Miercurea fara cuvinte(26)

Mai multe la Carmen

Bacul prin ochii mei(3)

O sa incep foarte sincer si o sa spun ca nu aveam de gand sa scriu un articol si pentru proba asta de bac. Proba care mi-a dat mereu fiori: engleza! Aveam de gand sa dau foaia goala si sa iau A1(cel mai slab nivel) la toate cele 4 probe. Da, engleza este impartita in 4 probe si pentru fiecare primesti cate un calificativ separat, nu se face medie.

De ce am facut totusi articol? Pentru ca surprinzator, da, mie inca nu-mi vine sa cred, nu am luat nici macar un A1…ba chiar nici macar A2. Calificativele sunt asa, ca sa va faceti o idee:

A1- cel mai slab, se poate echivala cu un incepator

A2- ceva mai bine, echivalentul la mediu

B1- si mai bine, echivalentul la avansat

B2- cel mai bine, echivalentul la experimentat

            Acum revenind. Nu am luat nici macar un A1, desi credeam ca le iau pe toate, ba chiar nici macar A2 nu am luat. Am luat 3 de B2 si un B1. Probele au fost:

Listening- am avut doua texte audio si 10 intrebari in total, 4 pentru primul text si 6 pentru al doilea. Aici a fost ok, B2

Reading- la fel, doua texte, dar de data asta scrise si cu mai multe intrebari,15, 5 pentru primul text si 10 pentru al doilea. Al doilea text m-a plictisit ingrozitor de tare si cand am vazut cat este de mare nu aveam de gand sa-l citesc, sincer. Dar am facut-o. B2 si aici

Writing- aici la fel, doua text, doar ca de data asta trebuia sa le scriu eu. O scrisore catre un amic in care sa-i dau informatiile pentru o excursie pe care urma sa o facem impreuna la Sinaia. Am scris 10 randuri, peste 100 de cuvinte, nu mi-a venit sa cred. Al doilea text era unulde timp argumentativ, cu structura exacta, cu cuvinte de legatura, cu argumente si exemple, la fel ca la romana, surprinzator si aici am scris, nu am scris chiar 180 de cuvinte cate voiau ei, dar spre surprinderea mea am scris. B1 aici, dar tot e bine, adica e mult mai bine decat ma asteptam eu.

Si cel de astazi, da, au fost doua zile, cele 3 de mai sus au fost luni, iar cel de astazi speaking- aici a fost relativ usor, ca si grad de dificultate, dar pentru engleza mea nimic nu e usor, insa surprinzator si aici am scris. Aici au fost 3 cerinte, iar eu am avut asa: la prima a trebuit sa spun daca folosesc internetul pentru amuzament sau pentru educatie, a doua cerinta era sa povestesc un vis, vis-vis nu vis-dorinta/ideal, aici ma blocasem putin…nu aveam idee despre ce sa scriu, eu am niste vise tare ciudate, dar intr-un final am povestit acolo despre cum am visat ca am superputeri si salvez lumea de la incendii, incepusem sa zambesc si mai aveam putin pana la ras cand citeam, profele au inceput si ele sa zambeasca si erau cam la fel ca mine, iar cea de a treia proba a fost din nou un text argumentativ despre un citat, citatul era ceva de genul “inteligenta este abilitatea de a te adapta la schimbari”. Am facut si aici, am scris aproximativ o pagina. B2 si aici.

            Si per total…mult, dar mult mai bine decat ma asteptam asa ca :

Visul devine realitate

De cand ma stiu am avut o imaginatie extrem de dezolvata si de ciudata pentru ca ce forme si ce modele imi imaginam eu nu mai vazusem nicaieri. De ce va spun asta acum? Pentru ca recent un amic mi-a spus ca si el are tot felul de viziuni din astea si ca isi doreste sa puna bazele unei afaceri, dar nu stie exact ce si cum. Pentru modelele din vasta lui lume imaginara are nevoie de un material flexibil, dar in acelasi timp dur si rezistent. Si dintr-o data ii vine de nicaieri ideea: plastic! Poate fi modelat usor daca este procesat cum trebuie, iar cand se finalizeaza produsul ramane dur, rezistent si este si durabil. Are fonduri, a gasit chiar si un nume, pe care nu mi l-a spus ca e superstitios si cica aduce ghinion, a gasit si paterialul de baza, modele are mai multe decat poate produce, insa nu stie cum sa le produca. Si a intrebat si el in stanga si in dreapta pana a ajuns sa ma intrebe si pe mine. Eu evident i-am spus ca nu am nici cea mai vaga idee, dar ca ma interesez. Si am inceput si eu sa intreb in dreapta si in stanga si am ajuns sa dau peste o persoana care era pusa la curent cu tot ce tine de industria maselor plastice. Ii povestesc si el incepe la randul lui sa-mi povesteasca despre mari firme, despre aparatura si tot ce tinea de domeniu. Ii povestesc prietenului meu tot ce am aflat si mi-a spus ca si el a auzit cam aceleasi lucruri si ca s-a hotarat, o sa foloseasca o masina de turnare prin injectie mase plastice pentru ca este cea mai eficienta si raspunde exact nevoilor lui.

Are planuri marete si la scurt timp dupa inceperea productiei, daca o sa aiba rezultate pozitive, o sa isi exista sectorul si o sa isi incerce norocul in producerea pieselor de masini, utilizand aceiasi tehnologie, va produce manete de cotrol atasate la volan, manete de semnalizare, stergatoare si multe altele din aceiasi gama. Sincer, abia astept sa vad produsele lui pe piata. 

Bacul prin ochii mei(2)

Miercuri am dat a doua proba, competentele digitale, dar abia astazi s-au aflat oficial rezultatele asa ca abia astazi va povestesc dspre treaba asta.

O sa incep prin a spune cea mai penibila chestie care s-a intamplat acolo: cand am intrat in laborator ne-a asezat la statii si dupa “aduceti telefoanele aici” si o vad pe profa care ne supraveghea cum desface un sac de gunoi din ala fooooarte mare. Ghiciti ce a facut cu el? A bagat toate telefoanele, cheile, gentile, portofele tot tot tot in ele. Noroc ca era cineva cu geanta mare si mi-am bagat si eu telefonul si cheile acolo ca altfel aveam telefonul facut varza cu tot cu folia lui de sticla, probabil trebuia sa o arunc dupa si sa ii schimb si spatele. Asta mi s-a parut maxim de penibil si aiurea, cum sa-mi bagi telefonul intr-un sac cu toate cheile si toate tampeniile pe care le avea unul si altul in buzunar si dupa sa lasi sacii pe jos intr-o camera. Da, poate e fita, ar fi o premiera, dar da, poti sa-i spui ca e o fita a mea, nu mi se pare normal sa-mi arunc telefonul intr-un sac in care mai sunt alte cel ptuin 15 telefoane si alte cel putin 15 perechi de chei si portofele cu chestii metalice pe ele  si genti la fel si mai stiu eu ce.

Continuam cu proba in sine. Am gresit niste chestii fix tampite, subiectele mi s-au parut chiar ok, usoare se poate spune. Ce nu mi-a iesit mie? Am gresit o grila din neatentie, a existat o confuzie de termeni…am spus ca intranetul este o retea privata si dupa am adaugat ca poate fi accesata din exterior doar prin intermediul unui ip exact…si se pare ca nu exista termenul de ip exact ci doar de ip fix si s-au dus si de aici cateva puncte, si ultima chestie care nu mi-a iesit…un tabel in word era tampit la mine si nu voia sa isi egaleze coloanele. In jurul meu la toti le merge comanda la mine nu voia sa le egaleze. Si cam asta  a fost toata proba…a fost destul de ok dupa cum am zis, mai putin chestia cu sacu si telefoanele.

Oh si da, am gresit alea trei chestii, grila avea 2 puncte, chestia cu intranetul 3 puncte si wordul cu coloanele tabelului tot 3 puncte…deci am luat 92 din 100, ceea ce inseamna experimentat. Si dat fiind ca nu intereseaza pe nimeni punctajul ci calificativul…si nici ala nu prea intereseaza pe nimeni, e destul de ok, mai ales cand stiu ca gresilile au fost ca de obicei fix de prosti. 

Miercurea fara cuvinte(25)

Mai multe la Carmen

Se spune ca

Se spune ca dragostea trece prin stomac. Asta e adevarat, mai ales daca barbatul e mai plinut, dar recent eu am descoperit ca se aplica mai mult “dragostea trece prin masina lui”. Serios, incep sa cred ca masina e mai importanta, cand ii mai dau si eu cate un mesaj sa-l intreb ce face imi raspunde ba ca se plimba cu masina, ba ca e la masina, ba ca e cu masina in service ca-i mai pune nu stiu ce prostioare pe ea. Devine stresant, zau. Nu merge nicaieri fara masina lui si are grija de ea mai ceva ca de o persoana, cainelui uita sa-i dea mancare, dar masina nu uita sa o spele, mie uita sa-mi raspunda la telefon, dar masina nu uita sa o lustruiasca. La un moment dat i-am spus ca nu mai vreau sa vina cu masina pentru ca eu deja sunt in plus, masina e suficienta pentru el, m-a calmat, intai mi-a spus ca am innebunit, dar dupa m-a linistit si acum e ok, masina e inca foarte importanta pentru el, dar acum nu conteaza unde si ce face, cu sau fara masina, imi raspunde la telefon si la mesaje, inca putin si o sa-si aminteasca sa hraneasca si cainele zilnic.

Partea mai problematica este ca vine ziua lui peste cateva saptamani si eu inca sunt in dubii cu cadoul. Zilele trecute ma tot gandeam ce sa-i iau, ce sa-i iau, si apoi am zis ca daca ii cumpar ceva pentru masina o sa fie in extaz, dar apoi ma gandeam ca o sa fie prea in extaz, daca revine la vechile obiceiuri, dar mi-am luat inima in dinti si m-am apucat sa caut pe net chestii pentru masini, dar ce? Daca scriu pe google “chestii interesante pentru masini” nu gasesc mare lucru, da, am incercat deja. Si incep sa-l intreb pe X si pe Y, chiar si pe Z si toti imi spun altceva. Si incep eu sa caut frumos pe net si ajung de la una la alta. Ce am facut intr-un final? Simplu, am achizitionat ceasuri plasma de aici. Cred, dar mai ales sper, ca o sa-i placa. Eu am scapat de mersul in magazine auto, si dupa cum am vazut la locco.ro se pare ca acest aspect nu este pe placul nici celor pasionati, iar comanda ajunge inainte de ziua lui, ceea ce este mai mult decat perfect. Toata lumea e fericita, eu am spus de ce + o sa-i ofer cel mai frumos cadou anul asta, iar el pentru ca, ei bine, primeste cel mai frumos cadou si mai ales il primeste de la mine. 

Bacul prin ochii mei(1)

Una s-a dus au mai ramas 5. Trecem peste ele cu stoicism. Marti a fost prima proba de bac si anume oralul la romana…am asteptat destul de mult sa intru in sala dat fiind ca numele meu de familie incepe cu T… dar asta sa zicem ca a fost cea mai mica problema. Am intrat intr-un final in sala, extrag un bilet…nr 71…eu aveam in minte sa nimeresc unul de la 50 si ceva pana la 60…m-am dus prea departe aparent, dar a fost ok si asta…in mare. Adica trebuia sa citesc textul ala si sa-mi dau seama de care este…informativ, argumentativ, epistolar etc etc etc. Si am citit eu acolo de vreo 3 ori textul si tot nu stiam sigur daca e argumentativ sau informativ. Textul era un fragment din “La taifas” scris de Aurora Liiceanu. Si dupa ce il citisem deja de 3 ori am zis ca asta e, sa vedem ce iese, si m-am pus pe scris, am zis ca e si informativ si argumentativ, sa fie acolo de toate. Am zis cui ii este adresat, am extras si ideea centrala. Buun, trecem la 2…aici e aici…toti care au iesit din sala inaintea mea au avut subiecte aiurea rau de tot, despre politica, despre UE, despre importanta lcturarii textelor epistolare (a scrisorilor indosariate in romane), despre publicatiile culturale…mie mi-a picat ceva relativ usor, dar care m-a blocat tocmai pentru ca parea mult mai banal decat ce auzisem inainte si anume…”importanta evenimentelor in viata unui om”. Prima data cand am citit subiectul mi s-a parut usor si ok, dupa am stat si mi-am stors toata imaginatia la celalalt exercitiu si cand am ajuns sa fac textul argumentativ…pauza, liniste totala, stiti cum e in filmele alea cand in mijlocul pustiului trece doar o rota de paie sau de praf? Asa era in mintea mea. Am inceput de 2 ori textul ala si tot nu era ok…pana cand am zis din nou ca asta, vedem ce iese. Si m-am apucat si am scris o gramada de tampenii, dar fix tampenii, nu mi-a placut deloc ce a iesit, dar a respectat structura.

Oricum…cam asta a fost prima proba de bac…sa le vedem pe restu. Oh, si da, am luat experimentat. 

Miercurea fara cuvinte(24)

Mai multe la Carmen

Bau-Bau

Ei bine se pare ca incepe si nebunia cu care m-au amenintat profii inca din clasa a 9-a. Da, inca din primul semestru din clasa a 9-a am auzit “nu avem timp de bazgaiala, trebuie sa luam bacul cu note bune”, in a 10-a nu mai spun…”absolut tot ce invatati anul asta o sa intre la bac” si tot asa. In mintea mea bacul este folosit de profesori la fel cum il folosesc parintii pe bau-bau. Ati inteles ce vreau sa spun, nu? Si ei bine, aparent, acest “bau-bau” care nu se ascunde sub pat, dar cu care m-au terorizat profii inca din clasa a 9-a chiar a venit…sau vine, e pe vine.

Stiu ca probabil nu va intereseaza treaba asta, dar, cum prima proba de oral e maine, proba de atestat o lasam in pace, aia a trecut deja, incepem maine oficial cu bacul, cu oralul la romana mai exact, activitatea mea iar o sa o ia razna si m-am gandit sa imbin putin treburile si sa fac o chestie pe care am vazut-o prima data la Pishky in perioada simularilor. Ea a facut o categorie pe blog numita “Jurnal de Bac” si m-am gandit sa preiau si eu treaba asta pentru ca mi s-a parut chiar interesanta, stiu ca titlul pe care l-a ales este extrem de sugestiv si ok, dar nu o sa il preiau de la ea, preiau deja ideea, sa nu iau chiar si titlul, o sa-i spun “bacul vietii” sau “bacul prin ochii mei” ma mai gandesc pana maine cand ma intorc de la proba. Pentru ca da, o sa fac cate o postare dupa fiecare proba si una la final, cand se termina oficial, adica dupa aflarea rezultatelor.

Asa ca…teoretic ma duc sa invat cate ceva despre stilurile functionale si alte chestii din astea pompoase…practic ma duc sa fac intai un dus, dupa ma uit la un film si apoi ma apuc si de invatat, dar mai bine voi considerati ca ma duc de acum la invatat, sa par si eu putin mai altfel.  

Involuntar

Cazi, te ridici, cazi din nou, iar te ridici…si tot asa, o sa repeti pasii astia continuu fara sa inveti nimic. Da, o sa te amagesti ca „nu o sa se mai repete” dar asta e exact ca dupa fiecare betie, in fiecare dimineata cand te trezesti mahmur iti spui „ai sa-mi bag picioarele, nu mai beau niciodata”. O greseala nu  o faci niciodata o singura data, in cazul meu o fac de n’spe mii de ori. Dar stiti care este diferenta in cazul meu? Nu spun ca este doar in cazul meu, dar acum vorbesc strict despre mine. Fac aceiasi greseala de n’spee mii de ori, imi invat lectia teoretica dupa fiecare, dar niciodata nu pun in practica lectia aia teoretica. Nu, chiar daca as vrea nu pot, si repet greselile din nou si din nou si din nou si tot asa. Interesant este faptul ca involuntar subconstientul meu lucreaza si ma face sa ma schimb usor, chiar nesesizabil imediat, dupa fiecare greseala chiar daca urmeaza sa o repet de n’spe miliarde de ori. Si la un moment dat ajung la a n’spe mia unu greseala repetata si imi dau seama ca nu e ca inainte, ca nu-mi mai pasa, ca pot sa-i spun du-te dracu, nu mai cad, raman in picioare. Dezavantaj? Nu se aplica doar pe o greseala, ramane deprinderea pe care subconstientul mi-a imprimat-o treptat. Si asa ajung sa creez un zid, o bariera si involuntar sa nu-mi arat trairile in totalitate, pentru ca subconstientul meu considera asta o slabiciune si aparent nu mai tolereaza slabiciunile  si incearca sa le inlature pe toate, si interesant este ca o face la fel ca si pana acum, fara sa-mi dau seama decat dupa ce termina cate o etapa. 

Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar aparent nu ma pot lupta cu subconstientul meu, mai ales ca deja a lucrat destul de mult la treaba asta.  

1 iunie

Astazi vreu sa urez la multi ani tuturor celor care trec pe aici, da, nu conteaza varsta, fiecare este copil in interior, fiecare este copilul cuiva si va ramane copil indiferent de faptul ca poate la randul lui are copii sau chiar nepoti. In suflet toti suntem copii, chiar si cei care nu vor sa recunoasca si nu lasa copilul din ei sa mai iasa la suprafata. Da, eu nu ma includ printre ei ... eu sunt un copil mare care va ramane mareu un copil mare si las copilul din mine la suprafata mai mult decat persoana in curs de maturizare care se presupune ca ar trebui sa fiu. Iar cei care nu lasa copilul din ei sa se exteriorizeze...ar trebui sa o faca, lasa-ti copilul din voi la suprafata din cand in cand, nu o sa regretati.

Asa ca revenind, urez tuturor un calduros LA MULTI ANI, COPII!

Oh si sa nu uitam ca acolo undeva inca exista

O lume minunata in care veti gasi

Numai copii

O lume cu mult soare si mii de jucarii

Pentru copii

In lumea cu povesti si flori veti intalni

Numai copii

Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi

Pentru copii