarte putine sau poate pentru ca in
copilarie parintii nu ma luau niciodata cu ei si eu stateam acasa si doar imi
imaginam “bai oare cum e acolo?” si imi faceam tot felul de filme in cap, poate
asta este motivul, dar nu garantez. Interesant, sau poate ca nu, este faptul ca
acum am ajuns la varsta in care nu mai merg la nuntile rudelor sau ale
prietenilor de familie, acum a venit vremea aia cand merg la nuntile
prietenilor mei si asta nu este un gand cu care sa ma pot acomoda asa usor,
inca procesez greu vestile de acest gen. Si le procesez si mai greu cand vine
vorba de persoane pe care le cunosc dintotdeauna practic. Luna trecuta am
primit vestea ca unul dintre prietenii mei foarte buni din copilarie se
insoara, am ramas destul de “serios?”. Acum ceva timp, nu mult, mi-a cerut o
favoare, bineinteles ca nu l-am putut refuza, cand am aflat insa care era
rugamintea ma cam batea gandul sa ma razgandesc, a vrut sa ii ajut viitoarea
sotie sa isi aleaga o rochie de mireasa, pentru ca vor sa fie si ceva traditional,
mirele nu trebuie sa vada rochia pana in ziua nuntii. Dar a fost ok intr-un
final, pot spune ca m-am distrat chiar, si asa i-am cunoscut putin mai bine “aleasa
inimii”. Nu sunt fan shopping, sau cel putin nu sunt fan shopping de rochii in
general, cand vine vorba de rochii pentru nunti nu stiu ce sa spun ca nu prea
am experienta, a fost cam prima data cand am fost intr-un astfel de magazin
deci nu ma pot afirma. Insa timpul a trecut destul de usor, chiar fara sa ne
dam seama pot spune, si am vorbit despre tot felul de lucruri, fericite,
triste, amintiri, planuri de viitor si normal, despre nunta. Era destul de
trista ca nu am facut asta mai devreme, se pare ca magazin avea reduceri de 50%
pentru rochiile de pe stoc si de 15% pentru cele la comanda, dar au fost doar
pe 12, 13 si 14, dar nu a stiut de ele. Dar totul s-a sfarsit cu bine sa spun
asa, intr-un final a ramas doar la doua variante. Sa vi le arat sau nu? Hai sa
vi le arat, dar nu o sa spun pe care a ales-o ca poate intra N. pe aici. Una
este rochia Amalia
Si cealalta este rochia Nadia
Ambele veneau genial pe ea, si asta o spun eu care
nu am pic de habar in domeniu sau in domenii similare, dar zau ca m-a lasat
fara cuvinte. Sincer? Acum abia astept sa vina ziua cea mare pentru ca mor de
nerabdare sa vad ce fata o sa faca N. cand o sa o vada imbraca cu ea.
Recent am fost intr-un pub si la masa de langa s-au
asezat niste persoane banale initial, defapt nu chiar banale, dar nu aveau
nimic special sa zic asa, nu ieseau in evidenta, asta pana cand a venit sa le
ia comanda. In momentul ala cel mai “solid” de la masa a comandat ceva in
spaniola, chelnerul i-a spus in engleza ca ia comenzi doar in romana sau in
engleza, in momentul ala o individa de la masa, erau 2 cu 2, ii spune in
engleza ca ei sunt romani, dar au stau un an in spania si nu mai stiu sa
vorbeasca fluent in limba romana nici cat sa ceara 2 cafele si 2 sucuri. In
momentul ala eu am ramas complet... fara cuvinte.... cum sa spui asa ceva? Mi
se pare un lucru complet deplasat si idiot. Esti roman? O sa fi mereu roman,
indiferent ca stai 1 an sau 10 in alta tara, chiar daca iti convine sau nu, nu
poti sa schimbi ceea ce esti, oricat ai incerca. Sa nu mai spun ca spaniola si
engleza lor era fix de balta...nu stiu nici eu mult, nici din una nici din
cealalta, dar accentul nu il capeti asa usor, ei nu il aveau deloc, si daca in
engleza am putut sa le depistez si eu greselile...se intelege cat de “bine”
vorbeau, nu?
Da, stiu, acum o sa imi spuna multi ca asta e tara
de ***** si ca nu se merita nimic si asa mai departe, dar am o intrebare: daca
noi, romanii, nu stim sa ne respectam si sa ne iubim tara, nu stim cum sa o punem
in valoare si ne “mandrim” doar cu betivii care nu mai stiu nici sa mearga, cu
muntii de gunoaie sau cu diverse drame(accident, morti, crime), cum putem avea
pretentia ca altii sa o faca? Cum cand noi nu stim sa o face, cand noi nu ne
putem promova frumosul din tara asta
Va dau doua situatii aici, prima in care C. alege
sa mearga de fiecare data cu masina la reprezentanta firmei si niciodata la alt
service, si B. care prefera sa isi ia piese de afara, tot de la reprezentanta,
dar cica iese mai ieftin. Dat fiind ca C. vrea sa isi cam schimbe masina incepe
sa puna bani “la saltea” si cand a intrat unul in el a ales sa mearga pe motoda
lui B. I-a luat asigurarea tipului bineinteles, dar fix cu o luna inainte ii
expirase casco si nu si-a facut din nou, a trebuit sa se descurce doar cu
asigurarea celuilalt si a ales ca pentru prima data sa nu mearga la
reprezentanta. Dar dupa ce si-a dat comanda de piese si le-a inlocuit la un
service “de duzina”, cum spune el, a mers la reprezentanta sa ii indrepte tabla
si sa o vopseasca. Baietii de la reprezentanta au vazut ca e vorba de accident
si i-au cerut tot felul de hartii de la politie, ca asa e protocolul, si apoi
l-au intrebat si de reparatii ca nu le avea trecute in cartea masinii. Le-a
explicat el acolo si l-au intrebat daca a primit si documente pentru piesele de
afara, le-a zis ca da si baietii au vrut sa i le treaca in cartea masinii
pentru ca piesele erau tot de la firma lor, dar din afara, au fost ok aici.
Problema? C. nu avea nici cea mai mica idee ce scrie pe hartiile alea, era
scris in germana. S-a gandit sa incerce google translate, dar mai rau l-a bagat
in ceata, i-a tradus niste termeni specifici ca pe niste alimente, filtrul de
ulei era ulei de masline dupa google translate, deci... . Dar voi stiti doar ca
el e descurcaret, a facut ca in emisiunea aia cu vrei sa fii milionar, a ales
una cele 3 variante ajutatoare “suna un prieten”. Il suna pe B. si ii
povesteste, acesta ii da numarul unui traducator independent cu care lucreaza
el tot pentru asa ceva. A luat numarul, s-a intalnit cu respectivul, dar fiind
singur era destul de aglomerat, dura 3 zile sa ii traduca toate hartiile si
trebuia sa astepte 2 saptamani sa termine ce avea deja inceput. Problema? El
avea nevoie de traduceri in maxim 3 zile ca se le poata duce la reprezentanta.
Cam dezamagit incepea sa renunte, dar fix cand se consolase cu ideea gaseste pe
facebook o reclama sponsorizata cu un video de youtube, da click pe el si il
urmareste:
Ca un rezumat, cei de la Academia de traduceri
lucreaza cu peste 300 de traducatori si acopera peste 100 de limbi straine.
Normal ca nu a mai stat pe ganduri, deja trecuse o zi, suna, stabileste o
intalnire, lasa actele si intr-o zi si jumatate le-a si primit inapoi traduse,
si-a rezolvat treburile la reprezentanta si primul lucru pe care l-a facut dupa
ce a iesit de acolo a fost sa se duca sa isi faca din nou casco, apoi l-a sunat
pe B. sa ii spuna ca nu se mai complica atat data viitoare.
Anul acesta, pan acum, de-a lungul timpului am tot “adunat”
subiecte pe care sa le dezbat aici, dar dupa lunga absenta nu prea mai aveam
aceiasi dorinta sa ma grabesc sa ajung acasa si incep direct sa scriu. Dar este
bine ca totusi le-am salvat unedva prin diverse poze, da, vedeam ceva care ma
intriga sau enerva si ii faceam poza sa imi amintesc. Deci...o sa am ceva idei
de articole in viitorul apropiat, dar astazi incep cu altceva. Asta va spun,
sau va arat, cum s-a terminat prima mea sesiune. Uite fix asa:
Cum a fost? Nu pot spune ca foarte stresant, dar
suficient de stresant, desigur acum ar putea sa apara anumite persoane care sa
spuna ca nu m-am stresat deloc si ca am lenevit mai mult, daaar asta este
partea a 2-a si intotdeauna exista un exterior si un interior, o privire
directa si una de substrat, dar au si ei dreptatea lor, nu m-am agitat foarte
tare si pe de-o parte am anumite regrete, dar cu toate astea s-a terminat si
regretele sunt inutile acum, si nu a fost chiar atat de rau pe cat ar vrea altii
sa creada ca a fost. Si cand ii aud pe altii cu nopti nedormite, cu stres la maxim,
cu 3-4 cafele pe zii + 2-3 energizante, nu stiu ce sa zic, involuntar ma cam
amuza cand ma gandesc ca eu am ramas la zi cu vreo 4 seriale, am vazut si
cateva filme, m-am distrat, am dormit ( si din nou aici ar putea interveni
anumite persoane care sa spuna ca am dormit chiar muult, defapt ca de obicei)
si totusi s-a terminat relativ ok sesiunea pentru mine, poate chiar mai bine
decat pentru cei care s-au stresat foarte tare.
Pertotal media 8,1 pe semestru cu tot cu anm’ul eu
zic ca este suficient de ok pentru efortul pe care l-am( sau nu) depus. Acum ca
e vacanta, somnic de voie, leneveala cat cuprinde si rasfat de la mami ca doar
sunt acasa, nu?
Niciodata nu o sa fi multumit de timpul in care iti
este adusa comanda la un restaurant. De ce? Simplu, pentru ca exista doua
situatii posibile: prima cand ti se aduce comanda in 5-10 minute, cand se
intampla asta esti morocanos ca “normal, au mancarea facuta de o saptamana,
doar au incalzit-o la microunde”, si normal ca nu esti multumit de asa ceva, o
sa mananci, dar o sa bolborosesti in continuare; a doua situatie este cand
astepti 20-25 minute, atunci te isterizezi, adica cum, de ce nu iti aduce nimeni
comanda, ce restaurant e ala? Nici macar nu e asa plin, au angajat numai niste
incompetenti. Si normal, o sa mananci si aici cand primesti comanda, dar o sa
bolborosesti in continuare.
Si in concluzie nu esti multumit de timp, nu, nu
exista timp de mijloc, astea sunt cele mai intalnite situatii, ori prea repede,
ori tarziu, si tu ca si client o sa fi in permanenta nemultumit. Trebuie sa
recunosti ca asa se intampla de fiecare data.
Solutie? Nu exista o solutie, pur si simplu asa
functioneaza restaurantele, ba ca e aglomerat, ba ca iti pregatesc sau doar
incalzesc mancarea, asa functioneaza sistemul asta, asa a functionat din
totdeauna si asa o sa functioneze in continuare.
Si am zis ca o sa detaliez si o sa arat pozele mai
“clar” ieri intr-un articol, dar ieri...ieri sa spunem ca am dormit mai
mult...sau nu, mai bine sa spunem ca am invatat pentru examenul de la care doar
ce m-am intors, da, mai bine asa, ieri am invatat. Asa ca detaliez astazi,
acum.
In poza sunt 3 citate de la 3 persoane foarte
dragi mie care mi-au urat in modul lor la multi ani. Sa ii luam pe rand, in
ordinea in care au venit. Incepem cu A. care mi-a dat setul asta de mesaje, la
ora, se vede in imagine ora.
Normal ca nu mi-am dat seama ca e ziua mea, normal
ca nu, dar tot normal este ca am sunat-o sa o linistesc si sa-i explic ca nu
trebuie sa ii fie frica, e ok, si daca trec la varianta imbunatatita 2.0 tot o
sa fie prietena mea si totul o sa fie ca inainte. Dar faptul ca mi-a zis-o
intr-un mod atat de dragut m-a emotionat.
Despre treaba cu versiunea imbunatatita 2.0....ei
bine, aici ideea mi-a venit dupa ce Cha mi-a spus pe facebook si asta “Bun
venit printre astia cu 2.” Si de aici eu am interpreat-o ca fiind versiune
upgradata 2.0.
Sa continuam cu C. In imaginea de sus el este cel
cu mesajul ala infernal de lung. Nu mai pun printscrean-ul ca nu se intelege
bine, asa ca o sa pun cu “copy-paste” mesajul lui. La ce s-a gandit el? Sa
spuna 20 de motive pentru care ii place de mine si sa puna si poza in care stau
in zapada, pe spate cu picioarele ridicate(am mai pus-o pe aici si pe facebook,
nu o pun din nou acum), ca doar am facut 20 de ani...nu vreau sa imi imaginez
cate pagini scria daca faceam 50. Oricum, mesajul este genial, chiar daca unele
nu trebuiau facute publice, are dreptate cu tot ce scrie acolo, poate mai putin
partea cu anm’ul, dar stiti cum e, “cine se aseamana se aduna”. Si asta este
mesajul:
“Pentru ca esti cea mai ciudata persoana pe care o
cunosc.
Pentru ca esti cea mai nebuna persoana pe care o
cunosc.
Pentru ca esti cea mai inventiva persoana pe care
o cunosc.
Pentru ca esti cea mai visatoare persoana pe care
o cunosc.
Pentru ca esti cea mai buna ascultatoare pe care o
cunosc.
Pentru ca esti cea mai diferita persoana pe care o
cunosc.
Pentru ca esti cea mai iertatoare persoana pe care
o cunosc.
Pentru ca ai cele mai idioate idei geniale.
Pentru ca ai cea mai bogata imaginatie.
Pentru ca imi dai cele mai bune sfaturi.
Pentru ca mereu esti acolo pentru mine.
Pentru ca mereu ma faci sa ma simt mai bine.
Pentru ca imi iei apararea in fata oricui chiar si
cand gresesc.
Pentru ca ma certi grav de tot atunci cand
gresesc.
Pentru ca esti prietena mea.
Pentru ca esti unica.
Pentru ca ma iubesti.
Pentru ca te ador.
Pentru ca te iubesc.
Pentru ca e ziua ta.
Si multe alte "pentru ca", dar ma opresc
la 20, ca ai facut doar 20 de ani si chiar esti nebuna, iti iubesti toti
prietenii, bani vad ca tot faci, tine-o tot asa aici, tanara clar o sa fii
mereu, ai mintea unui copil de 2 ani in general, dar in acelasi timp esti cea
mai matura persoana pe care o cunosc, griji nu ar trebui sa ai deloc(stii ca se
rezolva si anm'ul ;) ) si o sa traiesti mereu asa cum stii pentru ca daca iti
spune cineva ce sau cum sa faci o sa faci exact invers :)) Dar pentru toate
astea te iubesc, pentru ca esti prietena pe care nu vreau sa o pierd nicioada
si stiu ca nu o sa o pierd pentru ca ma iubesti, nu poti sa stai fara mine :))”
Celalalt mesaj din imagine este de la M. care
sincer a fost cea mai placuta surpriza de ziua mea, m-a emotionat foarte tare
si m-a lasat la propriu fara cuvinte cand am primit mailul. Si vreau sa ii
multumesc din nou si aici.
Oh si alta surpriza a fost de la google. Adica
stiam ca cei de la google tot fac chestii din astea, dar nu stiam ca face si
personalizate:
Imi ador prietenii, asta e clar si a tinut si C. sa mentioneze, asa ca inchei cu melodia asta:
.jpg)
